Măsuri de siguranţă. Confiscarea specială. Restituirea lucrurilor.

Măsuri de siguranţă. Confiscarea specială. Restituirea lucrurilor.

-Codul penal, art. 112 alin. (1) lit. e),

-Codul de procedură penală, art. 255

În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 255 C.pr.pen., iar nu cele ale art. 112 alin. (1) lit.e) C.pen.

Astfel, la data de 20.10.2017 inculpatul Ş.I. a predat organelor de poliţie suma de 237 lei, ca fiind o parte din suma dobândită în urma comiterii infracţiunii de tâlhărie, însă la termenul de judecată din data de 06.03.2018 persoana vătămată A.N. a declarat că nu doreşte să se constituie parte civilă în cauză, deoarece şi-a recuperat integral prejudiciul (fila 44 dosar fond), fiindu-i restituită suma de bani.

Conform art. 112 alin. (1) lit. e) C.pen., se impune confiscarea de la infractor a bunurilor dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.

Aşadar, situaţia premisă avută în vedere de textul de lege este aceea în care deşi există un prejudiciu, persoana vătămată fie nu se constituie parte civilă în cauză, fie doreşte doar o acoperire parţială a prejudiciului, aşa încât în mod firesc se impune confiscarea bunurilor sau a sumelor de bani obţinute din comiterea infracţiunii şi care nu sunt restituite persoanei vătămate sau nu servesc la despăgubirea acesteia, pentru ca infractorul să nu aibă nici un folos de pe urma săvârşirii activităţii ilicite. În cauză, însă, suma de 237 de lei nu se impune a fi confiscată ca urmare a faptului că nu ar servi la despăgubirea părţii civile, atâta timp cât partea civilă a fost despăgubită, fiindu-i acoperit integral prejudiciul, inculpatul Ş.I. plătind partea sa de prejudiciu (plata fiind efectuată în numele inculpatului) şi, deci, nerămânând cu nici un folos de pe urma comiterii infracţiunii.

În acest context, devin incidente dispoziţiile art. 255 C.pen., Curtea urmând a dispune restituirea către inculpatul Ş.I. a sumei de 237 lei (aflată în plicul de la fila 156 DUP) ridicată de la inculpat în cursul urmăriri penale conform dovezii aflate la fila 155 DUP).

(Sectia a II-a Penală, decizia nr. 984/A din data de 6 august 2018)

Prin sentinţa penală nr.113 din 27.04.2018 pronunţată de Judecătoria Olteniţa, s-au hotărât următoarele:

1. În baza art. 47 C.pen. raportat la art. 233-234 alin. (1) lit. d), cu aplicarea art. 77 lit. a) şi art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C.pen., art. 374 alin. (4) C.pr.pen. şi art. 396 alin.(10) C.pr.pen. a fost condamnat inculpatul Ş.I., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la tâlhărie.

S-a constatat că infracţiunea dedusă judecăţii este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 8 luni închisoare prin sentinţa penală cu nr. 74 din data de 27.07.2017 pronunţată de Tribunalul Călăraşi definitivă prin decizia penală nr. 1741/A din 15.12.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului Ş.I. prin sentinţa penală cu nr. 74 din data de 27.07.2017 pronunţată de Tribunalul Călăraşi definitivă prin decizia penală nr. 1741 A din 15.12.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, înlătură sporul de 8 luni închisoare aplicat inculpatului şi repune în individualitatea lor pedepsele stabilite în sarcina inculpatului de 3 ani închisoare pentru săvârşirea faptei prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin (1) C.pen., art. 41 alin. (1) C.pen., art. 43 alin. (5) C.pen., art. 374 alin. (4) C.pr.pen. şi art. 396 alin. (10) C.pr.pen. şi pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită în sarcina inculpatului Ş.I. pentru săvârşirea faptei prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 35 alin. (1) C.pen., art. 41 alin. (1) C.pen., art. 43 alin. (5) C.pen., art. 374 alin. (4) C.pr.pen. şi art. 396 alin. (10) C.pr.pen..

În baza art. 38 şi art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa stabilită cea mai grea de 3 ani închisoare la care se adaugă sporul de o treime din celelalte pedepse (3 ani şi 2 ani), respectiv 1 an şi 8 luni urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani şi 8 luni de zile.

În baza art. 67 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen. pe o perioadă de 4 (patru) ani după executarea pedepsei închisorii sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 65 C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a constatat că inculpatului i-a mai fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen. pe o perioadă de 3 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen. pe o perioadă de 3 ani  pentru cele două infracţiuni concurente prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 35 alin. (1) C.pen., art. 41 alin. (1) C.pen., art. 43 alin. (5) C.pen., art. 374 alin. (4) C.pr.pen. şi art. 396 alin. (10) C.pr.pen. şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 35 alin. (1) C.pen., art. 41 alin. (1) C.pen., art. 43 alin. (5) C.pen., art. 374 alin. (4) C.pr.pen. şi art. 396 alin. (10) C.pr.pen. prin sentinţa penală cu nr.74 din data de 27.07.2017 pronunţată de Tribunalul Călăraşi definitivă prin decizia penală nr.1741/A din 15.12.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) aplicată pe lângă fiecare dintre pedepsele anterior menţionate.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 45 alin. (5) teza a doua C.pen. s-a dispus ca inculpatul să execute o singură dată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a dispus executarea pedepsei în regim de detenţie.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 136 din data de 15.12.2017 emis de Tribunalul Călăraşi în urma sentinţei penale cu nr. 74 din data de 27.07.2017 pronunţată de Tribunalul Călăraşi definitivă prin decizia penală nr. 1741 A din 15.12.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii de 4 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 72 C.pen. şi art. 404 alin. (4) lit. a) C.pr.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului Ş.I., de 4 ani şi 8 luni închisoare, durata reţinerii şi a arestării preventive din data de 15.02.2017-21.02.2017, inclusiv şi perioada 20.10.2017 la zi.

În baza art. 399 şi art. 404 alin. (4) lit. b) C.pr.pen. a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului Ş.I..

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul Ş.I., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

2. În baza art. 233-234 alin. (1) lit. d) C.pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C.pen., art. 41 alin.(1) C.pen., art. 374 alin. (4) C.pr.pen. şi art. 396 alin. (10) C.pr.pen. a fost condamnat inculpatul T.I., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată.

