Răspundere disciplinară. Săvârșirea unei abateri disciplinare în afara programului de lucru. Încălcarea clauzei de neconcurență

Răspundere disciplinară. Săvârșirea unei abateri disciplinare în afara programului de lucru. Încălcarea clauzei de neconcurență

Efectuarea unor lucrări ce reprezintă de fapt atribuţii de serviciu ale salariatului, însă în interes propriu, pentru un client al angajatorului, reprezintă un act de concurenţă la adresa serviciilor prestate de angajatorul intimatului.

Prin natura ei, fapta de a face concurenţă angajatorului presupune inclusiv săvârşirea de acte interzise în timpul liber al angajatului, căci este evident că în timpul programului normal de lucru acesta îndeplineşte atribuţiile de serviciu stabilite în fişa postului, pentru angajatorul său.

(Secția a VII-a, decizia civilă nr. 3095 din 3 iulie 2018)

Prin sentinţa civilă nr. 45/11 ianuarie 2018, pronunţată de Tribunalul Ilfov - Secţia Civilă, s-a admis cererea formulată de contestatorul T.D., în contradictoriu cu intimata SC B.M. SRL; s-a anulat Decizia nr. 451/18.09.2015 de încetare a contractului de muncă al reclamantului; s-a dispus reintegrarea reclamantului  în funcţia  deţinută anterior concedierii; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, de la data concedierii şi până la data reintegrării efective.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că reclamantul a avut calitatea de salariat al pârâtei în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr.(..), aşa cum a fost modificat prin actele adiţionale, ocupând funcţia de tehnician maşini utilaje.

Prin decizia nr. 451/18.09.2015 s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamatului.

În cuprinsul deciziei au fost indicate faptele reținute  în sarcina salariatului considerate ca fiind abateri disciplinare săvârșite cu vinovăție, reţinându-se următoarele:

I. În data de 18.07.2015, salariatul a efectuat pe cont propriu şi în interes personal lucrări de reparații pentru utilaje Caterpilar la clientul M. SRL aşa cum o arata registrul de evidente şi activităţi al acestei firme, fără înştiinţarea angajatorului şi fără ca aceste activități să fi reprezentat sarcini de serviciu trasate de către superiorul direct sau de către orice alt reprezentant al societății.

II. În data de 17.07.2015, în timpul programului de lucru a desfășurat alte activități decât cele cuprinse în fişa postului sau trasate de superiori; mai exact în data de 17.07.2015, între orele 13:44 şi 14:39 salariatul a oprit în satul G., comuna V., jud. D.; între orele 17:52 -18:32 a oprit în localitatea T., Aleea T. la sediul M. SRL; între orele 15:38 – 17:03 a oprit la domiciliul sau. Toate aceste opriri nu au avut legătură cu atribuţiile din fişa postului şi nu au fost impuse de anumite sarcini trasate de superiorul direct sau de către orice reprezentant al societăţii, salariatul neprezentând un ordin de misiune.

În decizia de sancţionare s-a menționat faptul că au fost încălcate de către salariat art.11, art.74 din Regulamentul Intern, litera S, T din contractul individual de muncă şi fişa postului.

Potrivit art.247 C. muncii angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară. Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Potrivit dispoziţiilor art. 252 alin. (2) C. mun., sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin.(3), nu a fost efectuată cercetarea;

d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;

e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;

f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.

Din întregul material probator administrat în cauză, tribunalul a constatat că decizia de sancţionare este netemeinică.

În ceea ce privește prima faptă reținută în decizia de sancţionare din data de 18.06.2015, tribunalul a constatat că aceasta nu poate fi considerată ca fiind abatere disciplinară.

Ca temei de drept al acestei fapte considerată de către angajator ca fiind abatere disciplinară s-a reținut în cuprinsul deciziei dispoziţiile art. 11 lit. b), art.74 lit. f) din Regulamentul Intern, lit. S pct. e) şi g), lit. T alin. (2) pct. b) şi c) din contractul individual de muncă şi fişa postului.

Reclamantul a arătat că lucrările de reparaţii menţionate la punctul I din decizie au fost efectuate în timpul liber al acestuia, iar nu în timpul serviciului, fapt necontestat de către pârâta.

În ceea ce privește fapta mai sus menţionată, tribunalul a constatat că aceasta nu poate fi încadrată în niciunul dintre temeiurile de drept mai sus menţionate, indicate în decizia de sancţionare pentru a putea fi considerată abatere disciplinară.

În aceste condiții, tribunalul a apreciat că în mod greşit a considerat angajatorul ca fiind abatere disciplinară fapta reţinută la punctul I din decizia de sancţionare.

În ceea ce priveşte faptele menţionate la punctul II din decizie, în decizia de sancţionare, ca temei de drept al acestor fapte s-a reţinut: încălcarea art. 11 lit. b), e), mm), art. 73 lit. i) din Regulamentul Intern al pârâtei; lit. T alin. (2) pct. a) şi b) din contractul individual de muncă; fişa postului.

Or, din analiza mențiunilor care se referă la fapta indicată la punctul II din decizie, prin raportare la temeiurile de drept indicate de parata, nu rezultă săvârșirea de către salariat a unei /unor abateri disciplinare.

Acest fapt a rezultat şi din declaraţia martorilor audiați la instanța.

Pe de altă parte, pârâta a menţionat în cuprinsul deciziei de sancţionare nişte reglementari cu caracter general fără să indice în concret încadrarea faptelor în actele normative indicate în decizia de sancţionare.

Faţă de aceste considerente, tribunalul a apreciat că decizia de sancționare nu este temeinică.

Potrivit dispoziţiilor art. 80 alin. (1) şi (2) din C. muncii în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa a dispus anularea ei şi a obligat angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. La solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere.

Faţă de toate aceste considerente de fapt şi de drept, instanţa a admis cererea, a anulat Decizia nr. 451/18.09.2015 de încetare a contractului de muncă al reclamantului, a dispus reintegrarea reclamantului  în funcţia  deţinută anterior concedierii cu obligarea paratei la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, de la data concedierii şi până la data reintegrării efective.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal şi motivat,  apelanta - pârâtă SC B.M. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

S-a arătat în cererea de apel că hotărârea instanţei de fond nu este motivată.

Fapta reţinută de societate la punctul I din decizia de sancţionare consta în efectuarea de către salariatul T. D. în data de 18.07.2015, pe cont propriu şi în interes personal, a unor lucrări de reparaţii (piese pompă hidraulică, valvă distribuitor faţă - 2 buc., valvă distribuitor spate şi schimb ulei - 45 litri) pentru utilaje C. la clientul M. SRL, aşa cum o arată Registrul de evidențe şi activităţi al acestei firme, fără înştiinţarea angajatorului şi fără ca aceste activităţi să fi reprezentat sarcini de serviciu trasate de către superiorul direct sau de către orice alt reprezentant al societăţii.

Instanţa de fond nu a ţinut cont de următorul probatoriul administrat:

Răspunsurile intimatului din cuprinsul procesul-verbal din 07.08.2015 încheiat cu ocazia audierii salariatului, în cadrul cercetării disciplinare.

La întrebările Comisiei de Cercetare Prealabilă Disciplinară, salariatul a formulat următoarele răspunsuri:

La întrebarea numărul 1 intimatul a recunoscut că a luat la cunoştinţă de prevederile Regulamentului de Ordine Interioară al B. M.

La întrebarea numărul 3 intimatul a recunoscut că a deplasările cu autoturismul de serviciu sunt monitorizate prin sistem GPS.

La întrebarea numărul 8 intimatul a răspuns că este foarte bun prieten cu patronul societăţii M. SRL.

La întrebarea numărul 12 intimatul a răspuns că a mers cu un prieten, ci nu cu L. V., având scule proprii.

La întrebarea nr. 13 intimatul a recunoscut că superiorul direct nu i-a încredinţat nicio misiune de reparaţii la clientul M. SRL.

La întrebarea nr. 14 intimatul a recunoscut că nu a predat niciun ordin de misiune pentru 16-18 iulie 2015 legat de reparaţiile de pompă hidraulică, valvă distribuitor faţă, valvă distribuitor spate şi schimb ulei efectuate la buldoexcavatorul din curtea M. SRL.

La întrebarea nr. 16 intimatul a recunoscut că este numit cu apelativul G.

La întrebarea nr. 17 intimatul a recunoscut numărul său de telefon.

La întrebarea nr. 18 intimatul a recunoscut că potrivit regulilor interne ale societăţii este interzisă prestarea de către salariaţi, în nume şi interes propriu de activităţi aflate în concurenţă directă cu cele desfăşurate de apelantă.

La întrebarea nr. 19 intimatul a recunoscut că în activitatea prestată în timpul programului de lucru trebuie derulată în favoarea apelantei.

La întrebarea nr. 20 intimatul a recunoscut că prin activitatea sa din 16-18 iulie a încălcat regulile interne ale societăţii.

Răspunsurile intimatului din cuprinsul procesul-verbal din 10.09.2015 încheiat cu ocazia audierii salariatului T.D. în cadrul cercetării disciplinare.

La întrebarea nr. 4 intimatul a recunoscut că cele două opriri menţionate mai sus nu au fost determinate de necesitatea îndeplinirii unor activităţi trasate de superiori.

La întrebarea nr. 5 intimatul a recunoscut că pentru activităţile desfăşurate pe parcursul celor două opriri din data de 17.07.2015 nu a prezentat niciun ordin de misiune.

Certificatul Constatator al Sc B. M. Srl şi Certificatul Constatator al Sc G. B. Srl emise de ONRC cu care a arătat  faptul că asociatul, SC G.B. SRL, cu cota de participare la beneficii şi pierderi: 50%, dna. T.F. este mama intimatului, T. D.

Potrivit situaţiei financiare pe anul 2016, SC G.B. SRL avea un număr mediu de 8 salariaţi (fila 18 a certificatului constatator).

Punctul de lucru al SC G.B. SRL este în sat P., Corn. P., jud. D., adresă la care are şi domiciliul intimatul T. D.

Domeniul principal de activitate - CAEN 4663 - comerţ cu ridicată al maşinilor pentru industria minieră şi construcţii al SC B. M. SRL, se regăseşte în activităţile secundare desfăşurate de SC G. B. SRL, (fila 10 a certificatului constatator). Mai mult, activităţile autorizate ale celor două societăţi sunt asemănătoare.

În anul 1991, SC B. M. SRL devine reprezentantul C. în România şi Moldova. Astfel, SC B. M. SRL este importator exclusiv al mărcii CAT.

Intimatul este angajatul societăţii  pe funcţia de mecanic din anul 2004, motiv pentru care acesta cunoştea faptul că B. M. este dealer exclusiv al utilajelor C. în România.

În anul 2008, SC G. B. SRL s-a înfiinţat sub denumirea de C. SRL.

Din documentele contabile depuse la dosar, respectiv a fişei de cont din anul 2017 a SC B.C. SRL, reiese faptul că SC G. B. SRL este clienta apelantei.

Din documentele contabile depuse la dosar, respectiv a fişei de cont din anul 2015 a SC B. C. SRL, reiese faptul că SC M. COM SRL era clienta apelantei la data la care contestatorul, T. D., a efectuat lucrări de reparaţii fără ordin de misiune la SC M. COM SRL.

Fapta reţinută la punctul II din decizia de sancţionare constă în desfăşurarea de către salariatul în data de17.07.2015, în timpul programului de lucru, a altor activităţi decât cele cuprinse în fişa postului sau trasate de către superiori; Mai exact, în data de 17.07.2015, între orele 13:44 şi 14:39 salariatul a oprit în Sat G., Comuna V., jud. D.; între orele 17:52 şi 18:32 a oprit în localitatea T., Aleea T. la sediul M. S.R.L.; iar între orele 15:38 -17:03 a oprit la domiciliul său. Toate aceste opriri nu au avut legătură cu atribuţiile din fişa postului şi nu au fost impuse de anumite sarcini trasate de superiorul direct sau de către orice alt reprezentant al apelantei, salariatul neprezentând un ordin de misiune.

Instanţa de fond nu a ţinut cont de următorul probatoriul administrat:

1. Răspunsurile intimatului din cuprinsul procesul-verbal din 07.08.2015 încheiat cu ocazia audierii salariatului în cadrul cercetării disciplinare.

La întrebarea numărul 7 intimatul a recunoscut că nu a raportat superiorului oprirea din data de 17.07.2015 cu maşina de serviciu, timp de aproximativ o oră (între orele 13.44 şi 14.39) din sat G., corn. V., jud. D.

La întrebarea numărul 10 intimatul a recunoscut că nu a raportat superiorului oprirea din data de 17.07.2015 cu maşina de serviciu, timp de aproximativ o oră şi 15 minute (între 17.52 şi 18.32) din localitatea T., Aleea T. la sediul M. SRL.

La întrebarea numărul 11 intimatul a recunoscut că a predat superiorului ierarhic un singur ordin de misiune pentru perioada 16-17 iulie cu activitatea de la clientul H. punct de lucru C.

La întrebarea numărul 14 acesta a recunoscut că nu a predat superiorului ierarhic nici un ordin de misiune pentru 16-18 iulie legat de reparaţiile de pompă hidraulică, valvă distribuitor spate, schimb ulei efectuate la buldoexcavatorul din curtea M. SRL.

2.Răspunsurile intimatului din cuprinsul procesul-verbal din 10.09.2015 încheiat cu ocazia audierii salariatului în cadrul cercetării disciplinare.

La întrebarea nr. 4 intimatul a recunoscut că cele două opriri menţionate mai sus nu au fost determinate de necesitatea îndeplinirii unor activităţi trasate de superiori.

La întrebarea nr. 5 intimatul a recunoscut că pentru activităţile desfăşurate pe parcursul celor două opriri din data de 17.07.2015 nu a prezentat nici un ordin de misiune.

Măsura dispusă de angajator este legală şi temeinica pentru următoarele considerente:

1. Angajatorul şi-a exercitat prerogativa disciplinară în limitele legii.

Intimatul, prin faptele sale, a săvârşit abateri disciplinare cu caracter grav, determinând angajatorul să pună în mişcare prerogativa disciplinara şi să dispună sancţiunea prevăzută de art. 248 alin. (H lit. e) din legea nr. 53/2003 - C.mun..

2. Au fost întrunite elementele abaterii disciplinare.

2.1. Intimatul a săvârşit mai multe fapte în legătură cu serviciul.

Potrivit Deciziei de concediere disciplinara nr. 451/18.09.2015, intimatul a săvârşit şi a fost sancţionat disciplinar pentru următoarele fapte:

- efectuarea în data de 18.07.2015, pe cont propriu şi în interes personal, a unor lucrări de reparaţii (piese pompă hidraulică, valvă distribuitor faţă - 2 buc., valvă distribuitor spate şi schimb ulei - 45 litri) pentru utilaje C. la clientul M. SRL, după cum o arată Registrul de evidenţe şi activităţi al acestei firme, fără înştiinţarea angajatorului să fără ca aceste activităţi să fi reprezentat sarcini de serviciu trasate de către superiorul direct sau de către orice alt reprezentant al apelantei; desfăşurarea în data de 17.07.2015, în timpul programului de lucru, a altor activităţi decât cele cuprinse în fişa postului sau trasate de către superiori; Mai exact, în data de 17.07.2015, între orele 13:44 şi 14:39 reclamantul a oprit în Sat G., Corn. V., jud. D., iar între orele 15:38 -17:03 a oprit la domiciliul său. Toate aceste opriri nu au avut legătură cu atribuţiile din fişa postului şi nu au fost impuse de anumite sarcini trasate de superiorul direct sau de către orice alt reprezentant al apelantei, reclamantul neprezentând un ordin de misiune.

Toate aceste fapte sunt reale, există în materialitatea lor şi reprezintă abateri disciplinare, astfel cum reiese din Regulamentul Intern al apelantei, precum şi din încălcarea dispoziţiilor prevăzute în Contractul individual de muncă nr. (..) şi în Fişa postului de mecanic intervenţii exterioare (COR 311518 - tehnician maşini şi utilaje).

Mai mult decât atât, fapta săvârşită în data de 18.07.2015 este expres calificată ca reprezentând o abatere disciplinară gravă, astfel cum reiese din Regulamentul Intern al societăţii şi din Contractul individual de muncă nr. (..).

Deşi fapta constând în efectuarea în data de 18.07.2015 pe cont propriu şi în interes personal, a unor lucrări de reparaţii pentru utilaje C. la clientul M. SRL a fost recunoscută de către intimat în cadrul cercetării disciplinare prealabile, aceasta a menţionat faptul că nu consideră că a săvârşit o abatere disciplinară, deoarece această faptă a fost săvârşită în afara programului de lucru.

Nu se poate considera că pot constitui abateri disciplinare doar faptele culpabile săvârşite de salariaţi în legătură cu exercitarea propriu-zisă a obligaţiilor de serviciu cuprinse în fişa postului, ci faptele săvârşite de salariaţi trebuie să fie în legătură cu munca.

Această concluzie rezultă şi din faptul că în aprecierea tuturor situaţiilor de această natură trebuie ţinut seama, de principiu, că art. 247 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii defineşte abaterea disciplinară ca fiind o faptă în legătură cu munca, iar nu ca o faptă săvârşită exclusiv în timpul executării obligaţiilor de serviciu.

Prin săvârşirea faptelor, astfel cum acestea sunt descrise în cuprinsul Deciziei de concediere disciplinara nr. 451/18.09.2015, intimatul a încălcat dispoziţiile prevăzute de:

În ce priveşte fapta din data de 18.07.2015:

1. Regulamentul Intern - Anexa nr. 13

Art. 11- În exercitarea atribuţiilor de către fiecare salariat la locul de muncă, salariaţii vor respecta întocmai prevederile Regulamentului Intern, în care scop le revin în principal următoarele obligaţii, răspunderi şi drepturi: b) să contribuie prin activitatea lor şi în funcţie de aceasta, după caz, la realizarea de profit; mm) să respecte etica profesională şi bunele moravuri;

Art. 74 - Următoarele fapte, fără a se limita însă doar la acestea; sunt considerate abateri disciplinare grave şi pot fi sancţionate cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă: f) implicarea în activităţi care fac în vreun fel concurenţă produselor şi serviciilor oferite de societăţile aparţinând Grupului C..

2. Contractul individual de muncă nr. (..) lit. S

e) salariatul se angajează că, pe durata Contractului de Muncă, să informeze în prealabil Angajatorul asupra implicării sale în orice altă activitatea profesională decât cea pentru care a fost angajat.

g) salariatul recunoaşte importanţa excepţională pe care respectarea clauzelor referitoare la obligaţia de confidenţialitate le are pentru angajator, şi, având în vedere această, recunoaşte că nerespectarea acestor clauze constituie o gravă abatere profesională.

Lit. T Pct. 2. Salariatului îi revin, în principal, următoarele obligaţii:

b) obligaţia de a respecta disciplina muncii;

c) obligaţia de fidelitate faţă de angajator în executarea atribuţiilor de serviciu:

3. Fişa postului de mecanic intervenţii exterioare (COR 311518 - tehnician maşini şi utilaje):Adoptarea permanenţă a unui comportament în măsură să promoveze imaginea şi interesele firmei; Respectă şi pune în aplicare regulile şi procedurile societăţii ce i-au fost aduse la cunoştinţă prin înmânare directă, ori transmiterea pe fax sau e-mail, ca şi notele informative ce sunt afişate la avizierele societăţii;Respectă prin actele şi faptele sale, legile ţării şi se abţine de la săvârşirea, în timpul său în afara serviciului, a unor fapte incompatibile cu locul de muncă ocupat şi care pot produce prejudicii imaginii, activităţii sau intereselor companiei;

În ce priveşte fapta din data de 17.07.2015:

1. Regulamentul Intern al societăţii apelante:

Art. 11 - în exercitarea atribuţiilor de către fiecare salariat la locul de muncă; salariaţii vor respecta întocmai prevederile Regulamentului Intern, în care scop le revin în principal următoarele obligaţii, răspunderi şi drepturi:

b) să contribuie prin activitatea lor şi în funcţie de aceasta, după caz, la realizarea de profit;

e) să respecte prevederile cuprinse în contractul individual de muncă, contractele de muncă aplicabile, fişa postului, Regulamentul Intern, procedurile, instrucţiunile şi notele interne de care au fost înştiinţaţi, precum şi alte obligaţii prevăzute de lege;

mm) să respecte etica profesională şi bunele moravuri;

Art. 73 - Salariaţilor indiferent de funcţia şi locul de muncă, le sunt interzise:

i) desfăşurarea, în timpul programului de lucru, a altor activităţi decât cele cuprinse în fişa postului sau trasate de către superiori;

2. Contractul individual de munca nr. (..)

lit. T Pct. 2. Salariatului îi revin, în principal, următoarele obligaţii:

a) obligaţia de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuţiile ce îi revin conform fisei postului;

b) obligaţia de a respecta disciplina muncii;

3. Fişa postului de mecanic intervenţii exterioare (COR 311518-tehnician maşini şi utilaje):Adoptarea permanentă a unui comportament în măsură să promoveze imaginea şi interesele firmei; Respectă programul de lucru;

2.3. Faptele săvârşite de intimat au fost săvârşite cu vinovăţie, având în vedere faptul că acesta cunoştea dispoziţiile încălcate, fiind obligat să le respecte în virtutea raporturilor sale de muncă cu apelanta.

Deşi intimatul susţine faptul că nu a avut cunoştinţă de Regulamentul Intern şi de Fişa postului de mecanic intervenţii exterioare (COR 311518 - tehnician maşini şi utilaje), acestea au fost aduse la cunoștința intimatului. Astfel, intimatului i-a fost înmânat un exemplar al fişei de post şi a semnat exemplarul ce a rămas în posesia societăţii  - Anexa nr. 2, iar potrivit tabelului privind luarea la cunoştinţă a prevederilor Regulamentului Intern, intimatului i-a fost adus la cunoştinţă Regulamentul Intern, acesta semnând în cuprinsul tabelului de luare la cunoştinţa - Anexa nr. 13.)

De asemenea, atitudinea intimatului pe durata cercetării disciplinare nu a fost una sinceră, acesta schimbându-şi răspunsurile oferite (cu titlu de exemplu menţionăm faptul că dacă acesta iniţial a declarat că a efectuat reparaţiile cu un prieten, ulterior a susţinut că persoana care l-a ajutat era vărul său). Toate acestea nu demonstrează altceva decât faptul că intimatul a săvârşit faptele imputate cu intenţie directă.

3. Angajatorul a efectuat o corectă individualizare a sancţiunii disciplinare, ţinând cont de criteriile prevăzute de dispoziţiile art. 250 C. mun.

Au fost avute în vedere consecinţele faptelor săvârşite de intimat, constatându-se ca acestea erau în măsură să determine o perturbare gravă a climatului de lucru, cu consecinţe negative semnificative asupra bunei funcţionări a activităţii apelantei, prin încălcarea încrederii pe care angajatorul o acordă salariaţilor săi şi, de asemenea, prin crearea unei stări de nesiguranţa cu privire la cultura etică a angajatorului.

În ce priveşte fapta constând în desfăşurarea, în data de 17 iulie 2015, în timpul programului de lucru, a altor activităţi decât cele cuprinse în fişa postului sau trasate de către superiori, s-a reţinut faptul că săvârşirea acestei fapte este, de asemenea, în măsură să afecteze profitabilitatea apelantei, în condiţiile în care, intimatul a folosit timpul de lucru în vederea stabilirii tuturor detaliilor referitoare la efectuarea anumitor lucrări de reparaţii în interes propriu şi în detrimentul apelantei, pentru societatea M.S.R.L

Raportul juridic de muncă se întemeiază pe încrederea reciprocă a celor două părţi, salariat şi angajator, precum şi pe principiul bunei-credinţe - art. 8 C. mun., încrederii manifestate de angajator îi corespunde obligaţia de fidelitate a salariatului.

În doctrina de specialitate obligaţia de fidelitate a fost definită ca fiind îndatorirea salariatului de a urmări în executarea muncii sale interesele legitime ale angajatorului şi de a se abţine de la orice acţiune având ca scop sau efect afectarea acestor interese.

În sens general, obligaţia de fidelitate, înţeleasă ca obligaţie de a face, încorporează şi obligaţia salariatului de a nu-l concura pe angajatorul său pe parcursul executării contractului individual de muncă, precum şi în obligaţia de confidenţialitate (rezervă, reţinere), constând în obligaţia salariatului de a nu dezvălui datele secrete ale angajatorului.

Componentă a disciplinei muncii, obligaţia de fidelitate este reglementată de prevederile art. 39 alin. (2) lit. d) C. mun., în prezenţa cauză şi de lit. T pct. 2. lit. c) din contractul individual de muncă al intimatului, iar încălcarea acestei obligaţii este interzisă în mod expres de dispoziţiile art. 74 lit. f) din Regulamentul Intern al apelantei, o astfel de faptă fiind calificată ca reprezentând o abatere disciplinară gravă, care poate atrage aplicarea celei mai grave sancţiuni.

Mai mult decât atât, intimatul nici nu a adus la cunoştinţa societăţii  faptul că ar fi desfăşurat anumite activităţi, în nume propriu şi care sunt concurente activităţilor pe care apelanta le desfăşura, ci a încercat în permanenţă să ascundă faptele săvârşite, considerând în mod neîntemeiat că prin faptele sale nu au fost încălcate dispoziţiile din Contractul de muncă, Fişa postului şi Regulamentul Intern.

În aceste condiţii s-a apreciat că fapta prin care intimatul a efectuat concurenţă neloială propriului angajator, încălcând astfel obligaţia de fidelitate stabilită de legiuitor prin dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - C. mun., este în măsură să afecteze însăşi încrederea pe care angajatorul o conferă salariatului, putând conduce la desfacerea disciplinara a contractului individual de muncă.

Societatea a ţinut cont în individualizarea sancţiunii disciplinare aplicate intimatului şi de gradul de vinovăţie cu care acesta a săvârşit faptele, constându-se ca acesta a acţionat cu intenţie directă, cunoscând, acceptând şi urmărind producerea rezultatului constând în încălcarea prevederilor din Regulamentul Intern, Contractul individual de muncă şi fişa postului de mecanic intervenţii exterioare (COR 311518-tehnician maşini şi utilaje).

4. Decizia de concediere disciplinara nr. 451/18.09.2015 cuprinde toate elementele impuse de dispoziţiile art. 252 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - C. mun..

Pentru aceste motive solicită admiterea apelului, să se modifice în tot sentinţa apelată, iar pe fondul cauzei, să se respingă contestaţia împotriva Deciziei nr. 451/18.09.2015 formulată de contestatorul-reclamant.

În drept: art. 466 şi urm., art. 453 alin. (1) C.pr.civ.

Analizând apelul declarat, potrivit dispoziţiilor art. 477 C.pr.civ., în raport de actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut următoarele:

Intimatul-reclamant a avut calitatea de salariat al pârâtei în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr. (..), aşa cum a fost modificat prin actele adiţionale ulterioare, ocupând funcţia de tehnician maşini utilaje.

Prin decizia nr. 451/18.09.2015 emisă de apelanta-pârâtă s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamatului în temeiul dispoziţiilor art. 247 şi urm. C. muncii.

Fapta reţinută de societate la punctul I din decizia de sancţionare disciplinară constă în efectuarea de către salariatul T. D. în data de 18.07.2015, pe cont propriu şi în interes personal, a unor lucrări de reparaţii (piese pompă hidraulică, valvă distribuitor faţă - 2 buc., valvă distribuitor spate şi schimb ulei -45 litri) pentru utilaje C. la clientul M. SRL, aşa cum o arată Registrul de evidențe şi activităţi al acestei firme, fără înştiinţarea angajatorului şi fără ca aceste activităţi să fi reprezentat sarcini de serviciu trasate de către superiorul direct sau de către orice alt reprezentant al societăţii.

Potrivit menţiunilor din decizia de sancţionare, această faptă ar reprezenta abatere disciplinară în temeiul prevederilor art. 11 lit. b) şi mm) şi art.74 lit. f) din Regulamentul Intern al societăţii angajatoare, în temeiul lit. S-e) şi g), lit. T pct.2 din contractul individual de muncă încheiat între părţi şi potrivit fişei postului.

Curtea a subliniat în primul rând faptul că prin cererea de chemare în judecată contestatorul nu a susţinut că nu ar fi executat lucrările la care se face referire în decizia de sancţionare disciplinară. A invocat doar faptul că ziua de 18.07.2015 nu a fost o zi lucrătoare şi, prin urmare, nu se poate reţine în sarcina sa o abatere disciplinară, recunoscând implicit că a efectuat lucrări de reperaţii în ziua respectivă pentru utilaje C. la clientul M. SRL.

Că aşa au stat lucrurile rezultă şi din Registrul de evidențe şi activităţi al M. SRL în care s-a consemnat faptul că  în ziua de 18 07 2015 numitul „G.” a efectuat lucrări de reparaţii (piese pompă hidraulică, valvă distribuitor faţă - 2 buc., valvă distribuitor spate şi schimb ulei - 45 litri) pentru utilaje C. la sediul respectivei societăţi. Aceste menţiuni se coroborează cu răspunsurile date de intimat in faţa comisiei de cercetare disciplinară, acesta recunoscând faptul că este cunoscut si sub numele de „G.” şi că în ziua de 18 07 2015 a efectuat respectivele reparaţii, „cu scule proprii”, fără ca aceasta să reprezinte o sarcină de serviciu atribuită de angajatorul lui.

Prin urmare, Curtea a apreciat că este de necontestat faptul că intimatul-contestator în data de 18.07.2015, pe cont propriu şi în interes personal, a efectuat lucrări de reparaţii pentru utilaje C. la clientul M. SRL, fără înştiinţarea angajatorului şi fără ca aceste activităţi să fi reprezentat sarcini de serviciu trasate de către superiorul direct sau de către orice alt reprezentant al societăţii.

Singura problemă ce trebuie lămurită este dacă efectuarea acestor lucrări, pe cont propriu, reprezintă o abatere disciplinară în condiţiile în care fapta nu a fost săvârşită în timpul programului de lucru al salariatului, ci într-o zi nelucrătoare.

Cu privire la aceste apărări ale contestatorului, contrar susţinerilor instanţei de fond, Curtea a apreciat că fapta reţinută în sarcina salariatului reprezintă o abatere disciplinară.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 74 din Regulamentul Intern al societăţii apelante - următoarele fapte, fără a se limita însă doar la acestea, sunt considerate abateri disciplinare grave şi pot fi sancţionate cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă:

f) implicarea în activităţi care fac în vreun fel concurenţă produselor şi serviciilor oferite de societăţile aparţinând Grupului C..

Rezultă că este definită ca atare abaterea disciplinară reţinută în sarcina intimatului, în chiar regulamentul intern al societăţii angajatoare .

Rezultă cu evidenţă că efectuarea unor lucrări ce reprezintă de fapt atribuţii de serviciu ale salariatului, însă în interes propriu, pentru un client al angajatorului, reprezintă un act de concurenţă la adresa serviciilor prestate de angajatorul intimatului. Lucrările de reparaţii fiind efectuate de intimat în timpul liber al acestuia, nu mai exista motiv ca reprezentanţii M. SRL să se adreseze societăţii apelante în vederea prestării acestor servicii în temeiul contractului încheiat între cele două societăţi, iar apelanta nu a mai fost remunerată pentru prestarea serviciilor respective.

Împrejurarea că reparaţiile au fost efectuate într-o zi nelucrătoare nu are nici un fel de relevanţă cu privire la caracterul faptei de abatere disciplinară.

Prin natura ei, fapta de a face concurenţă angajatorului presupune inclusiv săvârşirea de acte interzise în timpul liber al angajatului, căci este evident că în timpul programului normal de lucru acesta îndeplineşte atribuţiile de serviciu stabilite în fişa postului, pentru angajatorul său.

Nu poate fi primit argumentul intimatului, preluat de instanţa de fond, în sensul că fapta ar fi trebuit să fie săvârşită în timpul programului de lucru, pentru a reprezenta abatere disciplinară.

Limitarea în timp a faptelor ce ar reprezenta abatere disciplinară la timpul de lucru al salariatului nu a fost făcută de prevederea din Regulamentul Intern al angajatorului şi, după cum a reţinut anterior Curtea, nu poate fi justificată nici de natura faptelor ce pot reprezenta acte de concurenţă la dresa angajatorului.

În concluzie, fapta reţinută în sarcina angajatului a fost săvârşită de acesta şi reprezintă abatere disciplinară gravă, pasibilă de a determina aplicarea sancţiunii concedierii, potrivit art. 74 din Regulamentul Intern al societăţii apelante.

Prevederile Regulamentului  Intern sunt completate de cele din contractul individual de muncă încheiat intre părţi şi de fişa postului, potrivit cu care angajatul are obligaţia de fidelitate faţă de angajatorul său şi obligaţia de a respecta Regulamentul Intern al acestuia.

Deşi iniţial intimatul a susţinut faptul că nu a avut cunoştinţă despre prevederile din  Regulamentul Intern şi de Fişa postului pentru funcţia pe care o ocupa, cea de mecanic intervenţii exterioare, din înscrisurile depuse la dosarul de fond rezultă că aceste acte  au fost aduse la cunoștința salariatului. Astfel, intimatului i-a fost înmânat un exemplar al fişei de post şi a semnat exemplarul ce a rămas în posesia societăţii,  iar în tabelul privind luarea la cunoştinţă a prevederilor Regulamentului Intern există şi semnătura intimatului.

Prin urmare, angajatul a avut cunoştinţă despre împrejurarea că faptele comise reprezintă abateri disciplinare şi pot duce la sancţionarea sa.

Apelanta a mai reţinut în sarcina intimatului, cu titlul de abatere disciplinară, faptul că în data de 17.07.2015, în timpul programului de lucru a desfășurat alte activități decât cele cuprinse în fişa postului sau trasate de superiori; mai exact în data de 17.07.2015, între orele 13:44 şi 14:39 salariatul a oprit în satul G., comuna V., jud. D.; între orele 17:52 -18:32 a oprit în localitatea T., Aleea T. la sediul M. SRL; între orele 15:38 – 17:03 a oprit la domiciliul sau. Toate aceste opriri nu au avut legătură cu atribuţiile din fişa postului şi nu au fost impuse de anumite sarcini trasate de superiorul direct sau de către orice reprezentant al societăţii, salariatul neprezentând un ordin de misiune.

Angajatul a indicat ca temei juridic al abaterii din 17 07 2015 prevederile art. 73 din Regulamentul Intern potrivit cu care :  Salariaţilor indiferent de funcţia şi locul de muncă, le sunt interzise: i) desfăşurarea, în timpul programului de lucru, a altor activităţi decât cele cuprinse în fişa postului sau trasate de către superiori;

A reţinut angajatorul şi faptul că salariatul a încălcat contractul individual de muncă nr. (..), lit. T Pct. 2, potrivit cu care: Salariatului îi revin, în principal, următoarele obligaţii: a) obligaţia de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuţiile ce îi revin conform fișei postului; b) obligaţia de a respecta disciplina muncii, precum şi prevederile din fişa postului.

Aceste staţionări au fost constatate de către angajator verificând înregistrările din sistemul GPS cu care era dotat autovehiculul condus de către intimat şi nu au fost contestate de acesta, în cererea de chemare în judecată indicându-se doar faptul că respectivele opriri nu ar fi putut să perturbe activitatea societăţii angajatoare, fiind lipsite de gravitate.

Cu privire la aceste încălcări ale normelor de disciplina muncii instanţa de fond a reţinut că faptele imputate nu reprezintă abateri disciplinare, împrejurare ce rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză. Nu a specificat instanţa de fond care anume declaraţie a martorilor a determinat această apreciere.

Analizând aceste declaraţii, Curtea a reţinut că martorul L. V. a precizat că l-a însoţit pe intimat la o intervenţie desfăşurată la C., iar la întoarcere au trecut şi pe la sediul firmei M. SRL, unde au stat la o cafea şi au discutat despre faptul că reprezentanţii acestei societăţi doreau să cumpere un utilaj de la apelantă, ceea ce s-a şi întâmplat ulterior. A mai declarat martorul faptul că atunci când se întorceau de la C., a fost sunat coordonatorul tehnic şi acesta le-a spus că se pot duce acasă.

Din declaraţia martorului G. F. rezultă că, după ce efectuat reparaţiile la SC H. C., intimatul T. D. şi martorul L. V. trebuiau să meargă acasă. A specificat martorul că în respectiva zi de vineri i-a dat telefon lui L. V. şi acesta i-a spus că se afla acasă la intimatul T. D.

Din această declaraţie, nu rezultă că martorul i-ar fi autorizat pe cei doi angajaţi să efectueze staţionările imputate, cele efectuate în timpul programului de lucru, ci că martorul a aflat că angajaţii erau la intimat acasă când aceştia ajunseseră deja acolo.

Se confirmă deci încălcarea de către intimat a normelor interne ale angajatorului şi cu privire la abaterile din ziua de 17 07 2015.

De altfel, aceste abateri sunt mai puţin grave decât cea săvârşită în ziua de 18 07 2015, anterior analizată, care prin ea însăşi este de natură să justifice aplicarea sancţiunii disciplinare a concedierii angajatului, astfel cum s-a specificat în Regulamentul Intern al societăţii apelante. Prin urmare, nu se pune problema unei greşite individualizări de către angajator a sancţiunii aplicate intimatului-contestator.

Pentru considerentele anterior expuse, reţinând netemeinicia soluţiei pronunţate în cauză de către instanţa de fond, în temeiul dispoziţiilor art.480 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă SC B. C. SRL şi a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a respinge acţiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare