Răspundere civilă delictuală – aplicare cedo

Cod ECLI ECLI:RO:JDCTA:2018:001.005148

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CONSTANȚA – SECȚIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Dosar nr. 14352/212/2017

SENTINȚA CIVILĂ NR. 5148/2018

Ședința din data de 10.05.2018

Completul constituit din:

PREȘEDINTE:

GREFIER:

Răspundere civilă delictuală – aplicare CEDO

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant S și pe pârât SC SA pârât A, pârât D, pârât R, pârât M, pârât O , pârât N, pârât MM, pârât I, având ca obiect actiune in raspundere delictuala.

Dezbaterile au avut loc la data de 27.03.2018 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 11.04.2018, 26.04.2018  ți la data de 10.05.2018 când,

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.05.2017, sub nr. 14352/212/2017, reclamanta S  în contradictoriu cu pârâtele SC SA, A, D, R, M, O, N, U și I a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtelor în ordinea mai sus menționată la următoarele sume de bani: 35000 lei, 30000 lei, 25000 lei, 27000 lei, 25000 lei, 17000 lei, 17000 lei, 17000 lei și 17000 lei cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamanta a arătat că a fost director al Școlii X, în perioada 2014 – 2015, în prezent fiind profesor de ... la această școală. A precizat că este colegă cu pârâtele D (profesor învățământ primar), R (profesor învățământ primar), M (bibliotecar), O(profesor învățământ primar), N (profesor), U (profesor) și I (profesor învățământ primar).

Reclamanta a susținut că pe întreaga perioadă cât a activat în funcția de director pârâtele au dus o luptă pentru îndepărtarea ei din funcția de director și numirea uneia dintre pârâtele D sau O în această funcție.

A precizat reclamanta că pârâtele au transmis mass mediei informații false, că au sesizat Corpul de Control al Ministrului Învățământului și s-au adresat domnului deputat F.G. solicitând rezolvarea neregulilor din cadrul școlii.

A învederat că în presa locală au apărut mai multe articole din care rezulta că ea ar fi săvârșit fapte penale, că domnul deputat a adresat în plenul Parlamentului o interpelare a Ministrului Educației solicitând urgentarea rezolvării problemei controlului efectuat de Corpul de Control la Școala X .

A arătat reclamanta că pârâtele au încercat să o discrediteze, fiind perseverente în acțiuni. Astfel, a susținut că la data de 19.05.2015 pârâta R s-a adresat ziarului pentru a reclama faptul că este umilită de reclamantă, întrucât a refuzat să pună mențiunea „conform cu originalul” pe copii care nu erau însoțite de original. În data de 20.05.2015, aceeași pârâtă R a publicat, prin intermediul aceluiași ziar, o „reclamație”, iar la data de 22.05.2015, pârâta M a făcut o serie de declarații cu privire la aceleași aspecte legate de obținerea gradației de merit, publicate în același ziar. Reclamanta a arătat că nu făcea parte din comisia de evaluare, neavând atribuții în acest sens.

Reclamanta a arătat că pârâta SC SA  a considerat necesar să reia aceleași știri despre directorul Școlii X, atât în 24.05.2015, când a fost publicat și memoriul, cât și în 26.05.2015, fiind evidentă atitudinea tendențioasă a ziarului și a autorului articolelor, raportat la faptul că știrea a fost reluată aproape zilnic timp de o săptămână, exact în perioada când a avut loc și interpelarea din Plenul Camerei Deputaților. În plus, a învederat că în subsolurile ziarelor au apărut o serie de comentarii, peste 300 la număr, care exced limitele informațiilor de presă și aduc atingere valorilor familiei, unele dintre acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare și nu numai.

În continuare, reclamanta a arătat că în urma controlului efectuat s-a constatat că pârâta R nu putea fi remunerată și în urma activității de evaluator ARACIP în alte județe și pentru activitatea din școală pentru aceeași perioadă de timp, cu privire la transferul ilegal al unor elevi s-a reținut că unele dintre petente nu cunosc legislația în domeniu, că reclamanta nu a avut nicio implicare în derularea și evaluarea celor două olimpiade, că directorul nu are calitatea de a impune anumite note peste decizia dirigintelui, că reclamanta nu avea obligația de a aplica mențiunea „conform cu originalul” pe copii care nu erau însoțite de original, că petentele au refuzat și la solicitarea inspectorilor să facă parte din diverse comisii, cu excepția pârâtelor D și N.

În final, reclamanta a arătat că apreciază că Raportul Corpului de Control este mai mult decât elocvent în ceea ce privește nevinovăția ei și intenția pârâtelor de a aduce atingere reputației ei.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 72, art.252, art.  253 al. 4 art.1349, art.1357, art.1359 din Codul civil și art. 192-194 din Codul de procedură civilă.

În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat instanței administrarea probei cu înscrisuri, probei cu interogatoriul pârâtelor și proba testimonială cu un martor.

Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 900 lei.

Legal citată, pârâta SC SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, ca nefondată. În apărare, pârâta a arătat că cererea formulată de reclamantă nu îndeplinește condițiile esențiale privind expunerea motivelor de fapt și de drept și dovezile pe care se sprijină. De asemenea, a susținut că reclamanta nu a precizat clar cine este autorul faptei ilicite, care sunt regulile de conduită nesocotite pe care legea le impune și prejudiciul cauzat reclamantei.

În acest context, pârâta SC SA a specificat că pârâta A a lucrat la ea cu contract individual de muncă până la data de 12.05.2017, când au încetat colaborarea.

De asemenea, pârâta a mai arătat că ziarista a publicat o știre pe 26.02.2016 despre Școala X cu privire la Ziua porților deschise, o știre la 06.08.2015 cu privire la Corpul de Control al Ministrului Educației și Cercetării Științifice care s-a deplasat în iunie la școală pentru a verifica aspectele semnalate, o altă știre în 20.05.2015, în care prezenta reclamația pârâtei R la adresa reclamantei.

A învederat pârâta că celelalte extrase din ziare aparțin altor autori, iar extrasele pe care s-a menționat olograf ... de către pârâtă nu pot fi luate în considerare, precum și că sunt articole cu privire la același subiect din alte publicații locale.

A solicitat respingerea acțiunii raportat la faptul că reclamanta era la data publicării articolelor o persoană publică, iar informațiile publicate erau în legătură cu activitatea publică a acesteia, care poate fi considerată o problemă de interes public, astfel încât acestea au contribuit la o dezbatere de interes public, cu respectarea dreptului publicului la informare, cu respectarea sarcinii care îi revine presei de a comunica informații cu privire la orice problemă de interes general, libertatea în domeniul presei incluzând o anumită doză de exagerare, chiar de provocare.

A susținut că ziarista a acționat cu bună credință, în scopul de a informa publicul, cu știri relatate profesionist, imparțial și obiectiv, strict cu privire la activitatea directorului S, față de nemulțumirile cadrelor didactice cu implicații și consecințe în procesul de învățământ.

Pârâta SC SA a menționat că ziarista nu a făcut afirmații defăimătoare și nu a exprimat opinii care să aducă atingere onoarei și imaginii reclamantei, termenii și expresiile din cuprinsul articolelor neavând o doză de exagerare și nedepășind limitele libertății de exprimare.

Având în vedere că nu există faptă ilicită, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. De asemenea a precizat că reclamanta nu a precizat ce reprezintă prejudiciul moral și cum l-a evaluat, existând intenția de a se îmbogăți fără temei legal.

În dovedirea cererii, pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul reclamantei.

Legal citate, pârâtele D, I și M au formulat întâmpinare prin care au arătat că reclamanta nu a precizat pentru fiecare pârâtă care este fapta concretă ilicită pe care a săvârșit-o și care este prejudiciul concret pe care l-a suferit și care este modul de calcul al acestuia.

În apărare au arătat că începând cu anul școlar 2012, reclamanta a fost numită, prin Decizie a Inspectoratului Școlar Județean Constanța, Director la Școala X, apoi a fost reconfirmată în funcție în anii următori. În anul 2016, s-a organizat concurs pentru ocuparea posturilor de director în unitățile școlare la care reclamanta nu s-a prezentat.

Au susținut pârâtele că, în perioada în care a avut calitatea de director au existat tensiuni și nemulțumiri în rândul cadrelor didactice ale școlii, legate de modul de conducere al unității școlare, de modul de desfășurare a unor ședințe de Consiliu profesoral, de desfășurare a alegerilor în cadrul Consiliului de Administrație al Școlii sau în diverse alte comisii ce își desfășoară activitatea la nivelul unității de învățământ. Au precizat că aceste nemulțumiri au fost supuse atenției cadrelor didactice în ședințele de Consiliu profesoral, s-au pus întrebări și s-au solicitat răspunsuri scrise, s-a solicitat consemnarea lor în procesele verbale ale ședințelor de Consiliu profesoral, dar toate fără răspuns sau acțiune din partea directorului unității școlare.

Pârâtele au arătat că, în acest context, al modului în care se desfășura activitatea managerială și a conduitei față de cadrele didactice sau nedidactice s-a acționat în cadrul dreptului la cereri, petiții, sesizări la forurile competente și s-a ajuns la Direcția Corpului de Control al Ministrului Educației și Cercetării Științifice și Cercetării Științifice și, prin Ordin de ministru în data de 19.06.2015 să se dispună efectuarea unui control la Școala X și la Inspectoratul Școlar al Județului Constanța, în urma căruia s-a întocmit un Raport, care a fost depus și la acest dosar.

Raportat la toate aceste aspecte au apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.

În probațiune, au depus înscrisuri și au solicitat administrarea probei cu interogatoriul reclamantei și a probei testimoniale.

Legal citată, pârâta A a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, raportat la faptul că doar 4 din cele 15 articole din mass media depuse la dosarul cauzei de reclamantă îi aparțin, iar unul nu are nicio legătură cu obiectul procesului, ba dimpotrivă dovedește buna sa credință în informarea cu fidelitate a cititorilor. Articolul este despre Ziua Porților Deschise și arată că și Școala X, la fel ca alte unități de învățământ, urmează a dedica o zi specială înscrierilor în clasa pregătitoare. Cu acest prilej reclamanta i-a oferit pârâtei o scurtă declarație.

Cu privire la celelalte articole, pârâta a precizat că acestea au o vechime de doi ani și că, în articolul din 06.08.2015, intitulat: „Scandalul de la Școala X Ministerul Educației a găsit fapte penale, ISJ Constanța îi dă FB directoarei S”, a informat publicul cititor cu privire la răspunsul pe care l-a primit din partea Biroului de Presă al Ministerului Educației , în urma vizitei Corpului de Control la Constanța. A precizat pârâta – ziaristă că nu a făcut altceva decât să citeze, cu ghilimelele de rigoare, toate cele prezentate de minister, fără a aduce atingere onoarei reclamantei și imaginii sale, fără a exprima opinii personale, inclusiv declarația inspectorului școlar general de la acea vreme – prof. univ. R.P.

În continuare pârâta a precizat că și în articolul din 26.05.2015, intitulat „R.P.intervine în scandalul de la Școala X”, a citat inspectorul și una dintre petente, căreia i-a păstrat anonimatul, la cererea acesteia, chiar dacă se cunoștea deja care sunt cadrele didactice nemulțumite de colaborarea cu reclamanta S.

Pârâta a mai menționat că articolul din 20.05.2015, intitulat „Scandal la Școala X: Munca de 40 de ani anulată de decizia directoarei”, reprezintă de fapt extrase din scrisoarea deschisă transmisă de pârâta R, în care aceasta face afirmații cu privire la adresa reclamantei și în care relatează de ce nu i-a fost avizat dosarul necesar pentru gradația de merit.

Pârâta a susținut că în cca. 30 de ani de carieră jurnalistică la .., ea nu a făcut decât să informeze publicul cu știri cât mai profesionist relatate, imparțial și obiectiv, fără a defăima imaginea și onoarea corpului prefesoral, dintr-un profund respect pentru meseria omului de la catedră, dovadă fiind faptul că este prima dată când este citată în calitate de pârâtă.

A precizat că în articolele publicate în ... pe tema Școlii X nu a exprimat judecăți de valoare și nici nu a exprimat propriile sale gânduri, contrar deontologiei profesionale, ci a tratat subiectul cu responsabilitate morală față de cetățeni și societate, folosind un limbaj civilizat, cu distincție clară între știri, respectiv informații și opinii, convingeri sau judecăți, dovadă fiind că în intervalul scurs a mai efectuat vizite de documentare la Școala X și s-a întâlnit cu reclamanta – în calitate de director – care nu i-a dat de înțeles că ar exista articole publicate de ...care i-ar fi adus o atingere atât de gravă imaginii sale încât să nu se mai înscrie la concursul pentru ocuparea postului de director al Școlii X și că ar intenționa să acționeze în instanță doar unul dintre ziarele care au reflectat nemulțumirile celor șapte pârâte.

În final, pârâta a precizat că articolele sale respectă Rezoluția nr. 1003 din 01.07.1993 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei și sunt în limitele libertății de exprimare garantate de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Legal citate, pârâtele R, O, N și U au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii și au arătat că acțiunea reclamantei necesită precizări din perspectiva faptelor ce le sunt imputate, pentru a – și putea pregăti o apărare corespunzătoare, textele de lege care vizează răspunderea civilă delictuală impunând fapte concrete, care să poată fi analizate pentru a se determina dacă sunt ilicite sau nu, sau dacă se poate invoca vreun interes legitim care să fie protejat.

Pârâtele au susținut că faptul că reclamanta le impută lor anumite manifestări publice și interpelări către deputatul F.G., dar pe acesta îl cheamă în cauză doar în calitate de martor, este de natură a crea și mai multe dubii în ceea ce privește acțiunea formulată și motivele formulării acesteia. De asemenea, au arătat că nu este clar modul în care este cuantificat atât de precis prejudiciul moral cauzat.

În continuare, pârâtele au precizat că au acționat legitim în apărarea drepturilor lor de cadre didactice ale Școlii X, formulând sesizări legale adresate organelor în drept să le soluționeze și s-au plâns pentru nesoluționarea sesizărilor lor în termen legal. Sesizările au fost soluționate ca urmare a demersurilor lor repetate și, drept urmare, reclamanta nu a mai fost desemnată de către Inspectoratul Școlar Județean Constanța în calitate de Director, iar la concursurile organizate în vederea ocupării legale a posturilor de conducere din cadrul școlii, reclamanta a ales să nu participe.

Au solicitat reclamantei să precizeze dacă a fost prejudiciată de atitudinea lor constând în faptul de a adresa sesizări legitime unor autorități cu competențe de control sau de faptul că nu mai deține o funcție de conducere în cadrul școlii gimnaziale.

Raportat la această situație, pârâtele au solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au invocat art. 205 Cod procedură civilă.

Prin precizările depuse la data de 26.10.2017, pârâtele D, M și I au arătat că prin Decizia nr. 317 din 06.09.2016 a ISJ Constanța pârâta D a fost detașată în interesul învățământului pe funcția de director adjunct al Școlii X, în funcția de director fiind detașată numita N.M. – alt cadru didactic al școlii.

Pârâta D a învederat că în cadrul ședinței Consiliului Profesoral al Școlii, în data de 06.09.2016, a avut un nr. de 25 de voturi de susținere pentru acest post, reclamanta nemanifestând interes pentru candidatură. A arătat pârâta că prin Decizia nr. 540 din 21.12.2016 a ISJ Constanța, ca urmare a promovării concursului pentru funcția de director la Școala X a fost numită director începând cu data de 09.01.2017.

De asemenea, pârâtele au arătat că la ședința Consiliului Profesoral al Școlii din 05.12.2016, pentru ocuparea funcției de director adjunct până la organizarea unui concurs, reclamanta a obținut un număr de 15 voturi, iar pârâta O un număr de 22 de voturi.

Au menționat pârâtele că la ședințele Consiliului Profesoral al Școlii participă toate cadrele didactice din unitatea de învățământ, iar înscrisul depus de reclamantă la dosar, înregistrat la unitatea de învățământ sub nr. 93 din 28.01.2015, în care semnatarii unui memoriu adresat direcțiunii școlii – Consiliului de Administrație – este semnat de contabil șef, secretar, agent de pază, îngrijitor și apoi un număr de cadre didactice.

Au învederat că procesele verbale ale Consiliului Profesoral al Școlii din datele de 06.09.2016 și 05.12.2016 nu fac decât să evidențieze atitudinea cadrelor didactice față de reclamantă, fost director până la începutul anului școlar 2016-2017, numită prin decizie încă din anul 2012, fără participare la concurs.

Pârâta D a arătat că, în aceste condiții, în care ea a participat la concurs și a avut și vot din partea Consiliului Profesoral al Școlii, nu vede cum a adus atingere reputației reclamantei.

Pârâta M a arătat că este bibliotecar în cadrul Școlii X, cu o vechime de 25 de ani în sistemul de învățământ, că nu are calitate de cadru didactic, că nu participă la ședințele de Consiliului Profesoral și nu are cum să poarte discuții cu părinții, activitatea sa fiind în cea mai mare parte a timpului în spațiul destinat cărților și calculatorului.

A precizat că este adevărat că a purtat discuții cu reclamanta legate de modul în care actele normative prevăd arhivarea de carte, patrimoniul bibliotecii sau proiectele desfășurate în cadrul județului și în țară, dar și un proiect la Bruxelles – „Europa casa noastră” – pentru care a trebuit să facă o deplasare de două zile, însă invitați nu erau decât coordonatorii proiectului și raportat la acest aspect, reclamanta nu a fost invitată.

Pârâta M a susținut că dosarul său pentru gradația de merit, depus cu toată documentația în ordine, nu a avut pe unele documente mențiunea „conform cu originalul”, motiv pentru care nu i s-a acordat inițial gradația de merit, fiindu-i admisă apoi contestația la ISJ.

Astfel, pârâta a precizat că astfel de cereri sau contestații nu el consideră fapte ilicite.

Pârâta I a arătat că este cadru didactic la această școală de peste 25 de ani, că a pregătit elevi cu rezultate foarte bune la concursuri și olimpiade și multă vreme a făcut parte din comisii la nivel de unitate școlară sau conducere și că reclamanta nu face nicio referire la acte sau fapte, acțiuni sau inacțiuni ale sale care să o îndreptățească să solicite de la ea suma de 17.000 lei.

Cu referire la modul în care reclamanta a condus unitatea de învățământ pârâta a solicitat să se observe că în procesul verbal din 01.04.2014 cu privire la întrunirea Consiliului de Administrație al Școlii și al reprezentanților ISJ, inspectorul ISJ recomandă ca la încheierea Consiliului Profesoral să se consemneze și nominal numele cadrelor didactice, nu numai semnăturile, chestiunea legată de procesele verbale ale ședințelor fiind una dintre nemulțumirile cadrelor didactice din școală.

În legătură cu Raportul de Control nr. 387 din 22.07.2015 al Corpului de Control depus de reclamantă, pârâta a precizat că a existat o notă de relații dată de reclamantă către ISJ Constanța, la data de 14.01.2015, prin care precizează că a „demontat punct cu punct acuzațiile aduse” în condițiile în care ISJ nu a prezentat un Raport și nici Corpul de Control nu finalizase Raportul, acesta fiind înregistrat la școală la data de 07.08.2015.

Pârâta a învederat că, concluziile raportului sunt destul de clare având recomandări pentru ISJ Constanța, cu elementul final pentru ISJ Constanța monitorizare Școala X pentru anul școlar 2015 – 2016 cu elemente clare identificate activitate managerială, documente – mod de completare, legalitate decizii și funcționare comisii, comportament relații interpersonale. A arătat că raportul cuprinde recomandări comune ISJ Constanța – X printre care cele legate de modul de întocmire a proceselor verbale ale ședințelor

școală, recomandări privind arhivare documente, implicarea bibliotecarului în ședințe de consiliu numai pentru aspecte ce vizează activitatea de bibliotecă.

Pârâta a concluzionat că este cert că după acest raport, școala a fost monitorizată pentru anul școlar 2015-2016, acestea fiind elemente care poate au determinat-o pe reclamantă să nu participe la concursul pentru postul de director.

Față de concluziile raportului de control, pârâtele au solicitat respingerea acțiunii.

