Atragerea răspunderii pentru intrarea în insolvenţă

Dosar nr. ****

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI-SECŢIA a VII-a CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 339

Şedinţa publică din data de 06.02.2020

Tribunalul constituit din:

Preşedinte : ****

Grefier : ****

Pe rol se află soluţionarea cererii formulată în cauza civilă de către reclamanta ****, în contradictoriu cu pârât ***, având ca obiect cerere de atragere a răspunderii patrimoniale, întemeiată pe dispoziţiile art. 169 din Legea nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

Dezbaterile în fond ale cauzei au avut loc in şedinţa publică din data de 20.01.2020 fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, Tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 30.01.2020, iar ulterior la data de 06.02.2020.

TRIBUNALUL,

Prin cererea înregistrată la data de 28.01.2019 pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. ***, reclamantul **, in calitate de administrator judiciar al debitoarei **, a chemat în judecată pârâtul ** solicitând instanţei ca în temeiul art. 169 alin. 1 lit. d) și e) să îl oblige la suportarea pasivului debitoarei in cuantum de 835.676 lei potrivit tabelului definitiv întocmit si publicat in BPI nr. 917 din data de 16.01.2019.

În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că după deschiderea procedurii de insolventa, in calitate de administrator judiciar, reclamantul a notificat atât debitoarea, cat si asociatul si administratorul societăţii, respectiv pe dl. **, in vederea predării documentelor prevăzute la art. 67 din Legea 85/2014, la adresa declarata de acesta la Registrul Comerţului. Plicul conţinând notificarea de deschidere a procedurii de insolventa a fost returnat cu menţiunea „destinatar lipsa domiciliu.

În pofida solicitărilor reclamantei, administratorul statutar al debitoarei nu a înţeles sa procedeze la predarea documentelor, nerespectând astfel obligaţiile prevăzute de art. 67 din Legea 85/2014. respectiv de predare a documentelor si informaţiilor necesare in vederea analizării transferurilor patrimoniale efectuate de debitoare in ultimii doi ani anteriori deschiderii procedurii si stabilirii activului debitoarei. Motiv pentru care in vederea analizării cauzelor si împrejurărilor care au dus la ajungerea debitoarei in încetare de plăţi a procedat la utilizarea informaţiilor regăsite pe site-ul vvww.mfinante.ro, informaţii afişate de către ANAF pe baza bilanţurilor depuse de debitoare la organul fiscal si evident însușite de acesta prin semnătura.

Prin raportul întocmit in conformitate cu dispoziţiile art. 97 din Legea nr. 85/2014, reclamanta in calitate de administrator judiciar a efectuat cercetări pe mai multe planuri, analizând situaţia patrimoniala, evoluţia contului de profit si pierderi precum si a indicatorilor economico-financiari.

Pentru motivele arătate mai sus, s-a concluzionat faptul ca in speţa sunt incidente dispoziţiile art. 169 din Legea 85/2014 împotriva organelor de conducere ale debitoarei.

Cum răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăţii comerciale supusa procedurii prevăzuta de Legea 85/2014, este o răspundere civila delictuala speciala si presupune îndeplinirea cumulativa a celor 4 condiţii generale ale răspunderii civile delictuale: existenta prejudiciului - in speţa prejudiciul este cel al creditorilor înscriși la masa credală cu suma de 835.676 lei; existenta fapte ilicite prevăzute de art. 169 alin. (1) din Legea 85/2014 : lit d) "au ţinut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea in conformitate cu legea. In cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cat si legătura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu se prezuma. Prezumţia este relativa"; lit e) "au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit in mod fictiv pasivul acesteia "; raportul de cauzalitate intre prejudiciu si fapta ilicita in speţa si existenta vinovăţiei.

Potrivit dispoziţiilor art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea 85/2014 se poate dispune angajarea răspunderii civile patrimoniale a pârâtului in măsura in care reclamanta dovedește îndeplinirea uneia dintre cele trei ipoteze ale acestui text legal, respectiv fie tinerea unei contabilităţi fictive, fie dispariţia unor documente contabile, fie neținerea unei contabilităţi in conformitate cu legea.

Prin fapte de ţinere a unei contabilităţi fictive, dosirea unor documente contabile sau neținerea contabilităţii în conformitate cu prevederile legale se înţelege săvârşirea acelor fapte ilicite prin care se încalcă reglementările imperative ale Legii contabilităţii, indiferent dacă acestea reprezintă infracţiuni, contravenţii sau simple delicte civile. Astfel, însuşi faptul nedepunerii de către debitor a actelor contabile, conform art. 67 din lege, creează o prezumţie relativă a neţinerii contabilităţii în conformitate cu legea şi a legăturii de cauzalitate dintre această faptă şi ajungerea societăţii în încetare de plăţi.

Reclamanta apreciază îndeplinita ultima ipoteza a acestui text legal având in vedere faptul ca nu i-au fost predate documentele contabile, care sa ateste tinerea unei contabilităţi in conformitate cu legea. Mai mult decât atât prin fapta administratorului statutar, dl. Oțelea Daniel-Stefan de a nu preda documentele contabile probează faptul ca încearcă sa ascundă activele societăţii prin dosirea documentelor contabile pentru a nu putea fi identificate de administratorul judiciar si recuperate in prezenta procedura si astfel sa fie acoperit pasivul debitoarei.

Așa cum s-a arătat si la primul punct din prezenta cerere, in anul 2017 debitoarea deţinea creanţe de recuperat in cuantum de 36.023 lei. Astfel, având in vedere faptul ca administratorul statutar nu a predat documente justificative cu privire la creanţele pe care falita le are de recuperat, acesta se face vinovat şi de neurmărirea încasării la timp a creanţelor, mai mult, neefectuarea în termen de trei ani a demersurilor necesare pentru recuperarea creanţelor duce la prescrierea acestora. S-a subliniat faptul că aceste refuzuri de nepredare a documentelor justificative echivalează cu nepredarea bunurilor societăţii, întrucât  noţiunea de bun trebuie interpretată în sens larg, incluzându-se aici orice obiect de valoare economică, inclusiv creanţele si stocurile, in valoare totala de 186.242 lei.

Având în vedere că societatea debitoare nu a colaborat în acest sens, iar administratorul judiciar nu a intrat în posesia acestor documente care stau la baza efectuării demersurilor privind recuperarea creanţelor debitoarei, nu s-au putut efectua demersuri în acest sens. Si nu doar atât, prin nepredarea documentelor, administratorul judiciar nu a putut să-şi exercite atribuţiile prevăzute de Legea 85/2014 în scopul lichidării întregului activ pentru plata datoriilor debitoarei.

Prin urmare, administraţia societăţii falite nu a efectuat niciun demers pentru recuperarea creanţelor manifestând dezinteres, deşi putea şi trebuia să cunoască faptul că legea stabileşte în sarcina acestora respectiva obligaţie.

Situaţia financiara întocmita pentru anul 2017 a fost depusa si înregistrata la organul fiscal de către paratul ***, prin urmare este evident ca acest înscris ii este opozabil.

Fapta prevăzuta de art. 169 lit. e) consta in deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice ori mărirea fictiva a pasivul debitoarei, fapta ilicita prin care unei părţi a activului debitorului sau unor bunuri individual determinate, inclusiv drepturi patrimoniale aparţinând acestuia, li se schimba destinaţia lor normala ori acestea sunt dosite fata de terţi.

Mai mult decât atât, din situaţiile financiare depuse începând cu anul 2015 rezulta faptul ca pârâtul a deturnat activul societăţii in scopul falimentarii acesteia, având in vedere faptul ca situaţia creanţelor înregistrate in evidentele contabile rămâne neschimbata.

Prejudiciul, calificat ca o condiţie sine qua non, este definit ca fiind efectul negativ suferit de o anumita persoana ca urmare a faptei ilicite săvârşite de o alta persoana.

În speţa prejudiciul aparţine creditorilor înscriși in Tabelul de creanţe al debitoarea cu suma de 835.676 lei, creditori care nu au putut sa-si recupereze creanţele din cauza faptelor săvârşite de pârâţi, fapte prevăzute la art. 169 alin. (1) lit. d) si e) din lege.

Din cele prezentate mai sus, reiese ca pârâtul prin faptele sale care se încadrează in dispoziţiile art. 169 alin. (1) lit. d) si e) din Legea 85/2014 au prejudiciat creditorii cu suma de 182.464 lei, valoarea activelor ascunse de la urmărirea creditorilor, suma care ar fi acoperit o parte din masa credala a debitoarei falite. Acest prejudiciu s-a materializat prin diminuarea fondurilor băneşti cu consecinţa intrării in stare de insolventa si imposibilitatea achitării datoriilor.

În practica judiciara s-a reţinut ca pentru atragerea răspunderii nu este necesar ca vreuna dintre faptele de la art. 169 alin. (1) sa fi contribuit exclusiv la starea de insolventa a debitoarei, fiind suficient sa fi determinat fie si parţial aceasta stare, cum este si cazul in speţa. (Decizia Civila nr 1703/2014 pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti Secţia a V-a Civila).

De asemenea tot in practica judiciara s-a reţinut ca raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu se prezuma atâta timp cat exista încetarea de plaţi si una dintre faptele enumerate de art. 169 din Legea 85/2014, prezumţia având un caracter juris et de jure, nefiind posibila a fi răsturnată prin proba contrara.

Potrivit dispoziţiilor art. 169 din lit e) „au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit in mod fictiv pasivul acesteia", in speţa paratul *** are cunoştinţa de starea de insolventa a debitoarei, având in vedere situaţia financiara depusa in anul 2017, precum si faptul ca încearcă sa ascundă sumele deţinute de *** cu titlu de creanţa împotriva debitorilor săi, si a stocurilor aflate in proprietatea debitoarei, de la urmărirea creditorilor, fapta asimilata cu prevederile art. 169 alin. (1) lit. e) din Legea 85/2014. respectiv a ascuns o parte din activul persoanei juridice.

Cat priveşte legătura de cauzalitate, in practica s-a reţinut ca pentru atragerea răspunderii nu este necesar ca vreuna dintre faptele prevăzute la art. 169 alin. 1 din Legea 85/2014 sa fi contribuit exclusiv la starea de insolventa a debitoarei, fiind suficient sa fi determinat fie si parţial aceasta stare de insolventa. astfel ca in speţa pârâtul Oțelea Daniel-Stefan, prin nepredarea stocurilor si a documentelor necesare recuperării creanţelor, ascunde întreg activul debitoarei ***. Pe cale de consecinţa, ascunderea sumelor deţinute cu titlu de creanţa si nepredarea bunurilor aflate in patrimoniul debitoarei, au fost de natura sa duca in stare de incapacitate de plata societatea, drepturile creditorilor fiind astfel prejudiciate prin fapta culpabila a asociatului.

Potrivit doctrinei, condiţia vinovăţiei nu este expres prevăzuta in art. 169 din Legea 85/2014, însă dispoziţiile art. 169 alin. (1) din Legea 85/2014 fac referire la „persoanele culpabile ".

Faptele prevăzute de art. 169 alin. (1) lit. d) si e) trebuie săvârşite cu vinovăţie in orice forma a acesteia (intenţie directa, indirecta, imprudenta sau neglijenta).

În speţa, fapta a fost săvârşita cu vinovăţie sub forma intenţiei, motivat de faptul ca acesta in virtutea sa de administrator a cunoscut ca sumele deţinute cu titlu de creanţa de către *** si a bunurilor înregistrate in evidentele contabile, aparţin acesteia si ca trebuie folosite pentru desfăşurarea activităţii societăţii, însă a ascuns aceste bunuri de la urmărirea creditorilor cu scopul de a obţine un beneficiu personal.

În drept s-au invocat dispoziţiile art. 169 alin. (1) lit. d) si e) din Legea 85/2014, art. 194 si următoarele Cod procedura civila.

În dovedire s-au depus la dosar înscrisuri.

La data de 20.01.2020, pârâtul ****, a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiata a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale.

In motivare a arătat că lichidatorul a făcut doar afirmaţii generice referitoare la nerespectarea dispoziţiilor referitoare la obligaţia tinerii contabilităţii fără a indica, in concret, elemente care sa duca la concluzia îndeplinirii condiţiei prevăzute la art. 169 lit. d) din lege. Calitatea paratului de fost administrator al debitorului nu poate duce la concluzia ca am săvârşit fapte care sa poată fi încadrate in dispoziţiile art. 169 lit. d) din lege, pentru a se putea atrage răspunderea mea, in lipsa unor probe certe. Fapta prevăzuta la art. 169 lit. d) din lege, cuprinde trei ipoteze. Primele doua ipoteze se refera la faptul ca paratul am ţinut o contabilitate fictiva si am făcut sa dispară unele documente contabile, însă creditorul nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteza prevăzuta de lit. d) a art. 169 din lege se refera la faptul ca paratul nu a ţinut o contabilitate in conformitate cu legea.

Împrejurarea ca actualul administrator al societăţii nu a depus la dosar actele prevăzute de lege nu poate fi asimilata cu neîndeplinirea obligaţiei mele de a tine contabilitatea in conformitate cu legea, in lipsa unor probe certe. Oricum, in ceea ce priveşte obligaţia sa de a tine registrele cerute de lege, condiţia impusa de legiuitor este ca neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilităţi in conformitate cu legea, sa fi contribuit la ajungerea societăţii in stare de insolventa.

Aşadar, simplul fapt ca actualul administrator nu ar fi ţinut contabilitatea potrivit legii romane nu este de natura sa duca Ia angajarea răspunderii mele, in lipsa dovedirii raportului de cauzalitate intre fapta săvârşita de mine si ajungerea societăţii in stare de insolventa. Or, in speţa, reclamanta nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate. In concluzie, in speţa nu ne aflam in nici una din ipotezele prevăzute de lit. d) a art. 169 din lege.

Este necesar a evidenţia faptul ca dispoziţiile art. 169 din Legea nr. 85/2014 nu instituie nicio prezumţie, reclamantul având obligaţia de a proba in întregime si cumulativ existenta tuturor condiţiilor pentru atragerea răspunderii delictuale - existenta faptei ilicite, a vinovăţiei, a prejudiciului, precum si a legăturii de cauzalitate.

Cauzele de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute in alin. (1) al art. 169. Natura juridica a răspunderii membrilor organelor de conducere si control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane si societate, fiind vorba de o răspundere civila delictuala, patrimoniala, iar sursa obligaţiei încălcate determina natura răspunderii. Sub acest aspect, atât doctrina, cat si jurisprudența naţionala au catalogat răspunderea membrilor organelor de conducere a societăţii ca fiind de natura delictuala.

În ceea ce priveşte fapta ilicita, așa cum s-a reţinut in doctrina si practica judiciara, acestea sunt limitativ prevăzute in art. 169, iar reclamanta a reţinut in sarcina sa, intr-un mod total netemeinic, faptele prevăzute la art. 169 literele d) si e) din lege fără a arata in concret in ce măsura sunt aplicabile aceste dispoziţii cauzei deduse judecaţii.

În concluzie, in afara unor afirmaţii cu caracter general, teoretic, vizând răspunderea administratorului pentru ajungerea societăţii in stare de insolventa, reclamanta nu susţine si nu probează săvârşirea vreuneia dintre faptele ilicite menţionate ale debitoarei.

Sarcina probei incumba celui care face o afirmaţie in fata judecaţii, iar invocarea prevederilor articolului ce reglementează răspunderea membrilor organelor de conducere nu atrage automat angajarea răspunderii acestora, deoarece legiuitorul nu a înţeles sa instituie o prezumţie legala de vinovăţie si de răspundere in sarcina fostului administrator, cum in mod neîntemeiat se afirma de către reclamanta, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi doar după administrarea de dovezi care sa conducă fără niciun dubiu la concluzia ca, prin faptele enumerate limitativ de lege, s-a cauzat ajungerea societăţii in stare de insolventa.

Din formularea textului alin. 1 al art. 169 din lege rezulta ca pot fi ținuți răspunzători civil membrii organelor de supraveghere din cadrul societăţii sau de conducere, precum si orice alta persoana „care a cauzat" starea de insolventa prin una din faptele enumerate. Debitorii care sunt supuşi procedurii insolventei, se afla, in urma activităţii desfăşurate, in Încetarea de plaţi, dar angajarea răspunderii nu operează automat, ci numai in situaţia in care prelungirea acestei stări era in mod evident lipsita de posibilitatea de a aduce un profit real, iar continuarea ei a fost dispusa in interesul personal al organelor de conducere.

Or, sarcina probei incumba celui care face o afirmaţie in fata judecaţii, iar invocarea prevederilor articolului care reglementează răspunderea membrilor organelor de conducere nu atrage automat angajarea răspunderii acestora, întrucât legiuitorul nu a înţeles sa instituie o prezumţie legala de vinovăţie si de răspundere in sarcina fostului administrator, cum in mod neîntemeiat se afirma de către reclamanta, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi doar după administrarea de dovezi care sa conducă fără niciun dubiu la concluzia ca, prin faptele enumerate limitativ de lege, s-a cauzat ajungerea societăţii in stare de insolventa.

Reclamanta a reţinut in sarcina subsemnatului, intr-un mod total netemeinic si aleatoriu, faptele prevăzute la art. 169 literele d) si e) din Legea 85, fără a arata in concret in ce măsura sunt aplicabile aceste dispoziţii in cauza dedusa judecaţii si fără a dovedi îndeplinirea condiţiilor speciale prevăzute de aceste texte legale.

Nu a ţinut contabilitate fictiva nu a făcut sa dispară documente contabile si a ţinut contabilitatea in conformitate cu legea

Împrejurarea ca actualul administrator al societăţii nu a depus la dosar actele prevăzute de art. 28 din Legea 85/2006, ori ca nu a depus raportările contabile la organele fiscale ori la Oficiul Registrului Comerţului, nu-i poate fi imputata ca fapta proprie si nu poate fi asimilata cu neîndeplinirea obligaţiei mele de a tine contabilitatea in conformitate cu legea;

(b)nu au fost depuse la dosar si nu exista nicio proba in susţinerea vreuneia din ipotezele susţinute de reclamanta care ar putea pune in discuţie angajarea răspunderii sale;

(c)in ceea ce priveşte obligaţia sa de a tine registrele cerute de lege, condiţia impusa de legiuitor este ca neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilităţi in conformitate cu legea, sa fi contribuit la ajungerea societăţii in stare de insolventa; or, așa cum am arătat, societatea a continuat sa depună situaţii financiare si ulterior momentului la care a încetat sa deţina funcţia de administrator si respectiv momentul la care a luat naştere pretinsa creanţa a reclamantei.

(D) A procedat la predarea către lichidatorul judiciar a documentelor prevăzute de lege la data de 24.04.2019, așa cum rezulta din procesul verbal anexat prezentei

(II)Nu a ţinut contabilitate fictiva nu a făcut sa dispară documente contabile si a ţinut contabilitatea in conformitate cu legea.

Fapta prevăzuta la art.1369 lit. d) din lege consta in "deturnarea sau ascundere unei părţi din activul persoanei juridice ori mărirea fictive a pasivului debitoarei".

Reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor generale de angajare a răspunderii si nici a celor speciale, așa cum am detaliat mai sus. Acţiunea depusa de acesta:

(i)nu conţine argumente sau dovezi ci exclusiv afirmaţii generice privind nerespectarea dispoziţiilor referitoare la obligaţia tinerii contabilităţii si interpretări circumstanţiale;

(ii)nu face in nici un mod dovada îndeplinirii condiţiilor generale de angajarea a răspunderii respectiv existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta raportului de cauzalitate intre fapta ilicita a persoanei si prejudiciu si respectiv vinovăţia;

(iii)omite sa indice in mod concret elementele care sa duca la concluzia îndeplinirii condiţiilor speciale prevăzute pentru fiecare din ipotezele reglementate de art. 169 alin. 1 lit. d) si e) din Legea 85; simpla deţinere a calităţii de administrator la Societatea debitoare nu poate întemeia si nici conduce la concluzia ca au fost săvârşite fapte care sa poată fi încadrate in dispoziţiile invocate de reclamanta, pentru a se putea atrage răspunderea mea, in lipsa unor probe certe.

Reclamanta nu a indicat in concret nicio acţiune sau fapta care sa conducă la concluzia ca s-a dispus, in interes personal, continuarea unei activităţi care, ducea in mod vădit, persoana juridica la încetare de plaţi, atât timp cat nu s-a dovedit interesul personal in continuarea activităţii si ca din aceasta cauza societatea a ajuns in stare de faliment. Toate condiţiile răspunderii reglementate de procedura insolventei trebuie dovedite, neoperând nicio prezumţie de culpa. Faptele ce determina atragerea răspunderii patrimoniale sunt strict reglementate de legiuitor, însă pentru admiterea acţiunii nu este suficient a se dovedi săvârşirea faptei culpabile. Trebuie demonstrat, nu doar susţinut faptul ca starea de insolventa a fost determinata de faptele culpabile săvârşite de subsemnatul sau ca acesta a acţionat cu vinovăţie in forma intenţiei directe.

În lipsa unor dovezi din care sa rezulte in concret fapta prin care s-a dispus, in interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, in mod vădit, persoana juridica, respectiv la încetare de plaţi, modalitatea in care s-a realizat aceasta fapta, perioada de timp, si nu in ultimul rând faptul ca aceasta fapta ar fi produs starea de insolventa, nu poate fii reţinuta ca fiind dovedita fapta ilicita.