S-a constatat că infracţiunea dedusă judecăţii a fost săvârşită de inculpatul T.I. în termenul de încercare de 2 (doi) ani a pedepsei de 1 an închisoare suspendată sub supraveghere, aplicată prin sentinţa penală nr. 167/14.06.2017 pronunţată de Judecătoria Olteniţa, definitivă prin neapelare la data de 10.07.2017.

În temeiul art. 96 alin. (4) a fost revocată suspendarea executării pedepsei cu închisoarea de 1 an aplicată prin Sentinţa penală nr. 167/14.06.2017 pronunţată de Judecătoria Olteniţa, definitivă prin neapelare la data de 10.07.2017 şi dispune executarea pedepsei.

În temeiul art. 41 alin. (1) C.pen. rap la art. 43 alin. (1) s-a adăugat pedeapsa de 2 ani închisoare pronunţată pentru infracţiunea de tâlhărie calificată la pedeapsa de 1 an închisoare pentru care s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei, inculpatul urmând să execute 3 ani închisoare în regim de detenţie.

În baza art. 67 alin. (1) C.pen. s-a interzis inculpatului T.I. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei închisorii sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C.pen. s-a interzis inculpatului T.I. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 72 C.pen. şi art. 404 alin. (4) lit. a) s-a dedus din durata pedepsei pronunţate durata arestării preventive de la data de 13.02.2017-14.06.2017 în baza mandatului de arestare preventivă nr. 1/UP/14.02.2017 emis de Judecătoria Olteniţa pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b) şi d) C.pen. rap. la art. 374 alin. (4) C.pen. şi art. 396 alin. (10) C.pr.pen, precum şi durata arestării preventive de la data de 20.10.2017 la zi pronunţată ca urmare a săvârşirii infracţiunii de tâlhărie calificată în dosarul penal cu nr.5361/269/2017.

S-a dispus executarea pedepsei în regim de detenţie.

În baza art. 399 şi art. 404 alin. (4) lit. b) C.pr.pen. a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului T.I..

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul T.I., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

3. În baza art. 233-234 alin. (1) lit. d) C.pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C.pen., art.374 alin. (4) C.pr.pen. şi art. 396 alin. (10) C.pr.pen. a fost condamnat inculpatul E.M., la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 91 - 92 C.pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei şi stabileşte un termen de supraveghere de 3 (trei) ani.

În baza art. 93 alin. (1) C.pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Călăraşi, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) şi d) C.pen. s-a impus ca inculpatul să execute următoarele obligaţii: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii comunitare şi să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei.

În baza art. 93 alin. (3) C.pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Municipiului Olteniţa, Judeţul Călăraşi, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

Datele vor fi comunicate Serviciului de Probaţiune Călăraşi.

În baza art. 404 alin. (2) C.pr.pen. rap la art. 91 alin. (4) C.pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C.pen., potrivit cărora nerespectarea măsurilor de supraveghere, neexecutarea obligaţiilor ce îi revin pe durata termenului de supraveghere ori comiterea unei alte infracţiuni, determină revocarea suspendării sub supraveghere şi, ca urmare, executarea pedepsei.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii, arestării preventive şi a arestului la domiciliu din perioada 21.10.2017 – 06.03.2018.

A fost revocată măsura controlului judiciar instituită în sarcina inculpatului prin Încheierea din 06.03.2018 pronunţată în dosarul cu nr. 5361/269/2017.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul E.M., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 25 alin. (1) şi art. 397 alin. (1) C.pr.pen. s-a luat act că prejudiciul creat părţii civile, A.N. a fost recuperat în totalitate.

În baza art. 274 alin. (1) C.pr.pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de 800 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale şi faza de judecată).

Instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr.1582/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Olteniţa, au fost trimişi în judecată inculpaţii Ş.I., pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la tâlhărie calificată prev. și ped. de art. 47 C.pen. rap. la art. 233-234 alin. (1) lit. d) C.pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C.pen. şi art. 41 alin. (1) C.pen.; T.I., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată prev. și ped. de art. 233 – art. 234 alin. (1) lit. d) C.pen. cu aplic. art. 77 lit. a) C.pen. şi E.M., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată prev. și ped. de art. 233-234 alin. (1) lit. d) C.pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C.pen.

Analizând actele şi înscrisurile de la dosar (plângerea/declaraţiile persoanei vătămate/părţii civile, proces-verbal de cercetare la faţa locului; declaraţiile suspecţilor/inculpaţilor; declaraţiile martorilor; proces-verbal de vizionare a înregistrărilor video;proces verbal de examinare fizică a persoanei vătămate, proces-verbal de percheziţie;dovada de predare/primire a sumei de 237 de lei de la inculpatul Ş.I.; acte care atestă împrumutul efectuat de către persoana vătămată) instanţa de fond a reţinut a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca cea reţinută în rechizitoriu, constând în aceea că în data de 20.10.2017, numitul A.N., a sesizat Poliţia Olteniţa cu privire la faptul că în seara de 19.10.2017 în timp ce se deplasa pe o alee neiluminată spre domiciliu a fost deposedat  prin violenţă de un plic conţinând suma de 2300 de lei.

Cu ocazia cercetărilor efectuate s-a constatat că în data de 19.10.2017, persoana vătămată A.N. a ridicat de la BRD, Sucursala Oltenița, cu titlu de împrumut, suma de 5300 lei din care, în după-amiaza aceleiaşi zile, a achitat datorii în cuantum total de 2920 lei, rămânând cu un rest de 2380 lei. In jurul orei 21.00, pentru a-şi cumpăra ţigări, s-a deplasat la magazinul cu program non-stop cunoscut sub numele „la Pironea”, situat pe bd. 1 Decembrie din Oltenița, unde s-a întâlnit cu varul sau, inculpatul Ş.I. zis V., care i-a cerut să-i facă cinste cu o bere. Persoana vătămată a petrecut alături de inculpat câteva ore în care a consumat mai multe beri pe care le-a achitat din cei 2380 lei, bani pe care îi ţinea într-un plic, în buzunarul pantalonilor.