Legal citată, reclamanta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând întreg probatoriul administrat în cauză, instanța reține:

În fapt, în ceea ce privește articolele publicate în ziarul ..., instanța reține că în acest ziar au fost publicate un număr de douăsprezece articole astfel, în ordine cronologică, raportat la data publicării:

1.„Scandal la X: Munca de 40 de ani, anulată de decizia directoarei!” – 20.05.2015 – f. 106-107 – autor AS;

2. „Un nou scandal la Școala X. „Explozie” la bibliotecă!” – 22.05.2015 – f. 108-109 – autor AFI

3.„Revoltă la Școala X. Profesorii au ajuns la limita răbdării” – 25.05.2015 – f. 90 – 93 – autor AFI;

4. „R.P. intervine în scandalul de la Școala X” – 26.05.2015 – f. 103-104 – autor AS;

5. „Gradație de merit pentru directorul Școlii X, dar nu pentru management” – 31.05.2016 – f. 73;

6.„La Școala X sunt probleme cu iz penal care nu pot fi trecute cu vederea” – 17.06.2015 – f. 105 – autor CM;

7. „La Școala X sunt probleme cu iz penal” – 18.06.2015 – f. 96 – 97 – autor Carmen Mocanu – conținutul articolului este identic cu cel publicat în ziua anterioară;

8. „R.P., ultimele „decapitări”. Ce directori de școli riscă să fie schimbați.”- 03.08.2015 – f. 73;

9. „Scandalul de la Școala X. Ministerul Educației a găsit fapte penale, ISJ Constanța îi dă FB directoarei S” – 05.08.2015 – f. 73, f. 88-89 – autor AS;

10. „Tensiuni la Școala X. Inspectorul general G.B. monitorizează situația” – 27.10.2015 – f. 73;

11. „S, director al Școlii X: Părinții ni se pot adresa oricând doresc!” – 25.02.2016 – f.73, f. 77-80 – autor AS;

12. „ S: Va fi o întâlnire emoționantă!” – 17.03.2016 – f. 73.

Dintre aceste articole, cele care urmează a fi analizate din punct de vedere al răspunderii civile delictuale în prezenta cauză sunt cele enumerate la punctele 1 - 4, 6 - 7 și 9.

În ceea ce privește articolele enumerate la punctele 5, 8, 10 și 12, instanța reține că acestea nu au fost depuse de părți la dosar, fiind menționate doar titlurile de la fila 73 dosar, iar articolul de la punctul 11 nu conține date despre situația tensionată dintre cadrele didactice.

Dintre articolele menționate a fi relevante în prezenta cauză, instanța reține că cele enumerate la punctele 1, 4 și 9 sunt scrise de pârâta A.

Astfel, cu referire la pârâtele SC SA și A, instanța constată că reclamanta denunță drept fapte ilicite publicarea articolelor mai sus menționate, respectiv cele enumerate la punctele 1 - 4, 6 - 7 și 9, articole despre care susține că au fost de natură să aducă atingere dreptului său la imagine.

În drept,  art. 1357  Cod civil prevede „(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.”

Sunt consacrate astfel elementele care trebuie întrunite cumulativ pentru a putea opera răspunderea civilă delictuală, și anume săvârșirea unei fapte ilicite care să fie producătoare de prejudiciu, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția.

Conform art. 252 Cod civil, orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică, demnitatea, … Dispozițiile menționate, stabilind cadrul general al protecției drepturilor persoanei, precum și al răspunderii civile delictuale, respectiv al executării silite a obligațiilor, trebuie privite împreună cu normele de protecție specială a drepturilor nepatrimoniale cuprinse la art. 252-257 Cod civil.

În plus, art. 70 - 77 Cod civil impun obligatoriu instanței o verificare în lumina Convenției în cazul exercitării dreptului la liberă exprimare. Art. 70 alin. 2 cod civil care enunță dreptul la exprimare arată că acesta nu poate fi limitat decât în condițiile art. 75 care face trimitere expresă la convențiile și pactele internaționale la care România este parte. De asemenea, art. 75 alin.2 cod civil prevede expres că exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință și cu respectarea pactelor și tratatelor internaționale nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secțiune.

Din normele legale menționate se deduce fără dubiu că pentru soluționarea litigiilor cu privire la încălcarea drepturilor fundamentale nepatrimoniale, cum este și cel la viață privată și propria imagine, instanțele sunt obligate să realizeze o analiză a libertății de exprimare în primul rând în lumina jurisprudenței CEDO, în virtutea faptului că aceasta face parte din dreptul intern, în temeiul art. 20 din Constituție.

Se face, astfel, aplicarea art. 30 alin. (6) din Constituția României, republicată, potrivit căruia „libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine”, precum și a normelor impuse de Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale (art. 10. Libertatea de exprimare) și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, care stabilesc cu claritate limitele marjei de apreciere a judecătorului în cauzele privitoare la libertatea presei. Astfel, persoana prejudiciată are deschisă calea unei acțiuni în despăgubiri sau în reparația patrimonială a prejudiciului chiar nepatrimonial cauzat împotriva autorului dovedit al faptei prejudiciabile. În acest caz sunt aplicabile dispozițiile din materia răspunderii civile delictuale.

Potrivit art. 30 alin. (8) din Constituție „Răspunderea civilă pentru informația sau pentru creația adusă la cunoștință publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condițiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.”

Sub aspectul primei condiții, privind săvârșirea unei fapte ilicite, de către pârâtele SC SA și A, instanța apreciază că exercitarea dreptului la liberă exprimare se transformă într-o faptă ilicită doar în măsura în care această exercitare depășește limitele interne ale acestei libertăți, prin săvârșirea unui abuz de drept, determinând încălcarea drepturilor altei persoane. Astfel că, instanța a analizat dacă dreptul la liberă exprimare a fost exercitat cu respectarea limitelor sale interne, din perspectiva art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a jurisprudenței dezvoltate pe marginea acestuia. În aceste sens, instanța a avut în vedere inclusiv argumentele regăsite în Hotărârea din 26 martie 2013 pronunțată în cauza Caragea împotriva României.

Pe de altă parte, instanța reține că, date fiind îndatoririle și responsabilitățile inerente exercitării libertății de exprimare, protecția oferită de art. 10 din Convenție persoanelor care, precum pârâtele, se implică într-o dezbatere publică, este subordonată condiției ca ele să fi acționat cu bună-credință astfel încât să ofere informații exacte și demne de încredere [Radio France și alții împotriva Franței, nr. 53984/00, pct. 37, Culegere 2004-II, și Bladet Tromsø și Stensaas împotriva Norvegiei (MC), nr. 21980/03, pct. 65, CEDO 1999-III], fiindu-le cu toate acestea permis să recurgă la o anumită doză de exagerare, chiar de provocare (Mamère împotriva Franței, nr. 12697/03, pct. 25, CEDO 2006-XIII).

 În această privință, trebuie amintită jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia este necesar, pentru a aprecia existența unei „nevoi sociale imperioase” capabile a justifica o ingerință în exercitarea libertății de exprimare, să se facă o distincție clară între fapte și judecăți de valoare. Dacă materialitatea faptelor poate fi dovedită, exactitatea judecăților de valoare nu poate fi demonstrată [De Haes și Gijsels împotriva Belgiei, 24 februarie 1997, pct. 42, Culegere 1997-I, și Harlanova împotriva Letoniei (dec.), nr. 57313/00, 3 aprilie 2003]. Cu toate acestea, chiar o judecată de valoare se poate dovedi excesivă dacă este total lipsită de temei faptic (Jerusalem împotriva Austriei, nr. 26958/95, pct. 43, CEDO 2001-II).

Totodată, libertatea de exprimare este aplicabilă și „informațiilor” ori „ideilor” care ofensează, șochează sau deranjează, iar pentru a constitui o încălcare a art.8 din Convenție care protejează dreptul la reputație, un atac împotriva reputației unei persoane trebuie să atingă un  anumit nivel de gravitate si să cauzeze un prejudiciu victimei prin atingerile aduse dreptului acesteia la respectul vieții private (cauza A. c.  Norvegiei, 9 aprilie 2009, nr. 28070/06, par. 64).

În speță, instanța observă, că articolele enumerate de instanța anterior la punctele 1  - 4, 6 - 7 și 9 ( „Scandal la Școala X: Munca de 40 de ani, anulată de decizia directoarei!” – 20.05.2015 – f. 106-107 – autor A; „Un nou scandal la Școala X. „Explozie” la bibliotecă!” – 22.05.2015 – f. 108-109 – autor AFI; „Revoltă la Școala X. Profesorii au ajuns la limita răbdării” – 25.05.2015 – f. 90 – 93 – autor AFI; „R.P. intervine în scandalul de la Școala X” – 26.05.2015 – f. 103-104 – autor A; „La Școala X sunt probleme cu iz penal care nu pot fi trecute cu vederea” – 17.06.2015 – f. 105 – autor CM; „La Școala X sunt probleme cu iz penal” – 18.06.2015 – f. 96 – 97 – autor CM; și „Scandalul de la Școala X. Ministerul Educației a găsit fapte penale, ISJ Constanța îi dă FB directoarei S” – 05.08.2015 – f. 73, f. 88-89 – autor A) sunt elaborate în limitele prevăzute de art. 10 din CEDO.

Astfel, în ceea ce privește punerea în balanță a dreptului la libertatea de exprimare (art. 10 CEDO) și a dreptului la respectarea vieții private (art. 8 CEDO), criteriile care decurg din jurisprudența Curții și care sunt relevante în speță sunt următoarele:

-contribuția articolelor la o dezbatere de interes general,

-notorietatea persoanei vizate și obiectul articolelor,

-frecvența publicării articolelor privind activitatea reclamantei,

-conținutul, forma și repercusiunile publicării articolelor,

-buna credință a autorului afirmațiilor sau proba verității.

Instanța reține că pârâtele SC SA și A au fost chemate în fața instanței pentru că au creat și publicat articolele mai sus menționate în care denunță modul în care reclamanta, în calitate de director al unei unități de învățământ din sistemul public, care își desfășoară activitatea din fonduri publice, a înțeles să își îndeplinească atribuțiile de director.

Instanța  consideră că modul în care își îndeplinește atribuțiile un director al unei școli din sistemul public de învățământ este, în mod incontestabil, un subiect de interes general pentru comunitatea locală, despre care pârâtele puteau comunica informații publicului. În speță, afirmațiile în litigiu se refereau la reclamantă în calitatea sa de funcționar public. Or calitatea de director al unei instituții publice implică, în anumite limite (a se vedea, mutatis mutandis, Busuioc împotriva Moldovei, nr. 61513/00, pct. 64, 21 decembrie 2004), posibilitatea de a discuta despre acțiunile pe care aceasta le-a întreprins în cadrul exercitării funcției sale, fiind evidentă contribuția articolelor la o dezbatere de interes general.

De asemenea, cu privire la notorietatea persoanei vizate și obiectul articolelor, instanța reține că în jurisprudența sa, Curtea a precizat că: „În această privință, este necesar să se facă distincție între persoanele de drept privat și persoanele care acționează într-un context public, în calitate de personalități politice sau persoane publice. Astfel, în vreme ce o persoană de drept privat necunoscută publicului poate pretinde o protecție deosebită a dreptului său la viața privată, acest lucru nu este valabil și pentru persoanele publice [Minelli împotriva Elveției (dec.), nr. 14991/02, 14 iunie 2005, și Petrenco, citată anterior, pct. 55]. Un reportaj care relatează fapte susceptibile să contribuie la o dezbatere într-o societate democratică, care privește personalități politice în exercitarea funcțiilor oficiale ale acestora nu poate fi asimilat, de exemplu, unui reportaj care privește detalii din viața privată a unei persoane care nu îndeplinește astfel de funcții (Von Hannover, citată anterior, pct. 63, și Standard Verlags GmbH, citată anterior, pct. 47).”.

În ceea ce privește frecvența publicării articolelor privind activitatea reclamantei, instanța reține că au fost publicate un număr de douăsprezece articole în ziarul ... cu privire la reclamantă, dintre care două cu informații pozitive.

Cu privire la celelalte zece articole, instanța reține că acestea au fost publicate astfel:

-primul articol la data de 20.05.2015, vizând situația descrisă de pârâta R (f. 106-107);

-la data de 22.05.2015, articolul vizând situația descrisă de pârâta M (f. 108-109);

-la data de 25.05.2015, articolul vizând situația descrisă de pârâta O și memoriul adresat Corpului de Control al Ministrului Educației și Cercetării Științifice și Cercetării Științifice (f. 90-93);

-la data de 26.05.2015, articolul vizând intervenția inspectorului școlar R.P. în „scandalul de la Școala X” (f. 103-104);

-la data de 31.05.2015, un articol intitulat „Gradație de merit pentru directorul Școlii X, dar nu pentru management.”, al cărui conținut reclamanta nu l-a pus la dispoziția instanței pentru a fi analizat în prezenta cauză (f. 73);

-la data de 17.06.2015, articolul vizând declarațiile deputatului F.G. (f. 105), același articol fiind publicat din nou la data de 18.06.2015 (f. 96);

-la data de 03.08.2015, un articol vizând posibilitatea ca unii directori de școală să fie schimbați din funcție, articol al cărui conținut reclamanta nu l-a pus la dispoziția instanței pentru a fi analizat în prezenta cauză (f. 73);

-la data de 05.08.2015, articolul vizând constatările Corpului de Control al Ministrului Educației și Cercetării Științifice și Cercetării Științifice după controlul efectuat la Școala X (f. 88-89);

-și la data de 27.10.2015, un articol intitulat „Tensiuni la Școala X. Inspectorul general G.B. monitorizează situația.”, al cărui conținut reclamanta nu l-a pus la dispoziția instanței pentru a fi analizat în prezenta cauză (f. 73).

Or, analizând aceste articole, instanța constată că, cu excepția celui publicat în data de 17.06.2015 și republicat, cu un titlu mai scurt, în data de 18.06.2015, subiectele vizează situații și evenimente diferite, având ca punct comun activitatea reclamantei în calitate de director al Școlii X. Instanța reține că publicarea unui singur articol în două zile consecutive nu este de natură a conduce la ideea că pârâta a publicat informații despre reclamantă cu rea credință.

Analizând conținutul, forma și repercusiunile publicării articolelor, instanța reține că articolele de la filele 106-107, 108-109, 90-93, 103-104, 105, 96, 88-89, conțin informații transmise de terțe persoane, a căror nume este precizat nominal în fiecare articol, reprezentând în concret afirmații de natură factuală, nu judecăți de valoare exprimate de jurnalist.

Instanța reține că autorii articolelor, inclusiv pârâta A, s-au bazat în redactarea acestora pe o bază factuală de natură a conferi verosimilitate informațiilor de care dispuneau, raportat la calitatea persoanelor care reprezentau sursa informațiilor (cadre didactice la aceeași școală, bibliotecara școlii, un inspector școlar, un deputat în Parlamentul României, un răspuns al Corpului de Control al Ministrului Educației și Cercetării Științifice și Cercetării Științifice – f. 185 vol.III), fără însă ca prin prezenta sentință instanța să afirme valoarea de adevăr judiciar a informațiilor furnizate de pârâte.

În plus, instanța reține că articolele care o vizează direct pe reclamantă conțin și punctul de vedere al acesteia sau măcar mențiunea că s-a încercat obținerea unui punct de vedere al ei, jurnaliștii încercând să prezinte știrea în mod echilibrat cu exprimarea opiniilor ambelor părți implicate în dezbatere (f. 106-107, 108-109, 90-93)

În ceea ce privește articolul de la filele 103-104, instanța reține că privește o acțiune a inspectorului școlar R.P. și cuprinde punctele de vedere exprimate de cadrele didactice și de acest inspector, iar articolul de la filele 105 și 96 cuprinde între ghilimele afirmațiile făcute de deputatul F.G. referitoare la solicitarea de efectuare a unui control la Școala X de către Corpul de Control al Ministrului Educației, fără niciun fel de apreciere din partea jurnalistului.

În ceea ce privește articolul de la filele 88-89 dosar, instanța reține că acesta are la bază răspunsul Corpul de Control al Ministrului Educației și Cercetării Științifice și Cercetării Științifice (f. 185 vol. III), opiniile unor cadre didactice ale școlii, care nu au mai fost nominalizate în concret, și opinia inspectorului școlar R.P.

Instanța amintește că, Curtea face o distincție, în cazul reportajelor bazate pe conversații (gen interviuri sau memorii/scrisori trimise pe adresa redacției, cum este cazul în speță), între afirmațiile ziaristului însuși și cele pe care acesta le citează de la cei intervievați, considerând ca „sancționarea unui ziarist pentru a fi ajutat la difuzarea declarațiilor unui terț în cursul interviului ar constitui un obstacol serios la contribuția presei la discutarea problemelor de interes general si nu s-ar putea concepe fără motive suficient de serioase” (CEDO, cauza Thoma c. Luxembourgului, hotărârea din 29 martie 2001, par. 38; CEDO, cauza Jersild c. Danemarcei, hotărârea din 23 septembrie 1994, par. 31).

Astfel, deși au, de regulă, obligația de a verifica afirmațiile factuale făcute de particulari, „faptul de a cere, de o manieră generală, ca ziariștii să se disocieze în mod formal și sistematic de conținutul unei afirmații (făcute în cursul unui interviu de către persoana intervievată) care ar putea sa-i insulte pe terți, să-i provoace sau să le aducă atingere onoarei, nu se conciliază cu rolul presei de a informa cu privire la faptele, opiniile și ideile dintr-un anumit moment” (CEDO, cauza Dragoș Stângu c. României, decizia de inadmisibilitate din 9 noiembrie 2004, par. 19; CEDO, cauza Pedersen și Baadsgard c. Danemarcei, hotărârea Marii Camere din 17 decembrie 2004, par. 45; CEDO, cauza Radio France și alții c. Franței, hotărârea din 30 martie 2004, par. 58).

Instanța constată că toate aceste articole, atât în ceea ce privește conținutul lor, cât și în ceea ce privește titlurile titrate, nu conțin informații de natură să depășească doza de exagerare și provocare permisă ziariștilor atunci când transmit informații de interes general pentru comunitatea locală, niciunul dintre articole neconținând vreo judecată de valoare total lipsită de temei faptic.

În final, în ceea ce privește buna credință a autorilor articolelor analizate în prezenta cauză, raportat la toate argumentele expuse anterior, instanța constată că din probatoriul administrat nu a rezultat că pârâtele SC SA și A ar fi urmărit ca scop prin publicarea articolelor, cunoscând absența unei minime baze factuale și fără consultarea reclamantei, discreditarea ei, respectiv afectarea reputației acesteia. Din contră, a rezultat că articolele cuprind punctele de vedere ale ambelor părți implicate, au la bază afirmațiile unor persoane sau instituții identificate în concret și sunt bazate pe aspecte factuale verosimile, chiar dacă la momentul redactării jurnalistul nu putea verifica în concret veridicitatea acestora.

În consecință, analizând atitudinea subiectivă a pârâtelor în raport atât cu informațiile publicate, cât si cu scopul publicării articolelor, în ansamblul său, instanța reține ca acestea au fost de bună-credință si, în consecință, se bucură de protecția art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Având în vedere toate aspectele mai sus arătate, instanța constată că fapta de a publica articolele mai sus menționate nu reprezintă o faptă ilicită și va respinge acțiunea reclamantei cu privire la publicarea acestor articole, în contradictoriu cu pârâtele SC SA și A, ca neîntemeiată.

În fapt, în ceea ce privește fapta pârâtei SC SA de a nu modera comentariile cititorilor publicate în subsolul articolelor, instanța reține criteriile care trebuie avute în vedere atunci când se analizează proporționalitatea sancționării unei persoane pentru comentarii ofensatoare postate pe site-ul acesteia de terțe persoane anonime, astfel cum acestea au fost relatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Delfi AS împotriva Estoniei, nr. 64569/09, hotărârea Marii Camere din 16.06.2015.

Curtea a precizat că „posibilitatea persoanelor fizice de a se exprima pe internet constituie un instrument fără precedent în exercitarea libertății de exprimare. Cu toate acestea, beneficiile acestui mijloc de comunicare sunt însoțite de o serie de riscuri. Afirmațiile vădit ilicite, mai ales afirmațiile calomnioase, care instigă la ură sau la violență, se pot difuza ca niciodată până acum în întreaga lume în câteva secunde și, uneori, rămân online pentru o lungă perioadă de timp. … Având în vedere necesitatea de a proteja valorile care stau la baza Convenției și având în vedere că drepturile pe care aceasta le protejează, respectiv, la art. 10 și art. 8 merită același respect, este necesar să se găsească un echilibru care păstrează esența fiecăruia dintre aceste drepturi. Astfel, … Curtea consideră că trebuie păstrată, în principiu, posibilitatea ca persoanele vătămate în urma declarațiilor calomnioase sau a altor tipuri de conținut ilicit să introducă o acțiune în răspundere care să poată constitui o cale de atac efectivă împotriva încălcării drepturilor personalității.”.

