Plângere contravenţională

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul şi pe intimatul ccc, având ca obiect, plângere contravenţională formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie seria POTX,  nr. 137033/31.03.2018.

Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 03 octombrie  2018, care face parte integrantă din prezenta, când instanţa, pentru a da posibilitatea apărătorului petentului de a depune concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru termenul de azi.

INSTANŢA

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Balş la data de 20.04.2014  sub nr. de dosar 754/184/2018, petentul Târtea Silviu -Ionuţ, în contradictoriu intimatul CVC Olt, a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună anularea procesului-verbal seria POTX 137033/31.03.2018  încheiat la data de 19.06.2016, ca fiind nelegal şi netemeinic, cu exonerarea de la plata sumei de 1125 lei, precum şi a sancţiunii complementare de suspendare a permisului de conducere.

Prin procesul verbal de contravenţie contestat s-a reţinut în sarcina sa că la data de 31.03.2018 , în timp ce conducea autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare XXXXX, pe DN 65/E 574 ( km 21+300), a efectuat manevra de depăşire a autoturismului Opel cu nr. de înmatriculare XXXXX în zona de acţiune a indicatorului ,, depăşirea interzisă” încălcând marcajul longitudinal continuu.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că situaţia de fapt nu corespunde cu cea reţinută în actul constatator.

Astfel, a susţinut că a efectuat manevra de depăşire regulamentar, anterior marcajului cu semnificaţia ,,depăşire interzisă” şi a depăşit un tir şi nu autoturismul marca OPEL care circula în faţa autoturismului său.

Mai mult decât atât, agentul de poliţie se afla la o distanţă de cca. 50-60 m de locul în care acesta a finalizat manevra de depăşire, distanţă care în mod cert nu îi permitea acestuia să perceapă în mod corect starea de fapt.

A precizat că acesta a fost şi motivul pentru care a refuzat să semneze actul constatator , nefiind de acord cu starea de fapt reţinută în cuprinsul acestuia.

A învederat că agentul constatator a făcut semn ambelor autovehicole să oprească, însă conducătorul autoturismului Opel a fost lăsat să plece fără a fi sancţionat, iar martorul asistent indicat în cuprinsul procesului verbal de contravenţie a fost oprit din trafic după circa 15 minute, astfel că nu poate să aibă cunoştinţă despre modul de desfăşurare a evenimentelor, dat fiind momentul la care a ajuns la locul constatării faptei

În motivarea în drept a cererii sale, petentul invocat dispoziţiile OG.2/2001 şi OUG 195/2002, ataşând copia procesului verbal de contravenţie, dovada de circulaţie, taxă timbru în cuantum de 20 lei  şi carte identitate.

A solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse ţi proba cu martorul Sulescu Petruţa -Diana .

Intimatul CVC Olt a depus întâmpinare, solicitând respingerea plângerii formulată de către petent, ca fiind neîntemeiată.

 A arătat că, în fapt la data de 31.03.2018, petentul a fost sancţionat contravenţional prin procesul-verbal de contravenţie contestat, reţinându-se în sarcina sa comiterea faptei prevăzute de art. 100 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr.195/2002,constând în aceea că,în timp ce conducea autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare XXXXX pe DN 65 - E 574, km. 21+300 m, a efectuat manevra de depăşire a autoturismului marca Opel cu nr. de înmatriculare XXXXX , în zona de acţiune a indicatorului ,,Depăşirea interzisă” încălcând marcajul longitudinal continuu care separa cele două sensuri de mers.

De asemenea, din cuprinsul raportului agentului constatator reiese faptul că petentul se afla singur în autoturism la momentul constatării faptei reţinute în sarcina sa.

A precizat că fapta reţinută în sarcina petentului a fost constatată în mod direct (nemijlocit) de către poliţistul  rutier, aspectele consemnate în cuprinsul actului sancţionator fiind astfel suficiente pentru a da naştere unei prezumţii simple, în sensul că situaţia de fapt şi împrejurările reţinute corespund adevărului.

A invocat  cauza M Haiducu c. României (decizia din 13.03.2012, cauza Ioan Pop c. României.

În ceea ce priveşte procesul-verbal de contravenţie, a precizat că acesta  nu este un simplu act de acuzare, ci şi un mijloc de probă, conţinând practic constatările nemijlocite ale unui agent al statului aflat în exerciţiul funcţiunii, respectiv poliţistul rutier, abilitat, printre altele, să şi constate contravenţii.

Cu privire la starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal,  a susţinut că aceasta nu poate fi înlăturată de declaraţia unui martor audiat la solicitarea petentului, instanţa de judecată neputând da relevanţă maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările directe, nemijlocite, ale agentului de poliţie, acest înscris reprezentând un act le autoritate.

A solicitat să se constate  că sancţiunea este aplicată în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, încadrându-se în limitele prevăzute de actul normativ şi fiind proporţională cu gradul de pericol social al faptei reţinute în sarcina petentului.

Art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 prevede: „Dispoziţiile prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă au ca scop asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului".

Analizând procesul-verbal de contravenţie contestat, rezultă că acesta îndeplineşte condiţiile de fond prevăzute de art. 16 alin, (1) din Q.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi cele prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute de art. 17 din acelaşi act normativ, respectiv sunt menţionate numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, fapta săvârşită, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator, prin urmare fiind temeinic şi legal întocmit, făcând dovada deplină a situaţiei de fapt şi de drept existente în cauză, până la proba contrară.

În susţinerea întâmpinării, a solicitat ca probe procesul-verbal de constatare a contravenţiei, înscrisurile ataşate, audierea martorului Merişan Lucian – Liviu.

Faţă de dispoziţiile art. 411 alin. 1 pct. 2 cod p.. Civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Analizând  actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, a apărărilor expuse şi a probelor administrate, instanţa  reţine  următoarele :

Prin procesul-verbal de contravenţie seria POTX nr. 137033  (f. 3) întocmit la data de 31.03.2018, de către intimat, petentul XXXXX  a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum  de 580 lei şi suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, reţinându-se că, în data de 31.03.2018 , petentul conducând autoturismul marca  BMW, cu nr. de înmatriculare  XXXXX , pe DN 65/E 574( km 21 + 300 ), a efectuat o depăşire neregulamentară a auto marca OPEL cu nr. de înmatriculare OT 96 RBT, încălcând marcajul  LONGITUDINAL continuu.

Sub aspectul legalităţii, conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de contravenţie, pronunţându-se, de asemenea, şi cu privire la sancţiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

 Deşi OG 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului constatator al contravenţiei, din economia art. 34 rezultă că acesta face dovadă deplină a situaţiei de fapt şi a încadrării juridice până la proba contrară, însă pentru a se bucura de această forţă probantă trebuie să fie încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale în lipsa cărora este nul sau poate fi anulat.

Examinând procesul-verbal prin prisma motivelor de nulitate ce pot fi reţinute de instanţă din oficiu, prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, instanţa apreciază că acesta este legal, cuprinzând numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele persoanei sancţionate, fapta săvârşită, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator.

Sub aspectul temeiniciei instanţa constată că, din probele administrate în prezenta cauză, nu rezultă o altă stare de fapt decât cea reţinută, în procesul-verbal de contravenţie.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării, să dovedească faptele ce i se impută, nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franţei, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franţei, hotărârea din 7 septembrie 1999 ).

Persoana sancţionată, are dreptul la un proces echitabil (art. 31 – 36 din O.G. nr. 2/ 2001), în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt, reţinută prin procesul-verbal, nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza Neaţă c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Având în vedere aceste principii, instanţa constată că deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenţie face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept, până la proba contrară.

Mai mult, procesul-verbal de contravenţie este întocmit ca urmare a constatării directe a contravenţiei de către agentul constatator, astfel că în favoarea intimatului operează prezumţia instituită prin art.270 NCPC, privind legalitatea, veridicitatea şi autenticitatea înscrisului autentic care face dovada deplină, faţă de orice persoană, până la declararea sa ca fals.

Prezumţia având un caracter relativ, dispensează de sarcina probei pe intimat şi este susceptibilă de a fi combătută prin proba contrară de către petent, împrejurare pe care instanţa nu o reţine în prezenta cauză, în sensul că petentul nu a probat împrejurări contrarii celor cuprinse în procesul-verbal de contravenţie.

Astfel, din art.10 C.pr.civ.  rap. la art.249 C.pr.civ., reiese că, cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească.

În aceste condiţii, instanţa constată că forţa probantă a procesului-verbal nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumţia de legalitate şi temeinicie  instituită de lege în favoarea sa.

Veridicitatea celor consemnate în procesul verbal este susţinută de raportul privind abaterea (f. 23 ), din declaraţia martorei Sulescu Petruţa Diana nereeşind o altă stare de fapt.

Afirmaţiile petentului privind efectuarea unei manevre  de depăşire a unui tir şi nu a autovehiculului marca OPEL cu nr. de înmatriculare XXXXX şi faptul că a efectuat manevra de depăşire regulamentar nu au fost dovedite, deşi petentul a avut ocazia inclusiv să consemneze obiecţiuni în procesul verbal de contravenţie ce i-a fost întocmit. .

Instanţa apreciază că, din probele administrate în cauză, nu rezultă o altă situaţie de fapt decât cea reţinută în procesul verbal contestat.

Având în vedere toate aceste considerente, instanţa reţine că prin probatoriul administrat s-a făcut dovada faptei contravenţionale reţinute în sarcina petentului, că forţa probantă a actului în litigiu nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumţia de legalitate şi temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

În ceea ce priveşte proporţionalitatea sancţiunilor aplicate, instanţa constată că agentul constatator a individualizat în mod corect sancţiunile.

 Astfel, conform potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 „3) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depăşirea.

Faţă de dispoziţiile legale menţionate, instanţa constată că sancţiunea amenzii aplicate pentru nerespectarea regulilor privind depăşirea (4 pct. amendă * 145 lei  = 580 lei) se încadrează în limitele prevăzute de lege.

Cu privire la sancţiunea complementară a reţinerii permisului de conducere instanţa va avea în vedere că potrivit art. 111 alin. 1 lit. c OUG 195/2002, „Permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reţine în următoarele cazuri: la săvârşirea uneia dintre contravenţiile prevăzute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) şi în situaţia prevăzută la art. 115 alin. (1)”. Petentul a fost sancţionat pentru fapta prevăzută la art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 şi, prin urmare, sancţiunea complementară a reţinerii permisului de conducere devine automată.

Raportat la cele două criterii legale prevăzute de art. 98 alin. 3 din OUG nr. 195/2002, gravitatea faptei şi pericolul social, precum şi la art.21 alin.3 din OG 2/2001 instanţa reţine că sancţiunile sunt proporţionale. Astfel, instanţa are în vedere că fapta prezintă un grad ridicat de pericol social raportat la urmările care s-ar fi putut produce, prin aceasta petentul periclitând atât siguranţa sa cât şi a celorlalţi participanţi la trafic.

Prin urmare, instanţa apreciază că nu se impune înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment, iar în ceea ce priveşte sancţiunea complementară, aceasta nu se poate înlocui cu avertisment, care este prevăzut numai pentru sancţiuni principale.

Faţă de considerentele arătate mai sus, instanţa, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, urmează a respinge, plângerea contravenţională formulată de către petent ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge plângerea formulată de petentul , în contradictoriu cu ccc, cu sediul în având ca obiect, plângere contravenţională formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie seria

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Balş.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10.10.2018.

Domenii speta

Spete similare