Observând ce sumă are asupra sa persoana vătămată, inculpatul a decis să o sustragă, scop în care i-a abordat pe inculpaţii E.M. şi T.I. ce au sosit la un moment dat pe terasa magazinului. Astfel, le-a adus la cunoştinţa acestora că persoana vătămată are asupra sa o suma mare de bani şi le-a propus ca în drumul acesteia spre casa, unul dintre ei să o imobilizeze într-un loc întunecat iar celalalt să îi ia plicul cu bani din buzunar, propunere pe care cei doi au acceptat-o imediat. Drept urmare, în jurul orei 23.00, când A.N. a plecat de la magazin, E.M. şi T.I. l-au urmărit iar în momentul în care  a ajuns pe pasajul neluminat dintre calea ferata şi garaje, inculpatul E.M. l-a îmbrâncit. Din cauza stării de ebrietate în care se afla, A.N. a căzut iar după ce E.M. i-a acoperit cu mana gura pentru a-l împiedica să strige după ajutor, T.I. i-a luat din buzunarul pantalonilor plicul cu banii. Cei doi inculpați au părăsit apoi locul faptei în fugă, îndreptându-se mai întâi spre locuinţa lui T.I. unde au ascuns banii, apoi spre magazin unde îi aştepta Ş.I.. Împreună cu acesta au revenit la locuinţa lui T.I. unde au împărţit o parte din bani, după care s-au întors la magazin unde, cu restul au cumpărat bere. La scurt timp aici a sosit şi martorul C.N. zis Nucă, prin intermediul căruia l-au contactat pe martorul I.A. care i-a transportat pe toţi patru cu autoturismul în Bucureşti, la „dame de companie”. Au revenit în Olteniţa în jurul orei 04.30 când s-au despărţit, fiecare mergând la domiciliul său.

De asemenea, inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor.

Instanţa de fond a constatat că, în drept:

- fapta inculpatului Ş.I., care, în noaptea de 19/20.10.2017 i-a determinat pe E.M. şi T.I. să-l deposedeze prin violenţă pe A.N. de suma de 2300 de lei constituie infracţiunea de instigare la tâlhărie calificată, faptă prev. de art. 47 C.pen. rap. la art. 233-234 alin. (1) lit. d) C.pen., cu aplic. Art. 77 lit. a) şi art. 41 alin. (1) C.pen..

- faptele inculpaţilor E.M. şi T.I., care, în noaptea de 19/20.10.2017 la instigarea lui T.I., l-au deposedat prin violenţă pe A.N. de suma de 2300 de lei constituie infracţiunea de tâlhărie calificată, faptă prev. de art. 233-234 alin. (1) lit. d) C.pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C.pen.

Pentru reţinerea circumstanţei de săvârşire a faptei de trei sau mai multe persoane împreună instanţa de fond a constatat că nu este necesară prezenţa fizică a tuturor participanţilor la comiterea unei infracţiuni fiind suficientă conlucrarea acestora în realizarea aceluiaşi scop cum a fost şi în cazul de faţă prin instigarea celor doi şi urmărirea acestora din spate cum efectuează acte de autorat sub aspectul infracţiunii de tâlhărie.

Analizând latura obiectivă a instigării la infracţiunea de tâlhărie calificată, instanţa de fond a reţinut că activitatea inculpatului Ş.I. de a-i chema pe cei doi inculpaţi, de a le prezenta situaţia financiară a persoanei vătămate şi de a le propune acestora ca în drumul acesteia spre casă să o urmărească şi să îi sustragă banii întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la tâlhărie calificată. Fără activitatea şi planul creat de inculpatul Ş.I. nu ar fi avut loc această infracţiune, numitul Ş.I. fiind cel care i-a determinat pe cei doi să comită o astfel de faptă.

Analizând latura obiectivă a infracţiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233 alin. (1) - 234 alin. (1) lit. d) C.pen., instanţa a reţinut că elementul material constă în două activităţi strâns legate între ele şi anume: activitatea principală specifică furtului, respectiv luarea pe nedrept a unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia; a doua activitate, constând în exercitarea de violenţe asupra persoanei vătămate.

Astfel, s-a apreciat că acţiunea inculpaţilor, care, în noaptea de 19/20.10.2017 l-au deposedat prin violenţă pe A.N. de suma de 2300 de lei realizează elementul material al infracţiunilor de tâlhărie calificată, prevăzute de art. 233-234 alin. (1) lit. d) C.pen..

Sub aspectul laturii subiective, s-a reţinut că inculpaţii au acţionat cu vinovăţie în modalitatea intenţiei directe, conform dispoziţiilor art. 16 alin. (3) lit. a) C.pen., întrucât au prevăzut rezultatul faptelor sale şi au urmărit producerea acestora prin săvârşirea faptelor.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului Ş.I., instanţa de fond a reţinut aplicarea dispoziţiilor art. 74 C.pen., cu art. 396 alin. (10) C.pr.pen.; s-a reţinut gravitatea faptelor comise de acestuia prin activitatea de a determina pe cei doi inculpaţi să comită această tâlhărie nu am fi fost în prezenţa unei infracţiuni. Prin urmare, activitatea acestuia de determinare şi de convingere a celor doi să urmărească persoana vătămată şi să-i ia banii are o contribuţie însemnată în derularea acestui eveniment, ceilalţi doi inculpaţi raliindu-se imediat la planul numitului Ş.I.. De asemenea, având în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru instigator este aceeaşi cu cea prevăzută de lege pentru autor instanţa constată că nu este necesar ca aceasta să fie mai mică decât a autorilor ci în funcţie de contribuţia fiecărui participant să stabilească o pedeapsă concretă pentru fiecare.

Constatând contribuţia indispensabilă a inculpatului Ş.I. la săvârşirea acestei tâlhării şi ţinând cont de circumstanţele reale si personale anterior menţionate, instanţa a apreciat că pentru îndreptarea conduitei inculpatului este adecvată şi oportună aplicarea unor pedepse cu închisoarea cu regim de executare în penitenciar.

Instanţa de fond a reţinut faptul că inculpatul Ş.I. a săvârşit faptele în stare de recidivă postexecutorie, astfel încât în raport de art. 43 alin. (5) C.pen., limitele speciale ale pedepselor se vor majora cu jumătate iar ca urmare a recunoaşterii faptelor inculpatul va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor pedepsei. De asemenea fapta acesteia se află în concurs cu alte fapte pentru care inculpatul a fost deja condamnat la pedeapsa închisorii.