De asemenea, Curtea a constatat că, în principiu, drepturile garantate prin art. 8 și art. 10 merită aceeași respectare, iar soluția pronunțată într-o cerere nu ar trebui, în principiu, să depindă de faptul că a fost introdusă la Curte în temeiul art. 10 din Convenție de către editorul unui articol calomnios ori în temeiul art. 8 din Convenție de către persoana vizată în articol. În consecință, marja de apreciere ar trebui, în principiu, să fie aceeași în ambele cazuri.

Curtea a considerat că, în cazul în care se pun în balanță libertatea de exprimare și dreptul la respectarea vieții private, criteriile relevante în exercițiul de punere în balanță includ următoarele elemente: contribuția la o dezbatere de interes general; notorietatea persoanei vizate; obiectul reportajului; comportamentul anterior al persoanei în cauză; modalitatea de obținere a informațiilor și veridicitatea acestora; conținutul, forma și consecințele publicării; gravitatea sancțiunii impuse [Delfi AS împotriva Estoniei, hotărârea din 10.10.2013, Secția Întâi].

În prezenta cauză, instanța reține că, potrivit adreselor nr. 319 din 23.02.2018 și nr. 449 din 23.03.2018, emise de pârâta SC SA (f. 106, f. 118, vol. III), pârâta nu contestă faptul că responsabilitatea moderării comentariilor din subsolul articolelor publicate online îi revine în totalitate.

În primul rând, instanța reține că pârâta A nu avea atribuții legate de moderarea comentariilor din subsolul articolelor al căror autor este, neexistând posibilitatea de a săvârși o astfel de faptă ilicită. În consecință, și cu privire la această faptă, instanța va respinge acțiunea, ca neîntemeiată, raportat la pârâta A.

În ceea ce privește pârâta SC SA, analizând conținutul comentariilor puse la dispoziția instanței de reclamantă, se constată că poate fi analizat conținutul comentariilor depuse de reclamantă la filele 78 – 80, 92 – 93, 112 – 114, 116 – 129, 131 – 132, întrucât în ceea ce privește comentariile de la filele 115, 130 și 133, instanța nu are certitudinea că au fost descărcate de pe site-ul pârâtei SC SA. Cu privire la celelalte file, chiar dacă nu apare pe toate numele pârâtei se poate observa cu ușurință din corelarea imaginilor din partea de sus a paginilor, cu formatul paginilor, ora descărcării și nivelul bateriei că toate au fost descărcate de pe site-ului pârâtei SC SA.

Cu privire la conținutul comentariilor, instanța reține că:

- unele dintre acestea instigă la ură împotriva reclamantei, de exemplu este inserată interjecția „Huooooo!” în mod repetat, în mai multe comentarii (f. 79, f. 113, 118, 121, 123, f. 124, f. 127, f. 129, f. 132) sau expresii de genul „Jos S!” (f. 120, f. 127, f. 129, f. 132), „Afarăăă!” (f. 113, 120), „Ducă-se pe pustii! … în urma ei potopul” (f. 117), „Fraților, țineți-o pe nebuna de S la voi, in X! N-o dezlegați, nu-i dați drumul pe stradă, că nimeni n-o vrea! … Feriți-ne de S, vă implorăm!” (f. 124), „mai bine fugiți din calea ei ca iepurii, arde tot ce prinde!”(f. 129);

-se folosesc diferite expresii jignitoare: „jeg de om, jeg de profesor” (f. 112, f.114, f. 124), „femeie fără scrupule” (f. 113), „din partea unei persoane atât de proaste”, „în nebunia ei”, „mare ipocrită și dilie”, „o nulitate”, „o proastă ipocrită și mare mitomană, plină de ranchiună și cu creierul diliu” (f. 114), „capul ei ală în colțuri … cât de rea, proastă și nebună e” (f. 114), „un director nebun ca S” „nerușinați, nesimțiți, tupeiști, nehaliți … jeguri !!!”(f. 117), „unei adevărate isterice … este în frunte să huiduie, să zbiere și mai ales să atace pe la spate – e meseriașă! … cât tupeu are și câtă minte praf nu este în stare să înțeleagă ceva” (f. 119), „cap sec asta de stan”, „simbol al incompetenței profesionale, al răutății și al setei de distrugere” (f. 120), „săraca fată proastă și incompetentă și răutăcioasă și urâcioasă!”, „creierașul ei bolnăvior și îmbibat în pastiluțe”, „umblă dezlegată prin X, cu vârful suliței îmbibat în sucul dulce al răzbunării”(f. 123), „o lasă pe nebună să-și facă de cap”, „rămâi la X să nu te rătăcești” (f. 124), „neuronul bolnav” (f. 125), „are nevoie de consiliere de urgență – de la studentul la psihologie”, „mare dobitoacă … țăcăneala din creierii ei … cu prostul, mincinosul, hoțul și nebunul nu trebuie să te pui”(f. 128), „are probleme la mansardă și nu există leac pentru asta!”, „spaima curcilor” (f. 129), „minciunile lui Satan … nemernicia lui Satan … Satan nebuna … e dusă” (f. 131), „prin incompetența de care dă dovadă și prin răutatea nesfârșită și setea de răzbunare”, „Câtă dileală! Asta e dusă rău! … e căpiată de-a binelea! … ea chiar e în altă lume … nu e în regulă creierașul ală al ei .. un om în halul asta de iresponsabil, cu asemenea pitici pe creier”, „ făi proasta dracului” (f. 132);

-se transmite informația că reclamanta a săvârșit fapte penale, astfel se face afirmația că „s-a primit de la minister un răspuns care incriminează clar abuzul în funcție al directoarei” (f. 112), se afirmă că „la câte falsuri a făcut la viața ei, plagiatul a fost floare la ureche” (f. 117), se menționează „ce spune Stan de chestia asta? A încălcat legea sau nu? Doar o dată sau de nenumărate ori? Din greșeală, neștiință, prostie sau intenționat? Satan, ne ocupăm de chestiile astea … mărunte…” (f. 121), „a manipulat, a mințit, a falsificat …”, „ cine este … forul abilitat să te pedepsească pentru încălcarea legii?” (f. 132);

-se face o „promisiune solemnă” că i se vor transmite directoarei „dedicații zilnice” (f. 113), se instigă voalat la o acțiune „la limita legalității” pentru a „scăpa de reclamantă” (f. 116);

-se prezintă ideea că din cauza modului în care reclamanta exercită funcția de director, pleacă/se transferă copii din școală (f. 121, f. 126) sau că reclamanta a venit la școală în calitate de director, din motive politice, pentru a se răzbuna pe anumite cadre didactice (f. 122).

Astfel, analizând conținutul comentariilor mai sus citate, instanța constată că acestea depășesc limitele apărate de art. 10 din Convenție, pârâta SC SA având obligația de a le verifica și de a șterge în timp rezonabil comentariile care instigă la ură sau la violență.

Instanța reține că din jurisprudența CEDO rezultă că atâta vreme cât comentariile sunt consecința activității profesionale a pârâtei, aceasta nu se poate eschiva de la răspunderea ce îi revine prin implementarea unui regulament prin care se delimitează de orice responsabilitate legată de comentariile exprimate de terțe persoane (f. 107, vol. III), fiind excesiv să se impună persoanei afectate să caute persoanele care au scris comentariile sub diverse pseudonime pentru a le trage la răspundere (Delfi AS împotriva Estoniei, hotărârea din 10.10.2013, Secția Întâi).

În plus, instanța reține că Marea Cameră a Curții a reafirmat că victima unui discurs care incită la ură sau violență se poate afla în situația în care să nu poată notifica site-ul despre încălcarea dreptului său, întrucât este mult mai greu pentru potențială victimă să monitorizeze în permanență internetul, față de un important site comercial de știri, care poate împiedica publicarea sau poate șterge rapid astfel de comentarii (Delfi AS împotriva Estoniei, hotărârea din 16.06.2015, p 158).

De asemenea, Marea Cameră a hotărât că nu constituție o încălcare a liberații de exprimare impunerea pentru deținătorul unui site de știri a obligației de a șterge, imediat după publicare, comentariile care fac parte dintr-un discurs care incită la ură și/sau la violență și care, de la primă privire, se observă că sunt în mod clar ilicite (par. 153, 157).

Or, în prezenta speță, deși pârâta putea previziona probabilitatea ca articolele despre situația tensionată de la Școala X vor genera un număr considerabil de comentarii și că unele dintre acestea ar putea depăși limitele permise de art. 10 din CEDO, instanța reține că aceasta nu a înțeles să îndepărteze aceste comentarii de pe site, acestea fiind înlăturate abia după primirea cererii de chemare în judecată, deci după aproximativ doi ani de la data publicării articolelor.

De asemenea, instanța reține că pârâta nu ar fi putut indica în concret autorii reali ai comentariilor pentru ca reclamanta să se poată îndrepta împotriva acestora pentru repararea prejudiciului suferit prin publicarea acestora, aspect care conduce la ideea că singura care poate fi trasă la răspundere în mod obiectiv pentru conținutul comentariilor publicat este pârâta SC SA.

Instanța mai reține că pârâta nu a susținut că ar avea implementate măsuri clare și concrete pentru prevenirea comentariilor calomnioase pe site-ul pe care își publică articolele online sau pentru ștergerea postărilor, cum ar fi un disclaimer sau un sistem de eliminare la cerere a mesajelor.

Prin adresele depuse la dosar la filele 106 și118 dosar, pârâta a precizat doar că două persoane ocupă funcția de redactor rubrică online, acestea având și sarcina de a monitoriza comentariile apărute în ediția din ziua respectivă, însă, întrucât comentariile pot fi postate pe site și după luni de zile de la apariția unui articol și față de volumul foarte mare al arhivei online a ziarului, monitorizarea arhivei este foarte dificilă. Or, instanța constată că niciunul dintre comentariile mai sus citate nu a fost șters de către pârâtă anterior primirii cererii de chemare în judecată, deși unele dintre comentarii instigau la ură împotriva reclamantei, altele încălcau în mod grav demnitatea reclamantei, o parte din ele susțineau că reclamanta se face vinovată de săvârșirea unor infracțiuni, iar o altă parte conțineau o serie de amenințări voalate.

Referitor la condiția legală de admisibilitate a răspunderii civile delictuale vizând vinovăția pârâtei, instanța a reținut că, așa cum s-a stabilit recent și în jurisprudența C.E.D.O. (cauza Delfi AS împotriva Estoniei - hotărârea din 10 octombrie 2013, dar și în jurisprudența de dată mai veche a instanței europene - cauza Õztûrk împotriva Turciei, Hotărârea Marii Camere din anul 1999), responsabilitatea pentru publicarea unor afirmații defăimătoare la adresa unei persoane revine în primul rând persoanei care face posibilă aducerea la cunoștință publică a acestor informații.

În consecință, instanța reține că a fost încălcat dreptul reclamantei la viața privată, astfel cum acesta este protejat de art. 8 din CEDO, activitatea pârâtei SC SA de a permite cititorilor să posteze comentarii, fără a proceda la verificarea acestora și ștergerea celor necorespunzătoare, reprezentând o faptă ilicită ce nu este protejată de art. 10 din CEDO.

Totodată, instanța reține că reclamanta a suferit un prejudiciu prin publicarea acestor comentarii. Astfel, prin aceste comentarii, mai sus citate, pe lângă multitudinea de expresii și cuvinte jignitoare sau care instigă la ură împotriva sa, reclamanta a fost acuzată de săvârșirea unor infracțiuni – abuz în serviciu și fals, toate acestea afectându-i în mod cert reputația, prin crearea unei imagini defăimătoare în ochii publicului, deși chiar și la momentul pronunțării prezentei sentințe pârâta nu a făcut dovada că reclamanta ar fi săvârșit fapte penale, ea bucurându-se în prezent de prezumția de nevinovăție.

 Astfel, prejudiciul încercat de reclamantă există în mod cert și constă în resimțirea de către aceasta a impactului produs de publicarea comentariilor pe site, anume în lezarea onoarei, demnității, reputației și probității sale profesionale.

Instanța reține că daunele morale nefiind materiale, nu pot avea un echivalent valoric, deci nu pot fi evaluate în bani. Daunele morale constau în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului la sănătatea și integritatea corporală, la cinste, la demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare. Prejudiciile morale pot fi apreciate, dar nu în bani, ci după criterii nepatrimoniale, specifice naturii prejudiciului.

Astfel, prejudiciul moral nu poate fi dovedit cu probe certe, existând doar criterii generale lăsate la aprecierea instanței de judecată care va stabili cuantumul bănesc al prejudiciului suferit.

Legiuitorul nu a stabilit criterii legale pentru determinarea concretă a prejudiciului moral. Doctrina și jurisprudența au consacrat totuși anumite criterii pentru cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral, cum este echitatea, proporționalitatea, criterii ce decurg din principiul reparării integrale a prejudiciului.

Stabilirea cuantumului unor asemenea despăgubiri implică, în mod inevitabil, o doză de aproximare, instanța fiind nevoită să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit, care niciodată nu va putea fi înlăturat în totalitate și despăgubirile acordate, care să permită celui prejudiciat anumite avantaje de natură a atenua suferințele morale, fără a se ajunge, însă, în situația îmbogățirii fără just temei.

În termenii Convenției Europene a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, criteriul echității în materia despăgubirilor morale are în vedere necesitatea ca persoana vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii, dar, în același timp, despăgubirile să nu reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului și nici venituri nejustificate pentru victime.

În prezenta cauză, raportat la împrejurările speței, suma solicitată cu titlu de daune morale de la pârâta SC SA, respectiv 35000 lei, este disproporționată raportat la prejudiciul suferit în concret de reclamantă ca urmare a publicării pe site a comentariilor mai sus citate.

Instanța are în vedere că potrivit art. 253 Cod civil, în afară de reparația patrimonială prevăzută de alin. 4 există mai multe modalități prin care se poate repara prejudiciul nepatrimonial produs printr-o faptă ilicită, indicate cu titlu exemplificativ, astfel că pentru încălcări minore chiar și simpla recunoaștere prin hotărârea judecătorească a încălcării dreptului ar putea reprezenta o satisfacție echitabilă, însă în prezenta cauză instanța apreciază că o asemenea recunoaștere nu este suficientă, față de atitudinea pârâtei, care chiar pe tot parcursul procesului, deși nu a contestat faptul publicării comentariilor pe site și că nu a înțeles să le modereze, a arătat că nu consideră că a săvârșit o faptă ilicită, apreciind că nu este responsabilă pentru opiniile autorilor reali ai comentariilor.

De asemenea, la aprecierea prejudiciului, instanța va ține cont de faptul că efectele publicării comentariilor pe site s-au întins pe o perioadă de aproximativ șase luni, precum și de faptul că pârâta a înțeles să înlăture comentariile de pe site după primirea cererii de chemare în judecată.

Raportat la toate aceste aspecte, instanța constată că reclamanta este îndreptățită la o compensație echitabilă pentru suferința provocată prin lezarea onoarei, demnității, reputației și probității sale profesionale, în cuantum de 2000 lei, apreciind că această sumă reprezintă o despăgubire echitabilă prin raportare la gravitatea faptei săvârșite de pârâta SC SA și la consecințele concrete pe care le-a produs.

În fapt, în ceea ce privește fapta pârâtelor O,  R, M, D, N, U și I, de a aduce la cunoștința colegilor și a unor părinți a unor fapte neadevărate legate de persoana reclamantei, instanța reține că aceasta din urmă nu a probat săvârșirea de către pârâte a unei asemenea fapte, astfel încât va reține că nu există faptă ilicită și, în consecință, va respinge ca neîntemeiată acțiunea în ceea ce privește acest aspect.

În fapt, în ceea ce privește fapta pârâtelor O,  R, M, D, N, U și I, de a sesiza Corpul de Control al Ministrului Învățământului în legătură cu „neregulile” din cadrul Școlii X și de a se adresa domnului deputat F.G., instanța reține că acțiunile pârâtelor se încadrează în limitele dreptului la petiționare apărat de art. 51 din Constituția României.

Astfel, deși în final acțiunile pârâtelor ar fi fost apte de a produce prejudicii morale reclamantei, instanța reține incidența art. 1353 Cod civil, conform căruia cel care cauzează un prejudiciu prin chiar exercițiul drepturilor sale nu este obligat sa îl repare, cu excepția cazului în care dreptul este exercitat abuziv.

În consecință, constatând existența unei cauze exoneratoare de răspundere cu privire la această faptă, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea și în ceea ce privește această faptă.

În fapt, în ceea ce privește fapta pârâtelor D, N, U și I, de a transmite mass mediei informații neadevărate legate de persoana reclamantei, respectiv situația disensiunilor din cadrul corpului profesoral al Școlii X al căror motiv era reclamanta, instanța reține că, deși o serie de informații au fost transmise presei, reclamanta nu a dovedit că vreuna dintre aceste patru pârâte este vinovată de săvârșirea acestei fapte.

În consecință, constatând că nu se fac vinovate de săvârșirea faptei ilicite, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâtele D, N, U și I, în ceea ce privește fapta de a transmite presei informații nereale în legătură cu reclamanta.

În fapt, în ceea ce privește fapta pârâtei O de a transmite mass mediei informații neadevărate legate de persoana reclamantei, respectiv situația disensiunilor din cadrul corpului profesoral al Școlii X al căror motiv era reclamanta, instanța reține că prin răspunsul la întrebarea nr. 1 din interogatoriu administrat la termenul de judecată din data de 11.01.2018 (f. 36 verso, vol. II), pârâta a recunoscut că a trimis către presă un e-mail în care îi anunța de trimiterea memoriului și la care a atașat memoriul trimis către Corpul de Control al Ministrului Educației și Cercetării Științifice (f. 47-52, vol. I).

Din articolele depuse la filele 85, 98 (...), 90 (...), 95 (...) și 111 (...), rezultă că pârâta O a trimis memoriul în întregime către presă. Instanța reține că atașat articolului publicat de „...”, în data de 17.06.2015, se regăsește integral textul memoriului (f. 95).

De asemenea, instanța reține că memoriul a fost publicat în integralitate și pe http://radioconstanta.ro/2015/05/24/audio-scandalul-gradatiilor-de-merit-si-al-demiterilor-din-invatamantul-constantean-a-ajuns-la-ministerul-educatiei, unde a fost trimis tot de pârâta O (f.111).

În ceea ce privește conținutul memoriului, instanța reține, cu prioritate, că reclamanta beneficiază de prezumția de nevinovăție, neexistând nicio hotărâre penală prin care această să fie condamnată pentru infracțiunile pe care era acuzată de către cadrele didactice că le-a săvârșit (uz de fals – art. 291 vechiul cod penal – 3 infracțiuni, conflict de interese - art. 301 al. 1 vechiul cod penal și abuz în serviciu - art. 297 al. 1 vechiul cod penal – 9 infracțiuni – f. 49 - 51 dosar).

În prezenta cauză, instanța nu va analiza veridicitatea afirmațiilor privind săvârșirea de către reclamantă a infracțiunilor mai sus arătate, întrucât o asemenea analiză se poate face doar în cadrul unui proces penal.

Cu privire la răspunsul pârâtei O la interogatoriu că ar fi formulat o plângere penală, instanța reține că nu se află la dosar o asemenea probă și, oricum, prezumția de nevinovăție poate fi răsturnată numai prin condamnarea printr-o hotărâre judecătorească.

În consecință, instanța reține că pârâta O a transmis mass mediei informații neadevărate legate de persoana reclamantei, respectiv că aceasta din urmă a săvârșit un număr de 11 fapte penale.

Cu privire la sancționarea pârâtei U, instanța reține că în urma contestației formulate de aceasta, Colegiul de Disciplină de pe lângă Inspectoratul Școlar Județean Constanța a pronunțat Hotărârea nr. 2/23.04.2014 prin care a admis în parte contestația și a dispus înlocuirea sancțiunii cu o sancțiune mai mică. În considerente, s-a reținut că „Prin apărările formulate, contestatoarea a recunoscut faptele, făcând precizări fără relevanță pentru situația de fapt, care nu-i înlătură vinovăția” (f. 59-62).

Or, deși faptul că pârâta U a săvârșit fapta pentru care a fost sancționată era deja clarificat la data de 23.04.2014, pârâta O a transmis către presă, în luna mai 2015, întreg memoriul, cuprinzând inclusiv informația că reclamanta „a sancționat, în mod nejustificat și arbitrar” pe pârâta U.

Instanța reține că faptul că sancțiunea aplicată a fost redusă în urma contestației, nu poate conduce în niciun caz la concluzia că sancțiunea a fost aplicată nejustificat și arbitrar, mai ales că în motivarea contestației s-a reținut în mod clar că pârâta U a săvârșit fapta pentru care a fost sancționată.

În plus, instanța reține declarația martorului C. C. care a precizat că reclamanta nu putea sancționa singură niciun cadru didactic, ea adresând propunerile Consiliului de Administrație, în final procedându-se conform hotărârii majorității (f. 44-45).

În consecință, instanța reține că pârâta O a transmis mass mediei informații neadevărate legate de persoana reclamantei, respectiv că aceasta din urmă „a sancționat, în mod nejustificat și arbitrar” un cadru didactic.

De asemenea, instanța reține din conținutul raportului de control al Corpului de Control la Ministrului Educației și Cercetării Științifice (f. 62-70), că echipa de control a apreciat că:

-reclamanta a procedat corect atunci când nu a permis ca pârâta R să fie remunerată pentru prestația din cadrul Școlii în zilele când aceasta participa la activitățile ARACIP, în calitate de evaluator;

-modul în care s-au efectuat transferurile elevilor Z și V corespunde normelor în vigoare la data efectuării transferurilor;

-reclamanta a procedat corect când nu a scăzut nota la purtare a unui elev pentru săvârșirea unor acte de violență, o asemenea decizie aparținând în primul rând dirigintelui;

-reclamanta nu a avut nicio implicare în derularea și evaluarea olimpiadelor de limba română;

-sancționarea pârâtei U a fost lămurită deplin în urma contestației formulate de aceasta la ISJ Constanța;

-reclamanta a procedat conform dispozițiilor legale atunci când nu a aplicat mențiunea „conform cu originalul” pe fotocopii care nu erau însoțite de originalele documentelor;

-în componența Comisiei pentru prevenirea și combaterea violenței a fost numit un membru care nu îndeplinea condițiile pentru numire, iar cu privire la nemulțumirea petentelor că nu sunt cooptate în diverse comisii, echipa de control a reținut că atunci când au fost contactate telefonic de către inspectorii ISJ, în prezența corpului de control, pentru a face parte din comisiile – asistența la sesiunea iunie – iulie Bacalaureat 2015, doar pârâtele D și N au fost de acord.

Analizând conținutul acestui raport de control, precum și concluziile mai sus precizate, instanța reține că echipa de control a constatat că reprezintă probleme ce trebuie rezolvate sau îmbunătățite cele vizând:

- modul de alegere al membrilor Consiliului de Administrație și al membrilor CEAC, întrucât prezentarea de către reclamantă a două liste de propuneri, poate fi interpretat ca fiind o tentativă de influențare a votului;

-principiul transparenței, apreciind că este o omisiune a școlii că nu există o procedură clară cu privire la documentele de interes public, locul afișării acestora și persoana responsabilă de afișarea acestora.

De asemenea, echipa de control a precizat că nu este clar modul în care reclamanta a încheiat o medie la Limba Germană, în locul pârâtei N.

În consecință, cu privire la aceste ultime trei aspecte, instanța apreciază că transmiterea acestor informații către presă de către pârâta O nu reprezintă o faptă ilicită.

Instanța statuează că prin prezenta sentință nu face aprecieri asupra susținerii pârâtelor că reclamanta ar fi încălcat anumite dispoziții legale, întrucât nu a fost investită cu o cerere în acest sens.

Cu privire veridicitatea informațiilor că reclamanta a impus în mod ilegal includerea orelor de educație fizică în norma didactică de la nivelul claselor din ciclul primar și că a acordat calificativul Bine unui alt cadru didactic al școlii, fără a avea vreo justificare și fără a consulta membrii Comisiei metodice de limbă și comunicare, instanța nu se poate pronunța întrucât părțile nu au depus nicio probă în acest sens, iar Raportul Corpului de Control nu conține nicio mențiune cu privire la aceste aspecte, astfel încât nu va aprecia nici transmiterea acestor informații ca fapte ilicite.

În ceea ce privește celelalte aspecte problematice, reținute de echipa corpului de control, cum ar fi modificarea unor note fără ștampila și semnătura directorului sau scrierea cataloagelor cu instrumente de tip Frixion, instanța reține că acestea nu privesc în mod special atitudinea reclamantei, ci a tuturor cadrelor didactice din școală.

Astfel, raportat la toate aspectele mai sus arătate, instanța constată că pârâta O a săvârșit cu intenție fapta ilicită de a transmite către presă informații neadevărate despre reclamantă.

Instanța constată că articole vizând reclamanta și memoriul au fost publicate în presa locală în perioada mai – octombrie 2015 (f. 73), respectiv pentru o perioadă de șase luni.

Totodată, instanța reține că reclamanta a suferit un prejudiciu prin publicarea acestor informații nereale, în special a celor privind săvârșirea unor fapte penale. Astfel, prejudiciul încercat de reclamantă există în mod cert și constă în resimțirea de către aceasta a impactului produs de publicarea informațiilor nereale în mai multe cotidiane locale, respectiv în lezarea onoarei, demnității, reputației și probității sale profesionale.

Fără a relua considerentele arătate anterior la momentul cuantificării daunelor morale pentru pârâta SC SA, valabile în totalitate și cu privire la pârâta O, instanța reține, în baza acelorași argumente, că în cauză o simplă recunoaștere a încălcării drepturilor nepatrimoniale ale reclamantei nu este suficientă, în special raportat la atitudinea pârâtei, care chiar pe tot parcursul procesului, a contestat faptul transmiterii către presă a unor informații nereale, a arătat că nu consideră că a săvârșit o faptă ilicită și că afirmațiile sale sunt adevărate, contrar probatoriului administrat în cauză.

Raportat la cele anterior reținute, având în vedere existența faptei ilicite săvârșite de pârâtă, a faptului că prin aceasta s-a produs un prejudiciu nepatrimonial reclamantei și că acest prejudiciu nu poate fi reparat prin simpla recunoaștere prin hotărârea judecătorească a încălcării dreptului acesteia la respectarea demnității umane și a vieții private, instanța urmează să admită, în parte, cererea reclamantei, și să o  oblige pe pârâta O la plata sumei de 7.000 de lei cu titlu de daune morale, apreciind că această sumă reprezintă o despăgubire echitabilă prin raportare la gravitatea faptei săvârșite și la consecințele concrete pe care le-a produs.

În fapt, în ceea ce privește fapta pârâtei R de a transmite mass mediei informații neadevărate legate de persoana reclamantei, instanța urmează să analizeze conținutul articolelor și comentariilor din subsolul articolelor depuse la filele 81-82, 100-102 și 106-107, vol. I din dosar, raportat și la recunoașterea de către pârâtă a faptului că a transmis un articol către presă și a comentat un articol (f. 32, vol. II, întrebările 1 și 4 din interogatoriu).

Astfel, din conținutul articolului publicat de Observator (f. 81-82, vol. I), la data de 20.05.2015, rezultă că pârâta R a susținut că reclamanta a depus dosarul pentru obținerea gradației de merit fără a-i aviza diplomele elevilor, susținând că acestea sunt fabricate, că i-au fost anulate calitățile și activitățile pentru că reclamanta nu dorește vedetism în școală, iar din conținutul comentariului la același articol, rezultă că pârâta susține că reclamanta nu i-a pus mențiunea „conform cu originalul” pe copii, deși a prezentat documentele în original și că pentru un alt cadru didactic ar fi semnat copiile, deși nu crede că avea originalele diplomelor, aplicând un tratament diferențiat.

Din conținutul articolului publicat de ...(f. 100-102), la data de 19.05.2015, se reține că pârâta R a susținut că este umilită de reclamantă, că se fac presiuni asupra sa, că reclamanta calcă totul în picioare, interzicându-i să mai facă în școală concursuri la care Inspectoratul era partener, că reclamanta i-a trimis dosarul pentru gradația de merit la Inspectoratul Școlar fără să-i semneze mai multe diplome, motiv pentru care a obținut doar 36 de puncte. A precizat că ar fi auzit că ar exista diplome în alb la dosarul ei, fiind vorba de „o făcătură” a reclamantei. În comentariul postat la acest articol, pârâta a încercat să inducă ideea că rezultatul de 36 de puncte obținut la dosarul privind acordarea gradației de merit este din cauza acțiunii reclamantei și a influenței pe care aceasta o are asupra Inspectoratului („o directoare care taie și spânzură și în ISJ Constanța, nu numai la X”).

Din cuprinsul articolului publicat de ... (f. 106-107), la data de 20.05.2015, se constată că pârâta R a susținut că reclamanta a depus dosarul pentru obținerea gradației de merit fără a-i aviza diplomele elevilor, susținând că acestea sunt fabricate, că i-au fost anulate calitățile și activitățile pentru că reclamanta nu dorește vedetism în școală. Pârâta a precizat că nu a prezentat diplomele elevilor în original, deoarece acestea sunt la elevi, ea având doar copii. A menționat că e convinsă că diplomele elevilor sunt la elevi, nu la cadrele didactice care au depus dosare de gradație, susținând că „lucrurile sunt cusute cu ață albă”.

Astfel, instanța constată că pârâta R a transmis celor trei cotidiane locale informații din care rezulta că reclamanta a procedat, în mod nelegal și cu intenția de a-i face rău, la transmiterea incompletă către Inspectorat a unui dosar de gradație pe care ea l-ar fi depus complet și conform cu legislația în vigoare. De asemenea, a încercat să inducă ideea că reclamanta a pus mențiunea „conform cu originalul” pe copiile diplomelor pentru un alt cadru didactic, fără a avea la dispoziție originalele acestora, refuzând să facă același lucru și pentru pârâtă. Totodată, pârâta a lăsat să se înțeleagă că, în mod nelegal și arbitrar, reclamanta i-a interzis să desfășoare în școală anumite concursuri și că reclamanta are și își folosește influența din cadrul Inspectoratului Școlar Județean pentru a-i face rău.

Instanța reține că deși pârâta a recunoscut chiar în cuprinsul articolului publicat în ... că nu a prezentat diplomele elevilor în original la momentul depunerii dosarului de gradație, iar acest fapt rezultă cu certitudine din întreg probatoriul administrat în cauză, inclusiv din raportul de control al Corpului de Control al Ministrului de resort, la întrebarea nr. 7 din interogatoriu, pârâta a susținut în fața instanței că reclamanta nu a semnat nici diplomele care au fost prezentate în original, afirmație care nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză (f. 33, vol. II).

În consecință, raportat la toate considerentele mai sus arătate, instanța constată că pârâta R a săvârșit cu intenție fapta ilicită de a transmite către presă informații neadevărate despre reclamantă.

Instanța constată că articole vizând informațiile transmise de pârâtă au fost publicate în presa locală în datele de 19 și 20 mai 2015, în trei cotidiane locale, dar efectele acestora s-au întins pe o perioadă mai mare de timp, aspectele indicate fiind reluate ca argumente în favoarea susținerii unor alte articole care o vizau pe reclamantă, publicate în lunile mai și iunie 2015 (f. 85, 90, 98, 103, 108, 110).

Astfel, instanța reține că reclamanta a suferit un prejudiciu prin publicarea acestor informații nereale, în special a celor privind încălcarea normelor legale și folosirea unei presupuse influențe pentru a-i face rău pârâtei. Or, prejudiciul încercat de reclamantă există în mod cert și constă în resimțirea de către aceasta a impactului produs de publicarea informațiilor nereale în cele trei cotidiane locale, respectiv în lezarea onoarei, demnității, reputației și probității sale profesionale.

Fără a relua considerentele arătate anterior la momentul cuantificării daunelor morale pentru pârâtele SC SA și O, valabile în totalitate și cu privire la pârâta R, instanța reține, în baza acelorași argumente, că în cauză o simplă recunoaștere a încălcării drepturilor nepatrimoniale ale reclamantei nu este suficientă, în special raportat la atitudinea pârâtei, care chiar pe tot parcursul procesului, a contestat faptul transmiterii către presă a unor informații nereale, a arătat că nu consideră că a săvârșit o faptă ilicită și că afirmațiile sale sunt adevărate, contrar întreg probatoriului administrat în cauză.

Raportat la cele anterior reținute, având în vedere existența faptei ilicite săvârșite de pârâtă, a faptului că prin aceasta s-a produs un prejudiciu nepatrimonial reclamantei și că acest prejudiciu nu poate fi reparat prin simpla recunoaștere prin hotărârea judecătorească a încălcării dreptului acesteia la respectarea demnității umane și a vieții private, instanța urmează să admită, în parte, cererea reclamantei, și să o  oblige pe pârâta R la plata sumei de 1500 de lei cu titlu de daune morale, apreciind că această sumă reprezintă o despăgubire echitabilă prin raportare la gravitatea faptei săvârșite și la consecințele concrete pe care le-a produs.

În fapt, în ceea ce privește fapta pârâtei M de a transmite mass mediei informații neadevărate legate de persoana reclamantei, instanța urmează să analizeze conținutul articolului și a comentariului din subsolul articolului depuse la filele 108-109 și 82, vol. I din dosar, raportat și la recunoașterea de către pârâtă a faptului că a transmis un articol către presă și a adăugat un comentariu la un articol (f. 34, vol. II, întrebările 1 și 4 din interogatoriu).

Astfel, din conținutul articolului publicat de ... (f. 108-109), la data de 22.05.2015, se constată că pârâta M a susținut că reclamanta a depus dosarul pentru obținerea gradației de merit fără a-i certifica documentele, deși toate au fost depuse și în original. A susținut că atunci când reclamanta nu a reușit să plece la Bruxelles, în cadrul unui proiect, în locul ei, pârâta a fost nevoită să își ia concediu fără plată, întrucât directoarea a refuzat să îi semneze delegația.

În comentariul din subsolul articolului publicat de ziarul ..., la data de 20.05.2015 (f. 82),  pârâta M a susținut că atitudinea reclamantei este dictatorială, folosind cuvinte care aduc aminte de practicile din perioada comunistă („ca la miliție”), și că ceea ce i-a făcut reclamanta ei la dosar „e caz penal”, arătând că toate documentele depuse au fost însoțite de originale.

Instanța reține că pârâta nu a dovedit veridicitatea celor susținute în articol și în comentariul publicat. Astfel, nicio probă din dosar nu confirmă faptul că ar fi depus toate documentele în original la dosar și că reclamanta nu a scris mențiunea „conform cu originalul” pe aceste documente, iar faptul că a fost admisă contestația privind punctajul acordat dosarului privind gradația de merit nu semnifică per se că cele susținute de pârâtă sunt adevărate.

Totodată, instanța constată că pârâta nu a depus la doar nicio dovadă cu privire la faptul că refuzul reclamantei de a semna delegația de participare a pârâtei la Bruxelles din partea Școlii reprezenta un abuz sau o încălcare a normelor în vigoare, astfel cum a lăsat să se înțeleagă din articolul mai sus arătat.

Or, instanța apreciază că atâta vreme cât pârâta a susținut că reclamanta a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, dar nu a depus la dosar nicio hotărâre penală de condamnare a reclamantei, aceasta din urmă se bucură de prezumția de nevinovăție care operează în favoarea sa, rezultând astfel că pârâta a făcut afirmații nereale despre reclamantă.

În consecință, raportat la toate considerentele mai sus arătate, instanța constată că pârâta M a săvârșit cu intenție fapta ilicită de a transmite către presă informații neadevărate despre reclamantă.

Instanța constată că articolul și comentariul vizate au fost publicate în presa locală în datele de 20 și 22 mai 2015, în două cotidiane locale, dar efectele acestora s-au întins pe o perioadă mai mare de timp, aspectele indicate fiind reluate ca argumente în favoarea susținerii unor alte articole care o vizau pe reclamantă, publicate în lunile mai și iunie 2015 (f. 85, 90, 98, 110).

Astfel, instanța reține că reclamanta a suferit un prejudiciu prin publicarea acestor informații nereale, respectiv susținerea că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Or, prejudiciul încercat de reclamantă există în mod cert și constă în resimțirea de către aceasta a impactului produs de publicarea informațiilor nereale în cele două cotidiane locale, respectiv în lezarea onoarei, demnității, reputației și probității sale profesionale.

Fără a relua considerentele arătate anterior la momentul cuantificării daunelor morale pentru pârâtele SC SA, O și R, valabile în totalitate și cu privire la pârâta M, instanța reține, în baza acelorași argumente, că în cauză o simplă recunoaștere a încălcării drepturilor nepatrimoniale ale reclamantei nu este suficientă, în special raportat la atitudinea pârâtei, care chiar pe tot parcursul procesului, a contestat faptul transmiterii către presă a unor informații nereale, a arătat că nu consideră că a săvârșit o faptă ilicită și că afirmațiile sale sunt adevărate, contrar întreg probatoriului administrat în cauză.

Raportat la cele anterior reținute, având în vedere existența faptei ilicite săvârșite de pârâtă, a faptului că prin aceasta s-a produs un prejudiciu nepatrimonial reclamantei și că acest prejudiciu nu poate fi reparat prin simpla recunoaștere prin hotărârea judecătorească a încălcării dreptului acesteia la respectarea demnității umane și a vieții private, instanța urmează să admită, în parte, cererea reclamantei, și să o  oblige pe pârâta M la plata sumei de 700 de lei cu titlu de daune morale, apreciind că această sumă reprezintă o despăgubire echitabilă prin raportare la gravitatea faptei săvârșite și la consecințele concrete pe care le-a produs.

Cu privire la cheltuielile de judecată, în raport de dispozițiile art. 453 alin 1 și 2 din Codul de procedură civilă, raportat la soluția pronunțată cu privire la pârâta SC SA, precum și la faptul că reclamanta a dovedit plata sumei de 100 lei cu titlu de taxă de timbru aferentă cererii în contradictoriu cu această pârâtă și a sumei de 2500 lei cu titlu de onorariu avocat pentru acțiunea în contradictoriu cu toate pârâtele, iar pârâta a făcut dovada achitării sumei de 1000 lei cu titlu de onorariu avocat, instanța va aprecia că fiecare dintre părți datorează celeilalte suma de 500 lei. În final, instanța urmează să compenseze în totalitate cheltuielile de judecată între reclamantă și pârâta SC SA.

Raportat la soluția pronunțată în contradictoriu cu pârâtele O, R și M, precum și la faptul că reclamanta a dovedit plata sumei de 100 lei cu titlu de taxă de timbru aferentă cererii în contradictoriu cu fiecare dintre aceste pârâte și a sumei de 2500 lei cu titlu de onorariu avocat pentru acțiunea în contradictoriu cu toate pârâtele, instanța va obliga pe fiecare dintre aceste pârâte la plata către reclamantă a câte 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.

Raportat la soluția pronunțată în contradictoriu cu pârâta A, instanța va obliga reclamanta la plata către această pârâtă a sumei de 1785 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.

De asemenea, va obliga reclamanta la plata către fiecare dintre pârâtele D, N și U a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.

În final, instanța va respinge cererea pârâtei I de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, raportat la lipsa de la dosar a unor dovezi în sensul efectuării unor asemenea cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S în contradictoriu cu pârâtele SC SA, O ,  R și M, având ca obiect pretenții – răspundere civilă delictuală.

Obligă pârâta  SC SA la plata către reclamantă a sumei de 2000 lei cu titlu de daune morale.

Obligă pârâta  O la plata către reclamantă a sumei de 7000 lei cu titlu de daune morale.

Obligă pârâta  R la plata către reclamantă a sumei de 1500 lei cu titlu de daune morale.

Obligă pârâta  M la plata către reclamantă a sumei de 700 lei cu titlu de daune morale.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S în contradictoriu cu pârâtele A, D, N, U și I, ca neîntemeiată.

Compensează în totalitate cheltuielile de judecată între reclamantă și pârâta SC SA.

Obligă pârâtele O, R și M la plata către reclamantă a câte 350 lei fiecare,  cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.

Obligă reclamanta la plata către pârâta A a sumei de 1785 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.

Obligă reclamanta la plata către fiecare dintre pârâtele D, N și U a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.

Respinge cererea pârâtei I de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Constanța.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței, astăzi, 10.05.2018.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare