Contestarea masurilor administratorului/lichidatorului judiciar în cadrul procedurii insolventei. Inadmisibilitatea formulării unei acţiuni distincte, pe dreptul comun, ce are drept obiect obligarea practicianului în insolvenţă de a lua o anumită măsură.

Contestarea masurilor administratorului/lichidatorului judiciar în cadrul procedurii insolventei. Inadmisibilitatea formulării unei acţiuni distincte, pe dreptul comun, ce are drept obiect obligarea practicianului în insolvenţă de a lua o anumită măsură.

-Legea nr. 85/2014, art. 58 alin. (1) lit. f), art. 58 alin. (5)

A. Articolul 58 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 85/2014 prevede că administratorul judiciar/lichidatorul judiciar are atribuţia conducerii activităţii debitorului (în condiţiile precizate de judecătorul-sindic) şi că toate măsurile dispuse de acesta se consemnează într-un raport întocmit potrivit art. 59 care poate fi contestat de către debitor, creditori sau orice altă persoană interesată în condiţiile art. 59 alin. (5) din Legea nr. 85/2014. Doctrina şi practica judiciară au statuat că poate fi atacat în justiţie atât refuzul de a lua o anumită măsură, cât şi lipsa unui răspuns la solicitările adresate administratorului/lichidatorului judiciar.

Prin urmare, în mod corect instanţa a de fond a apreciat că aceste norme nu pot fi eludate prin formularea unei acţiuni distincte ce are drept obiect obligarea practicianului în insolvenţă de a lua o anumită măsură.

Prin urmare, fiind prevăzută de lege în procedură specială pentru realizarea drepturilor apelantei reclamante, în cadrul procedurii insolvenţei debitoarei V C SRL, procedura constând în adresarea unei cereri lichidatorului judiciar – organ participant la procedura insolvenţei, iar ulterior contestarea răspunsului/lipsei unui răspuns în condiţiile art. 59 alin. (5) din Legea nr.85/2014, legea nu permite introducerea unei acţiuni cu acelaşi obiect pe calea dreptului comun, cu eludarea procedurii legale anterior enunţate.

(Secţia a VI-a Civilă, decizia civilă nr. 2214/A din data de 8 noiembrie 2018)

Prin cererea înregistrată la data de 24.08.2017 pe rolul Tribunalului Bucureşti secţia a VII-a civilă sub nr. 32273/3/2017, reclamanta ATV T SRL a formulat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat: obligarea pârâtei V C SRL la îndeplinirea tuturor operaţiunilor şi formalităţilor necesare în vederea dezmembrării a 3 loturi din terenul situat în Bucureşti, Bd. B…, nr. …, sectorul …, şi efectuarea tuturor formalităţilor de înregistrare în cadastru şi Cartea Funciară a imobilului în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii; obligarea pârâtei la efectuarea formalităţilor de transfer a dreptului de proprietate asupra parcelelor dezmembrate şi înregistrate după dezmembrare în cadastru şi Cartea Funciară a imobilului în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a încheierii de intabulare în cartea funciară a operaţiunilor anterior solicitate; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2274 din 16.04.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă, în dosarul nr. 32273/3/2017, instanța a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de către A B A.E. prin mandatar A B R SA, a admis excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, a respins cererea formulată de către reclamanta ATV T SRL, în contradictoriu cu pârâta V C SRL prin CITR Filiala B… SPRL, ca inadmisibilă şi a obligat reclamanta la plata către intervenient a cheltuielilor de judecată în cuantum de 13.652,31 lei.

În motivare Tribunalul a reținut că între debitoarea V C SRL şi contestatoarea ATV T SRL s-a încheiat contractul de tranzacţie autentificat sub nr. (..) de BNP Asociaţi C., S. şi A., f. 10-15 dosar, în scopul soluţionării amiabile şi irevocabile a oricărei neînţelegeri şi a oricărei pretenţii şi/sau litigiu, de orice natură, trecute, prezente şi viitoare, care a/au existat, există sau ar putea exista între părţi, izvorâtă/izvorât/izvorâte sau care pot/poate izvorî din sau în legătură cu drepturile pretinse de ATV în dosarele nr. 196/2/2014 şi 1902/3/2014 şi/sau în legătură cu drepturile dobândite în baza contractului de vânzare de drepturi autentificat de BNP P.I.R.-D. sub nr. 2…/17.10.2014.

În contractul de tranzacţie menţionat anterior, părţile au precizat că la data de 17.10.2014, R.C.M. şi R. (fosta I.) M. au înstrăinat către ATV, în temeiul contractului de vânzare de drepturi autentificat de BNP P.I.R.-D. sub nr. (..), toate drepturile asupra terenului cu suprafaţa de 3.537,20 m.p., situat în (..) şi în legătură cu care au formulat cererile de chemare în judecată ce fac obiectul dosarelor indicate anterior.

Totodată, în capitolul  II intitulat „Obligaţiile părţilor” -2.1- i contestatoarea ATV a declarat că în temeiul art. 408 CPC, renunţă în mod irevocabil la dreptul pretins în dosarul nr. 196/2/2014 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal , precum şi la dreptul pretins în dosarul nr. 1902/3/2014 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia a II-a Civilă şi, pe cale de consecinţă, renunţă în temeiul art. 406 C.pr.civ. la judecata în aceleaşi dosare.2.2- În schimbul renunţării indicate mai sus, V C va transfera în proprietatea ATV o suprafaţă totală de teren de 3.000 m.p., alcătuită din mai multe parcele, din imobilul situat în (..) înregistrat în Cartea Funciară nr. … a Sectorului … Bucureşti. 2.3- După depunerea tranzacţiei la instanţele învestite cu soluţionarea dosarelor nr. 196/2/2014 şi 1902/3/2014 în vederea pronunţării unei hotărâri în temeiul art. 406 alin. (5) C.pr.civ., V C se obligă să îndeplinească toate operaţiunile şi formalităţile necesare dezmembrări terenului situat în (..) şi transferării proprietăţii către ATV asupra loturilor de teren în suprafaţă de 3.000 m.p. indicat în anexa nr. 1 ce face parte din tranzacţie în termen de 30 de zile calendaristice. 2.5- În ipoteza nerespectării obligaţiilor asumate prin contractul de tranzacţie, partea în culpă se obligă să achite celelalte părţi, o sumă egală cu 500.000 euro în termen de cel mult 10 zile de la data la care i-a fost notificată încălcarea tranzacţiei.

În considerarea celor de mai sus, reclamanta ATV T SRL a solicitat lichidatorului judiciar al debitoarei prin adresele din 10.07.2017 şi 26.07.2017 executarea obligaţiilor  asumate de V C în temeiul contractului de tranzacţie. La data de 10.10.2017 lichidatorul judiciar al debitoarei a comunicat contestatoarei refuzul executării obligaţiilor derivând din contractul de tranzacţie încheiat la data de 30.06.2015 autentificat sub nr. …/30.06.2015, măsura respingerii executării tranzacţiei fiind contestată de către ATV T SRL, în dosarul înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a VII-a Civilă sub nr. 39665/3/2017. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VII a civila sub nr. 39665/3/2017, contestatoarea  ATV T SRL, în temeiul art. 59 alin. (5), art. 123 alin.(1) şi art. 45 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, art. 2267 C.civ. şi art. 408 C.pr.civ a formulat contestație împotriva măsurii lichidatorului judiciar al V C, constând în respingerea cererii prin care contestatoarea a solicitat lichidatorului judiciar să procedeze la executarea obligaţiilor derivând din contractul de tranzacţie încheiat la data de 30.06.2015 autentificat prin încheierea de autentificare nr. …/30.06.2015 de către BNPA C., S. şi A. (Contractul de Tranzacţie sau Tranzacţia) şi în consecinţă să se dispună desfiinţarea măsurii și  obligarea lichidatorului să procedeze la îndeplinirea formalităţilor necesare dezmembrării parcelelor indicate în Contractul de Tranzacţie si Transferul dreptului de proprietate asupra acestor parcele în patrimoniul contestatoarei.

Astfel, instanţa reţine că dispoziţiile Legii 85/2014, respectiv art. 59 alin. (5), reglementează un mijloc procesual specific – contestaţia – care are drept consecinţă, în ipoteza în care se dovedeşte întemeiat, desfiinţarea măsurii luate de practicianul în insolvenţă, sau, în cazul refuzului acestuia de a lua o anumită măsură, obligarea lichidatorului judiciar de a lua acea măsură.

Având în vedere că Legea nr. 85/2014 reglementează prin norme imperative, exercitarea contestaţiei prevăzute de art. 59, sancţiunea fiind decăderea din dreptul de a mai contesta acea măsură, instanţa apreciază că nici o persoană nu poate eluda aceste norme imperative prin  formularea unei acţiuni distincte ce are drept obiect obligarea practicianului în insolvență la a lua o anumită măsură, această acţiune fiind astfel inadmisibilă.

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 29.03.2018 și a acestei sentințe a formulat apel ATV T SRL, solicitând anularea în tot a încheierii apelate şi  a sentinţei apelate, constatând că în mod nelegal s-a admis în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de Alpha Bank şi ulterior, excepţia inadmisibilităţii acţiunii introductive invocată de către intervenienta accesorie; reţinerea cauzei spre rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi obligarea pârâtei la îndeplinirea tuturor operaţiunilor şi formalităţilor necesare în vederea dezmembrării a 3 loturi din terenul situat in (..) având nr. cadastral (..) înscris în Cartea funciară nr.  (..) UAT Bucureşti Sectorul … („Imobilul”)- cu localizarea exactă a suprafeţelor de teren, conform Anexei 1 la Contractul de Tranzacţie încheiat intre V C SRL si ATV T SRL autentificat sub nr. (..) de BNPA C., S. si A. („Tranzacţia”), si efectuarea tuturor formalităţilor de înregistrare in cadastru si Cartea funciară a imobilului, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitiva a hotărârii; obligarea pârâtei la efectuarea formalităţilor de transfer a dreptului de proprietate asupra parcelelor dezmembrate si înregistrate după dezmembrare in cadastru si Cartea Funciară a Imobilului, in termen de 30 de zile de la rămânerea definitiva a încheierii de intabulare in cartea funciară a operaţiunilor anterior solicitate; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de soluţionarea prezentei cauzei; în subsidiar faţă de primele două capete de cerere, modificarea sentinţei apelate şi să cenzurarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 13.652,31 lei raportat la volumul de muncă depus în prezenta cauză de apărătorul ales al intervenientei.

În motivare apelanta face o scurtă prezentare a stării de fapt, cu referire la Contractul de Tranzacţie autentificat prin încheierea de autentificare nr. …/30.06.2015 de către BNPA C., S. si A. ATV T şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin înseşi semnarea Tranzacţiei.

1. Invocă apelanta nelegala admitere în principiu a cererii de intervenţie accesorie formulată de A B. Este nelegală încheierea apelată, întrucât cererile de intervenţie fie accesorii fie principale sunt inadmisibile în principiu în cadrul procedurii insolvenţei, raportat la specificul acestei proceduri. Având în vedere că dosarul mai sus rubricat a fost soluţionat de judecătorul sindic şi a fost formulat în contradictoriu cu lichidatorul judiciar, atunci în mod neechivoc acest dosar reprezintă o cerere aferentă procedurii insolvenţei, indiferent de temeiul de drept al acesteia. Un argument în plus este reprezentat şi de faptul că judecătorul sindic a apreciat că este competent material şi teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în ciuda temeiul de drept invocat de reclamantă.

Se invocă practica Curţii de Apel Bucureşti şi practica Curţii de Apel Oradea, a Tribunalului Vâlcea. Din aceste raţiuni, dispoziţiile art. 64 alin. (1) C.pr.civ. aplicabil sunt incompatibile cu dispoziţiile Legii nr. 85/2014 şi, în consecinţă, cererea de intervenţie accesorie formulată de A B se impunea a fi respinsă ca inadmisibilă în principiu.

2. Susține apelanta nelegala admitere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii introductive de instanţă invocate de A B.

În primul rând, excepţia inadmisibilităţii acţiunii introductive de instanţă a fost invocată de intervenientul accesoriu, dar nu a fost susţinută şi însuşită de lichidatorul judiciar, respectiv partea în favoarea căreia a intervenit; în mod greşit a apreciat instanţa de judecată faptul că reclamanta urmăreşte valorificarea aceluiaşi drept pe două căi diferite.

Intervenientul accesoriu are o poziţie subordonată părţii în favoarea căreia a intervenit, dar actele efectuate de către acesta nu pot fi considerate actele părţii însăşi, întrucât intervenientul accesoriu nu este un reprezentant al părţii. În cauză deşi intervenientul accesoriu a formulat şi susţinut excepţia inadmisibilităţii, partea în favoarea căreia a intervenit (lichidatorul judiciar) nu şi-a însuşit această excepţie invocată de către intervenientul accesoriu.

Mai departe, în mod nelegal instanţa a reţinut în motivarea soluţiei de admitere a excepţiei inadmisibilităţii faptul că reclamanta urmăreşte valorificarea aceluiaşi drept pe două căi. Sub acest aspect, prin contestaţia ce face obiectul dosarului nr. 39665/3/2017 reclamanta ATV T a formulat o contestaţie împotriva unei măsuri a lichidatorului judiciar, constând în respingerea cererii întemeiate pe art. 131 din Legea nr. 85/2014. Ori, cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului mai sus rubricat are ca obiect o obligaţie de a face aparţinând V C, nefiind contestată nicio măsură a lichidatorului judiciar.

Pe fond, se arată că art. 408 C.pr.civ., care reglementează modul în care operează renunţarea la dreptul pretins, specifică următoarele: „Renunţarea se poate face atât verbal în şedinţă [...] cât şi prin înscris autentic." Or, conform textului neechivoc al art. 2.1 din contractul de tranzacţie, apelanta a indicat în mod expres că a înţeles să renunţe la cele două dosare relevante, iar această manifestare de voinţă a luat forma unui înscris autentic. Astfel, renunţarea a fost neechivocă, precisă, necondiţionată şi neafectată de nicio altă formă de modalitate a obligaţiilor civile, astfel încât prevederile art. 408 C.pr.civ., sunt aplicabile în speţă. O astfel de stare de drept este de altfel confirmată mai mult de regimul juridic al contractului de tranzacţie reglementat de art. 2267 C.civ. Din modul de configurare a contractului de tranzacţie în Codul Civil, rezultă că tranzacţia este ea înseşi actul juridic ce determină stingerea raportului juridic procesual şi nu izvorul unei obligaţii de a proceda în viitor în sensul stingerii unui astfel de raport. Este firesc ca atare ca prin însuşi faptul exprimării consimţământului la încheierea în formă autentică a Tranzacţiei din dosar, apelanta să fie îndreptăţită la transferul dreptului de proprietate asupra terenului indicat în Contractul de Tranzacţie. Din cele învederate mai sus rezultă fără echivoc că renunţarea ATV T la dreptul pretins a avut loc prin înseşi semnarea contractului de Tranzacţie. Formalităţile de depunere a Tranzacţiei nu afectează validitatea renunţării înseşi, ci, din contră, dispoziţiile Contractului de Tranzacţie nu impuneau în sarcina acesteia să depună Tranzacţia în instanţă, astfel că, raportat la situaţia de fapt era în interesul V C să depună Tranzacţia în cele două dosare, întrucât renunţarea profita V C.

În plus, art. 1516 alin. (2) punctul 3 C.civ. stabileşte ca „atunci când, fără justificare, debitorul nu îşi executa obligaţia şi se afla in întârziere, creditorul poate, la alegerea sa si fără a pierde dreptul la daune-interese, daca i se cuvin (...): 3. sa folosească, atunci când este cazul, orice alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului sau". Ori, analizând Tranzacţia, se observa cu uşurinţa ca actul juridic a fost valabil încheiat, acesta îndeplinind toate condiţiile prevăzute de lege în acest sens. Mai departe, având in vedere existenta unui act juridic valabil încheiat, obligaţiile asumate si îndeplinite de apelantă, precum si neîndeplinirea obligaţiilor corelative asumate de V C, prin notificările nr. (..), trimise prin intermediul BEJ P.V., a fost convocata CITR Filiala B… SPRL, în calitate de lichidator judiciar si reprezentant legal al V C SRL la sediul SPN - Birou Notari Asociaţi C. S. și A., fiind solicitate acestuia următoarele: să îndeplinească toate operaţiunile si formalităţile necesare în vederea dezmembrării terenului situat în (..)- cu localizarea exacta a suprafeţelor de teren, conform Anexei 1 la Contractul de Tranzacţie încheiat între V C SRL si ATV T SRL, autentificat sub nr. (..) de BNPA C., S. şi A.; să efectueze formalităţile de transfer a dreptului de proprietate asupra parcelelor dezmembrate si înregistrate după dezmembrare în cadastru si Cartea Funciara a imobilului.

Cu privire la caracterul disproporţionat al cheltuielilor de judecată acordate, se invocă dispoziţiile art. 451 alin. (2) C.pr.civ.. În speţă instanţa de fond nu a cenzurat cheltuielile de judecată solicitate de intervenientul accesoriu şi puse în sarcina apelantei, în ciuda faptului că acestea au un caracter disproporţionat raportat la activitatea desfăşurată de reprezentantul convenţional şi raportat la lipsa de complexitate a cauzei.

Astfel, în cauză au fost acordate 3 termene de judecată. La primul termen de judecată cauza a fost amânată pentru ca părţile să poată lua la cunoştinţă de cererea de intervenţie accesorie formulată de A B. Ulterior, la al doilea termen de judecată, cauza s-a amânat pentru ca reprezentantul convenţional al ATV T să facă dovada mandatului său. Abia la al treilea termen de judecată părţile au pus concluzii, instanţa rămânând în pronunţare. Or, raportat la faptul că acţiunea introductivă de instanţă nu este complexă dar şi la faptul că Alpha Bank a formulat şi depus un singur act procedural în speţă, respectiv cererea de intervenţie, în speţă cuantumul cheltuielilor de judecată acordate este disproporţionat.

CITR Filiala B… SPRL, numită în calitate de lichidator judiciar provizoriu al V C SRL, a formulat întâmpinare solicitând, pe cale de excepţie, respingerea apelului ca tardiv formulat; pe fond, respingerea apelului ca nefondat şi neîntemeiat, cu consecinţa menţinerii sentinţei civile nr.2274/16.04.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a Civilă, ca fiind temeinică şi legală.

În motivare, cu privire la excepţia tardivităţii formulării apelului şi anularea acestuia ca tardiv introdus se invocă dispozițiile art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014. Sentinţa civilă nr.2274/16.04.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a Civilă, în dosarul nr.32273/3/2017, ce face obiectul prezentului apel, a fost publicată în BPI nr. 14343 din data de 19.07.2018, dată de la care, potrivit legii privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, începe să curgă termenul de decădere de 7 zile pentru formularea căii de atac. Astfel, având în vedere faptul că termenul de 7 zile este un termen procedural, ultima zi pentru formularea apelului s-a împlinit la data de 27.07.2018.

Din informaţiile regăsite pe portalul instanţelor de judecată, cu privire la dosarul nr.32273/3/2017, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, apelul formulat de către ATV T a fost înregistrat la data de 31.07.2018.

Pe fond, după o scurtă descriere a situaţiei de fapt, intimata susține următoarele:

Cu privire la susţinerile apelantei, în sensul că dispoziţiile art. 63 alin. (1) C.pr.civ. privind cererea de intervenţie accesorie sunt incompatibile cu dispoziţiile Legii nr. 85/2014, se arată că, potrivit regulii generale, intervenţia voluntară accesorie este admisibilă în orice materie, întrucât nicio dispoziţie legală nu limitează o atare posibilitate. O astfel de cerere este inadmisibilă în litigiile cu caracter strict personal, exceptând situaţia în care o normă juridică specială ar dispune în sens contrar, or, în speţa de faţă nu ne aflăm în niciuna dintre situaţiile prezentate mai sus, drept pentru care sunt nefondate susţinerile petentei privind inadmisibilitatea formulării unei cereri de intervenţie accesorie în procedura reglementată de dispoziţiile Legii privind procedura insolvenţei.

Potrivit dispoziţiilor în materia intervenţiei accesorii, legea prevede că intervenientul trebuie să justifice un interes distinct, conex cu procesul aflat pe rol, acesta datorându-se faptului că drepturile sale ar putea să fie afectate prin pronunţarea unei hotărâri, care ar fi susceptibilă să creeze o situaţie de natură a compromite propriile sale interese.

În speţa de faţă, în ceea ce priveşte interesul propriu urmărit de către A B în formularea unei cereri de intervenţie accesorie, acesta se rezumă la recuperarea debitului restant reprezentând credit nerambursat, dobânzi neachitate şi dobânzi penalizatoare născute din Contractul de credit nr. (..) şi Contractul de facilitate de credit la termen nr. (..)

Folosul practic urmărit de către A B este de a preveni un prejudiciu eventual care s-ar produce în situaţia admiterii cererii formulate de către ATV T şi care ar avea ca şi consecinţă înstrăinarea unei suprafeţe de 3.000 mp din terenul în suprafaţă totală de 52.097,00 mp, aflat în patrimoniul V C SRL, asupra căruia intervenientul A B are constituit un drept de ipotecă legală.

Cu privire la admiterea excepţiei inadmisibilităţii formulate de către A B AL Sucursala L…, se arată că, într-adevăr, având în vedere natura juridică a intervenţiei voluntare accesorii, legea stabileşte că terţul are o poziţie subordonată, dispunând că terţul poate să săvârşească numai actele de procedură care nu contravin interesul părţii respective. Întrucât textul de lege prevăzut la art. 67 alin. (2) C.pr.civ. nu face nicio referire la obligaţia părţii în favoarea căreia s-a formulat cererea de intervenţie accesorie de a-şi însuşi apărările invocate de către intervenient, aceste susţineri simt nefondate.

Sub aspectul formulării de către ATV T a mai multor acţiuni în instanţă prin care urmăreşte valorificarea aceluiaşi drept pe mai multe căi diferite, se arată că apelantul a formulat o contestaţie împotriva măsurii lichidatorului judiciar prevăzută în Adresa nr. …/06.09.2017, potrivit căreia a fost respinsă cererea prin care ATV a solicitat să procedeze la îndeplinirea tuturor formalităţilor necesare în vederea dezmembrării parcelelor indicate în Contractul de tranzacţie antemenţionat, precum şi la transferul dreptului de proprietate asupra acestor parcele, contestaţie care face obiectul dosarului nr. 39665/3/2017, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

Contrar susţinerilor apelantei, potrivit cărora respectiva contestaţie are alt obiect, lichidatorul judiciar arată că din petitul cererii care face obiectul dosarului nr. 39665/3/2017 rezultă în mod indubitabil că petenta urmăreşte acelaşi scop, respectiv cel de a dobândi un drept de proprietate asupra unei suprafeţe de teren aflate în patrimoniul debitoarei V C SRL.

In plus, faţă de cele prezentate mai sus, pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 15.05.2018, a mai fost înregistrată o acţiune având ca obiect obligaţia de a face, respectiv obligare de lăsare în deplină proprietate şi posesie imobil situat în (..). La termenul de judecată din data de 28.06.2018, instanţa a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei a VI-a Civilă a Tribunalului Bucureşti, având fixat următorul termen de judecată pentru data de 19.09.2018.

În condiţiile în care Curtea a stabilit în mod definitiv faptul că Tranzacţia încheiată între ATV T şi V C este lipsită de efecte juridice, lichidatorului judiciar nu este ţinut de a da curs solicitărilor de a proceda la îndeplinirea formalităţilor necesare dezmembrării terenului situat în (..) respectiv la formalităţile în vederea transferului dreptului de proprietate asupra unei suprafeţe de teren de 3000 mp.

Intimata A B A.E. Sucursala L… a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului formulat de ATV T ca nefondat si menţinerea hotărârilor apelate ca fiind legale si temeinice.

În motivare, după prezentarea situaţiei de fapt, intimata susține admisibilitatea cererii de intervenţie accesorie.

Sediul materiei intervenţiei voluntare accesorii, dispozițiile art. 61, 63 C.pr.civ. reglementează o condiţie unica pentru admisibilitatea acestui tip de intervenţie, si anume interesul de a sprijini apărarea uneia dintre parți.

Intimata susține îndeplinirea tuturor condiţiilor pentru admisibilitatea in principiu a intervenţiei, astfel: admisibilitatea intervenţiei in cererea de chemare in judecata având ca obiect dezmembrarea unei parți din Imobilul garantat in favoarea intervenientei și existenta interesului de a interveni în cauză.

Pe baza unei jurisprudențe bogate, doctrina a concluzionat in sensul universalităţii aplicării intervenţiei, cu excepţia cererilor cu caracter strict personal cum sunt desfacerea căsătoriei, tăgada de paternitate sau punerea sub interdicţie. Prin urmare, in cazul cererii de chemare în judecată având ca obiect dezmembrarea unei părţi din imobilul garantat în favoarea intimatei, cererea de intervenţie accesorie este admisibilă, nefiind în situaţia unei cereri cu caracter strict personal.

Nu există nicio normă legală care sa limiteze formularea unei eventuale cereri de intervenţie accesorie in cadrul unui litigiu având ca obiect cererea de dezmembrare a unui imobil si transferarea unei parți din acest imobil către reclamant, dar nici in cadrul unui litigiu din cadrul procedurii de insolventa, admisibilitatea unei atare cereri urmând a se analiza de instanţa de judecata in funcţie de specificul litigiului.

In plus, deşi apreciază ca o cerere de intervenţie accesorie este admisibila in cadrul diferitelor acţiuni sau contestaţii formulate in cadrul procedurii de insolventa, obiectul litigiului este de dezmembrare a singurului activ al debitoarei V C SRL, asupra căruia intimata are constituite ipoteci, astfel ca nu se poate admite ipoteza expusa de apelant, in sensul inadmisibilității cererii de intervenţie accesorie formulate in interesul lichidatorului judiciar, in cadrul unei astfel de acţiuni.

Sub acest aspect, este relevant de menţionat faptul ca executarea obligaţiilor asumate de debitoare in cadrul Facilitaţilor de credit la termen au fost garantate prin instituirea de ipoteci asupra întregului Imobilul ce face obiectul Contractului de tranzacţie de care se prevalează apelanta, astfel cum aceasta împrejurare reiese din Contractele de ipoteca anexate, precum si din extrasul de. carte funciara al Imobilului, in care este înscrisa atât interdicţia de vânzare si înstrăinare, cat si dreptul de ipoteca constituit in favoarea intimatei.

Având in vedere art. 1746 alin. (2) din Codul civil de la 1864 si împrejurare ca intimata deţine o ipoteca valabila asupra întregului imobil, solicită sa se constatate ca interesul intimatei este de a proteja imobilul in integralitatea lui, dat fiind ca dezmembrarea acestui imobil ar genera o reducere considerabila a valorii acestuia, dar si a posibilităţii ca acesta sa fie valorificat in cadrul procedurii de insolventa V C SRL.

Mai mult, ţinând cont de faptul ca reclamanta solicita, prin cererea de chemare in judecată, transferarea dreptului de proprietate asupra „parcelelor dezmembrate” către aceasta, reiese fara putința de tăgada ca interesul este determinat de intenţia de a preîntâmpina aceasta situaţie păgubitoare ce s-ar produce în patrimoniul Băncii, având în vedere că imobilul reprezintă singurul activ al debitoarei, asupra căreia intimata are constituit un drept de ipoteca, care garantează achitarea împrumutului acordat debitoarei in cuantum de aprox. 36.000.000 de Euro. Prin dezmembrarea si transferarea dreptului de proprietate din imobil s-ar produce grave prejudicii in patrimoniul intimatei, având în vedere ca acesta nu s-ar putea valorifica in cadrul procedurii de insolventa la valoarea evaluata de aprox. 24.000.000 de Euro, ci aceasta valoare s-ar reduce, ca urmare a micşorării suprafeţei imobilului aflat in patrimoniul V C SRL;

În ceea ce priveşte critica apelantului referitoare la faptul ca intervenientul accesoriu a invocat excepţia inadmisibilității, care nu a fost susţinuta si însușita de lichidatorul judiciar, motiv pentru care se impune anularea hotărârii atacate, se arată că rolul intervenientului accesoriu este de a susţine poziţia procesuala a părții in favoarea căruia acesta intervine, art. 67 alin. (2) din C.pr.civ., stabilind o singura limitare a actelor ce pot fi întocmite de intervenient, respectiv acelea care nu contravin interesului părții in favoarea căreia a intervenit. Altfel spus, analizând per a contrario aceste dispoziţii legale, se poate conchide ca intervenientul accesoriu poate formula orice act de procedura care ii este benefic persoanei in favoarea căreia intervine.

In acest sens prevede si art. 61 alin. (3) C.pr.civ., potrivit căruia: „Intervenţie este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre parți.” Cu alte cuvinte, din analiza acestor norme legale, reiese ca legea nu instituie o condiţionare a intervenientului, in formulare unor acte sau invocarea unor apărări sau excepţii procesuale, de eventuala confirmare si însușire a acestora de către partea in folosul căreia intervine, singura condiţie fiind cea de a nu contraveni interesului părții in favoarea căreia se intervine. Or, este evident ca aceasta condiţie nu este îndeplinita in cauza, din moment ce intervenienta a invocat o excepţie care a fost admisa de instanţa de judecata, fiind fără putința de tăgada ca aceasta excepţie nu contravine interesului lichidatorului judiciar, astfel ca aceasta nu era supusa „însușirii” de către lichidatorul judiciar, neexistând o atare instituie în Codul de procedura civilă.

Sub un al doilea aspect, în mod judicios instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilității, din moment ce prin acţiunea apelantului se urmarea eludarea prevederilor art. 59 alin. (5) din Legea insolvenţei.

Cu alte cuvinte, prin cererea de chemare in judecata, reclamantul urmarea sa obţină infirmarea unei masuri dispuse de lichidatorul judiciar, constând in refuzul de a executa Contractul de tranzacţie in legătură cu Imobilul, in condiţiile in care avea dreptul de a urma doar calea de atac specifica reglementata de dispoziţiile art. 59 alin. (6) din Legea nr. 85/2014 referitoare la contestaţia împotriva masurilor lichidatorului judiciar.

În acest sens, reclamantul a formulat, in cadrul procedurii de faliment a societăţii V C S.R.L. o cerere adresata lichidatorului judiciar, prin care a solicitat executarea Contractului de tranzacţie încheiat intre reclamant si V C S.R.L., in sensul încheierii contractului de vânzare - cumpărare prin care sa fie transferata proprietatea asupra unei suprafeţe din singurul bun al debitoarei V C S.R.L.

Faţă de această cerere, lichidatorul judiciar a adoptat măsura de a refuza executarea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, arătând ca nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile contractuale, măsură fiind comunicata reclamantului de către lichidatorul judiciar prin Adresa nr. (..).

Împotriva măsurii lichidatorului judiciar de a refuza executarea contractului de tranzacţie, reclamantul a formulat contestaţie, aceasta fiind înregistrată sub numărul de dosar 39665/3/2017 de pe rolul Tribunalului Bucureşti. Prin urmare, din moment ce dispoziţiile Legii nr. 85/2014, respectiv art. 59 alin. (6), reglementează un mijloc procesual specific pentru valorificarea pretenţiilor deduse judecaţii de ATV, respectiv de a obţine anularea măsurii lichidatorului judiciar, pentru nelegalitate, aspect care ar reprezenta o obligaţie implicita a acestuia de a încheia Contractul de tranzacţie, reiese ca, prin acţiunea ce face obiectul prezentului dosar, ATV urmăreşte sa obţină acelaşi rezultat, respectiv obligarea lichidatorului judiciar de a încheia Contractul de tranzacţie.

Reclamantul urmează doua cai procedurale pentru a obţine acelaşi rezultat, astfel ca in mod judicios a dispus prima instanţa admiterea excepţiei inadmisibilității cererii de chemare în judecată, din moment ce prin aceasta acţiune se încerca eludarea dispoziţiilor art. 59 alin. (6) din Legea nr. 85/2014, care reglementează o cale de atac specifica împotriva masurilor lichidatorului judiciar.

Pe fond, urmează a se constata ca cererea reclamantului se fundamentează pe obligaţiile asumate de parți prin încheierea Contractului de tranzacţie, ATV solicitând instanţei sa constate ca aceasta parte si-a îndeplinit obligaţiile, motiv pentru care s-ar impune ca si V C să-şi execute obligaţiile asumate, in sensul de a transfera o suprafaţa de 3.000 de m2 din imobil.

In primul rând, urmează a se observa ca potrivit art. 1.1. din Contractul de tranzacţie, obiectul acestui act juridic a fost „în scopul soluţionării amiabile şi irevocabile a oricărei neînțelegeri si a oricărei pretenţii si/sau litigiu, de orice natura, trecute, prezente si viitoare care a/au existat, exista sau ar putea exista între părți, izvorâta/izvorât/izvorâte sau care pot/poate izvorî din sau in legătură cu drepturile pretinse de ATV în dosarele nr. 196/2/2014 si 1902/3/2014 si/sau in legătură cu drepturile dobândite in baza Contractului de vânzare de drepturi autentificat de NP P.I.R.-D. sub nr. (..).”

Obligaţiile asumate de ATV în cadrul acestui contract de tranzacţie au fost de a renunţa irevocabil la dreptul pretins/judecata în dosarele nr. 196/2/2014 si 1902/3/2014, aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie.

Prin cererea de chemare în judecată, ATV afirma ca a renunţat la dreptul pretins/judecata in dosarele mai-sus menţionate.

Contrar celor afirmate de ATV, urmează a se constata ca în cauză se impune respingerea cererii de chemare in judecata, având in vedere ca reclamanta nu si-a respectat obligaţiile asumate prin Contractul de tranzacţie, dat fiind ca aceasta nu a depus declaraţiile de renunţare la drept/judecata în dosarele nr. 196/2/2014 si 1902/3/2014, aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, după cum urmează:

(i) În dosarul nr. 1902/3/2014, având ca parți pe: R. (fosta I.) M., în calitate de recurent (reclamant), R.C.M., in calitate de recurent (reclamant) si V C SRL, în calitate de intimat (pârât), la data de 25.11.2015 ICCJ a respins „recursul declarat de reclamanţii R. (fosta I.) M. si R.C.M., im potriva deciziei civile nr.1091 din 24 noiembrie 2014, pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a Civila. Definitiva. ”

(ii) În dosarul nr. 196/2/2014, având ca parți pe: A B R S.A. in numele si pe seama A B A.E. Sucursala L. – petent; R.M. (fosta I.) - recurent (reclamant); R.C.M. - recurent (reclamant); V C S.R.L. prin administrator judiciar CITR Filiala B… SPRL - recurent (pârât); M E C R M A - Intimat (pârât); O C P I - B C P I - Intimat (pârât).

Prin Decizia nr. 2706/28.09.2017, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie a respins recursul. După cum se poate observa, ATV nu si-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul de tranzacţie, întrucât aceasta parte nu a depus o cerere de renunţare la drept/judecata ce a făcut obiectul dosarelor sus-menționate. Mai mult, se poate constata ca ATV nici nu a fost parte in aceste dosare, astfel ca nici nu avea posibilitatea de a formula astfel de cereri.

Drept urmare, acest Contract de tranzacţie nu își produce efectele, din moment ce ATV nu si-a îndeplinit obligaţiile asumate, astfel ca nu se poate dispune obligarea V C SRL la transferarea suprafeţei de 3.000 de m2, din moment ce aceasta obligaţie era subsecventa îndeplinirii obligaţiilor asumate de ATV.

În cadrul dosarului nr. 39189/3/2016, s-a reținut cu titlu de autoritatea de judecat faptul ca acest Contract de tranzacţie este caduc, întrucât acesta nu a produs efecte fata de parți.

Ulterior pronunţării, ATV T nu si-a executat nici obligaţia de a depune declaraţia de renunţare in cadrul dosarului nr. 196/2/2014, astfel ca este evident ca acesta parte nu si-a îndeplinit obligaţiile asumate, rezultând ca acest Contract de tranzacţie a devenit caduc.

De altfel, solicită respingerea argumentelor ATV potrivit cărora aceasta parte si-a îndeplinit obligaţiile prin simpla semnare a contractului de tranzacţie, aceasta interpretare fiind străină de conţinutul contractului dar si de normele de drept material care reglementează actul juridic încheiat de parți.

În acest sens, ATV si-a asumat obligaţia de a depune contractul de tranzacţie in cadrul dosarelor nr. 196/2/2014 si 1902/2014, astfel cum rezulta din art. 2.3 din acest act juridic.

În al doilea rând, motivul pentru care ATV nu a renunţat la drept/judecata în dosarele nr. 196/2/2014 si 1902/3/2014, aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie este determinat de împrejurarea ca reclamantul nu a avut niciodată in patrimoniul sau aceste drepturi litigioase.

La termenul din data de 08.11.2018 intimata CITR, lichidator judiciar al V C SRL, a renunţat la susţinerea excepţiei tardivităţii formulării apelului.

Analizând apelul, prin raportare la motivele de apel invocate, Curtea urmează să îl respingă ca nefondat, pentru următoarele considerente:

1. În ce priveşte apelul formulat împotriva încheierii de şedinţă din data de 29.03.2018, prin care s-a încuviinţat cererea de intervenţie accesorie formulată de petenta A B AE în interesul pârâtei, Curtea urmează să îl respingă ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 61 alin. (3) C.pr.civ., intervenţia este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi. Potrivit art. 63 C.pr.civ. cererea de intervenţie accesorie va fi făcută în scris şi va cuprinde elementele prevăzute de art. 148 alin. (1), care se va aplica în mod corespunzător.

În speţă, obiectul cererii îl reprezintă solicitarea formulată de un terţ – ATV T SRL de obligare a debitoarei V C SRL, prin lichidator judiciar CITR Filiala B… SPRL, la îndeplinirea tuturor operaţiunilor şi formalităţilor necesare în vederea dezmembrării a 3 loturi din teren situat în (..) şi efectuarea tuturor formalităţilor de înregistrare în cadastru şi cartea funciară a imobilului, obligarea pârâtei la efectuarea formalităţilor de transfer a dreptului de proprietate.

În speţă, a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtei, A B AE, în calitatea sa de creditor al debitoarei şi totodată, beneficiar al contractelor de ipotecă asupra acestui imobil.

Prealabil, Curtea reţine că art. 63 C.pr.civ. anterior citate, nu este incompatibil cu dispoziţiile Legii nr. 85/2014, neexistând vreo dispoziţie  legală care să limiteze sau să interzică formularea cererii de intervenţie în cadrul procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 85/2014.

Dispozițiile art. 61 alin. (1) C.pr.civ. impun condiția interesului propriu în formularea cererii de intervenție.

Prin încheierea atacată, în mod corect instanţa a reţinut că intervenientul justifică un interes în prezenta cauză.

Potrivit art. 67 alin. (2), intervenientul accesoriu poate să săvârşească numai actele de procedură care nu contravin interesului părţii în favoarea căreia a intervenit. De aici se deduce concluzia că intervenientul accesoriu are o poziţie subordonată intereselor părţii în favoarea căreia intervine.

Dispoziţiile legale aplicabile nu impun condiţia ca partea în favoarea căreia a fost formulată cererea de intervenţie să îşi însuşească în mod expres poziţia adoptată de intervenient în cererea de intervenţie, precum şi excepţiile de procedură sau de fond invocate de către acesta. Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a analizat excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată de intervenient, în contextul în care partea – debitoare prin lichidator judiciar – nu şi-a însuşit în mod expres excepţia dar nici nu s-a opus în mod expres la respingerea ca inadmisibilă a cererii.

2. În ce priveşte sentinţa civilă nr. 2274/16.04.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă, Curtea apreciază că în mod corect instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea ca inadmisibilă.

Astfel, Curtea reţine că obiectul cererii îl reprezintă solicitarea formulată de un terţ – ATV T SRL de obligare a debitoarei V C SRL, prin lichidator judiciar CITR Filiala B… SPRL, la îndeplinirea tuturor operaţiunilor şi formalităţilor necesare în vederea dezmembrării a 3 loturi din teren situat în (..), şi efectuarea tuturor formalităţilor de înregistrare în cadastru şi cartea funciară a imobilului, obligarea pârâtei la efectuarea formalităţilor de transfer a dreptului de proprietate.

În mod corect instanţa de fond a reţinut că formularea unei cereri împotriva debitoarei V C SRL prin lichidator judiciar CITR Filiala B… SPRL, având obiectul expus mai sus, este inadmisibilă, întrucât Legea specială nr. 85/2014 reglementează prin art.59 alin.5 un mijloc procesual specific pentru satisfacerea solicitărilor apelantei reclamante.

Articolul 58 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 85/2014 prevede că administratorul judiciar/lichidatorul judiciar are atribuţia conducerii activităţii debitorului (în condiţiile precizate de judecătorul-sindic) şi că toate măsurile dispuse de acesta se consemnează într-un raport întocmit potrivit art. 59 care poate fi contestat de către debitor, creditori sau orice altă persoană interesată în condiţiile art. 59 alin. (5) din Legea nr. 85/2014. Doctrina şi practica judiciară au statuat că poate fi atacat în justiţie atât refuzul de a lua o anumită măsură, cât şi lipsa unui răspuns la solicitările adresate administratorului/lichidatorului judiciar.

Prin urmare, în mod corect instanţa a de fond a apreciat că aceste norme nu pot fi eludate prin formularea unei acţiuni distincte ce are drept obiect obligarea practicianului în insolvenţă de a lua o anumită măsură.

În mod corect instanţa a sesizat că reclamanta ATV T SRL a solicitat lichidatorului judiciar prin adresele din 10.07.2017 şi 26.07.2017 executarea obligaţiilor asumate de debitoarea V C SRL în temeiul contractului de tranzacţie, iar lichidatorul judiciar a comunicat reclamantei refuzul executării obligaţiilor derivând din contractul de tranzacţie, măsura fiind contestată în dosarul nr. 39665/3/2017.

Prin urmare, fiind prevăzută de lege în procedură specială pentru realizarea drepturilor apelantei reclamante, în cadrul procedurii insolvenţei debitoarei V C SRL, procedura constând în adresarea unei cereri lichidatorului judiciar – organ participant la procedura insolvenţei, iar ulterior contestarea răspunsului/lipsei unui răspuns în condiţiile art. 59 alin. (5) din Legea nr.85/2014, legea nu permite introducerea unei acţiuni cu acelaşi obiect pe calea dreptului comun, cu eludarea procedurii legale anterior enunţate.

3. În ce priveşte cheltuielile de judecată, Curtea constată că apelanta solicită reducerea cheltuielilor de judecată acordate intervenientei, în condiţiile art. 451 C.pr.civ..

Prealabil, Curtea constată că, deşi solicitarea acordării cheltuielilor de judecată şi depunerea înscrisurilor doveditoare au fost făcute la termenul din 29.03.2018, apelanta reclamantă nu a formulat cu acea ocazie o cerere prin care să solicite reducerea cheltuielilor de judecată cuvenite intervenientei.

Împrejurarea că, potrivit dispoziţiilor art. 451 alin. (2), instanţa putea chiar din oficiu să reducă parte din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, nu scuteşte partea de obligaţia de a formula o astfel de cerere, în măsura în care considera că se impunea această reducere.

Totodată, Curtea apreciază că onorariul de avocat, în cuantum de 13.652,31 lei, acordat la fond, nu este disproporţionat nici în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei, nici în raport cu activitatea desfăşurată de avocat.

Chiar dacă în cauză au fost acordate doar trei termene de judecată, trebuie avută în vedere, pe de o parte, împrejurarea că intervenienta afirmă în contra debitoarei din procedură o creanţă consistentă (fiind înscrisă în tabel cu suma de 108.644.167,15 lei), prin cererea de intervenţie formulată în favoarea debitoarei urmărind să-şi protejeze acest drept, pe de altă parte, având în vedere actele de procedură efectuate în acest dosar – întâmpinarea, susţinerea excepţiei. Nu în ultimul rând, reţinem că soluţionarea dosarului prin admiterea unei excepţii procesuale nu poate fi avută în vedere, apărarea fiind asigurată intervenientei sub toate aspectele, inclusiv pe fondul cauzei.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 C.pr.civ., Curtea a obligat apelanta la plata către intimata intervenientă a sumei de 10.210,20 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat apel, conform facturii și extrasului de cont depuse la dosar.

Domenii speta

Spete similare