Criterii medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap. Interpretare a sintagmei „diabetul zaharat tip i, juvenil sau al adultului tânăr până la 26 ani”

Recurs. Criterii medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap. Interpretare a sintagmei „diabetul zaharat tip I, juvenil sau al adultului tânăr până la 26 ani”

Diabetul zaharat de tip I, potrivit clasificării internaţionale şi statistice a bolilor, este clasificat sub codul E10, fiind reprezentat de diabet autoimun, insulino-dependent, cu debut la tineri, excluzând totodată diabetul tip 2, sub codul E11. Acest din urmă tip de diabet are debut la adulţi, fiind rezistent la insulină.

Ordinul nr. 1992/19.11.2007 al M.S.P. reglementează criteriile medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap numai a persoanelor adulte, şi nu a minorilor, ce îşi au reglementarea în Ordinul nr. 1306/1883/2016 din 17 noiembrie 2016. Interpretarea corectă a actului normativ este în sensul că se încadrează în grad de handicap persoanele adulte, indiferent de vârstă, diagnosticate cu diabet zaharat de tip 1, la care afecţiunea a debutat în copilărie, adolescenţă sau până la împlinirea vârstei de 26 de ani, tocmai din cauza evoluţiei acestei boli, cu debut la vârstă fragedă.

Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 3684 din 19 octombrie 2018

- Ordinul nr. 762/31.08.2007 al M.M.F.E.S. şi Ordinul nr. 1992/19.11.2007 al M.S.P.

Prin Sentinţa nr. (...)/CA/29.05.2018, Tribunalul (...) a admis în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta (...) (...) în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean (...) – Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (...), în sensul că:

A anulat certificatul de încadrare în grad de handicap nr. (...) din 31.10.2017 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Judeţean (...).

A obligat Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap la emiterea certificatului de încadrare a reclamantei în gradul de handicap accentuat, începând cu data de 31.10.2017.

A respins cererea privind obligarea pârâtei Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (...) la plata indemnizaţiei corespunzătoare gradului de handicap accentuat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul (...) a reţinut următoarele:

Prin certificatul de încadrare în grad de handicap nr. (...)/31.10.2017, Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap din cadrul Consiliului Judeţean (...) a stabilit că reclamanta nu se încadrează în grad de handicap.

Motivarea respingerii solicitării de încadrare în grad de handicap cuprinde doar menţiunea că reclamanta nu se încadrează în criteriile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762/31.08.2007 al M.M.F.E.S. şi Ordinul nr. 1992/19.11.2007 al M.S.P.

Tribunalul a reţinut că prin certificatele nr. (...)/2015 şi nr. (...)/2016 cu valabilitate de 12 luni, reclamanta a fost încadrată în gradul de handicap accentuat, cod boala E 10, corespunzător diabetului zaharat tip 1. Acest diagnostic rezultă şi din actele medicale anexate de reclamantă cererii de evaluare.

Potrivit anexei la certificatul de încadrare în grad de handicap nr. (...)/31.10.2017, reclamantei i s-a reţinut codul E11, care potrivit Listei tabelare a bolilor corespunde diabetului tip 2, acest diagnostic fiind menţionat şi în raportul de evaluare complexă ce a stat la baza emiterii certificatului din 2017.

Prima instanţă a apreciat că o asemenea motivare echivalează practic cu lipsa sa, autoritatea emitentă neindicând care anume criterii prevăzute de cele două ordine nu sunt îndeplinite, prin raportare la boala cu care reclamanta a fost diagnosticată.

Certificatul nr. (...)/31.10.2017 nu este motivat corespunzător, reţinerea altui tip de diabet decât cel stabilit în documentele medicale impunând motivarea în fapt și în drept de către comisie a deciziei neîncadrării reclamantei în grad de handicap.

Referitor la împrejurarea invocată prin întâmpinare, în sensul că reclamanta are împlinită vârsta de 26 ani, ceea ce înseamnă că nu se mai încadrează în categoria „juvenil sau al adultului tânăr până la 26 ani”, instanţa a reţinut că prevederea cuprinsă la pct. II al Capitolului 5 „Evaluarea gradului de handicap în afectarea unor funcţii metabolice” din Anexa la Ordinul nr. 762/1992 din 31 august 2007, care se referă la „diabetul zaharat tip I, juvenil sau al adultului tânăr până la 26 ani”, trebuie interpretată în sensul că este necesar ca debutul bolii să aibă loc până la vârsta de 26 ani, iar nu ca persoana în cauză să fie sub această limită de vârstă.

Această interpretare rezultă şi din adresa nr. 1103/24.04.2018 emisă de Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Dizabilităţi.

În speţă, este necontestat faptul că reclamanta a fost diagnosticată cu diabet zaharat tip I de la vârsta de 10 ani, rezultând din actele dosarului acest aspect.

Examinând deficienţa prezentată de reclamantă, instanţa de fond a apreciat parametrii funcţionali, menţionaţi la pct. II al Cap. 5 din Anexa la Ordinul nr. 762/1992/2007, raportat la documentele medicale depuse de reclamantă, respectiv scrisoare medicală şi bilet de ieşire din spital, concluzionând că aceasta se încadrează în parametrii legali corespunzători unei deficienţe accentuate.

Potrivit criteriilor din Ordin, gradul de handicap se stabileşte în funcţie de echilibrul metabolic şi decelerarea complicaţiilor specifice, încadrarea în gradul de handicap accentuat realizându-se în formele dezechilibrate metabolic, instabile, cu/fără fenomene de decompensare metabolică, necomplicate, pentru perioada necesară echilibrării. În scrisoarea medicală din 28.11.2017 se menţionează că în urma evaluării clinico-biologice şi analizei senzorului de glicemie montat în 8.11.2017 „se constată un echilibru glicemic suboptimal prin oscilări glicemice importante”, iar potrivit biletului de ieşire din spital emis de Spitalul Judeţean de Urgenţă (...) la data de 31.10.2017, reclamata a fost diagnosticată cu diabet zaharat tip 1 dezechilibrat.

Instanţa a respins însă capătul de cerere privind obligarea pârâtei Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (...) la plata indemnizaţiei corespunzătoare gradului de handicap accentuat, întrucât plata prestaţiilor sociale se realizează în condiţiile prevăzute de art. 57 din Legea nr. 448/2006, respectiv din oficiu, în temeiul deciziei directorului executiv al direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, emisă în baza certificatului care atestă încadrarea în grad de handicap.

Prin urmare, în temeiul art. 10, art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanţa a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat autoritatea publică pârâtă emitentă, aflată în culpă procesuală, la plata cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă, onorariul avocatului în sumă de 1.000 lei.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs recurentul Consiliul Judeţean (...) – Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei civile nr. (...)/CA/2018, iar în rejudecare, respingerea contestaţiei ca fiind nefondată.

În motivare, recurentul a arătat că sentinţa este neîntemeiată şi nelegală, fiind dată cu încălcarea, respectiv aplicarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, recurentul precizează că instanţa de fond nu a avut în vedere criteriile medico-psihosociale ale Ordinului nr. 762/1992/2007 al M.M.F.E.S şi M.S.P., în baza căruia se efectuează încadrarea în grad de handicap la momentul evaluării.

Potrivit Ordinului nr. 762/1992/2007, Cap. V pct. II. - Evaluarea gradului de handicap în afectarea unor funcţii metabolice, încadrarea în grad de handicap se referă la diabetul zaharat tip I, juvenil sau al adultului tânăr până la 26 ani.

Afecţiunea reclamantei constând în diabet zaharat tip I, rezultă din actele medicale depuse la dosar.

În ceea ce privește încadrarea în grad de handicap raportat la parametrii funcţionali prevăzuţi de Ordinul nr. 762/2007, recurentul precizează că sunt selectate şi aprofundate investigaţiile paraclinice în funcţie de echilibrul metabolic şi decelerarea complicaţiilor specifice. Astfel, se încadrează în grad de handicap uşor sau mediu doar acele persoane diagnosticate cu diabet zaharat tip 1 şi cu decelerarea complicaţiilor.

Reclamanta are împlinită vârsta de 26 ani, ceea ce înseamnă că aceasta nu se mai încadrează în categoria "juvenil sau al adultului tânăr până la 26 ani" şi din actele medicale rezultă clar că nu au fost diagnosticate alte complicaţii oculare, renale etc., pentru a se putea realiza încadrarea în grad de handicap.

Având în vedere scrisoarea medicală din data de 28.11.2017 (eliberată aproximativ la o lună după depunerea cererii de încadrare în grad de handicap, inexistentă la dosarul avut în vedere la evaluare) emisă de dr. (...), medic specialist diabet, nutriţie şi boli metabolice, nici din aceasta nu rezultă existenţa vreunei complicaţii de natura celor prezentate în Ordinul nr. 762/1992/2007 pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap.

Referitor la actele medicale depuse de reclamantă, din care rezultă faptul că aceasta a împlinit vârsta de 26 ani, este diagnosticată cu diabet zaharat tip I de la vârsta de 10 ani, iar în biletul de ieşire din spital este precizat faptul că screening-ul complicaţiilor infirmă prezenţa acestora, ţinând cont de condiţiile de încadrare în grad de handicap şi având în vedere susţinerile reclamantei în sensul că aceasta subliniază faptul că „suferă de diabet zaharat de tip I (juvenil sau al adultului tânăr până la 26 ani)”, recurentul consideră că decizia de neîncadrare în grad de handicap a comisiei a fost corect luată.

În ceea ce privește Adresa nr. 1103/24.04.2018 emisă de Autoritatea Naţională pentru Persoanele Adulte cu Dizabilităţi, recurentul apreciază că această interpretare este una eronată, motivat de faptul că în criteriile medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap, Cap. V pct. II. - Evaluarea gradului de handicap în afectarea unor funcţii metabolice, se referă la diabetul zaharat tip I, juvenil sau al adultului tânăr până la 26 ani, fără a se menţiona că este vorba despre debutul acestei boli.

Astfel cum rezultă şi din Adresa nr. (...)/22.06.2018 a Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap (...), raportat la cele arătate mai sus, rezultă faptul că, în prevederile Ordinului nr. 762/2007 nu se face nicio referire ca debutul diabetului zaharat tip 1 să fie până la vârsta de 26 ani.

Recurenta critică afirmaţia instanţei de fond privind condiţia motivării certificatului, deoarece certificatul de încadrare în grad de handicap nr. (...) a fost emis în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 448/2006, ale H.G. nr. 430/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea şi funcţionarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, ale Ordinului nr. 2298/2012 privind aprobarea Procedurii-cadru de evaluare a persoanelor adulte cu handicap în vederea încadrării în grad şi tip de handicap, precum şi ale Ordinului nr. 762/1992 din 31 august 2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap.

Încadrarea în grad de handicap se face în conformitate cu reglementările din Anexa 1 la Ordinul nr. 2298/2012, cu respectarea criteriilor medico-psihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762/2007, pe baza documentelor pe care le prezintă solicitantul, iar evaluarea în vederea încadrării în grad de handicap este multiaxială, realizându-se în mod complex pe cele trei dimensiuni: medicală, psihologică şi socială, stabilindu-se astfel măsura în care afecţiunea medicală generatoare de handicap, respectiv deficienţa funcţională cauzată de boală afectează viaţa personală: - autonomia în plan personal, constând în capacitatea de autoservire şi autoîngrijire; - integrarea socială a persoanei; - autonomia în plan social: comunicare, orientare, mobilizare.

Astfel, recurentul consideră că în mod legal, Comisia de evaluare a stabilit neîncadrarea în gradul de handicap a reclamantei-intimate, raportat şi la prevederile art. 85 alin. (10) din Legea nr. 448/2006.

Schimbarea gradului de handicap astfel stabilit şi reîncadrarea dispusă de instanţa de fond în gradul de handicap „accentuat” este nelegală, în condiţiile în care în cauză s-a luat decizia neîncadrării în grad de handicap raportat la opinia specialiştilor din comisia de specialitate şi la dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Anexa la H.G. nr. 430/2008. Normele juridice cuprinse în Ordinul nr. 762/2007 sunt imperative, instanţa neputându-se substitui aprecierilor specialiştilor din Comisiile instituite prin lege, cu consecinţa stabilirii unui alt grad de handicap în absenţa unei expertize de specialitate care să infirme gradul de handicap iniţial stabilit, respectiv să stabilească un alt grad de handicap, aceasta având exclusiv rolul de a verifica dacă starea de fapt se încadrează sau nu în ipoteza normelor legale şi dacă încadrarea într-un anumit grad de handicap corespunde definiţiei legale a acestuia, în condiţiile Legii nr. 448/2006, Ordinului nr. 762/1992/2007, H.G. nr. 430/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea şi funcţionarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap.

De asemenea, recurentul arată că au fost respectate şi prevederile art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 448/2006, precum şi cele ale art. 3 alin. (1) din Anexa la H.G. nr. 430/2008, sens în care Comisia de evaluare a stabilit „neîncadrarea în grad şi tip de handicap şi perioada de valabilitate a certificatului ... pe baza raportului de evaluare complexă elaborat de serviciul de evaluare complexă”. Potrivit Raportului de evaluare complexă, la secţiunea Concluzii s-a făcut propunerea de încadrare în gradul de handicap corespunzător codului de boală E11, propunere pe care Comisia de Evaluare a luat-o în considerare la stabilirea gradului de handicap.

În drept, recurentul invocă dispoziţiile art. 486, art. 488, pct. 8, art. 496, art. 498 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Ordinul nr. 762/1992 din 31 august 2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap, Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, H.G. nr. 430/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea şi funcţionarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap.

Intimatele (...) (...) şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială și Protecţia Copilului (...) nu au formulat întâmpinare.

Prin concluziile orale formulate în faţa instanţei, intimata (...) (...) a arătat că decizia de încadrare în grad de handicap este nemotivată, astfel că actul respectiv este nul. Precizează că recurenta a apreciat în mod greşit faptul că o persoană bolnavă de diabet în vârstă de 26 de ani nu mai poate beneficia de protecţia legii. Modalitatea în care s-a făcut interpretarea legii în acest caz relevă un abuz de neînţeles şi duce la discriminare, adică o persoană de 25 de ani beneficiază de protecţie, iar una de 26 de ani nu beneficiază. Ordinele menţionate de instanţa de fond arată cât se poate de clar că sunt încadrate în grad de handicap cei care au diabet zaharat tip 1 (juvenil sau adultul tânăr până la 26 de ani) şi este încadrat în grad de handicap accentuat, în cazul în care există dezechilibre metabolice. Sintagma din paranteză a fost înţeleasă greşit de către membrii comisiei medicale, deoarece astfel cum reţine şi Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, prin adresa emisă în cauză, sintagma se referă la incidenţa şi geneza diabetului, respectiv momentul când poate apărea această boală şi nu la vârsta până la care poate o persoană să beneficieze de protecţie socială în cazul în care are diabet. Intimata a fost diagnosticată la vârsta de 10 ani cu această boală, motiv pentru care în mod indiscutabil are dreptul să beneficieze de protecţia legii chiar şi după vârsta de 26 de ani.

În ceea ce priveşte forma dezechilibrată metabolică care duce la încadrarea în grad de handicap accentuat, arată că forma respectivă este dovedită în cauză cu scrisoare medicală şi bilet de ieşire din spital.

Examinând sentinţa recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a apreciat recursul ca fiind neîntemeiat, din următoarele considerente:

Motivele de recurs invocate vizează încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, în speţă a normelor ce reglementează motivarea certificatului de încadrare în grad de handicap, interpretarea greşită a prevederilor Ordinului nr. 762/1992/2007, Cap. V pct. II. - Evaluarea gradului de handicap în afectarea unor funcţii metabolice, respectiv a sintagmei „diabetul zaharat tip I, juvenil sau al adultului tânăr până la 26 ani”, motive ce se încadrează în prevederile art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă.

Recurenta invocă şi motive de recurs ce vizează depăşirea de către prima instanţă a atribuţiilor puterii judecătoreşti, în sensul că s-a substituit aprecierilor specialiştilor din Comisiile instituite prin lege, cu consecinţa stabilirii unui alt grad de handicap în absenţa unei expertize de specialitate care să infirme gradul de handicap iniţial stabilit, motive ce se încadrează la art. 488 pct. 4 Cod procedură civilă.

Curtea a găsit întemeiate criticile aduse sentinţei, cu privire la încălcarea normelor legale de către prima instanţă în aprecierea lipsei unei motivări corespunzătoare a actului administrativ.

Astfel, la pct. II din cadrul certificatului de încadrare în grad de handicap nr. (...)/31.10.2017 – „Motivare” se arată că reclamanta nu se încadrează în criteriile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762/31.08.2007 al M.M.F.E.S. şi Ordinul nr. 1992/19.11.2007 al M.S.P. De asemenea, în anexa acestuia, comunicată reclamantei, este menţionat codul de boală ca fiind E11.

Curtea a recunoscut că puterea discreţionară conferită unei autorităţi nu poate fi privită, într-un stat de drept, ca o putere absolută şi fără limite, căci exercitarea dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor prevăzute de Constituţie sau de lege constituie exces de putere conform dispoziţiilor art. 2 lit. m) din Legea nr. 554/2004.

Curtea reaminteşte că este un important principiu al procedurii de emitere a actelor administrative, cel al motivării lor. Prin motivarea actului administrativ trebuie a se înţelege că acesta va conţine toate motivele opţiunii autorităţii administrative pentru una din variantele permise de lege, cu scopul de a oferi transparenţă, precum şi un control al particularilor asupra corectitudinii actului astfel emis.

O detaliere a motivelor este cu atât mai necesară şi mai extinsă cu cât marja de apreciere a administraţiei este mai mare, însă în speţă, limitele marjei de apreciere a autorităţii se circumscriu criteriilor prevăzute de actele normative indicate.

Chiar dacă sumară, prin coroborarea motivării cuprinse în certificat cu cea din anexă, se pot stabili motivele de fapt şi de drept pentru care i s-a refuzat reclamantei încadrarea în grad de handicap. Dacă ele au fost corecte sau nu, raportat la diagnosticul reţinut şi criteriile legale, ţine de temeinicia actului administrativ, şi nu de condiţia motivării lui.

În schimb, sunt neîntemeiate criticile aduse primei instanţe referitoare la greşita interpretare a sintagmei „diabetul zaharat tip I, juvenil sau al adultului tânăr până la 26 ani” din cuprinsul Ordinul nr. 762/31.08.2007 al M.M.F.E.S. şi Ordinul nr. 1992/19.11.2007 al M.S.P.

Curtea a constatat că potrivit Cap. II din Ordinul nr. 762/2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap, evaluarea gradului de handicap în afectarea unor funcţii metabolice se referă la diabetul zaharat tip I, juvenil sau al adultului tânăr până la 26 ani.

Diabetul zaharat de tip I, potrivit clasificării internaţionale şi statistice a bolilor, este clasificat sub codul E10, fiind reprezentat de diabet autoimun, insulino-dependent, cu debut la tineri, excluzând totodată diabetul tip 2, sub codul E11. Acest din urmă tip de diabet are debut la adulţi, fiind rezistent la insulină.

Chestiunea de drept ce se impune a fi dezlegată este sensul sintagmei legale, respectiv persoana vizată de textul normativ, în sensul de a stabili dacă vizează persoane ce prezintă diabet de tip 1, juvenil, ce a debutat la tineri (în copilărie sau până la 26 de ani), indiferent de vârsta persoanei ce solicită încadrarea în grad de handicap, ori vizează numai persoanele în vârstă de până la 26 de ani.

Apelând la o interpretare sistematică a normei juridice, Curtea a reţinut că actul normativ în cauză reglementează criteriile medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap numai a persoanelor adulte, nu şi a minorilor.

Aceasta întrucât criteriile biopsihosociale de încadrare a copiilor cu dizabilităţi în grad de handicap şi modalităţile de aplicare a acestora au fost aprobate printr-un act normativ distinct, respectiv Ordinul nr. 1306/1883/2016 din 17 noiembrie 2016, revenind Comisiei pentru Protecţia Copilului stabilirea încadrării în grad de handicap în baza raportului de evaluare complexă şi a criteriilor menţionate.

În consecinţă, având în vedere că se aplică numai adulţilor criteriile stabilite prin anexa Ordinului nr. 762/2007, norma juridică se impune a fi interpretată logic în sensul în care ea poate produce efecte juridice, iar nu în sensul în care nu ar produce nici un efect.

Or, raţionamentul recurentei, respectiv că actul normativ se interpretează în sensul că acele criterii se aplică numai persoanelor ce prezintă diabet tip 1 şi care au vârsta de până la 26 de ani, iar persoanele adulte cu vârstă de 26 de ani sau mai mare nu sunt vizate, ar determina concluzia absurdă că un adult se încadrează în grad de handicap în două situaţii: fie dacă are diabet de tip 1 juvenil, în sensul că are vârsta sub 18 ani, fie dacă are diabet tip 1 a adultului tânăr până la 26 de ani.

Cum este evident că un adult nu poate avea vârsta sub 18 ani, în interpretarea recurentei pârâte, norma juridică ar deveni inaplicabilă.

Astfel, întrucât criteriile menţionate în anexa Ordinului nr. 762/2007 vizează numai persoanele adulte, este evident că interpretarea corectă a actului normativ este cea dată de însuşi emitentul său, chiar dacă printr-un act fără forţă juridică, în sensul că se încadrează în grad de handicap persoanele adulte, indiferent de vârstă, diagnosticate cu diabet zaharat de tip 1, la care afecţiunea a debutat în copilărie, adolescenţă sau până la împlinirea vârstei de 26 de ani, tocmai din cauza evoluţiei acestei boli, cu debut la vârstă fragedă.

În consecinţă, instanţa de fond a dat o corectă interpretare normei de drept material din speţă, în sensul că o persoană cu vârsta de 26 de ani sau mai mare, căreia i-a fost stabilit acest diagnostic la vârsta de 10 ani, poate fi evaluată şi îi sunt aplicabile criteriile prevăzute de Ordinul nr. 762/1992/2007.

Nu sunt întemeiate nici criticile recurentei vizând depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti de către instanţa de fond, în baza art. 488 pct. 4 Cod procedură civilă, întrucât instanţa nu a procedat la o proprie analiză a stării de sănătate a intimatei reclamante, a criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap.

Din contră, instanţa de fond a evaluat gradul de handicap raportat la criteriile astfel cum au fost reţinute de către recurentă în actele ce au stat la baza emiterii certificatului de handicap contestat.

Or, din raportul de evaluare complexă rezultă că asistentul social a recomandat încadrare în grad de handicap, concluziile psihologului au fost în sensul că aceasta este parţial independentă, iar evaluarea medicală a fost în sensul că aceasta prezintă diabet zaharat de tip 1.

Concluzia recurentei pârâte în sensul neîncadrării în grad de handicap, stabilind pentru reclamantă codul de boală E11, corespondent pentru diabet de tip 2, boală pe care reclamanta nu o are, nu poate fi decât nelegală şi generată de o confuzie a codurilor de boală, raportat la vârsta pacientei.

Întrucât reclamanta prezintă diabet de tip 1, adică cu debut în copilărie sau până la vârsta de 26 de ani, aceasta trebuia încadrată în grad de handicap raportat la deficienţele prezentate. Or, din biletul de ieşire din spital eliberat de Spitalul de urgenţă (...) la 31.10.2017, avut în vedere de recurentă la evaluarea intimatei reclamante, rezultă că aceasta prezintă diabet zaharat de tip 1 dezechilibrat, cod E10.65 diabet mellitius tip 1 cu control slab.

Starea reclamantei se încadrează la o deficienţă accentuată ce determină încadrarea în grad de handicap accentuat, potrivit criteriilor enunţate, acest tip de handicap fiind acordat pentru formele dezechilibrate metabolic ale bolii, indiferent dacă are fenomene de decompensare metabolică, indiferent dacă are forme necomplicate, dar această încadrare se face temporar, pentru perioada necesară echilibrării, existând deci posibilitatea reîncadrării ulterioare şi într-un grad mai redus de handicap (uşor sau mediu).

Prezenţa unor complicaţii specifice determină încadrarea în grad de handicap accentuat / grav raportat la gradul de afectare a altor funcţii (vizuale, urinare, mobilitate, statică, locomoţie).

În consecinţă, în speţă, nu prezintă relevanţă inexistenţa complicaţiilor, întrucât acestea pot determina eventual, în funcţie de gravitatea lor, încadrarea în grad grav. Or, prima instanţă a apreciat că reclamanta se încadrează în grad accentuat, raportat la actele medicale depuse şi cele reţinute de însăşi recurentă în evaluarea intimatei reclamante.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, apreciind că instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a legii în cauză, Curtea a respins ca neîntemeiat recursul declarat.

Totodată, reţinând culpa procesuală a recurentei, în temeiul art. 453 Cod procedură civilă, Curtea a obligat-o pe aceasta să plătească părţii intimate suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentate de onorariu avocaţial potrivit chitanţei nr. (...)/09.10.2018, depusă la fila 41 din dosar.

Domenii speta

Spete similare