Pentru motivele mai sus invocate, solicitam respingerea cererii formulate de către lichidator ca fiind in mod vădit neîntemeiata.

În cauză a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri la solicitarea ambelor părţi.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin Hotărârea Intermediara nr. 5832 din data de 19.10.2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a VII-a Civila, în dosarul nr. ***, instanţa a dispus deschiderea procedurii de insolventa împotriva debitoarei **, fiind desemnat in calitate de administrator judiciar practicianul in insolventa ***.

Prin Hotărârea Intermediara nr. 418 din data de 28.01.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a VII-a Civila, în dosarul nr. ***, în temeiul art. 145 alin. 1 lit. D raportat la art. 92 alin. 5 din Legea nr. 85/2014 s-a dispune intrarea în faliment prin procedura simplificată a debitorului *** şi numirea lichidatorului judiciar ***

Potrivit relaţiilor eliberate de ONRC la data de 06.11.2018 ** a luat fiinţă in anul 2004 Obiectul de activitate principal al debitoarei este conform clasificării CAEN Rev 2 - 4120 -" Lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale si nerezidențiale.

De la data înfiinţării societăţii, respectiv 21.06.2004 si pana la data deschiderii procedurii, administratorul si asociatul unic al debitoarei *** a fost paratul ***

Lichidatorul judiciar *** a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale întemeiată pe disp. art. 169 alin. 1 lit. d şi e din Legea nr. 85/2014.

Conform tabelului definitiv întocmit de către lichidatorul judiciar şi publicat în BPI nr. **, totalul pasivului debitoarei este în cuantum de 835.676 lei. f. 18

Răspunderea reglementata de art.169 din Legea nr.85/2014 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere/supraveghere, ci una personala, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au contribuit la ajungerea societății debitoare in stare de insolventa.

Natura juridica a răspunderii reglementate de procedura insolventei este aceea a unei răspunderi speciale, care împrumuta cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.

Pentru a putea fi angajata răspunderea membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale ale răspunderii civile delictuale:

- existenţa unui prejudiciu constând în imposibilitatea creditorilor recuperării integrale a creanţelor, ca urmare a lipsei ori insuficienţei din averea debitorului insolvent a disponibilităţilor băneşti; acest prejudiciu este egal cu pasivul debitorului insolvent (valoarea totală a masei credale, aşa cum rezultă din tabelul definitiv consolidat al creanţelor);

- săvârşirea de către persoanele arătate, a uneia sau mai multor fapte ilicite dintre cele enumerate limitativ de la lit.a) la lit.h) ale art.169 alin.1 din Legea nr.85/2014;

- existenţa unei legături de cauzalitate între fapta/faptele ilicite săvârşite şi starea de insolvenţă; dovada acestui element înseamnă implicit şi dovada  raportului cauzal între aceste fapte ilicite şi prejudiciul creat creditorilor;

-  fapta ilicită să fi fost săvârşită cu intenţie, ca forma de vinovăţie, toate faptele ilicite prevăzute de lege fiind calificate de scopul fraudulos al cauzării stării de insolvenţă.

Consecinţa antrenării răspunderii persoanelor vinovate de cauzarea insolvenţei,  ca urmare a îndeplinirii condiţiilor prezentate, este aceea că ele vor putea fi obligate să suporte o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă.

Răspunderea acestor persoane este subsidiară, în sensul că doar în ipoteza în care, în cadrul procedurii insolvenţei, fie prin intermediul reorganizării judiciare, fie prin valorificări (lichidări) de bunuri ale debitorului în cadrul falimentului, nu s-a reuşit plata integrală a pasivului, atunci se poate dispune obligarea pârâţilor la plata în întregime ori a unei părţi din pasivul rămas neachitat.

In vederea îndeplinirii obligaţiilor ce ii revin si in temeiul art. 82 din Legea nr. 85/2014, cu referire la art. 67 si la art. 74 din Lege, cu respectarea termenului prescris de lege si dispus de instanța prin sentinţa civilă de deschidere a procedurii, reclamantul a notificat atât debitoarea, cat si asociatul si administratorul societăţii, respectiv **, in vederea predării documentelor prevăzute la art. 67 din Legea 85/2014, la adresa declarata de acesta la Registrul Comerţului. Plicul conţinând notificarea de deschidere a procedurii de insolventa a fost returnat cu menţiunea „destinatar lipsa domiciliu”.

În data de 21.11.2018 a emis notificarea nr. 5695 către administratorul statutar al debitoarei prin care a revenit la solicitarea anterioara de a depune la dosarul cauzei documentele prevăzute de art. 67 din Legea 85/2014, precum si a următoarelor documente: lista debitorilor societăţii *** însoțită de documentele justificative, facturi, contracte, fise de client, conformate cu originalul; lista salariaţilor care deţin creanţe împotriva debitoarei ***, născute anterior deschiderii procedurii de insolventa si statele de salarii; lista litigiilor aflate pe rol; lista bunurilor însoțită de documentele de achiziţie a bunurilor aflate in patrimoniul societăţii (facturi fiscale, contracte de vânzare cumpărare); lista conturilor bancare.

Plicul conţinând notificarea nr. 5695 din data de 21.11.2018 a fost returnat cu menţiunea „destinatar lipsa domiciliu".

În data de 20.12.2018 reclamantul a primit din partea Direcţiei Generale de Evidenta a Persoanelor a Municipiului Bucureşti, adresa nr. 48204, potrivit căreia *** figurează cu domiciliul in Bucureşti, ***

Paratul a fost renotificat la adresa comunicata de Direcţia Generala de Evidenta a Persoanelor a Municipiului Bucureşti, plicul conţinând renotificarea a fost returnat cu menţiunea "avizat, reavizat, expirat termen păstrare".

În pofida solicitărilor reclamantei, administratorul statutar al debitoarei nu a înţeles sa procedeze la predarea documentelor, nerespectând astfel obligaţiile prevăzute de art. 67 din Legea 85/2014, respectiv de predare a documentelor si informaţiilor necesare in vederea analizării transferurilor patrimoniale efectuate de debitoare in ultimii doi ani anteriori deschiderii procedurii si stabilirii activului debitoarei.

În BPI NR. *** lichidatorul judiciar a publicat raportul asupra cauzelor care au dus la starea de insolvenţă. Întrucât documentele contabile nu au fost predate de parat în vederea analizării cauzelor si împrejurărilor care au dus la ajungerea debitoarei in încetare de plăţi lichidatorul a procedat la utilizarea informaţiilor regăsite pe site-ul www.mfinante.ro, informaţii afişate de către ANAF pe baza bilanţurilor depuse de debitoare la organul fiscal si evident însușite de acesta prin semnătura.

Potrivit bilanţului depus de debitoare prin administratorul statutar ***, in perioada 2015 - 2017, debitoarea ** figura cu următoarele active: Lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale si nerezidențiale.

Din analiza bilanţurilor contabile întocmite pentru perioada 2015-2017, documente depuse de pârât la ANAF, rezulta faptul ca societatea figura cu active in cuantum de 182.649 lei, formate din 146.441 lei stocuri, 36.023 lei creanţe si 185 lei sume in casa si conturi la banci, având in vedere faptul ca administratorul statutar nu a predat către subscrisa stocurile deţinute de debitoare in vederea valorificării si acoperirii pasivului, si nici a documentelor justificative necesare recuperării creanţelor, se naşte prezumţia ca acestea au fost folosite in alt interes decât cel societar.

Pentru motivele arătate mai sus, lichidatorul a concluzionat faptul ca in speţa sunt incidente dispoziţiile art. 169 din Legea 85/2014 împotriva organelor de conducere ale debitoarei.

Potrivit art. 169 alin. (1) din Legea 85/2014  „ La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, fără să depăşească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: d) au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea. În cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu se prezumă. Prezumţia este relativă”.

Referitor la existenţa faptei culpabile, instanța retine ca în speţă, din probele administrate rezultă săvârşirea de către pârât a faptei prevăzute de art.169 lit.d din Legea nr. 85/2016, deoarece prin nepredarea tuturor documentelor contabile către lichidatorul judiciar, deşi a fost notificat la domiciliul indicat de INEP, se dovedeşte îndeplinirea precară a îndatoririlor legale prevăzute de art.73 din Legea nr. 31/1990.

Lipsa înregistrărilor contabile reale, a registrelor, în condiţiile în care aceste documente nu au fost predate administratorului/lichidatorului şi nici depuse bilanţurile contabile la ANAF (raportările contabile anuale şi trimestriale nu au fost depuse din anul 2017), creează prezumţia simplă a inexistenţei unei contabilităţi conforme cu legea. Contabilitatea nu are doar un rol pur fiscal (pentru stabilirea impozitelor și taxelor), ci are ca primă rațiune păstrarea evidențelor economice ale societății comerciale, tocmai pentru a fi posibil în orice moment a se analiza și a reacționa, dacă e cazul, la dificultățile ce apar în gestionarea patrimoniului societății.

Conform art. 73 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 31/1990, administratorii sunt solidar răspunzători faţă de societate pentru (…) existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere şi de stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea şi actul constitutiv le impun; acţiunea în răspundere împotriva administratorilor aparţine şi creditorilor societăţii, care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementate de Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată; în baza art. 201 din acelaşi act normativ, situaţiile financiare vor fi întocmite după normele prevăzute pentru societatea pe acţiuni; după aprobarea de către adunarea generală a asociaţilor, ele vor fi depuse de administratori la direcţiile generale ale finanţelor publice competente, în termenele prevăzute de lege; un exemplar al situaţiei financiare anuale va fi depus la oficiul registrului comerţului. Acesta va face anunţul prevăzut la art. 185 alin. (2).

Evidenţa operaţiunilor comerciale ale societăţii este reglementată amănunţit prin Legea nr. 82/1991: art. 6 – orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ; documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz –; art. 7 – persoanele prevăzute la art. 1 au obligaţia să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ şi de pasiv deţinute la începutul activităţii, cel puţin o dată pe an pe parcursul funcţionării lor, în cazul fuziunii sau încetării activităţii, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege; art. 25 – registrul-jurnal, registrul-inventar şi Cartea mare, precum şi documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitatea financiară se păstrează în arhiva persoanelor prevăzute la art. 1, timp de 10 ani, cu începere de la data încheierii exerciţiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, cu excepţia statelor de salarii , care se păstrează timp de 50 de ani; art. 26 – în caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente contabile se vor lua măsuri de reconstituire a acestora în termen de maximum 30 de zile de la constatare , potrivit reglementărilor emise în acest scop; art. 28 alin. 1 – persoanele prevăzute la art. 1 au obligaţia să întocmească situaţii financiare anuale, inclusiv în situaţia fuziunii, divizării sau încetării activităţii acestora, în condiţiile legii.

Prevederile instituie în sarcina administratorului social obligaţii de rezultat, clar determinate şi uşor de verificat, exercitate în cadrul unui mandat legal; proba pozitivă a existenţei şi a regularităţii înscrierilor în evidenţa contabilă revine chiar administratorului, singurul în măsură a infirma susţinerile titularului cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale – care afirmă contrariul.

În speţă, pârâtul nu a făcut dovada ţinerii unei contabilităţi potrivit dispozițiilor legale.

Tinerea contabilităţii presupune in primul rând arhivarea documentelor primare, completarea registrelor contabile, in baza cărora se intocmesc situaţiile financiare anuale, asa incat raportarea situaţiilor financiare la O.R.C. si Ministerul Finanţelor, fara ca acestea sa fi prezentate si susţinute de documentele primare, pentru a putea fi verificate nu poate duce la concluzia ca obligaţia de a tine contabilitatea a fost îndeplinita.

Art. 169 alin. 1 lit. d teza a II-a din Legea nr. 85/2014 instituie o prezumţie legala relativa: in cazul nepredării documentelor contabile către administratorul sau lichidatorul judiciar, atat culpa, cat si legătura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu se prezuma.

Pârâtul a predat lichidatorului câteva din documentele contabile prin procesul-verbal de predare – primire din 25.04.2019 acestea fiind depuse la dosar, respectiv balanţa de verificare la 31.12.2017 si 31.12.2018, bilanţul la 31.05.2018, dar pentru recuperarea creanţelor lichidatorul judiciar a cerut documentele suplimentare prin notificarea nr. 3814 anexă la raportul de activitate nr. 3: balanţa analitică care să cuprinde desfăşurarea conturilor 267, 2678, 4091, 4111; lista cu creanţele de recuperat împreună cu documentele justificative (facturi fiscale, contracte, fişe fiscale, creanţe, extrase de cont, situaţii lucrări, procese-verbale de recepţie, fişa analitică pentru fiecare debitor, soldurile intermediare, rulajele intermediare, soldul final, jurnale de Vânzări-cumpărări, procese-verbale de casare, jurnalul de casă, jurnalul de bancă, fişele imobilizărilor), în condiţiile în care aceste documente ar fi trebuit întocmite lunar, paratul susținând că nu deține alte acte contabile.

Având in vedere ca paratul nu a predat toate documentele contabile ale societăţii nici pe parcursul desfăşurării procedurii, nici în faţa instanţei, a fost dovedit faptul vecin si conex, pe care se întemeiază prezumţia legala prevăzuta de lege, cu privire la fapta de a nu ţine contabilitatea conform legii, culpa si legătura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu (art. 328 Cod procedura civila).

Deşi a susţinut că a ţinut contabilitatea conform dispoziţiilor legale nu a prezentat nici o justificare pentru lipsa documentelor contabile primare, de ce nu a procedat la recuperarea creanţelor, cum a valorificat stocurile şi de ce nu a predat sumele de bani existente în conturile debitoarei.

Paratul a depus şi ordonanţa de clasare din data de 07.04.2015 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 3 Bucureşti în dosarul penal nr. ***în cuprinsul căreia s-a reţinut că paratul a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 constând în aceea că în calitate de administrator al societăţii debitoare *** în perioada 25.08.2008-09.11.2010 cu intenţie a reţinut şi nu a virat la bugetul de stat consolidat impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă de 141.025 lei. În acest dosar penal s-a întocmit un raport de expertiză contabilă unde s-a stabilit un prejudiciu produs bugetului de stat în cuantum de 66.146 lei care a fost achitat de parat. F. 115-117

Din analiza acest înscris depus de parat se reţine că aceasta nu a ţinut contabilitatea conform dispoziţiilor legale, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 66.146 lei.

Referitor  prejudiciul produs de către pârât, instanţa apreciază că acesta constă în pasivul debitoarei rămas neacoperit în urma parcurgerii procedurii insolvenţei, respectiv suma de 835.676 lei conform tabelului definitiv întocmit de către lichidatorul judiciar şi publicat în BPI nr. ***

În ceea ce priveşte vinovăţia pârâtului în săvârşirea faptelor imputate, instanţa reţine că vinovăţia îmbracă forma intenţiei directe.

Pârâtul, deşi a fost notificat în scopul predării către lichidatorul judiciar a documentelor contabile ale societăţii, nu s-a conformat decât parţial, îndeplinirea celor două condiţii menţionate anterior fiind prezumată în temeiul art. 169 alin. 1 lit. d . Sarcina răsturnării acestei prezumții simple aparține pârâtului, care însă nu a depus la dosar nici o dovada in acest sens şi nu a prezentat explicaţii cu privire la lipsa documentelor primare şi a celor solicitate de lichidator pentru recuperarea creanţelor.

Din coroborarea probelor administrate în cauză şi enumerate mai sus, respectiv înscrisuri, instanţa reţine că a fost dovedită săvârşirea de către pârât a faptei prevăzute de art. 169 lit. d din Legea nr. 85/2014.

Pentru a fi incidente disp. art. 169 lit. e din Legea nr. 85/2014 trebuie ca reclamanta să dovedească că pârâtul a deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice sau a mărit în mod fictiv pasivul acesteia.

Din coroborarea probelor administrate în cauză şi redate mai sus, respectiv inscrisuri, se reţine că paratul a săvârşit fapta ilicită prevăzută de art. 169 lit. e din Legea nr. 85/2014.

În BPI NR. ** lichidatorul judiciar a publicat raportul asupra cauzelor care au dus la starea de insolvenţă. Întrucât documentele contabile nu au fost predate de parat în vederea analizării cauzelor si împrejurărilor care au dus la ajungerea debitoarei in încetare de plăţi lichidatorul a procedat la utilizarea informaţiilor regăsite pe site-ul www.mfinante.ro, informaţii afişate de către ANAF pe baza bilanţurilor depuse de debitoare la organul fiscal si evident însușite de acesta prin semnătura.

Potrivit bilanţului depus de debitoare prin administratorul statutar ***, in perioada 2015 - 2017, debitoarea **** figura cu următoarele active: Lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale si nerezidențiale.

Din analiza bilanţurilor contabile întocmite pentru perioada 2015-2017, documente depuse de pârât la ANAF, rezulta faptul ca societatea figura cu active in cuantum de 182.649 lei, formate din 146.441 lei stocuri, 36.023 lei creanţe si 185 lei sume in casa si conturi la banci, bunuri sau sume care nu au fost identificate in patrimoniul falitei.

Aceste fapte cunoscute, coroborate cu lipsa înregistrărilor contabile ulterior datei de 31.12.2017, in care sa fie expusa modalitatea de ieşire din patrimoniu a bunurilor, sunt de natura sa nască prezumţia deturnării sau ascunderii lor, deci folosirii in alt interes decât cel societar.

Doar pârâtul ar fi putut proba modalitatea in care bunurile au ieşit din patrimoniul debitoarei, acesta deţinând documentele contabile.

Reţinând ca asociatul unic şi administratorul debitoarei nu si-a îndeplinit obligaţia legala de a depune raportările contabile ulterior datei de 31.12.2017, dar si ca o asemenea împrejurare, care se coroborează cu imposibilitatea identificării in fapt a bunurilor, naște prezumţia deturnării sau ascunderii acestora într-un alt interes decât cel societar.

Fapta ilicită a paratei constă în acţiunea de a sustrage din patrimoniul debitoarei  a stocurilor, sumelor rezultate din recuperarea creanţelor, banii din casă şi conturi.

Referitor  prejudiciul produs de către pârât, instanţa apreciază că acesta constă în pasivul debitoarei rămas neacoperit în urma parcurgerii procedurii insolvenţei, respectiv suma de 835.676 lei conform tabelului definitiv întocmit de către lichidatorul judiciar şi publicat în BPI nr. ***

În ceea ce priveşte legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu şi în ceea ce priveşte vinovăţia pârâtului în săvârşirea faptelor imputate, instanţa reţine că aceste condiţii au fost dovedite de către reclamanta.

Pârâtul, deşi a fost notificata în scopul predării către lichidatorul judiciar a activelor imobilizate şi circulante, stocurilor de marfă, sumelor aflate în conturile debitoarei, documentelor contabile pentru recuperarea creanţelor nu s-a conformat, îndeplinirea celor condiţiilor menţionate anterior fiind prezumată în temeiul art. 169 alin. 1 lit. e. Sarcina răsturnării acestei prezumții simple aparține pârâtului, care însă nu a depus la dosar nici o dovada in acest sens. Paratul nu a prezentat nici o explicaţie cu privire la ce s-a întâmplat cu stocurile, creanţele debitoarei şi banii din casa şi conturi ce apar inclusiv în balanţa de verificare la 31.12.2018 depusă de parat la dosar.

Faptele prevăzute de art. 169 alin. (1) lit. e) trebuie savarsite cu vinovăţie in orice forma a acesteia (intenţie directă, indirectă, imprudenţă sau neglijenţă).

În speţa, fapta a fost săvârşită de către pârât cu vinovăţie sub forma intenţiei directe,  motivat de faptul că acesta, în virtutea calităţii de administrator, a cunoscut că bunurile aparţin societăţii şi că aceste bunuri trebuie folosite pentru desfăşurarea activităţii societăţii, însă a ascuns bunurile de la urmărirea creditorilor cu scopul de a obţine un beneficiu personal.

Referitor  prejudiciul produs de către pârât, instanţa apreciază că acesta constă în pasivul debitoarei rămas neacoperit în urma parcurgerii procedurii insolvenţei, respectiv suma de 835.676 lei conform tabelului definitiv întocmit de către lichidatorul judiciar şi publicat în BPI nr. ***

În ceea ce priveşte legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu şi în ceea ce priveşte vinovăţia pârâtului în săvârşirea faptelor imputate, instanţa reţine că aceste condiţii au fost dovedite de către reclamanta.

Fata de toate considerentele expuse anterior, reţinând că sunt îndeplinite condiţiile art. 169 lit. d şi e din Legea nr. 85/2014, instanța va admite cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de reclamanta si va obliga pârâtul la suportarea pasivului societăţii debitoare *** în cuantum de 835.676 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată în cauza civilă de către reclamanta ****, în contradictoriu cu pârât ****

Obliga pârâtul la suportarea pasivului societăţii debitoare *** în cuantum de 835.676 lei.

Cu drept de apel în termen de 7 zile de la comunicare.

Cererea de apel se va depune la Tribunalul Bucureşti-Secţia a VII-a Civilă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi 06.02.2020.

Preşedinte, Grefier,

***** ****

Domenii speta

Spete similare