Pensii. Revizuire pensie

Decizie 2068 din 04.09.2018


Potrivit dispoziţiilor  art. 107  din  Legea  nr. 263/2010: “(1) În situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie, se constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.

Asupra apelului civil de faţă, constată:

Prin sentinţa civilă nr. 405/12.04.2018, pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 5595/95/2017, a respins excepția inadmisibilității cererii, invocată de pârâtă.

A respins cererea de chemare în judecată ulterior precizată, formulată de reclamantul G. A., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Gorj,  județul Gorj.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Conform cererii ulterior precizate (fila 25 din dosar), reclamantul este nemulțumit de faptul că nu i s-a valorificat perioada lucrată în grupa I de muncă, în baza adeverințelor nr.152/2/1190/06.04.2017, nr. 42/10/283/06.03.2007, nr.92/3529/15.01.2008 și nr.  9461/01.08.1991.

 Dispozițiile art.158 alin.(4)  din Legea nr.263/2010 stabilesc că adeverinţele care atestă încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi/sau a II-a de muncă sunt valorificate numai în situația în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.

Conform art.126  alin.(1)  din Normele metodologice  de aplicare a Legii nr.263/2010: ,,Adeverinţele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoanele şi-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a II-a de muncă se întocmesc potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14, numai pe baza documentelor, verificabile, aflate în evidențele angajatorilor sau ale deţinătorilor legali de arhive.”

 În anexa 14 la Normele metodologice  de aplicare a Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt arătate mențiunile pe care trebuie să le cuprindă adeverința ce atestă încadrarea in grupa I sau a II-a de muncă, respectiv denumirea societății unde si-a desfășurat activitatea salariatul, meseria/funcția acestuia,  grupa I sau a II-a de muncă in care a fost încadrat, perioada în care a desfășurat activitate în grupa de munca, procentul încadrării în grupa de munca,  actul administrativ emis de unitate, conform prevederilor Ordinului ministrului muncii şi ocrotirilor sociale, al ministrului sănătății şi al președintelui Comisiei Naționale pentru Protecția Muncii nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților şi categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I şi a II-a  de muncă în vederea pensionării (proces-verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administrație şi a sindicatului privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă, pontajele lunare, registrul de evidență a intrărilor în subteran etc.), temeiul juridic al încadrării în grupa I sau a II-a de muncă.

Prevederile mai sus enunțate se aplică adeverințelor emise după data intrării  în vigoare a Normelor metodologice  de aplicare a Legii nr.263/2010 (28.03.2011).

Până la intrarea în vigoare a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.263/2010 mențiunile  pe care trebuia să le cuprindă o adeverință ce atesta grupa I sau a II-a de muncă au fost stabilite în anexa la Ordinul nr.590/2008 emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, fiind  aceleași  cu cele din anexa nr.14 la Normele metodologice de aplicare a Legii nr.263/2010.

Cu privire la  adeverințele emise înainte de intrarea în vigoare a Ordinului nr.590/2008, prevederile art.126 alin.(4)  din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.263/2010 stabilesc următoarele: ,,Adeverinţele nevalorificate la stabilirea şi/sau recalcularea pensiilor, întocmite şi eliberate anterior intrării în vigoare a Ordinului ministrului muncii, familiei şi egalității de șanse nr. 590/2008 pentru aprobarea Procedurii privind modul de întocmire şi eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, necesare stabilirii şi/sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile  Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează la stabilirea şi/sau modificarea drepturilor de pensie dacă îndeplinesc condițiile legale de valabilitate, chiar dacă nu sunt conforme cu modelul prevăzut la alin.(1).”

Potrivit prevederilor de la pct.6 din Ordinul nr.50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților şi categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I şi a II-a  de muncă în vederea pensionării: „Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)”.

 Prin adresa nr.152/2/1190/06.04.2017 Sucursala Regionala C.F. Craiova a Companiei Naționale de Căi Ferate ,,C.F.R.” S.A. a răspuns cererii prin care reclamantul a solicitat eliberarea unei adeverințe privind încadrarea în grupă superioară de muncă, în sensul că  cererea nu poate fi soluționată favorabil, având în vedere actul nr.5870/12.12.2008 emis de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse-Direcția Asigurări Sociale, prin care s-a precizat că  persoanele  care la data de  01.02.1990 aveau calitatea de pensionari și care și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă prevăzute potrivit reglementărilor existente până în anul 1990 a fi încadrate  în grupa I sau a II-a de muncă beneficiază de drepturile conferite de încadrarea în grupa superioară de muncă conform Deciziei Curții Constituționale nr.87, publicată în Monitorul Oficial nr.352/26.07.1999, dacă funcțiile respective erau cuprinse în Ordinul M.M.O.S. nr.50/1990 în forma inițială, publicat în Monitorul Oficial nr.38/20.03.1990, faptul că în Ordinul nr.50/1990 în forma inițială, în anexa nr. II, pentru calea ferată au fost nominalizate la poziția nr.112 doar funcțiile ,,operator” și la poziția 113 funcția de operator mecanic locomotivă, iar din carnetul de muncă nu reiese că la data de 01.02.1990  reclamantul avea calitatea de salariat (fila 5 din dosar).

Prin adeverința nr.42/10/283/06.03.2007 eliberată de Regionala CF Craiova (fila 11) se atestă că reclamantul a desfășurat activitate în schimburi în perioada 28.12.1952-30.04.1984, în funcția de I.D.M. și a beneficiat de spor pentru munca prestată în timpul nopții în perioada 01.09.1965-30.04.1984, în procent mediu de 4,73%.

Prin adeverința nr.92/3529/15.01.2008 eliberată de Regionala CF Craiova (fila 12) se atestă că reclamantul a desfășurat activitate în schimburi în perioada 01.01.1963-30.04.1984, în funcția de I.D.M. și a beneficiat de spor pentru munca prestată în timpul nopții în perioada 01.01.1963-30.04.1984, în procent mediu de 4,73%.

Aceste documente nu atestă încadrarea reclamantului în grupa I de muncă. Prin adresa nr.152/2/1190/06.04.2017 s-a comunicat refuzul de eliberare a unei adeverințe care să ateste încadrarea activității reclamantului în grupa I de muncă, iar adeverințele nr.42/10/283/06.03.2007 și nr.92/3529/15.01.2008 confirmă acordarea unui spor pentru munca prestată în timpul nopții, aspect fără nicio relevanță în privința realizării unui stagiu de cotizare în grupa I de muncă.

Pentru a stabili drepturile de pensie, casa teritorială de pensii verifică documentația din cadrul dosarului de pensionare, reținând realizarea unor stagii de cotizare în grupe superioare de muncă doar în situația existenței la dosarul de pensie a documentelor care să dovedească desfășurarea activității în astfel de condiții.

În lipsa acestor documente, persoana interesată are posibilitatea obținerii unei adeverințe care să probeze efectuarea unui stagiu de cotizare în grupa I de muncă, cu condiția existenței documentelor primare privind încadrarea în grupa I de muncă, iar, în lipsa unor astfel de acte, așa cum s-a stabilit prin Decizia în interesul legii nr.9/16.05.2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, cel interesat are posibilitatea formulării unei acțiunii prin care să se constate încadrarea activității în grupa I de muncă.

Cât privește adeverința nr.9461/01.08.1991, eliberată de Exploatarea Minieră Albeni, în aceasta se menționează că reclamantul a fost angajat pe o durată determinată de 3 luni, în perioada 23.04.1991-19.07.1991, cu un salariu negociat de 10.325 lei și se încadrează în grupa I  de muncă (fila 7 din dosar).

Adeverința a fost emisă anterior intrării în vigoare a Ordinului nr.590/2008, astfel că, în baza art. 126 alin.(4)  din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.263/2010, se utilizează la stabilirea şi/sau modificarea drepturilor de pensie dacă îndeplinește condițiile legale de valabilitate, chiar dacă nu este conformă cu modelul prevăzut în anexa la Ordinul nr.590/2008 și  în anexa nr.14 la Normele metodologice  de aplicare a Legii nr.263/2010.

Adeverința  nr.9461/01.08.1991 eliberată de Exploatarea Minieră Albeni nu cuprinde însă minimul de elemente necesare atestării desfășurării activității reclamantului în grupa I de muncă.

În adeverință nu s-a menționat procentul din timpul efectiv lucrat în condițiile grupei I de muncă.

Această mențiune nu poate lipsi dintr-o adeverință ce atestă desfășurarea activității în grupa I de muncă, având în vedere că, potrivit dispozițiilor pct.7 alin.(1)  din Ordinul nr.50/1990, ,,Încadrarea în grupele I şi II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.” 

Deci, pentru încadrarea în grupa I de muncă era necesar ca salariatul să desfășoare activitate în grupa I de muncă cel puțin 50% din timpul de lucru, aspect ce nu poate fi verificat prin analiza adeverinței nr.9461/01.08.1991.

De asemenea, era necesară indicarea în adeverință a prevederilor din actul normativ ce a constituit temei pentru încadrarea reclamantului în grupa I de muncă (număr, dată, poziție, anexă etc.), pentru a fi posibilă verificarea respectării legislației privind încadrarea activității în grupa I de muncă, în condițiile art. 158 alin.(6)  din Legea nr.263/2010.

În concluzie, adeverința nr.9461/01.08.1991 nu a reprezentat un document care să ateste  realizarea unui stagiu de cotizare în grupa I de muncă.

Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, a respins cererea de chemare în judecată, ulterior precizată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantul Gorun Adrian, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea apelului a arătat că în fapt a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Gorj pentru a recunoaşte încadrarea în grupa superioară de muncă si să se ia în calcul grupa I de muncă pentru perioada 1989-2017.

În momentul  în care a ieşit la pensie la limită de vârstă, Casa de Pensii nu a luat în calcul  adeverinţele emise de CFR Craiova, cu grupa I de muncă, respectiv adeverinţa nr. 42/10/283, nr. 92/3529, nr. 152/2/1190/6.04.2017 şi adeverinţa nr. 9461/01.08.1991 eliberată de E.M.Albeni.

Ulterior prin cererea înregistrată la Casa de Pensii a solicitat reanalizarea acordării sporului de grupă în sensul revizuirii drepturilor de pensie cu privire la stagiul de cotizare realizat în grupa superioară, în baza documentelor depuse.

În acelaşi timp,  pârâta nu a emis nicio decizie în sensul recalculării pensiei pentru a putea contesta la Comisia Centrală de Contestaţii, ci a eliberat numai adrese prin care i s-a comunicat faptul că nu sunt întemeiate.

A mai arătat  că a fost în imposibilitatea de a contesta o decizie de pensie, casa de pensii nu a trimis nicio decizie în acest sens.

Intimata pârâtă a fomulat întâmpinare, prin care a arătat că nu se contestă  o decizie de pensionare, situaţie în care a invocate excepţia inadmisibilităţii, în baza prevederilor art. 149-153 din Legea nr. 263/2010, iar adresa nr. 152/2/1190/06.04.2017 nu reprezintă un document de încadrare în grupa superioară de muncă şi a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Apelul este nefondat.

Curtea, analizând sentinţa prin prisma criticilor invocate, a apărărilor formulate, a dispoziţiilor legale relevante şi a art.479 alin.(1) teza a II-a  şi urm., din Codul de procedură civilă, constată că nu subzistă nici motive de ordine publică şi nici alte motive care să poată  duce  la schimbarea sau anularea acesteia.

Astfel,  nu sunt întemeiate criticile apelantului cu privire la interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii şi că instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, în condiţiile în care hotărârea cuprinde  motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, aşa cum prevede art.425 C. pr. civ.

Chiar dacă apelantul a invocat prin motivele de apel imposibilitatea contestării unei  decizie de pensie sau de reclaculare a acesteia, în condiţiile în care casa de pensii nu a emis nicio decizie în acest sens, se constată că în raport de limitele învestirii instanţei  nu pot fi primite ca întemeiate nici aceste critici.

În acest sens, apelantul a solicitat instanţei prin cererea introductivă (fila 3 dosar fond)  recunoaşterea încadrării în grupa de muncă superioară şi să-I fie luată în calcul grupa I de muncă pentru perioada 1989-2017, iar prin precizarea din 18.01.2018  (fila 25 dosar fond) a solicitat emiterea unei decizii de recalculare a pensiei prin care să fie valorificate perioadele lucrate în grupa I de muncă, potrivit adeverinţelor  nr. 42/10/283, nr. 92/3529, nr. 152/2/1190/6.04.2017 şi adeverinţa nr. 9461/01.08.1991 eliberată de E.M.Albeni.

Cu privire la aceste aspecte, instanţa a apreciat judicios că la data de 01. 02. 1990, apelantul avea calitatea de salariat, iar nu pe cea de pensionar pentru a beneficia de drepturile conferite de încadrarea în grupa superioară de muncă conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 87/1999, în raport şi de precizările din actul nr. 5870/12. 12. 2008 emis de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse (adresa nr. 152/2/1190/06. 04. 2017.

În legătură cu adeverinţele nr. 42/10/283/06. 03. 2007 şi nr. 92/3529/15. 01. 2008 emise de Regionala CF Craiova, instanţa a reţinut că apelantul  a desfăşurat  activitatea în schimburi în perioadele 28. 12. 1952- 30. 04. 1984, respectiv 01. 01. 1963- 30. 04. 1984,  beneficiind de spor pentru muncă prestată în timpul nopţii, în procent mediu de 4,73 %, fără ca prin aceste înscrisuri să se ateste încadrarea în grupa I de muncă.

Adeverința  nr.9461/01.08.1991 eliberată de Exploatarea Minieră Albeni nu cuprinde însă minimul de elemente necesare atestării desfășurării activității reclamantului în grupa I de muncă (fila 33 dosar fond), în condiţiile în care  nu s-a menționat procentul din timpul efectiv lucrat în condițiile grupei I de muncă şi nici temeiul legal, astfel că nu sunt îndeplinite  condiţiile legale de valabilite, potrivit art. 126 alin. (4) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 263/2010.

Potrivit art. 397 alin. (1) C. pr. civ. “Instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cererilor deduse judecăţii. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel”.

Aşadar, instanţa s-a pronunţat în limitele învestirii, nefiind posibilă obligarea intimatei să emită o decizie de recalculare a drepturilor de pensie, în temeiul dispoziţiilor  art. 107  din  Legea  nr. 263/2010 potrivit cărora: “(1) În situaţia în care, ulterior stabilirii şi/sau plăţii drepturilor de pensie, se constată diferenţe între sumele stabilite şi/sau plătite şi cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire.

(11) În situaţia asiguraţilor prevăzuţi la art. 6 alin. (1) pct. IV, care au depus declaraţia individuală de asigurare, dacă la definitivarea anului fiscal, pe baza datelor comunicate de organul fiscal central, se constată diferenţe între venitul lunar asigurat utilizat la stabilirea punctajelor lunare avute în vedere la calculul pensiei şi cel ales de contribuabil în declaraţia individuală de asigurare, casa teritorială de pensii operează, din oficiu, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire care se emite până la data de 31 decembrie a anului în curs pentru anul anterior.

(2) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1) şi (11) se acordă sau se recuperează, după caz, în cadrul termenului general de prescripţie, calculat de la data constatării diferenţelor.

(3) Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor şi/sau a stagiilor de cotizare, perioadelor asimilate stagiilor de cotizare prevăzute de lege şi prin valorificarea altor documente de natură să conducă la modificarea drepturilor de pensie, nevalorificate la stabilirea acesteia.

(4) Pensionarii pentru limită de vârstă care, după data înscrierii la pensie, realizează stagiu de cotizare, pot solicita recalcularea pensiei, în condiţiile legii.

(5) Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) şi (4) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea”.

Nici celelalte critici invocate nu sunt întemeiate şi  în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea va  respinge  apelul ca nefondat, păstrând soluţia instanţei ca fiind legală şi temeinică.