Faliment - Contestaţie împotriva raportului de activitate publicat în bpi. Cerere de plata a unei creanţe. Garanţia de bună execuţie reţinută de către antreprenor până la expirarea termenului de garanţie prevăzut în contract.

Faliment - Contestaţie împotriva raportului de activitate publicat în BPI. Cerere de plata a unei creanţe. Garanţia de bună execuţie reţinută de către antreprenor până la expirarea termenului de garanţie prevăzut în contract.

-art. 5 pct. 22 și pct. 53 , art. 75 alin. (3), art. 87 alin. (1), art. 102, art. 114 din Legea nr.85/2014.

A. Prin neînscrierea unei creanțe în tabelul preliminar în termenele prevăzute de Legea nr.85/2014, acestea nu mai poate fi solicitată  prin formularea unei cereri de plată a unei creanțe curente, creditorul neavând posibilitatea de a alege între căile de atac prevăzute în mod expres și imperativ de legislația specială, și nici de a–și crea o cale de atac neprevăzută de lege.

Nedepunerea declaraţiei de creanţă în termenul stabilit prin sentinţa de deschidere a procedurii de insolvenţă conduce la decăderea creditorului din dreptul de a-şi mai valorifica creanţa anterioară deschiderii procedurii, conform art. 114 din Legea nr. 85/2014.

Creanţele ulteriore deschiderii procedurii de insolvenţă se achită în perioada de observaţie, respectiv de reorganizare pe baza documentelor din care rezultă, conform art. 5 pct. 22 şi art. 75 alin. (3) şi art. 87 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

B. Prin  raportate la aceste dispoziţii, ceea ce este determinat în calificarea creanţei ca fiind anterioară sau ulterioară deschiderii procedurii este data naşterii raportului juridic obligaţional care, în cazul de faţă, este data încheierii contractului.

Dreptul invocat de către creditor este născut din contractul încheiat cu debitorul anterior deschiderii procedurii, lucrările fiind finalizate şi garanţia reţinută tot anterior acestei date. Dreptul de creanţă rezultat din diferenţa de preţ reţinută din valoarea prestaţiilor executate este condiţionat de neconstatarea unor deficienţe în perioada de garanţie, eveniment viitor şi nesigur care afectează existenţa obligaţiei şi care reprezintă o condiţie suspensivă conform art. 1399 -1400 C.civ.

Îndeplinirea condiţiei suspensive s-a realizat după deschiderea procedurii de insolvenţă, dar aceasta nu afectează data naşterii creanţei afectate de modalităţi, care este anterioară acestui moment.

Faţă de aceste considerente, instanţa a constatat că dreptul de creanţă invocat de către creditor este născut anterior deschiderii procedurii şi nu reprezintă o creanţă curentă care să fie achitată în condiţiile art.75 alin. (3) din Legea nr.85/2014, motiv pentru care a respins contestaţia ca neîntemeiată.

(Secţia a VI-a Civilă, decizia civilă nr. 2308/A din data de 19 noiembrie 2018)

Prin cererea înregistrată la 03.04.2018 contestatorul P C G SRL, prin administrator judiciar S Q SPRL Filiala B…, a contestat măsura administratorului judiciar CITR Filiala B… SPRL  al debitorului S G SRL luată prin raportul de activitate nr. 2576/23.03.2018 publicat în BPI nr. 6334/26.03.2018 privind refuzul restituirii garanţiei de bună execuţie aferentă contractului nr. (..). Prin sentința civilă nr. 4276 din 29.06.2018 judecătorul sindic a respins acțiunea, pentru următoarele:

La data de 21.12.2017 contestatoarea a formulat o cerere de plată a sumei de 344.150,22 lei reprezentând garanţia de bună execuţie aferentă contractului de subcontractare nr. (..), perioada de garanţie a lucrărilor expirând la 08.10.2017, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 85/2014.

Administratorul judiciar a respins prin raportul de activitate nr. 2576/23.03.2018 publicat în BPI nr. 6334/26.03.2018 cererea de plată, creanţa invocată fiind calificată ca o creanţă anterioară procedurii, care ar fi trebuit înscrisă în tabelul obligaţiilor debitorului şi nu o creanţă curentă.

Prin contractul de subcontractare nr. (..) încheiat între asocierea din care făcea parte S G şi SC E M SRL, aceasta din urmă societate s-a obligat să realizeze o serie de lucrări de deviere a reţelei electrice la obiectul „Lărgire la 4 benzi de circulaţie a DN 73KM”. Prin contractul de cesiune din 9.11.2011 drepturile şi obligaţiile subcontractorului executant au fost preluate de SC P C G SRL.

La data de 08.10.2012 a fost încheiat procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, care au fost preluate de către debitoare în calitate de antreprenor fără obiecţiuni.

Pretenţiile de plată ale contestatoarei derivă din garanţia de bună execuţie reţinută de către antreprenor până la expirarea termenului de garanţie prevăzut în contract şi la care are dreptul în condiţiile în care nu au fost formulate pretenţii de către beneficiarul final.

Pentru a stabili regimul juridic al creanţei şi modul de exercitare al dreptul creditorului de a obţine o plată în cadrul procedurii de insolvenţă a debitorului trebuie calificată această creanţă prin raportare la data deschiderii procedurii de insolvenţă - 24.08.2015, respectiv creanţă născută anterior acestei date, sau creanţă curentă, născută ulterior deschiderii procedurii de insolvenţă, rezultată din continuarea activităţii societăţii.

Creanţele anterioare deschiderii procedurii de insolvenţă trebuie să facă obiectul unei cereri de înscriere la masa credală, conform art. 102 din Legea nr. 85/2014, se înscriu în tabelul obligaţiilor debitorului şi se achită în baza unui plan de reorganizare confirmat, potrivit prevederilor acestui plan, conform art. 5 pct. 53 şi art. 140 din Legea nr. 85/2014, sau în cadrul procedurii de lichidare, prin distribuţiile făcute din sumele obţinute prin valorificarea activelor.

 Nedepunerea declaraţiei de creanţă în termenul stabilit prin sentinţa de deschidere a procedurii de insolvenţă conduce la decăderea creditorului din dreptul de a-şi mai valorifica creanţa anterioară deschiderii procedurii, conform art. 114 din Legea nr. 85/2014.

Creanţele ulteriore deschiderii procedurii de insolvenţă se achită în perioada de observaţie, respectiv de reorganizare pe baza documentelor din care rezultă, conform art. 5 pct. 22 şi art. 75 alin. (3) şi art. 87 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Garanţia de bună execuţie, prin natura ei şi prin raportare la prevederile contractuale, are rolul de garanta antreprenorului remedierea de către executant a eventualelor deficienţe constatate, în termenele stipulate.

Astfel, antreprenorul reţine un procent din sumele datorate pentru lucrările executate, sumă indisponibilizată şi pusă la dispoziţia autorităţii contractante, care putea dispune de aceasta în cazul unei executări necorespunzătoare a lucrărilor, conform art. 91 HG nr. 925/2006, în vigoare la data încheierii contractului.

Data la care, potrivit dreptului comun, creditorul ar fi putut acţiona împotriva debitorului pentru recuperarea creanţei era data îndeplinirii condiţiei suspensive.

 Procedura insolvenţei este însă o procedură de executare silită colectivă, cu reguli specifice, care presupune participarea tuturor creditorilor care au intrat în raporturi juridice obligaţionale anterior deschiderii procedurii de insolvenţă şi cu luarea în considerare atât a creanţelor certe, lichide şi exigibile la data deschiderii procedurii de insolvenţă, dar şi a celor afectate de modalităţi, termen sau condiţie.

Potrivit art. 5 pct. 69 din Legea nr. 85/2014, tabelul preliminar al obligaţiilor debitorului cuprinde toate creanţele scadente sau nescadente, sub condiţie sau în litigiu, născute anterior datei deschiderii procedurii.

Prin raportate la aceste dispoziţii, ceea ce este determinat în calificarea creanţei ca fiind anterioară sau ulterioară deschiderii procedurii este data naşterii raportului juridic obligaţional care, în cazul de faţă,  este data încheierii contractului.

Dreptul invocat de către creditor este născut din contractul încheiat cu debitorul anterior deschiderii procedurii, lucrările fiind finalizate şi garanţia reţinută tot anterior acestei date. Dreptul de creanţă rezultat din diferenţa de preţ reţinută din valoarea prestaţiilor executate este condiţionat de neconstatarea unor deficienţe în perioada de garanţie, eveniment viitor şi nesigur care afectează existenţa obligaţiei şi care reprezintă o condiţie suspensivă conform art. 1399 -1400 C.civ.

Îndeplinirea condiţiei suspensive s-a realizat după deschiderea procedurii de insolvenţă, dar aceasta nu afectează data naşterii creanţei afectate de modalităţi, care este anterioară acestui moment.

Faţă de aceste considerente, instanţa a constatat că dreptul de creanţă invocat de către creditor este născut anterior deschiderii procedurii şi nu reprezintă o creanţă curentă care să fie achitată în condiţiile art. 75 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, motiv pentru care a respins contestaţia ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 4276/29.06.2018 a declarat apel P C G SRL, prin care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii.

În motivare se arată că hotărârea apelată este nelegala si netemeinica, fiind pronunţata cu aplicarea greşita a normelor legale in vigoare si aplicabila litigiului de faţă. În mod greşit judecătorul sindic a respins contestaţia, fără să motiveze in mod judicios susţinerile părţilor.

Astfel, prin cererea de plata depusă la dosarul cauzei şi comunicată administratorului judiciar, a solicitat societăţii S G SA, restituirea sumei de 344.150,22 lei către societate, reprezentând garanţia de buna execuţie aferenta contractului de subcontractare nr.(..) ce face parte din acordul contractual nr. 129/29.10.2010, contract încheiat intre CNADNR SA-SRDP B… si asocierea G I-S G SRL-SC D SRL-SC G T A…- OJSC M-SC A E SA.

Perioada de garanţie a expirat la data de 08.10.2017, astfel cum rezultă si din înscrisuri, nu exista obiecţiuni cu privire la calitatea lucrărilor efectuate de societate si, in consecinţa, este îndreptăţit la restituirea sumei de 344.150,22 lei.

De asemenea, administratorului judiciar al S G SRL i s-a adus la cunoştinţa anterior expirării termenului din 08.10.2017 asupra obligaţiei de restituire a sumei de 344.150,22 lei, însă până la acest moment nu a recepţionat niciun răspuns.

În raportul de activitate publicat in BPI nr. 6335/26.03.2018, administratorul judiciar al societăţii S G SRL a respins cererea de plata motivat de următoarele aspecte: ca suma solicitata cu titlu de creanţa curenta este o creanţa anterioara deschiderii procedurii, de insolventa a S G (24.08.2015), doar exigibilitatea acesteia fiind stabilita ulterior deschiderii procedurii; creanţa trebuia solicitata spre înscriere la masa credală a debitoarei, in condiţiile in care reprezintă o creanţa născută anterior deschiderii procedurii de insolventa; concluziile nu sunt întemeiate în drept.

Respingerea cererii de plata este neîntemeiata din următoarele considerente:

Art.75 alin. (3) prevede: ”cerere de plata ce va fi analizata de către administratorul judiciar cu respectarea prevederilor art. 106 alin. (1), care se aplica in mod corespunzător, fără ca aceste creanţe sa fie înscrise in tabelul de creanţe, împotriva măsurii dispuse de către administratorul judiciar se va putea formula contestaţie, cu respectarea art. 59 alin. (5), alin. (6) şi alin. (7)”. Practic, dispoziţiile anterior menţionate înlătura obligaţia creditorului curent de a formula cerere de înscriere in tabelul creditorilor. De altfel, se înscriu in tabelul creditorilor si sunt supuse valorificării in procedura insolventei numai acele creanţe care au expresie monetara, deci acele creanţe care identifica in conţinutul lor obligaţia debitorului de a plaţi creditorului înscris la masa credala o sumă de bani.

Dreptul la restituirea garanţiei de buna execuţie s-a născut la expirarea perioadei de garanţie prevăzută in contractul dintre părţi, in ipoteza in care nu exista obiecţiuni. Termenul de garantare a expirat in cursul procedurii de insolvenţă a societăţii S G SRL, deci nu se poate aprecia ca este un drept născut înainte de deschiderea procedurii; -Sumele aferente garanţiei de buna execuţie nu sunt in patrimoniul debitoarei si nu au fost niciodată. Ele au fost in continuare ale executantului P, cu menţiunea ca in ipoteza in care lucrările nu ar fi conforme la un moment dat, S ar fi avut dreptul de a dispune de respectivele sume.

Garanţia de buna execuţie presupune doua etape succesive: o obligaţia de „a face” - de a constitui garanţia, urmata de o obligaţie de „a da” - de încasare a garanţiei de către beneficiarul ei, întrucât obligaţiile de „a face” nu se pot valorifica in procedura insolventei, este evident ca ar fi greşita înscrierea acestei creanţe in tabelul creditorilor deoarece constituirea garanţiei de buna execuţie (obligaţie de a face) nu este echivalenta cu achitarea unei sume de bani (obligaţie de a da).

De altfel, regimul garanţiei de buna execuţie, in sensul ca aceasta este o obligaţie de a face rezida este confirmata si de opinia CITR.

Reglementată de normele metodologice privind încheierea contractelor de achiziţii publice, garanţia de bună execuţie se constituie de către contractant în scopul asigurării autorităţii contractante de îndeplinirea cantitativă, calitativă şi în perioada convenită a contractului de achiziţie publică/contractului subsecvent (art. 39).

Concret, garanţia de bună execuţie este o sumă de bani, pe care executantul o pune la dispoziţia beneficiarului, pentru ca în situaţia în care nu-şi îndeplineşte obligaţiile contractuale, beneficiarul să aibă ia dispoziţie o sumă de bani din care să-şi repare facil prejudiciul suferit.

Garanţia se constituie prin una din următoarele modalităţi:

a) executantul transferă o sumă de bani în contul beneficiarului;

b) executantul depune o sumă de bani în casieria beneficiarului;

c) executantul îi remite beneficiarului unui instrument de asigurare emis de o bancă sau o firmă de asigurări (scrisoarea de garanţie);

d) executantul deschide un cont bancar pe numele lui ia dispoziţia beneficiarului şi acceptă ca acesta din urmă să-i plătească doar în parte facturile emise, diferenţa fiind transferată de beneficiar în contul de garanţie (executantul emite facturi de 10 lei, însă beneficiarul îi plăteşte doar 9,5 lei, 0,5 lei transferând în contul de garanţie).

e) executantul nu deschide un cont bancar separat, ci acceptă ca beneficiarul să-i achite doar parte din facturile emise, diferenţa fiind reţinută de beneficiar cu titlu de garanţie de bună execuţie (variantă simplificată a cazului precedent);

Beneficiarul are dreptul de a emite pretenţii asupra garanţiei de bună execuţie, oricând pe parcursul îndeplinirii contractului de achiziţie publică/contractului subsecvent, în limita prejudiciului creat, în cazul în care contractantul nu îşi îndeplineşte din culpa sa obligaţiile asumate prin contract (art. 41 din normele metodologice ale Legii nr. 98/2016).

Garanţia de bună execuţie nu este decât un mecanism menit a facilita angajarea răspunderii contractuale. Mai tare decât ipoteca, garanţia de bună execuţie semnifică lichidităţi puse la dispoziţia creditorului, din care acesta-şi poate îndestula o creanţă viitoare, constând în reparaţia prejudiciului. Modalităţile de constituire sunt diferite, însă finalitatea este aceeaşi: creditorul îşi poate acoperi prejudiciul aproape imediat, fără să fie nevoit să parcurgă anevoioasele formalităţi ale executării unei garanţii reale, a căror finalitate se poate dovedi a fi deşartă.

Definiţia legii pentru obligaţia condiţionată este cea a cărei eficacitate sau desfiinţare depinde de un eveniment viitor şi nesigur. Dacă executarea obligaţiilor contractuale poate fi calificată drept un eveniment nesigur atunci ce rost mai are contractul. Părţile nu pot considera faptul executării unui contract ca un eveniment viitor şi nesigur, pentru că ar contraveni forţei obligatorii a contractului sau s-ar ridica semne de interogare asupra seriozităţii juridice a consimţământului lor, care ar justifica nulitatea actului. Legea interzice expres clauzele conform cărora debitorul îşi asumă obligaţii condiţionate de bunul său plac.

Executantul are o obligaţie de constituire a unei garanţii, de punere la dispoziţie a unor lichidităţi, în eventualitatea în care vor fi întrunite elementele răspunderii contractuale. Beneficiarul primeşte şi păstrează garanţia, ca un soi de depozitar şi o eliberează sau o restituie către deponentul executant la finalizarea conformă a lucrărilor. Obligaţia de returnare a garanţiei se naşte la data contractării dar îşi vede împlinită scadenţa la a) un termen viitor sau b) chiar la data apariţiei unei eveniment nesigur. Dreptul beneficiarului de a emite pretenţii monetare asupra garanţiei constituite se naşte la data neexecutării contractului.

Fragmentând cronologic, descoperim următoarele raporturi în viaţa unui contract cu garanţie de bună execuţie:

La data contractării, se naşte o creanţă în favoarea beneficiarului constând în  dreptul de a pretinde de la executant constituirea garanţiei de bună execuţie (o obligaţie de a face, dar nu o obligaţie de plată). Sumele de bani virate sau depuse în casierie sunt bunuri fungibile, devenind proprietatea beneficiarului, care poate dispune de acestea, fiind bunuri neindividualizate. Faţă de beneficiar se naşte o obligaţie de returnare, încă de la data constituirii.

La fel se întâmplă atunci când garanţia se constituie de executant printr-un instrument de asigurare (scrisoare de garanţie bancară), beneficiarul având doar un drept eventual asupra lichidităţilor.

Mecanismul este reliefat cel mai bine atunci când garanţia se constituie prin deschiderea unui cont şi alimentarea lui succesivă prin reţineri din preţul datorat executantului. În loc să vină cu sume suplimentare de bani ca-n toate celelalte ipoteze, să le pună la dispoziţia beneficiarului ca să-l convingă de seriozitatea lucrărilor, acum executantul acceptă ca parte din preţ să-i fie achitat într-un cont special deschis la un terţ, la care beneficiarul să aibă acces în caz de răspundere contractuală.

Lichidităţile astfel constituite vor forma obiectul garanţiei beneficiarului. Executantul creditor are un drept născut asupra acelor lichidităţi, fiindcă ele reprezintă însuşi preţul datorat pe lucrare. Indisponibilizarea unei părţi din preţ nu se traduce în diminuarea obligaţiei datorate de beneficiar (dacă părţile însăşi nu decid aşa!), astfel că acesta are de la data contractării sau executării lucrării, o creanţă integrală de recuperat, chiar dacă în parte nescadentă. Pe de altă parte, dacă din contract rezultă că însăşi naşterea obligaţiei de plată a unei părţi din preţ a fost convenită doar dacă lucrările vor fi conforme, executantul are doar o creanţă născută în stare latentă.

a)de la data constituirii şi până la data neexecutării contractului, beneficiarul are doar un drept eventual de a fi despăgubit prin intermediul sumei de bani constituite.

b)la data neexecutării contractului, beneficiarului i se naşte dreptul de a executa garanţia, prin urmare acesta este momentul naşterii creanţei constând în încasarea garanţiei de bună execuţie în limita prejudiciului suferit.

c)încă de la data contractării, executantul are un drept de creanţă de a cere eliberarea sumelor care au fost blocate în scopul garantării, condiţionat sau sub termen. Obligaţia de a elibera sumele se traduce într-o obligaţie de plată a unei sume de bani dacă garanţia a fost constituită în casieria sau în contul beneficiarului, în timp ce obligaţia de a elibera sumele de bani se traduce într-o obligaţie de a face, de a da un acord terţului, care depozitează banii, în vederea eliberării lichidităţilor, dacă a fost deschis un cont special”

„10. Garanţia de bună execuţie

a)creanţa beneficiarului reprezentând dreptul de a executa garanţia de bună execuţie se naşte la data faptului neexecutării contractului de către executant;

b)creanţa executantului reprezentând dreptul la restituirea sau eliberarea garanţiei de bună execuţie se naşte la data încheierii contractului (obligaţie afectată de o modalitate);

c)beneficiarul are o obligaţie de a face, constând în eliberarea garanţiei de bună execuţie sau emiterea unui acord către banca depozitară a garanţiei, pentru eliberarea lichidităţilor sau o obligaţie de plată în cazul în care lichidităţile intră în propriul patrimoniu.”

Prin urmare, a solicitat judecătorului sindic sa dispună anularea menţiunilor administratorului judiciar de la punctul C ind. e) din raportul contestat, cu consecinţa admiterii cererii de plata astfel cum a fost formulata, obligarea societăţii S G SRL la restituirea sumei de 344.150,22 lei către societate, reprezentând garanţia de buna execuţie aferenta contractului de subcontractare nr. (..) ce face parte din acordul contractual nr. 129/29.10.2010, contract încheiat intre CNADNR SA-SRDP B… şi asocierea G I - S G SRL - SC D SRL-SC G T A…-OJSC M-SC A E SA si obligarea la plata cheltuielilor ocazionate de prezentul litigiu.

Astfel, în mod greşit judecătorul sindic a respins contestaţia, fără să motiveze în considerentele hotărârii susţinerile societatii sau motivele pentru care acestea nu pot fi primite.

Analizând actele și lucrările dosarului, raportat la probatoriul administrat și la dispozițiile legale incidente, Curtea constată următoarele:

În fapt, potrivit înscrisurilor administrate și necontestate, prima instanță a reținut că prin contractul de subcontractare nr. (..) încheiat între asocierea din care făcea parte S G şi SC E M SRL, aceasta din urmă societate s-a obligat să realizeze o serie de lucrări de deviere a reţelei electrice la obiectul „ Lărgire la 4 benzi de circulaţie a DN 73KM”. Prin contractul de cesiune din 09.11.2011 drepturile şi obligaţiile subcontractorului executant au fost preluate de SC P C G SRL. La data de 08.12.2012 a fost încheiat procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor, fără obiecțiuni.

În speță, creditoarea apreciază că suma de 344.150,22 lei, reprezentând garanţia de bună execuţie constituită în baza contractului de subcontractare nr. (..) reprezintă o creanță curentă, în condițiile art. 75 alin. (3) Legea nr. 85/2014. Asemenea judecătorului sindic, Curtea constată că dispozițiile legislației speciale a procedurii insolvenței sunt imperative și de strictă interpretare.

Astfel, în analiza susținerilor apelantei, din interpretarea logică a dispozițiilor contractuale, rezultă că părțile au convenit ca restituirea garanției  să aibă loc numai pe baza procesului verbal de recepție finală. Întocmirea acestui înscris condiționează, deci restituirea sumei de 344.150,22 lei. Or, întrucât încheierea acestuia nu este o certitudine, ci reprezintă un eveniment viitor, care nu poate fi determinat în concret,existând posibilitatea ca lucrările să nu fie executate integral sau corespunzător, situaţie în care garanţia de bună execuţie nu se restituie sau se restituie parţial Curtea apreciază că în mod judicios administratorul judiciar și judecătorul sindic au  apreciat că dreptul de creanță asupra sumei de 344.150,22 lei a fost  afectat de condiția suspensivă a încheierii procesului verbal de recepție finală. Raportat la categoria de creanță în care ar trebui înscrisă o astfel de creanță, este evident că dreptul s-a născut la momentul încheierii contractului, si doar executarea acestuia,exigibilitatea acestuia a fost condiționată de condiția suspensivă a încheierii procesului verbal de recepție, condiție îndeplinită în cauză. Întrucât apelanta nu s-a înscris în tabelul de creanțe preliminar al debitoarei cu creanța în cuantum de 344.150,22 lei, creanță  sub condiție, născută anterior deschiderii procedurii S G, aceasta nu poate eluda dispozițiile imperative ale legii și să  solicite creanța în condițiile art. 75 alin. (3) Legea nr.85/2014. 

Mai mult, raportat la precizările apelantei și la scopul urmărit de către aceasta prin prezenta acțiune, Curtea constată că aceasta a urmărit înscrierea în tabelul de creanțe al S G, cu eludarea termenelor stabilite în mod imperativ de către legislația specială. Prin neînscrierea unei creanțe în tabelul preliminar în termenele prevăzute de Legea nr. 85/2014, acestea nu mai poate fi solicitată  prin formularea unei cereri de plată a unei creanțe curente, creditorul neavând posibilitatea de a alege între căile de atac prevăzute în mod expres și imperativ de legislația specială, și nici de a–și crea o cale de atac neprevăzută de lege

Pentru aceste considerente, cu aplicarea art. 480 alin. (1) C.pr.civ. Curtea a respins ca nefondat apelul, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică.

Domenii speta

Spete similare