S-a mai constatat că inculpatului i-a mai fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen. pe o perioadă de 3 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen. pe o perioadă de 3 ani  pentru cele două infracţiuni concurente prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 35 alin. (1) C.pen., art. 41 alin. (1) C.pen., art. 43 alin.(5) C.pen., art.374 alin. (4) C.pr.pen. şi art. 396 alin. (10) C.pr.pen. şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 35 alin. (1) C.pen., art. 41 alin. (1) C.pen., art. 43 alin. (5) C.pen., art. 374 alin. (4) C.pr.pen. şi art. 396 alin. (10) C.pr.pen. prin sentinţa penală cu nr.74 din data de 27.07.2017 pronunţată de Tribunalul Călăraşi definitivă prin decizia penală nr.1741/A din 15.12.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) aplicată pe lângă fiecare dintre pedepsele anterior menţionate.

Referitor la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului T.I., instanţa de fond a avut în vedere dispoziţiile art. 74 C.pen. şi art. 396 alin. (10) C.pr.pen.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului T.I. a rezultat că a săvârşit faptele în termenul de încercare de 2 (doi) ani a pedepsei de 1 an închisoare suspendată sub supraveghere, aplicată prin sentinţa penală nr. 167/14.06.2017 pronunţată de Judecătoria Olteniţa, definitivă prin neapelare la data de 10.07.

În concret, faptele reţinute în sarcina inculpatului au o gravitate deosebită întrucât acesta a fost foarte uşor influenţat în comiterea unei asemenea infracţiuni. Existenţa unor condamnări anterioare pentru inculpat nu a reprezentat un impediment pentru acesta să comită din nou fapte prevăzute de legea penală.

S-a mai constatat că infracţiunea dedusă judecăţii a fost săvârşită de inculpatul T.I. în termenul de încercare de 2 (doi) ani a pedepsei de 1 an închisoare suspendată sub supraveghere, aplicată prin sentinţa penală nr. 167/14.06.2017 pronunţată de Judecătoria Olteniţa, definitivă prin neapelare la data de 10.07.2017.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicată inculpatului E.M., instanţa de fond a aplicat dispoziţiile art. 396 alin. (10) C.pr.pen., şi art. 74 C.pen., a urmărit doar sustragerea unei sume de bani de la o persoană cu care se afla în relaţii de rudenie, nu a exercitat violenţe puternice asupra persoanei vătămate, nu are antecedente penale, prejudiciul a fost recuperat, acesta a arătat că regretă fapta comisă şi doreşte reintegrarea sa cât mai rapidă în societate prin găsirea unui loc de muncă care să îl ajute să-şi crească copiii.

În concret, deşi faptele reţinute în sarcina inculpatului prezintă o gravitate sporită, instanţa a constatat că acesta a fost influenţat de alt inculpat, nu a conştientizat efectul unei asemenea fapte iar persoana vătămată, A.N., prezentă în instanţă, a arătat că inculpatului E.M. îi pare rău de ceea ce a făcut şi că sunt rude.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului a rezultat că este la primul contact cu legea penală. Observând lipsa antecedenţei penale a inculpatului instanţa urmează a analiza în ce măsură aplicarea unui regim sancţionator identic cu cel al unor inculpaţi recidivişti (Ş.I. şi T.I.) ar ajuta la reeducarea acestuia şi la integrarea sa în societate cât mai repede după săvârşirea unor fapte de o asemenea gravitate.

Inculpatul s-a aflat sub puterea unor măsuri restrictive de libertate precum reţinerea, arestarea preventivă şi arestul la domiciliu în perioada 21.10.2017-06.03.2018. Pe parcursul procesului acesta a arătat că a regretat fapta, a înţeles repercusiunile unei asemenea fapte şi a căutat să-şi găsească un loc de muncă.

Instanţa a observat, de asemenea, că infracţiunea reţinută nu a fost săvârşită cu violenţe extreme, inculpaţii împingând victima la pământ, i-au pus mâna la ochi persoanei vătămate şi i-au luat din buzunar plicul cu bani. Astfel, inculpatul nu a dat dovadă de o violenţă extremă cu ocazia săvârşirii infracţiunii de tâlhărie calificată ceea ce nu relevă o periculozitate sporită a acestuia.

Ţinând cont de circumstanţele reale şi personale, instanţa de fond a apreciat că pentru îndreptarea conduitei inculpatului este adecvată şi oportună aplicarea unor pedepse cu închisoarea a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare.

Pe latură civilă, persoana vătămată A.N. a declarat la 6.03.2018 că nu doreşte să se constituie parte civilă în cauză şi că prejudiciul a fost recuperat în totalitate.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apeluri Parchetul de pe lângă Judecătoria Olteniţa şi inculpaţii Ş.I. şi T.I., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 18.07.2018 sub nr. 5361/269/2017 (2192/2018).

Motivele de apel ale Ministerului Public au vizat nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii instanţei de fond, astfel:

- În mod greşit s-a reţinut că inculpatul T.I. a săvârşit infracţiunea de tâlhărie calificată prevăzute de art. 233-234 alin. (1) lit. d) C.pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) C.pen., art.41 alin.(1) C.pen., art. 374 alin. (4) şi art. 396 alin. (10) C.pr.pen. în stare de recidivă cu consecinţa stabilirii unei pedepse conform art. 43 alin. (1) C.pen pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendarea sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 2 ani.

S-a reţinut că infracţiunea de tâlhărie calificată a fost săvârşită în cursul termenului de încercare, în mod corect i s-a aplicat art. 96 alin. (4) C.pen., dispunând revocarea suspendării;, însă instanţa de fond în mod greşit a stabilit pedeapsa pentru noua infracţiune potrivit dispoziţiilor referitoare la recidivă, în condiţiile în care condamnarea anterioară viza o pedeapsă cu închisoarea de cel mult un an, existând pluralitate intermediară; astfel, ulterior revocării se impunea ca instanţa de fond să contopească pedeapsa pentru noua infracţiune şi pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 167/14.06.2017, conform dispoziţiilor de la concursul de infracţiuni.

Instanţa de fond nu a aplicat inculpatului E.M. pedeapsa interzicerii exercitării unor drepturi, încălcându-se dispoziţiile art. 67 alin. (2) şi art. 65 alin. (1) C.pen.

Parchetul a opinat că se impunea ca inculpatului să-i fie aplicată pedeapsa complementară a interzicerii unuia sau mai multor drepturi dintre cele prevăzute de art. 66 alin. (1) C.pen. pe o perioadă de la 1 la 5 ani, pedeapsa urmând a fi executată de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei, astfel cu prevăd dispoziţiile art. 68 alin. (1) lit. b) C.pen.

Astfel, raportat la prevederile art. 65 alin. (1) C.pen., inculpatului E.M. trebuia să-i fie aplicată şi pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării aceloraşi drepturi, în măsura în care sunt dintre cele prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) - o) C.pen., pedeapsa urmând a fi executată din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la pedeapsa principală este considerată ca executată.

-Instanţa de fond nu a dispus cu privire la suma de 237 lei recuperată în cursul urmăririi penale de la inculpatul Ş.I., provenită din săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată.

Astfel, s-a arătat că la data de 20.10.2017, ulterior identificării ca participant la comiterea infracţiunii de tâlhărie, inculpatul Ş.I. a predat organelor de poliţie suma de 237 lei, din suma dobândită din comiterea infracţiunii, ce a fost înaintată instanţei odată cu dosarul cauzei. Astfel, în condiţiile în care la termenul din 06.03.2018 persoana vătămată A.N. a declarat că nu doreşte să se constituie parte civilă în cauză, deoarece şi-a recuperat prejudiciul, în conformitate cu art. 112 alin. (1) lit. e) C.pen. se impunea confiscarea acestei sume de la inculpat.

-Instanţa de fond trebuia să aplice pedepse peste minimul special prevăzut de lege inculpaţilor Ş.I. şi T.I..

S-a arătat că inculpatul Ş.I. este recidivist, suferind mai multe condamnări, în principal pentru furt calificat; infracţiunea de instigare la tâlhărie calificată a comis-o în timp ce era cercetat pentru comiterea unor infracţiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000, dosarul aflându-se pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la 8 luni după ce a fost pus în libertate de sub puterea unui mandat de arestare preventivă emis în cauză. A cunoscut însă consecinţele comiterii unei noi fapte penale, gravitatea infracţiunii pentru care este cercetat în cauză, în noaptea de 19/20.10.2017 a evitat să se implice în executarea planului pe care l-a conceput în scopul deposedării persoanei vătămate de bani şi, iniţial, nu a recunoscut contribuţia sa reală la activitatea infracţională.

S-a mai arătat că inculpatul T.I. a săvârşit infracţiunea din prezenta cauză la numai 4 luni după condamnarea la o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendarea sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 2 ani, pentru comiterea a două infracţiuni de furt calificat, prin sentinţa penală nr. 167/14.06.2017 a Judecătoriei Olteniţa, definitivă prin neapelare la 10.07.2017.

În mod greşit i-a fost aplicată o pedeapsă în cuantumul minim prevăzut de lege, instanţa de fond neţinând cont de perseverenţa şi specializarea infracţională a celor doi inculpaţi care dovedesc o periculozitate sporită.

Apelantul inculpat Ş.I., prezent şi asistat de avocat din oficiu, a formulat critici cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, în sensul aplicării unei pedepse mai blânde, ţinând cont de faptul că şi-a recunoscut fapta pentru care a fost cercetat şi condamnat; a avut o atitudine sinceră, prejudiciul cauzat prin infracţiune fiind recuperat. A mai solicitat să se aibă în vedere şi circumstanţele personale, are o situaţie foarte grea, cei doi fraţi ai săi fiind înregistraţi cu grad de handicap, iar mama sa fiind în vârstă şi cu o stare precară de sănătate.

Apelantul inculpat T.I., prezent şi asistat de avocat din oficiu, a formulat critici tot cu privire la individualizarea pedepsie, arătând că pedeapsa rezultantă trebuia stabilită prin procedeul contopirii cu pedeapsa stabilită prin sentinţa pronunţată în cealaltă cauză de către Judecătoria Olteniţa. Referitor la cuantumul pedepsei, s-a arătat că nu se impune stabilirea unei pedepse mai mari decât aceea stabilită de către instanţa de fond, faţă de atitudinea procesuală, sinceră şi de colaborare cu organele de cercetare penală, prejudiciul fiind recuperat, astfel încât se impune menţinerea pedepsei stabilită la cuantumul minim, care se va contopi la pedeapsa de 1 an stabilită prin sentinţa iniţială.

Procedura în faţa instanţei de apel

Prezenţi în faţa instanţei de apel, apelanţii inculpaţi Ş.I. şi T.I., precum şi intimatul inculpat E.M. au arătat că nu doresc să dea declaraţii în faţa instanţei de apel, precizând că îşi menţin declaraţiile date anterior în cauză.

Sub aspectul probatoriului, apelanţii inculpaţi nu au formulat cereri, iar intimatului inculpat E.M. i s-a încuviinţat proba cu înscrisuri constând în adeverinţă de la locul de muncă (f.28).

Curtea, analizând apelurile declarate în cauză în raport de criticile formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. (2) C.pr.pen., a constatat că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:

În examenul propriu efectuat asupra cauzei în conformitate cu dispoziţiile art. 420 alin.(8) C.pr.pen., Curtea a constatat că s-a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă că apelanţii inculpaţi Ş.I., T.I. şi intimatul inculpat E.M. se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată şi condamnarea lor de către prima instanţă,constând în aceea că:

 - inculpatul Ş.I., în noaptea de 19/20.10.2017, i-a determinat pe E.M. şi T.I. să-l deposedeze prin violenţă pe A.N. de suma de 2300 de lei, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la tâlhărie, prevăzute de art. 47 C.pen. rap. la art.233-234 alin. (1) lit. d) C.pen., cu aplic. art. 77 lit. a) şi art. 41 alin. (1) C.pen

- inculpaţii E.M. şi T.I., în noaptea de 19/20.10.2017, la instigarea lui T.I., au deposedat-o prin violenţă pe persoana vătămată A.N. de suma de 2300 de lei , fapte ce întrunesc, fiecare în parte, elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233-234 alin. (1) lit. d) C.pen., cu aplic. art. 77 lit. a) C.pen.

Relevante în acest sens, s-a arătat, sunt probele administrate în faza de urmărire penală (menţiunile procesului verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto aferentă care se coroborează cu conţinutul procesului-verbal de vizionare a imaginilor video, precum şi cu împrejurările de fapt ce rezultă din declaraţiile inculpaţilor Ş.I., T.I. şi E.M. şi ale persoanei vătămate A.N., care sunt confirmate de declaraţiile martorilor C.N., I.A., O.M. şi M.I., dar şi de menţiunile procesului verbal de examinare fizice a persoanei vătămate şi ale procesului - verbal de percheziţie, respective ale înscrisurilor care atestă împrumutul efectuat de către persoana vătămată), pe care inculpaţii şi le-au însuşit în totalitate prin declaraţiile date în faţa primei instanţe, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 375 C.pr.pen. privind procedura de judecată simplificată în cazul recunoașterii învinuirii (filele 41, 42, 43 dosar fond).

Totodată, inculpaţii nu au formulat critici sub aspectul încadrării juridice a faptelor [incluzând aici circumstanţa agravantă prevăzută de art. 77 lit. a) C.pen.], Curtea observând că acele critici ale inculpatului T.I. (care a solicitat înlăturarea dispoziţiilor privitoare la recidivă şi aplicarea prevederilor art. 44 C.pr.pen. referitoare la pluralitatea intermediară, similar unuia dintre motivele de apel formulate de Ministerul Public) vizează – în esenţă – modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante în cauză, atâta timp cât trimiterea în judecată s-a realizat fără a se menţiona la încadrarea juridică a faptei dispoziţiile art. 41 C.pen., iar instanţa de fond a reţinut aceste dispoziţii legale fără a apela la mecanismul oferit de art. 386 C.pr.pen. (schimbarea încadrării juridice a faptei).

În ceea ce privește motivele de apel referitoare la modul în care instanţa de fond a realizat individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea a apreciat că acestea sunt fondate, pedepsele aplicate nefiind judicios individualizate prin raportare la dispoziţiile art. 74 C.pen., iar stabilirea pedepsei rezultante în cazul inculpatului T.I. nerealizându-se în mod legal.

Astfel, Curtea a constatat că la stabilirea cuantumului pedepsei trebuie să se țină cont de criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 C.pen. împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Totodată, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 396 alin. (10) C.pr.pen. care prevăd că în cazul în care inculpatul recunoaşte în totalitate săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, instanţa, la stabilirea pedepsei, va ţine cont de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii, iar în cazul inculpatului Ş.I. şi de dispoziţiile art. 43 alin. (5) C.pen. referitoare la majorarea limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege cu jumătate în cazul recidivei postexecutorii.

În cauza de față, instanța de fond a aplicat inculpatului Ş.I. o pedeapsă de 3 ani închisoare, adică exact cuantumul minim prevăzut de lege. Reducerea pedepsei aplicate în cauză, astfel cum a solicitat apărarea, nu se impune, având în vedere faptul că inculpatul a reiterat în stare de recidivă un comportament ilicit constând în comiterea de fapte prevăzute de legea penală de acelaşi tip.

Totodată, susţinerile Ministerului Public în sensul că pedeapsa este prea blândă sunt fondate, având în vedere că din menţiunile fişei de cazier judiciar (filele 32-35 dosar fond) inculpatul a comis infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie în raport de pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 2690/20.12.2011 a Judecătoriei Medgidia, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 04.01.2012, din executarea căreia a fost liberat condiţionat la data de 04.12.2012, în baza sentinţei penale nr. 2932/29.11.2012, având un rest rămas neexecutat de 446 de zile.

Totodată, fapta din prezenta cauză este concurentă cu infracţiunile prevăzute de Legea nr. 143/2000 privind traficul ilicit de droguri pentru care inculpatul a fost condamnat şi i s-a stabilit o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 8 luni închisoare prin sentinţa penală cu nr. 74 din data de 27.07.2017 pronunţată de Tribunalul Călăraşi definitivă prin decizia penală nr. 1741 A din 15.12.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

Mai mult decât atât, inculpatul mai figurează în cazier cu alte trei condamnări definitive la pedeapsa închisorii, în anii 2003-2010, toate aceste pedepse fiind aplicate pentru sancţionarea unui comportament ilicit similar - infracţiuni îndreptate contra patrimoniului, respectiv i s-au aplicat mai multe condamnări definitive pentru fapte îndreptate împotriva patrimoniului pronunţate de autorităţi judiciare din Spania între anii 2013-2016 tot pentru fapte îndreptate împotriva patrimoniului.

În acelaşi timp, însă, Curtea a observat că prejudiciul cauzat este unul de o valoare redusă, inculpatul a recunoscut şi a regretat fapta comisă, aşa încât în raport de antecedentele penale ale acestuia, dar şi de gravitatea concretă a faptei se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicate în cauză, însă la un nivel nu atât de ridicat ca cel solicitat de Ministerul Public, ci până la un cuantum apropiat totuşi de limita minimă prevăzută de lege. Prin urmare, va aplica inculpatului Ş.I. pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la tâlhărie calificată.

Având în vedere că fapta din prezenta cauză este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală cu nr. 74 din data de 27.07.2017 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, definitivă prin decizia penală nr. 1741/A din 15.12.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, se va aplica un spor de pedeapsă, întrucât aplicarea sporului constând într-o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate pentru infracţiuni concurente este obligatoriu, fiind impus de prevederile art. 38 C.pen..

Cu privire la pedeapsa complementară, faţă de natura și gravitatea infracţiunii (ce reflectă o atitudine de sfidare de către inculpat a valorilor sociale referitoare la patrimoniu), de împrejurările în care fapta a fost săvârșită (prin instigarea altor persoane la comiterea infracţiunii de tâlhărie în vederea obţinerii de venituri ilicite) și de persoana inculpatului (care a reiterat comportamentul ilicit de aceeaşi natură), Curtea a constatat nedemnitatea acestuia în exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, respectiv de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, sens în care este justificată aplicarea pedepsei complementare, pe lângă pedeapsa principală, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) în condiţiile art. 67 alin. (1) C.pen., astfel cum a apreciat şi instanţa de fond.

Referitor la pedeapsa accesorie, având în vedere că din dispoziţiile art. 65 alin. (1) C.pen. rezultă că aplicarea pedepsei accesorii este obligatorie atunci când a fost aplicată pedeapsa complementară constând în interzicerea unor drepturi, instanţa interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.(1) lit. a) şi b) C.pen.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul T.I., Curtea a observat că instanţa de fond a aplicat şi acestuia o pedeapsă în cuantumul minim prevăzut de lege, similar inculpatului E.M., fără a ţine cont de împrejurarea că inculpatul T.I. nu este la primul conflict cu legea penală, spre deosebire de intimatul E.M., care nu are antecedente penale. Astfel, din menţiunile fişei de cazier judiciar existentă la dosar (filele 35-36 dosar fond) rezultă că inculpatul a comis fapta din prezenta cauză în termenul de încercare de 2 ani stabilit prin sentinţa penală nr. 167/14.06.2017 pronunţată de Judecătoria Olteniţa, definitivă prin neapelare la data de 10.07.2017, prin care inculpatul T.I. a fost condamnat (tot pentru comiterea unei fapte prevăzute de legea penală şi îndreptate împotriva patrimoniului) la pedeapsa închisorii de 1 an, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere.

Aşadar, s-a arătat, se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului la un cuantum care să valorifice corect atât atitudinea de recunoaştere a acestuia, dar şi circumstanţele sale personale, Curtea apreciind că o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare, deci orientată spre minim (dar nu în cuantumul minim), este suficientă pentru a se realiza funcţia coercitiv-educativă a pedepsei.

Referitor la mecanismul de stabilire a pedepsei rezultante în cazul acestui inculpat, ca urmare a revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare menţionate mai sus, Curtea a constatat că în mod eronat prima instanţă a apreciat ca fiind incidente dispoziţiile art. 41 C.pen., întrucât condamnarea definitivă anterioară a inculpatului nu este mai mare de 1 an închisoare, aşa încât devin aplicabile dispoziţiile art. 44 alin. (1) C.pen. care prevăd că există pluralitate intermediară de infracţiuni când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare şi până la data la care pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune şi nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă.

Totodată, legiuitorul a stabilit în mod neechivoc modalitatea de sancţionare a pluralităţii intermediare, dispoziţiile art. 44 alin. (2) C.pen. statuând că în acest caz pedeapsa pentru noua infracţiune şi pedeapsa anterioară se contopesc potrivit dispoziţiilor de la concursul de infracţiuni, deci nu prin sistemul adiţionării, astfel cum în mod eronat a apreciat instanţa de fond.

De altfel, şi dispoziţiile art. 96 C.pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prevăd în alin. (5) că pedeapsa principală pentru noua infracţiune se stabileşte şi se execută, după caz, potrivit dispoziţiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară.

Pe cale de consecinţă, sentinţa apelată va fi desfiinţată şi sub aspectul modalităţii de stabilire a pedepsei rezultante aplicate în cauză inculpatului T.I.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul E.M., Curtea a constatat că apelul Ministerului Public este fondat, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi în cazul condamnării definitive pentru infracţiunea de tâlhărie calificată fiind obligatorie, conform dispoziţiilor art. 234 alin. (1) lit. d) C.pen. raportat la art. 67 alin. (2) C.pen. Astfel, faţă de natura și gravitatea infracţiunii (ce reflectă o atitudine de sfidare de către inculpat a valorilor sociale referitoare la patrimoniu), de împrejurările în care fapta a fost săvârșită (inculpatul având, totuşi, participaţia cea mai redusă la comiterea faptei), dar și de persoana inculpatului (care este la primul contact cu legea penală), Curtea a constatat nedemnitatea acestuia în exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, respectiv de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, sens în care este justificată aplicarea pedepsei complementare, pe lângă pedeapsa principală, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) în condiţiile art. 67 alin. (1) C.pen., dar numai pe durata minimă prevăzută de lege, respectiv un an de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Referitor la pedeapsa accesorie, având în vedere că din dispoziţiile art. 65 alin. (1) C.pen. rezultă că aplicarea pedepsei accesorii este obligatorie atunci când a fost aplicată pedeapsa complementară constând în interzicerea unor drepturi, instanţa va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.(1) lit. a) şi b) C.pen., urmând a fi executată doar în cazul în care pedeapsa principală devine executabilă.

În ceea ce priveşte confiscarea specială de la inculpatul Ş.I. a sumei de 237 de lei, Curtea a constatat că nu sunt fondate criticile Ministerului Public, apelul inculpatului Ş.I. urmând a fi admis cu privire la acest aspect, având în vedere că sunt incidente dispoziţiile art. 255 C.pr.pen., iar nu cele ale art. 112 alin. (1) lit. e) C.pen.

Astfel, la data de 20.10.2017 inculpatul Ş.I. a predat organelor de poliţie suma de 237 lei, ca fiind o parte din suma dobândită în urma comiterii infracţiunii de tâlhărie, însă la termenul de judecată din data de 06.03.2018 persoana vătămată A.N. a declarat că nu doreşte să se constituie parte civilă în cauză, deoarece şi-a recuperat integral prejudiciul (fila 44 dosar fond), fiindu-i restituită suma de bani.

Conform art. 112 alin. (1) lit. e) C.pen., se impune confiscarea de la infractor a bunurilor dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.

Aşadar, situaţia premisă avută în vedere de textul de lege este aceea în care deşi există un prejudiciu, persoana vătămată fie nu se constituie parte civilă în cauză, fie doreşte doar o acoperire parţială a prejudiciului, aşa încât în mod firesc se impune confiscarea bunurilor sau a sumelor de bani obţinute din comiterea infracţiunii şi care nu sunt restituite persoanei vătămate sau nu servesc la despăgubirea acesteia, pentru ca infractorul să nu aibă nici un folos de pe urma săvârşirii activităţii ilicite. În cauză, însă, suma de 237 de lei nu se impune a fi confiscată ca urmare a faptului că nu ar servi la despăgubirea părţii civile, atâta timp cât partea civilă a fost despăgubită, fiindu-i acoperit integral prejudiciul, inculpatul Ş.I. plătind partea sa de prejudiciu (plata fiind efectuată în numele inculpatului) şi, deci, nerămânând cu nici un folos de pe urma comiterii infracţiunii.

În acest context, devin incidente dispoziţiile art. 255 C.pen., Curtea urmând a dispune restituirea către inculpatul Ş.I. a sumei de 237 lei (aflată în plicul de la fila 156 DUP) ridicată de la inculpat în cursul urmăriri penale conform dovezii aflate la fila 155 DUP).

Faţă de aceste considerente, Curtea - în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C.pr.pen. - a admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Olteniţa şi de către inculpaţii Ş.I. şi T.I. împotriva sentinţei penale nr. 113/27.04.2018 pronunţată de Judecătoria Olteniţa în dosarul nr. 5361/269/2017.

Va desfiinţa în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând:

A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului Ş.I. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 47 C.pen. raportat la art. 233-234 alin. (1) lit. d), cu aplicarea art. 77 lit. a) şi art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C.pen., art. 374 alin. (4) C.pr.pen. şi art. 396 alin. (10) C.pr.pen., l-a condamnat pe inculpatul Ş.I., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la tâlhărie calificată.

În baza art. 67 C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen. pe o perioadă de 4 (patru) ani după executarea pedepsei închisorii sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 65 C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen. de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

A constatat că infracţiunea dedusă judecăţii în prezenta cauză este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 8 luni închisoare prin sentinţa penală cu nr. 74 din data de 27.07.2017 pronunţată de Tribunalul Călăraşi definitivă prin decizia penală nr. 1741/A din 15.12.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului Ş.I. prin sentinţa penală cu nr. 74 din data de 27.07.2017 pronunţată de Tribunalul Călăraşi definitivă prin decizia penală nr. 1741/A din 15.12.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, înlăturat sporul de 8 luni închisoare aplicat inculpatului şi repus în individualitatea lor pedepsele stabilite în sarcina inculpatului de 3 ani închisoare pentru săvârşirea faptei prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 35 alin. (1) C.pen., art. 41 alin.(1) C.pen., art. 43 alin. (5) C.pen., art. 374 alin. (4) C.pr.pen. şi art. 396 alin. (10) C.pr.pen. şi pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită în sarcina inculpatului Ş.I. pentru săvârşirea faptei prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 35 alin. (1) C.pen., art. 41 alin.(1) C.pen., art. 43 alin. (5) C.pen., art. 374 alin. (4) C.pr.pen. şi art. 396 alin. (10) C.pr.pen..

În baza art. 38 şi art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare la care se adaugă sporul de o treime din celelalte pedepse (3 ani şi 2 ani), respectiv 1 an şi 8 luni urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani şi 2 luni de zile.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 45 alin. (5) teza a doua C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen. de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 136 din data de 15.12.2017 emis de Tribunalul Călăraşi în urma sentinţei penale cu nr. 74 din data de 27.07.2017 pronunţată de Tribunalul Călăraşi definitivă prin decizia penală nr. 1741/A din 15.12.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform dispoziţiilor prezentei hotărâri.

A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului T.I. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 233-234 alin. (1) lit. d) C.pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C.pen., 44 alin.(1) C.pen., art. 374 alin. (4) C.pr.pen. şi art. 396 alin. (10) C.pr.pen., l-a condamnat pe inculpatul T.I., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată.

În baza art. 67 alin. (1) C.pen. a interzis inculpatului T.I. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei închisorii sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C.pen. a interzis inculpatului T.I. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

A constatat că infracţiunea dedusă judecăţii a fost săvârşită de inculpatul T.I. în termenul de încercare de 2 (doi) ani stabilit prin sentinţa penală nr. 167/14.06.2017 pronunţată de Judecătoria Olteniţa, definitivă prin neapelare la data de 10.07.2017, prin care inculpatul a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 96 alin. (4) C.pen. a revocat suspendarea executării pedepsei cu închisoarea de 1 an aplicată prin sentinţa penală nr. 167/14.06.2017 pronunţată de Judecătoria Olteniţa, definitivă prin neapelare la data de 10.07.2017 şi dispus executarea pedepsei.

În temeiul art. 96 alin. (5) C.pen. rap. la art. 44 alin. (2) C.pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C.pen. a contopit pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 167/14.06.2017 pronunţată de Judecătoria Olteniţa, definitivă prin neapelare la data de 10.07.2017, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care se adaugă sporul obligatoriu de o treime din cuantumul celeilalte pedepse, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) C.pen. a interzis inculpatului T.I. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei închisorii sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C.pen. a interzis inculpatului T.I. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

3. În baza art. 67 alin. (1) C.pen. rap. la art. 68 alin. (1) lit. b) C.pen. a interzis inculpatului E.M. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin.(1) lit. a) şi b) C.pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 1 (un) an de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C.pen. a interzis inculpatului E.M. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C.pen., respectiv de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pedeapsă care se execută în cazul în care pedeapsa principală devine executabilă.

4. În baza art. 255 C.pr.pen. a dispus restituirea către inculpatul Ş.I. a sumei de 237 lei (aflată în plicul de la fila 156 DUP) ridicată de la inculpat în cursul urmăriri penale conform dovezii aflate la fila 155 DUP).

A menţinut în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 422 C.pr.pen. rap. la art. 72 C.pen. şi art. 404 alin. (4) lit. a) C.pr.pen. a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului Ş.I. durata reţinerii şi a arestării preventive din data de 15.02.2017-21.02.2017, respectiv de la 20.10.2017 la zi.

În baza art. 422 C.pr.pen. rap. la art. 72 C.pen. şi art. 404 alin. (4) lit. a) C.pr.pen. a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului T.I. durata arestării preventive de la data de 13.02.2017-14.06.2017 în baza mandatului de arestare preventivă nr. 1/UP/14.02.2017 emis de Judecătoria Olteniţa, precum şi durata arestării preventive de la data de 20.10.2017 la zi.

În baza art. 275 alin. (3) C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în faza procesuală a apelului s-a dispus a rămâne în sarcina acestuia.

În baza art. 275 alin. (6) C.pr.pen. onorariile apărătorilor din oficiu, care au asigurat asistenţa juridică a inculpaţilor Ş.I. şi T.I., în cuantum de câte 360 lei fiecare, s-a dispus a se suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare