Contestaţie împotriva hotărârii Adunării Creditorilor şi desemnarea Preşedintelui Comitetului Creditorilor. Conflict de interese.

Domeniul: Insolvenţă. Aspecte de drept material

Contestaţie împotriva hotărârii Adunării Creditorilor şi desemnarea Preşedintelui Comitetului Creditorilor. Conflict de interese.

- Art. 50 alin. (4) din Legea nr. 85/2014

- Art. 51 alin. (5) din Legea nr. 85/2014

Acuzaţia privind existenţa unui conflict de interese nu are relevanţă în cazul Adunării Creditorilor. Conform acestui text de lege, dacă un membru al Comitetului creditorilor se află, din cauza interesului propriu, în conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanţi la procedură, acesta se va abţine de la vot, sub sancţiunea anularii deciziei Comitetului creditorilor, dacă fără votul său nu s-ar fi întrunit majoritatea cerută. Astfel cum menţionează in mod expres dispoziţiile art. 51 alin. (5), acestea se aplica deciziei luata de către Comitetul creditorilor şi nu deciziei luata in adunarea generala a creditorilor, iar abţinerea de la vot vizează votul exprimat in Comitetul creditorilor. Nu rezultă că în viitor votul dat de respectivul creditor in cadrul Comitetului creditorilor/adunărilor creditorilor ar fi contrar scopului legal al procedurii insolvenţei.

Legea insolventei reglementează conflictul de interese şi instituie obligaţia abţinerii de la vot in doua situaţii, respectiv la art. 51 pct. 5 pentru voturile exprimate in cadrul şedinţei Comitetului creditorilor şi la art. 138 alin. (5), respectiv in capitolul privind planul de reorganizare, iar normele juridice instituite de aceste texte sunt de strictă interpretare şi nu pot fi extinse la alte situaţii decât cele prevăzute de lege, întrucât s-ar adăuga la lege.

În lipsa unei dispoziţii legale aplicabile Adunării Creditorilor, nu se pune problema existenţei unui conflict de interese, câtă vreme Legea nr. 85/2014 stabileşte ca procedura insolvenţei este una concursuală şi colectivă in cadrul căreia toţi creditorii îndreptăţiţi la procedură trebuie să beneficieze de un tratament egalitar şi echitabil.

Un prim argument pentru care dispoziţiile art. 51 alin. (5) din Legea nr. 85/2014 nu pot fi aplicate prin analogie în cazul hotărârii adunării creditorilor este reprezentat de împrejurarea ca, privind o situaţie de excepţie de la dreptul la vot al oricărui creditor şi implicând pe cale de consecinţa restrângerea exerciţiului unui drept, o astfel de excepţie este de stricta interpretare aplicându-se numai in ipotezele in care legea o prevede expres.

În al doilea rând, atribuţiile şi rolul Comitetului creditorilor în cadrul procedurii sunt distincte de cele ale Adunării creditorilor, motiv pentru care nu orice prevedere legală aplicabilă modalităţii in care se iau hotărârile în Comitetul creditorilor sunt aplicabile mutatis mutandis şi adunării creditorilor, cu atât mai mult cu cat analogia vizează restrângerea exerciţiului unui drept conferit de lege.

(Secţia a V-a civilă, decizia civilă nr. 210 din data de 31 ianuarie 2018)

Obiectul acţiunii, circumstanţele cauzei şi soluţia pronunţată de judecătorul-sindic

Prin cererea înregistrată la data de 28.04.2016, pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr.4010/87/2015/a13 contestatorul DGAMC în contradictoriu cu debitoarea SC ISRL prin administrator special ST. M., administratorul judiciar Consorţiul format din ZRP I. SPRL şi CITR Filiala Bucureşti şi creditorii debitoarei ISRL a formulat contestaţie împotriva hotărârii adunării creditorilor debitorului SC IS.R.L., din data de 20 aprilie 2016, referitoare la punctul 3 de pe ordinea de zi - alegerea comitetului creditorilor şi desemnarea preşedintelui acestuia solicitând admiterea contestaţiei şi constatarea nelegalităţii hotărârii adunării creditorilor debitorului SC IS.R.L. din data de 20 aprilie 2016, prin care s-a decis desemnarea unui comitet alcătuit din 5 membri, respectiv A. SRL, B. T. Sa, F. H. CMBI-I, ISA şi TIAB SA, urmând ca funcţia de Preşedinte al Comitetului creditorilor să revină societăţii ISA şi pe cale de consecinţa, desfiinţarea hotărârii adunării creditorilor referitoare la punctul 3 de pe ordinea de zi.

Contestatoarea a arătat că, în fapt, în data de 20.04.2016, ora 12,00 a fost convocată adunarea creditorilor SC IS.R.L., având ca ordine de zi:

“1. Prezentarea masurilor efectuate de la declanşarea procedurii în vederea administrării şi conservării patrimoniului;

2.Prezentarea raportului de cauze şi a concluziilor acestuia.

3.Alegerea comitetului creditorilor şi desemnarea preşedintelui acestuia.

4.Confirmarea sau desemnarea administratorului judiciar.

5.Stabilirea remuneraţiei administratorului judiciar confirmat sau desemnat de către adunarea creditorilor’'.

Prin votul exprimat cu adresa nr. SJ 1607/20.04.2016, instituţia contestatoare şi-a manifestat disponibilitatea de a face parte din Comitetul creditorilor ISRL, în calitate de creditor bugetar.

Conform Procesului verbal al şedinţei adunării creditorilor din data de 20.04.2016, publicat în BPI nr.8016/22.04.2016 rezultă că s-a stabilit următoarea componenţă a Comitetului creditorilor:

1.A. SRL - creanţa chirografară;

2.B. T. SA - creanţa garantata şi chirografară;

3.F. H. CMBH - creanţa chirografară;

4.ISA - creanţa chirografară;

5.Tiab SA - creanţa chirografară

Contestatoarea a considerat că hotărârea adunării creditorilor referitoare la punctul 3 de pe ordinea de zi - respectiv alegerea comitetului creditorilor si desemnarea preşedintelui acestuia este nelegală din armatoarele considerente:

Art. 50 din Legea nr. 85/2014 reglementează modalitatea şi condiţiile pentru desemnarea comitetului creditorilor.

Astfel, potrivit art. 50 alin. (4) în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, aceştia vor putea alege un comitet format din 3 sau 5 creditori, dintre primii 20 de creditori cu drept de vot, dintre cei deţinând creanţe ce beneficiază de cauze de preferinţă, creanţe bugetare şi creanţe chirografare, cele mai mari în ordinea valorii şi care se oferă voluntar, selecţia fiind efectuată prin întrunirea acestor criterii cumulative pe baza celui mai mare procentaj de vot din valoarea creanţelor prezente.

Prin urmare, a susţinut contestatoarea, în vederea desemnării comitetului creditorilor, legea a prevăzut necesitatea întrunirii cumulative a următoarelor criterii:

-cuantumul creanţelor, în ordinea mărimii acestora, dintre primele 20 de creditori cu drept de vot;

-criteriul referitor la desemnarea membrilor comitetului creditorilor din fiecare categorie de creanţe - cele care beneficiază de cauze de preferinţa, creanţe bugetare şi creanţe chirografare, in ordinea valorii acestora;

- condiţia ca membrii comitetului creditorilor să îşi fi manifestat disponibilitatea de a face parte dm comitet.

Este evident că legiuitorul a prevăzut necesitatea întrunirii cumulative a acestor criterii, în vederea asigurării reprezentativităţii comitetului creditorilor, în cadrul procedurii de insolvenţă, raportat la atribuţiile pe care acesta le are conform Legii nr. 85/2014.

Contestatoarea a susţinut faptul că, cu încălcarea acestor prevederi legale, creditorii ISRL au decis desemnarea unui comitet al creditorilor alcătuit doar din categoria creanţelor garantate şi chirografare, fără a lua în considerare faptul că, prin votul exprimat, D.G.A.M.C. şi-a manifestat disponibilitatea de a face parte din Comitetul creditorilor, în calitate de creditor bugetar, având în vedere că deţine atât o creanţă garantată, cât şi o creanţa bugetară, ponderea deţinută în cadrul categoriei de creanţe bugetare fiind de 55,63%.

Prin urmare, a mai arătat contestatoarea, având în vedere că hotărârea adunării creditorilor referitoare la punctul 3 de pe ordinea de zi a fost adoptată fără îndeplinirea cumulativă a criteriilor menţionate, solicită ca, prin hotărârea pe care instanţa o va pronunţa să dispună anularea acesteia.

Totodată, contestatoarea a învederat următoarele aspecte referitoare la alegerea SC ISA, în cadrul comitetului creditorilor şi desemnarea acestui creditor în funcţia de Preşedinte al Comitetului creditorilor:

Creditorul SC ISA deţine împotriva debitoarei SC ISRL o creanţă chirografară, societatea deţinând un număr de 7800 părţi sociale 4,99% din capitalul social al debitoarei.

Astfel, rezultă faptul că, între cele două societăţi există relaţii de afiliere, pe parcursul derulării procedurii de insolvenţă a SC ISRL, putând apărea în mod frecvent situaţii care să atragă aplicabilitatea prevederilor art. 51 alin. (5) din Legea nr. 85/2014 (“Dacă un membru al comitetului creditorilor se află, din cauza interesului propriu, în conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanţi la procedură, acesta se va abţine de la vot, sub sancţiunea anulării deciziei comitetului creditorilor, dacă fără votul său nu s-ar fi întrunit majoritatea cerută.”).

Având în vedere că procedura insolvenţei este o procedură concursuală, colectivă, care se desfăşoară cu celeritate, contestatoarea a apreciat că desemnarea în calitate de membru al comitetului creditorilor a unui creditor în privinţa căruia pot apărea frecvent situaţii de incompatibilitate, constituie un argument în plus în vederea anulării hotărârii comitetului creditorilor referitoare la punctul 3 de pe ordinea de zi, urmând a dispune reconvocarea adunării creditorilor pentru alcătuirea unui comitet care să respecte criteriile cumulative prevăzute de art. 50 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

În drept au fost invocate dispoziţiile din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

Prin încheierea civilă nr. 83 pronunţată în şedinţă publică din data de16.06.2016, de către Tribunalul Teleorman, în dosarul nr. 4010/87/2015/a13 s-a dispus trimiterea dosarului la instanţa mai întâi investită cu soluţionarea dosarului 36095/3/2015 privind debitoarea SC ISA.

La data de 13 07. 2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a Civilă a fost înregistrat dosar cu nr. 27013/3/2016 având ca obiect faliment - contestaţie împotriva măsurilor administratorului/lichidatorului judiciar - împotriva hotărârii adunării creditorilor din 20.04.2016 (Dir. Gen. de A. a M.C.) – declinat.

Prin sentinţa civilă nr.4393/05.07.2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a Civilă, în dosarul nr. 27013/3/2016, instanţa a respins contestaţia formulată de DGAMC.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul-sindic a reţinut următoarele:

În data de 20.04.2016, ora 12,00 a fost convocată adunarea creditorilor SC IS.R.L., având ca ordine de zi:

“1. Prezentarea masurilor efectuate de la declanşarea procedurii în vederea administrării şi conservării patrimoniului;

2.Prezentarea raportului de cauze şi a concluziilor acestuia.

3.Alegerea comitetului creditorilor şi desemnarea preşedintelui acestuia.

4.Confirmarea sau desemnarea administratorului judiciar.

5.Stabilirea remuneraţiei administratorului judiciar confirmat sau desemnat de către adunarea creditorilor’'.

Prin votul exprimat cu adresa nr. SJ 1607/20.04.2016, instituţia contestatoare şi-a manifestat disponibilitatea de a face parte din Comitetul creditorilor ISRL, în calitate de creditor bugetar.

Conform procesului verbal al şedinţei adunării creditorilor din data de 20.04.2016, publicat în BPI nr. 8016/22.04.2016 rezultă că s-a stabilit următoarea componenta a Comitetului creditorilor:

1.A. SRL - membru;

2.B. T. SA - membru;

3.F. H. CMBH - membru;

4.ISA - preşedinte;

5.T. SA - membru

Respectându-se voinţa creditorilor, au fost aleşi în comitet creditorii ISA, în calitate de preşedinte (56,51 % voturi pentru), A. SRL (membru) 54,21 % voturi, B. T. SA, membru - (78,93 % voturi), F. H. CMBH, membru - (54,58 % voturi), T. SA, membru - (55,70 % voturi).

În drept, potrivit art. 48 alin. (7) din Legea nr. 85/2014, hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţata de judecătorul sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective si au făcut sa se consemneze aceasta in procesul verbal al adunării.

Trebuie observat că art. 48 alin. (7) din Legea nr. 85/2014 restrânge controlul exercitat de judecătorul sindic doar la motivele de nelegalitate, nu si de oportunitate.

Tribunalul a analizat dacă au fost respectate dispoziţiile legale care reglementează procedura de convocare,de asigurare a publicităţii, de desfăşurare a Adunării creditorilor si de exercitare a dreptului de vot distinct pentru fiecare categorie de creanţe in parte. Aşadar, modalitatea de convocare si desfăşurare a şedinţelor adunării, poate forma obiectul controlului judecătoresc în cadrul contestaţiilor circumscrise procedurii  instituite de dispoziţiile art. 48 şi urm. din Legea nr. 85/2014.

Art. 50 din Legea nr. 85/2014 reglementează modalitatea şi condiţiile pentru desemnarea comitetului creditorilor.

Astfel, potrivit art. 50 alin. (4) în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, aceştia vor putea alege un comitet format din 3 sau 5 creditori, dintre primii 20 de creditori cu drept de vot, dintre cei deţinând creanţe ce beneficiază de cauze de preferinţă, creanţe bugetare şi creanţe chirografare, cele mai mari în ordinea valorii şi care se oferă voluntar, selecţia fiind efectuată prin întrunirea acestor criterii cumulative pe baza celui mai mare procentaj de vot din valoarea creanţelor prezente”.

Contestatoarea a formulat contestaţie împotriva hotărârii Adunării Generale a Creditorilor ISRL din data de 20.04.2016 adoptată la punctul 3 de pe ordinea de zi, prin care s-a fost ales Comitetul creditorilor şi preşedintele acestuia, considerând-o nelegală.

Motivul principal pe care contestatoarea îl invocă în susţinerea pretinsei nelegalităţi, îl reprezintă faptul că în opinia sa, dispoziţiile art. 50 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, obligă la desemnarea unui comitet format din toate categoriile de creditori prevăzute de acest text legal, respectiv: creditor beneficiar al unei cauze de preferinţă, bugetar şi chirografar, ori prin hotărârea atacată, adunarea creditorilor a desemnat un comitet format doar din doua categorii de creditori, respectiv: creditori beneficiari ai unei cauze de preferinţă şi creditori chirografari.

În acest sens, contestatoarea arată că şi-a exprimat intenţia de a face parte din Comitetul creditorilor, precum şi faptul că deţine un procent total de 55,63% din categoria creanţelor bugetare.

Aceste motive de nelegalitate au fost apreciate de tribunal, ca fiind neîntemeiate.

În primul rând, se reţine faptul că, contestatoarea deţine un procent total de 55,63% din categoria creanţelor bugetare, dar un procent de 0,62% din totalul masei credale.

Potrivit art. 50 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 « în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, aceştia vor putea alege un comitet format din 3 sau 5 creditori, dintre primii 20 de creditori cu drept de vot, dintre cei deţinând creanţe ce beneficiază de cauze de preferinţă, creanţe bugetare şi creanţe chirografare, cele mai mari în ordinea valorii şi care se oferă voluntar, selecţia fiind efectuată prin întrunirea acestor criterii cumulative pe baza celui mai mare procentaj de vot din valoarea creanţelor prezente”.

Din interpretarea textului de lege mai sus menționat, judecătorul sindic a reţinut ca textul de lege nu prevede in mod expres ca trebuie aleși din fiecare din cele trei categorii indicate, ci dintre cei deținând creanțe care beneficiază de cauze de preferința, creanțe bugetare si creanțe chirografare, cu excluderea celor care dețin creanțe salariale sau a creditorilor indispensabili, criteriul de alegere fiind însa cel mai mare procentaj de vot din valoarea creanțelor prezente.

Condiţiile prevăzute de art. 50 alin. (4) trebuie îndeplinite cumulativ. Prima condiţie stipulată de acest text legal, este aceea ca respectivii creditori eligibili în comitetul creditorilor să deţină o creanţă încadrabilă, ca şi mărime, în primele 20 de creanţe cu drept de vot. Textul nu menţionează expres dacă se referă la primii 20 de creditori ca mărime în raport cu totalul masei credale sau la primii 20 de creditori ca mărime din fiecare categorie de creanţe cu drept de preferinţă, bugetare şi chirografare, această neclaritate reprezentând şi aspectul central al acestei speţe. Din punctul de vedere al instanţei prima variantă menţionată reprezintă interpretarea corectă a acestui text legal.

Un prim argument este acela că, legiuitorul menţionează expres în cuprinsul art. 50 alin. (4) din lege faptul că, Comitetul creditorilor va fi ales din creditorii care se află între „primii 20 de creditori cu drept de vot...". Trimiterea făcută de către legiuitor la creditorii care se încadrează între primii 20 de creditori cu drept de vot nu poate fi interpretată cum că aceasta s-ar referi la primii 20 de creditori din fiecare categorie de creanţe, deoarece ar însemna a adăuga la lege condiţii suplimentare care nu au fost avute în vedere la edictarea textului legislativ. Noţiunea „primii 20 de creditori cu drept de vot" se referă exclusiv la primii 20 de creditorii care deţin drepturile de vot în adunarea creditorilor şi nu la primii 20 de creditori ai fiecărei categorii, deoarece prin această interpretare s-ar ajunge la constituirea unui Comitet nereprezentativ la nivelul drepturilor de vot în adunarea creditorilor.

Astfel, se poate observa faptul că primul criteriu avut în vedere de către legiuitor îl reprezintă mărimea ca valoare a creanţei cu drept de vot. Orice creanţă înscrisă la masa credală, reprezintă în realitate prejudiciul creat oricărui creditor de către societatea debitoare prin neplata datoriilor sale. Cu cât creanţa deţinută este mai mare cu atât prejudicierea intereselor creditorului este mai mare. În mod corelativ, se poate presupune, în mod rezonabil, că şi interesul acelui creditor pentru participarea la procedură creşte în mod direct proporţional cu mărimea creanţei sale.

Privit din această perspectivă, criteriul avut în vedere de legiuitor atunci când a stabilit ca primă condiţie pentru a fi eligibil în comitetul creditorilor necesitatea de a fi dintre primii 20 de creditori, este acela ca ponderea creanţei să fie raportată la totalul masei credale iar nu la grupa din care face parte creanţa respectivă, pentru a se asigura o reprezentativitate cât mai mare la nivelul masei credale.

Comitetul creditorilor trebuie să fie un organ reprezentativ al adunării creditorilor iar deciziile acestora trebuie să fie în consens cu hotărârile adunării creditorilor, altfel s-ar ajunge la blocaje decizionale. Dacă s-ar accepta varianta propusă de către contestatoare, s-ar putea ajunge la situaţii în care, Comitetul creditorilor să fie format din creditori care să nu reprezinte o pondere semnificativă în totalul masei credale.

Pe de altă parte, trebuie observat faptul că din felul în care art. 50 alin. (4) stabileşte criteriile ce trebuie avute în vedere pentru ca un creditor să fie eligibil, criteriul valorii creanţei cu drept de vot este primul enumerat. Menţionarea ulterioară în text a celor trei categorii de creanţe din cadrul cărora pot fi selectaţi membrii comitetului creditorilor are rolul de a exclude posibilitatea celorlalţi creditori care fac parte din alte categorii de a participa la formarea comitetului iar nu de a oferi înţelesul că este în mod obligatoriu ca orice comitet să fie format din cele trei categorii indicate. De altfel, nu s-ar putea şti cum s-ar aplica această din urmă interpretare dacă în procedură nu ar exista decât două categorii de creditori sau una singură.

Se reţine că A. SRL deţine un procent de 4,64% din masa credală; B. T. SA - un procent de 9,21% din masa credală; F. H. CMBH - un procent de 0,79% din masa credală; ISA - un procent de 30,20% din masa credală; T. SA - un procent de 1,80% din masa credală.

Instanţa a mai reţinut că, in ipoteza alegerii comitetului creditorilor sunt aplicabile art.49 din legea cu privire la cvorum, care a fost respectat.

Cu privire la desemnarea preşedintelui Comitetului creditorilor în persoana societăţii ISA, instanţa a apreciat că acest motiv este neîntemeiat raportat la faptul că în cadrul şedinţei adunării generale, administratorul judiciar a propus mai întâi desemnarea B.T. SA în această calitate însă creditorii nu au agreat această propunere. Astfel, faptul că decizia majoritară a creditorilor a fost de a alege ISA în calitate de preşedinte al Comitetului creditorilor nu poate constitui un motiv de nelegalitate a acestei hotărârii, fiind dreptul creditorilor de a-şi desemna cu majoritatea prevăzută de lege reprezentanţii pe care îi consideră potriviţi.

Pentru toate aceste considerente, constatând că nu au fost dovedite motive de nelegalitate în sensul prevăzut de art. 48 alin. (7) din lege, instanţa va respinge ca neîntemeiată contestaţia formulata de către contestatoarea DGAMC împotriva hotărârii adunării creditorilor debitorului SC IS.R.L., din data de 20 aprilie 2016, referitoare la punctul 3 de pe ordinea de zi - alegerea comitetului creditorilor şi desemnarea preşedintelui.

Apelul. Motivele de apel

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, creditoarea DGAMC, apreciind că sentinţa civilă nr. 4393 din 05.07.2017, pronunţată in dosarul nr. 27013/3/2016, de către Tribunalul Bucureşti, Secţia a VII a Civila este nelegala, pentru următoarele considerente:

Aşa cum a învederat si instanţei de fond, art. 50 din Legea nr. 85/2014 reglementează modalitatea şi condiţiile pentru desemnarea comitetului creditorilor.

Astfel, potrivit art. 50 alin. (4) în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, aceştia vor putea alege un comitet format din 3 sau 5 creditori, dintre primii 20 de creditori cu drept de vot, dintre cei deţinând creanţe ce beneficiază de cauze de preferinţă, creanţe bugetare şi creanţe chirografare, cele mai mari în ordinea valorii şi care se oferă voluntar, selecţia fiind efectuată prin întrunirea acestor criterii cumulative pe baza celui mai mare procentaj de vot din valoarea creanţelor prezente".

Prin urmare, in vederea desemnării comitetului creditorilor, legea a prevăzut necesitatea întrunirii cumulative a următoarelor criterii:

-cuantumul creanţelor, in ordinea mărimii acestora, dintre primele 20 de creditori cu drept de vot;

-criteriul referitor la desemnarea membrilor comitetului creditorilor din fiecare categorie de creanţe - cele care beneficiază de cauze de preferinţa, creanţe bugetare si creanţe chirografare, in ordinea valorii acestora;

-condiţia ca membrii comitetului creditorilor să îşi fi manifestat disponibilitatea de a face parte din comitet.

Este evident ca legiuitorul a prevăzut necesitatea întrunirii cumulative a acestor criterii, in vederea asigurării reprezentativităţii comitetului creditorilor, în cadrul procedurii de insolventa, raportat la atribuţiile pe care acesta le are conform Legii nr. 85/2014.

Astfel, încălcând aceste prevederi legale, creditorii ISRL au decis desemnarea unui comitet al creditorilor alcătuit doar din categoria creanţelor garantate si chirografare, fără a lua în considerare faptul ca, prin votul exprimat, D.G.A.M.C. şi-a manifestat disponibilitatea de a face parte din Comitetul creditorilor, in calitate de creditor bugetar, având in vedere ca deţinem atât o creanţa garantata, cat si o creanţă bugetară ponderea deţinută in cadrul categoriei de creanţe bugetare fiind de 55,63%.

Prin urmare, având în vedere că hotărârea adunării creditorilor referitoare la punctul 3 de pe ordinea de zi a fost adoptată fără îndeplinirea cumulativă a criteriilor menţionate, în mod greşit, instanţa de fond a respins contestaţia formulată de D.G.A.M.C.

A da eficienta doar criteriului valoric in stabilirea componentei comitetului creditorilor ar echivala cu eludarea unor norme legale imperative ale legii insolventei, prevederea potrivit căreia in componenţa comitetului urmează a fi desemnaţi membri din fiecare categorie de creanţe, rămânând astfel fără aplicabilitate.

Nu se poate justifica interesul de a face parte din acest organ deliberativ doar prin prisma valorii creanţei deţinute, cu atât mai mult cu cât, conform art. 51 alin. (4) din Legea nr.85/2014, deciziile în cadrul comitetului creditorilor se iau cu majoritatea simplă din totalul numărului de membri ai acestuia şi nu în funcţie de valoarea creanţei deţinute împotriva debitoarei.

Astfel, în opinia noastră, întrunirea cumulativă a acestor criterii este o normă imperativă, a cărei încălcare nu poate fi sancţionată decât prin anularea unei astfel de hotărâri.

De altfel, atât doctrina, cât şi jurisprudenţă au considerat în mod frecvent că desemnarea comitetului creditorilor trebuie să se facă cu îndeplinirea cumulativă a criteriilor prevăzute de art. 50 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

Referitor la alegerea SC ISA, în cadrul comitetului creditorilor şi desemnarea acestui creditor în funcţia de Preşedinte al Comitetului creditorilor, instanţa de fond a reţinut că şi acest motiv este neîntemeiat, fiind dreptul creditorilor de a desemna reprezentanţii pe care îi consideră potriviţi.

Învederează faptul că SC ISA deţine împotriva debitoarei SC ISRL o creanţă chirografară, societatea deţinând un număr de 7800 părţi sociale 4,99% din capitalul social al debitoarei.

Astfel, rezultă faptul că, între cele două societăţi există relaţii de afiliere, pe parcursul derulării procedurii de insolvenţă a SC ISRL, putând apărea in mod frecvent situaţii care sa atragă aplicabilitatea prevederilor art. 51 alin. (5) din Legea nr. 85/2014 ("Dacă un membru al comitetului creditorilor se află, din cauza interesului propriu, în conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanţi la procedură, acesta se va abţine de la vot, sub sancţiunea anulării deciziei comitetului creditorilor, dacă fără votul său nu s-ar fi întrunit majoritatea cerută.").

Având în vedere ca procedura insolventei este o procedură concursuală, colectivă, care se desfăşoară cu celeritate, apreciem că desemnarea în calitate de membru al comitetului creditorilor a unui creditor în privinţa căruia pot apărea frecvent situaţii de incompatibilitate, constituie un argument în plus in vederea anularii hotărârii comitetului creditorilor referitoare la punctul 3 de pe ordinea de zi

Or, acest argument a fost înlăturat in mod greşit de către instanţa de fond, mai ales in condiţiile in care, anterior, şi-a întemeiat argumentaţia privind respingerea contestaţiei privind alegerea comitetului creditorilor pe posibilele blocaje decizionale care s-ar ivi in cursul procedurii.

Asupra apelului declarat

Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva motivelor de apel invocate, urmează să respingă ca nefondat apelul declarat pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil reţine că potrivit procesului-verbal al adunării creditorilor, societăţii debitoare ISRL din 20.04.2016 (publicată în BPI nr. 8016/22.04.2016) creditoarea DGAMC este înscrisă în tabelul creanţelor cu o creanţă bugetară reprezentând 0,38 % ca pondere din masa credală.

Această creditoare contestă pct. 3 al ordinii de zi din Hotărârea Adunării Creditorilor din data de 20.04.2016 referitoare la modalitatea în care s-a decis desemnarea membrilor comitetului creditorilor

Componenţa Comitetului creditorilor este reglementată de art. 50 alin. (4) care prevede ca "În cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, aceştia vor putea alege un comitet format din 3 sau 5 creditori, dintre primii 20 de creditori cu drept de vot dintre cei deţinând creanţe ce beneficiază de cauze de preferinţă, creanţe bugetare si creanţe chirografare, cele mai mari in ordinea valorii si care se oferă voluntar, selecţia fiind efectuată prin întrunirea acestor criterii cumulative pe baza celui mai mare procentaj de vot din valoarea creanţelor prezente." întrucât creditorul contestatar a precizat numărul de creditori care doreşte sa intre in componenta Comitetului creditorilor si anume 3 (trei), s-a considerat voltul acestuia unul pozitiv, întrucât celelalte aspecte ale votului exprimat trebuiau sa respecte condiţiile art. 50 alin. (4), in speţa - constituirea comitetului din creditori in ordinea mărimii creanţelor deţinute asupra averii debitoarei.

Referitor la interpretarea dată de creditor a dispoziţiilor art. 50 alin. (4) din Legea nr.85/2014 privind componenta Comitetului Creditorilor, aceasta este eronată.

Legiuitorul a stabilit următoarele criterii cumulative pentru componenta Comitetului Creditorilor:

- numărul de creditori să fie 3 sau 5;

- aceştia sa fie dintre primii 20 de creditori cu drept de vot in ordinea mărimii creanţelor;

- creanţele sa fie cu cauze de preferinţă, creanţe bugetare sau creanţe chirografare, sa fie ordonate valoric;

- creditorii sa se ofere voluntari pentru a face parte din Comitetul creditorilor

- componenta sa fie făcuta pe baza celui mai mare procentaj de vot din valoarea creanţelor prezente.

Confuzia făcută de contestator este legata de interpretarea textului "dintre cei deţinând creanţe ce beneficiază de cauze de preferinţa, creanţe bugetare si creanţe chirografare" considerând-se că din componenţa Comitetului creditorilor trebuie să facă parte câte un membru din fiecare categorie de creanţa.

Ori, legiuitorul a identificat doar aceste trei categorii de creanţa ca fiind cele ce pot constitui Comitetul creditorilor, excluzând altele cum ar fi de exemplu cele salariale sau defavorizate. Aceasta interpretare a contestatorului ar fi in primul rând în contradictoriu cu celelalte cerinţe impuse de prezentul articol, încălcându-se atât cerinţa referitoare la mărimea creanţei deţinute de un creditor împotriva averii debitorului cat şi natura acesteia (cu clauza de preferinţa, bugetara sau chirografara). Dacă s-ar da eficienta interpretării făcute de contestator in sensul de a desemna în mod obligatoriu cate un membru din fiecare categorie de creanţe, s-ar putea ajunge în situaţii în care un creditor cu creanţa beneficiind de drepturi de preferinţa, sa nu poate face parte din Comitet pentru ca există un alt creditor cu acelaşi rang de creanţă cu al său dar cu o creanţă superioară, asta deşi creditorul ce ar trebui exclus deţine la rândul său o creanţa superioară atât ca valoare dar şi ca rang altui creditor ce poate intra astfel în componenta Comitetului creditorilor. O altă situaţie la care s-ar putea ajunge prin interpretarea sugerată de contestator, ar fi imposibilitatea constituirii Comitetului în situaţia în care sunt doar creditori dintr-o anumită categorie de creanţe şi nu din toate trei (de exemplu doar creanţe chirografare).

Concluzionăm prin a menţiona că procesul verbal al şedinţei adunării creditorilor este legal, fiind respectate criteriile instituite de dispoziţiile art. 50 pct. 4 din Legea nr. 85/2014.

Referitor la existenta unui conflict de interese în cadrul C. C., D.G.R.F.P este în eroare, deoarece în Legea nr. 85/2014 prevederile despre Adunarea Creditorilor sunt tratate în art. 47-49 inclusiv, iar cele vizând Comitetul Creditorilor în art. 50 - 51 şi nu pot fi aplicate prin analogie şi în Adunarea Creditorilor.

Măsura contestată s-a votat în cadrul A. C. şi nu a privit decizii adoptate de C. C, dispoziţiile legale prevăzute de art. 51 alin. (5) nu sunt aplicabile in speţa.

Acuzaţia privind existenţa unui conflict de interese nu are relevanţă în cazul Adunării Creditorilor. Conform acestui text de lege, daca un membru al Comitetului creditorilor se afla, din cauza interesului propriu, în conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanţi la procedura, acesta se va abţine de la vot, sub sancţiunea anularii deciziei Comitetului creditorilor, dacă fără votul sau nu s-ar fi întrunit majoritatea ceruta. Astfel cum menţionează in mod expres dispoziţiile art. 51 alin. (5), acestea se aplică deciziei luate de către Comitetul creditorilor şi nu deciziei luate în adunarea generală a creditorilor, iar abţinerea de la vot vizează votul exprimat în Comitetul creditorilor. Nu rezultă că în viitor votul dat de respectivul creditor in cadrul Comitetului creditorilor/adunărilor creditorilor ar fi contrar scopului legal al procedurii insolvenţei.

Legea insolvenţei reglementează conflictul de interese şi instituie obligaţia abţinerii de la vot în două situaţii, respectiv la art. 51 pct. 5 pentru voturile exprimate în cadrul şedinţei Comitetului creditorilor şi la art. 138 alin. (5), respectiv în capitolul privind planul de reorganizare, iar normele juridice instituite de aceste texte sunt de stricta interpretare şi nu pot fi extinse la alte situaţii decât cele prevăzute de lege, întrucât s-ar adăuga la lege.

În lipsa unei dispoziţii legale aplicabile Adunării Creditorilor, nu se pune problema existentei unui conflict de interese, câtă vreme Legea nr. 85/2014 stabileşte ca procedura insolvenţei este una concursuală şi colectivă în cadrul căreia toţi creditorii îndreptăţiţi la procedură trebuie să beneficieze de un tratament egalitar şi echitabil.

Un prim argument pentru care dispoziţiile art. 51 alin. (5) din Legea nr. 85/2014 nu pot fi aplicate prin analogie în cazul hotărârii adunării creditorilor este reprezentat de împrejurarea că, privind o situaţie de excepţie de la dreptul la vot al oricărui creditor şi implicând pe cale de consecinţă restrângerea exerciţiului unui drept, o astfel de excepţie este de stricta interpretare aplicându-se numai în ipotezele în care legea o prevede expres.

În al doilea rând, atribuţiile şi rolul Comitetului creditorilor in cadrul procedurii sunt distincte de cele ale Adunării creditorilor, motiv pentru care nu orice prevedere legala aplicabila modalităţii in care se iau hotărârile în Comitetul creditorilor sunt aplicabile mutatis mutandis si adunării creditorilor, cu atât mai mult cu cat analogia vizează restrângerea exerciţiului unui drept conferit de lege.

Revenind la speţa de faţă, întrucât creditorul bugetar deţine 0,38% ca pondere din masa credală, nu a putut face parte din componenţa comitetului creditorilor întrucât alţi 5 (cinci) creditori cu creanţe mai mari ca valoare şi-au exprimat voinţa în acest sens.

Ca atare nu poate fi primită susţinerea contestatorului, potrivit căreia lichidatorul judiciar trebuia să desemneze câte un membru din fiecare categorie de creanţe, având din grupa respectivă creanţa cea mai mare ca pondere în tabelul de creanţe. Creditorul bugetar a rămas tributar interpretării date dispoziţiilor lacunare ale art. 16 alin. (4) din vechea lege a insolvenţei (Legea nr.85/2006). Ori, prin precizările aduse de noua reglementare, respectiv art. 50 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, referitoare la criteriile cumulative care trebuiesc îndeplinite pentru alegerea Comitetului creditorilor, confuzia a fost înlăturată, voinţa legiuitorului fiind interpretată în sensul adoptat de instanţa de fond.

Nu poate fi reţinut, în momentul de faţă, nici existenţa unui conflict de interese în cadrul Comitetului Creditorilor, atâta timp cât acest comitet nu a luat încă decizii.

Conflictul de interese în cadrul Comitetului Creditorilor poate apărea în situaţii concrete, în funcţie de deciziile ce urmează a se lua, iar cel ce se află în conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanţi la procedură este obligat să se abţină de la vot, sub sancţiunea anulării de către judecătorul sindic a deciziei adoptate [art. 51 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 85/2014].

Raportat la toate aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. (1) C.pr.civ., Curtea a respins apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare