Respingerea cererii de valorificare la stabilirea drepturilor de pensie, a perioadei în care apelantul a urmat cursurile unei şcoli postliceale

ASIGURĂRI SOCIALE

Respingerea cererii de valorificare la stabilirea drepturilor de pensie, a perioadei în care apelantul a urmat cursurile unei şcoli postliceale

- art. 133 alin. 1 din Legea nr. 3/1950 (Codul muncii)

- art. 5, art. 71 , art. 72, art. 77, art. 84 din Legea nr. 11/1968 privind învăţământul

- art. 3, art. 19, art. 49 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

Apelantul a absolvit în luna iunie 1971 cursurile unei şcoli post liceale, însă în perioada în care a urmat cursurile acesteia nu ava calitatea de angajat, condiţie impusă de art. 133 alin. 1 din Legea nr. 3/1950, în vigoare în acea perioadă, pentru a se considera vechime neîntreruptă în muncă.

Legea nr. 11/1968 privind învăţământul, din aceeaşi perioadă, diferenţia şcoala profesională ce pregătea muncitori calificaţi în unităţi de producţie, de şcoala de specializare post liceală.

Art. 49 din Legea nr. 263/2010 nu asimilează stagiului de cotizare perioada în care asiguratul a urmat cursurile unei şcoli postliceale, în care nu s-a contribuit la fondul de asigurări sociale, spre deosebire de ucenici, de absolvenţii unei şcoli profesionale care s-au pregătit în şcoli profesionale, ateliere, lucrând în producţie, practica judiciară depusă la dosar referindu-se la astfel de situaţii, nu la cea incidentă în cauză, astfel că, s-a apreciat corectă soluţia de respingere a cererii deduse judecăţii.

Curtea de Apel Oradea – Secţia I-a civilă

Decizia civilă nr. 40 din 7 februarie 2019

Prin Sentinţa civilă nr. (...)/LM din 3.10.2018, Tribunalul (...) a respins excepţia de inadmisibilitate invocată de intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII (...).

A respins contestaţia completată formulată de contestatorul (...) (...) - CNP (…) domiciliat în localitatea (...) (...), în contradictoriu cu intimatele CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII (...), cu sediul în localitatea (...) (...), cod fiscal (...) şi CASA NAŢIONALĂ DE PENSII PUBLICE – COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAŢII, cu sediul în (...).

Fără cheltuieli de judecată.

Analizând cu prioritate excepţia de inadmisibilitate invocată de intimata Casa Judeţeană de Pensii (...), faţă de dispoziţiile art. 224 şi art. 248 Cod procedură civilă, instanţa de fond a reţinut următoarele considerente:

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 956 din 13.11.2012 s-a statuat că dispoziţiile art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în măsura în care se interpretează că nesoluţionarea contestaţiilor şi necomunicarea în termenul legal a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestaţii, respectiv ale comisiilor de contestaţii care funcţionează în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii nu împiedică accesul la justiţie.

Contestatorul a formulat contestaţie împotriva deciziei de respingere a cererii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă nr. (...)/22.10.2016 la data de 13 decembrie 2016, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului (...) la data de 9 ianuarie 2018.

În speţă, faţă de faptul că petentul s-a adresat instanţei de judecată după împlinirea termenului legal de soluţionare de 45 de zile de la data înregistrării contestaţiei formulate către Comisia Centrală de Contestaţii, prevăzut de art. 150 alin. 4 din Legea nr. 263/2010, dând eficienţă prevederilor legale mai sus arătate şi Deciziei Curţii Constituţionale nr. 956 din 13.11.2012, liberul acces la justiţie semnificând faptul că orice persoană se poate adresa instanţelor judecătoreşti pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor sau a intereselor sale legitime, instanţa a respins excepţia de inadmisibilitate invocată de intimata Casa Judeţeană de Pensii (...).

Cu privire la fondul cauzei, instanţa a reţinut că prin Decizia nr. (...)/18.11.2004 emisă de intimata Casa Judeţeană de Pensii (...), contestatorul a fost înscris la pensie de invaliditate gradul III, în baza prevederilor Legii nr.19/2000, începând cu data de 16.11.2004.

Începând cu data de 13.06.2015, pensia de invaliditate gradul III a fost transformată în pensie pentru limită de vârstă, conform Deciziei nr.(...)/22.10.2015.

Prin cererea înregistrată la intimata Casa Judeţeană de Pensii (...) sub nr. (...)/30.09.2016, s-a reţinut că, contestatorul a solicitat recalcularea drepturilor de pensie prin valorificarea perioadei 15.09.1969 - 30.06.1971, cât a urmat cursurile Şcolii de Specializare Postliceală (...), potrivit înscrierilor din copia Diplomei nr. (...)/12.02.1973 eliberată de Consiliul Popular Judeţean (...).

S-a reţinut totodată că, intimata Casa Judeţeană de Pensii (...) a emis Decizia nr. (...)/22.10.2016 prin care a fost respinsă cererea de recalculare, cu motivarea că perioada 15.09.1969 - 30.06.1971 nu reprezintă perioadă necontributivă care se asimilează stagiului de cotizare, conform dispoziţiilor art.49 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.

Împotriva deciziei nr. (...)/22.10.2016, instanţa de fond a reţinut că, contestatorul a formulat contestaţie înregistrată la Casa Judeţeană de Pensii (...) sub nr. (...)/13.12.2016, soluţionată de Casa Naţională de Pensii Publice – Comisia Centrală de Contestaţii prin Hotărârea nr. (...)/19.06.2018, în sensul respingerii ca neîntemeiată.

S-a reţinut de instanţă că prin contestaţia formulată, contestatorul a solicitat obligarea intimatei să-i revizuiască drepturile de pensie prin luarea în considerare a perioadei, 15.09.1969 - 30.06.1971 în care a fost elev al Şcolii de Specializare Postliceală (...), susţinând că în mod nelegal intimata nu i-a valorificat această perioadă ca stagiu de cotizare asimilat.

Valorificarea sau nu a perioadei 1969 - 1971 ca stagiu de cotizare s-a apreciat că se poate face numai în baza prevederilor legale ce reglementează la momentul cererii această instituţie juridică, respectiv de Legea 263/2010.

În soluţionarea problemei de drept, instanţa a reţinut că este important a se distinge între formele de învăţământ, în funcţie de conţinutul ciclului de învăţământ, şi de a se verifica îndeplinirea criteriilor ce caracterizează o şcoală destinată formării profesionale, prin raportare la reglementările specifice perioadei în care a avut loc pregătirea, fără ca analiza să se limiteze la aspectul formal al denumirii acestei instituţii.

La momentul în care contestatorul a urmat cursurile Şcolii de Specializare Postliceală, s-a constatat că erau în vigoare prevederile Legii nr. 11/1968.

Prin sintagma formă de învăţământ prin prisma prevederilor legale susmenţionate, instanţa de fond a reţinut că se înţelege unul dintre următoarele niveluri din cadrul sistemului naţional de învăţământ reglementat prin art. 5 Legea privind învăţământul:  învăţământul preşcolar; învăţământul obligatoriu de cultură generală; învăţământul liceal; învăţământul profesional şi învăţământul tehnic; învăţământul superior şi învăţământul postuniversitar.

La art. 71 s-a constatat că este reglementată organizarea Învăţământului profesional şi învăţământului tehnic, astfel potrivit art. 71 alin. 1 şi 2 „Învăţământul profesional se realizează prin şcoli profesionale şi ucenicie la locul de muncă”, iar „Învăţământul tehnic se realizează prin şcoli de maiştri şi şcoli de specializare postliceală.”

Art. 74 din Legea nr. 11/1968 s-a reţinut că arată că „Şcoala profesională pregăteşte muncitori calificaţi pentru meseriile necesare economiei naţionale sau desfăşurării unor activităţi social-culturale”, iar art. 77 stipulează că „Ucenicia la locul de muncă este una din normele prin care se realizează pregătirea de muncitori calificaţi. Prin această formă de învăţământ, pregătirea practică a tinerilor se realizează în procesul activităţii zilnice, în unităţi de producţie sau de deservire a populaţiei, iar pregătirea teoretică se asigura prin învăţământ profesional seral sau prin învăţământ de zi organizat în perioade de două - trei luni pe an, timp în care ucenicii părăsesc producţia.”

Art. 84 din acelaşi act normativ prevede că „Şcoala de specializare postliceală realizează pregătirea profesională a absolvenţilor liceelor de cultura generală, în vederea exercitării unor activităţi de nivel mediu, tehnice sau social-culturale.”

Prin urmare, din analiza acestor dispoziţii legale incidente în speţa dedusă judecăţii, instanţa de fond a reţinut că ciclul de învăţământ profesional, este distinct de cel postliceal, din punctul de vedere al formei de învăţământ, astfel încât, durata Şcolii de Specializare Postliceală nu poate dobândi valenţele unui stagiu valorificabil la stabilirea drepturilor de pensie, nefiind echivalentul unei şcoli de ucenici, respectiv al unei şcoli profesionale. Totodată nu reprezintă nicio formă de învăţământ superior pentru a deveni incidente dispoziţiile art. 49 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 263/2010.

Hotărârile judecătoreşti invocate cu titlu de practică judiciară şi temeiurile legale redate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, instanţa de fond a apreciat că se referă la situaţia în care o persoană a fost elev a unei şcoli de ucenici, respectiv al unei şcoli profesionale, or, contestatorul a urmat cursurile unei şcoli postliceale, ca formă de învăţământ distinctă.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse, instanţa a respins contestaţia completată formulată de contestator ca neîntemeiată şi a luat act că intimatele nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat apel contestatorul (...) (...), solicitând admiterea acestuia, respingerea şi anularea sentinţei, a Hotărârii nr. (...)/19.06.2018 a Casei Naţionale de Pensii de Pensii, obligarea Casei Judeţene de Pensii (...) să procedeze la determinarea punctajului mediu anual prin valorificarea stagiului de cotizare realizat în perioada 15.09.1969 - 30.06.1971 ca vechime în muncă, la recalcularea pensiei şi la plata drepturilor băneşti datorate, începând cu data de 30.09.2016, fără cheltuieli de judecată.

Prin motivele de apel s-a invocat că i s-a refuzat valorificarea ca stagiu de cotizare, ca vechime în muncă, perioada în care a urmat o şcoală de formare profesională în intervalul 15.09.1969 - 30.06.1971. Nu a ţinut cont instanţa de fond de actele şi înscrisurile depuse la dosar, de evoluţia sa profesională, nu a făcut o corelaţie cu încadrarea corespunzătoare din punct de vedere juridic, între legislaţia europeană privind Codul european de securitate socială şi hotărârile CEDO, cu legislaţia internă ce trebuia să-şi adapteze normele interne în concordanţă cu legislaţia respectivă.

Dispoziţiile Legii nr. 3/1950, la art. 133 au dezlegat problema de drept dedusă judecăţii şi a statuat clar că vechimea în muncă se consideră neîntreruptă şi pe timpul în care angajatul urmează o şcoală în scopul pregătirii profesionale sau politice. Este de necontestat că el a urmat şi absolvit o şcoală de formare profesională, acea perioadă constituie vechime în muncă şi nu există temei legal pentru nevalorificarea perioadei în discuţie ca stagiu de cotizare.

Legea nr. 19/2000 la art. 160 alin. 1 a instituit că vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a acestei legi, constituie stagiu de cotizare, legislaţia actuală la art. 16, litera a) din Legea nr. 263/2010 a stabilit că, vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la data de 1 aprilie 2001, se face cu carnetul de muncă sau cu alte acte prevăzute de lege.

Abuziv instanţa a făcut afirmaţia că persoanele cuprinse în hotărârile judecătoreşti depuse la dosar au avut calitatea de elevi ai unei şcoli de ucenici, acestea s-au aflat în situaţia absolvirii unei şcoli postliceale de 2 ani, ca şi situaţia în care se află contestatorul.

În drept s-au invocat dispoziţiile legale cuprinse în art. 133 din Legea nr. 3/1950, art. 160 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, art. 159 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.

Intimatele, prin întâmpinarea depusă la dosar, au solicitat respingerea apelului, invocând că, corect instanţa de fond a statuat faptul că nu se poate opera o recalculare în baza unei diplome de absolvire cursuri postliceale. În perioada 15.09.1969 - 30.06.1971 apelantul a urmat cursurile postliceale nu ale unui învăţământ profesional, forme de învăţământ distincte, diferit reglementate, durata şcolii de specializare postliceală neputând dobândi valenţele unui stagiu valorificabil la stabilirea drepturilor de pensie, nefiind echivalentul unei şcoli de ucenici sau profesionale, astfel că, nu se circumscrie art. 49 alin. 1, litera b) din Legea nr. 263/2010.

Examinând sentinţa apelată, prin prisma motivelor de apel, cât şi din oficiu, Curtea a reţinut următoarele:

Apelantului i-au fost stabilite drepturile de pensie, de invaliditate cu începere din data de 16.11.2004, în baza Legii nr. 19/2000, transformată în pensie pentru limită de vârstă din data de 13.06.2015, în baza Legii nr. 263/2010; prin decizia contestată, menţinută prin Hotărârea emisă de Comisia de Contestaţii, s-a respins cererea acestuia de valorificare a perioadei în care a urmat cursurile şcolii postliceale, cu motivarea că se asimilează stagiului de cotizare doar perioada în care s-au urmat cursurile de zi ale învăţământului universitar, organizat potrivit legii, cu condiţia absolvirii acestora, aspecte corect reţinute şi de către instanţa de fond.

Din analiza înscrisului, aflat în copie la dosarul de fond fila 14, numit Diplomă de absolvire a şcolii de specializare postliceală, seria B, nr. (...), eliberată sub nr. (...)/12 februarie 1973, eliberată de Consiliul Popular Judeţean (...), Curtea a reţinut că apelantul a urmat cursurile şcolii de specializare postliceală, Grup şcolar de construcţii din (...), specializarea tehnician instalaţii tehnico sanitare, încălzire centrală şi de gaze, cu durata de şcolarizare de 2 ani, că a promovat examenul de absolvire în sesiunea iunie 1971.

Legea în vigoare în perioada în care apelantul a urmat cursurile şcolii postliceale a fost cea cu nr. 3/1950, Codul Muncii, câtă vreme aceasta a fost abrogată doar prin Legea nr. 10/1972, Codul Muncii, publicată în Buletinul Oficial al României nr. 140 din 1 decembrie 1972, în vigoare la 3 luni de la data publicării, respectiv din data de 01.03.1973, deci după data la care acesta a promovat examenul de absolvire.

Potrivit art. 133 aliniat 1, litera e) din Legea nr. 3/1950, Codul Muncii invocată, în vigoare la data la care apelantul a urmat cursurile şcolii post liceale, se consideră vechime în muncă neîntreruptă situaţiile în care angajatul:

a) satisface stagiul militar, este concentrat sau este mobilizat;

b) îndeplineşte o funcţiune eligibilă;

c) este transferat de la o unitate din sectorul socialist la alta;

d) urmează o şcoală în scopul pregătirii profesionale;

e) şi-a întrerupt serviciul din cauza lichidării sau mutării unităţii în altă localitate, dacă întreruperea nu depăşeşte 30 zile;

f) se mută pentru a urma soţul sau soţia în altă localitate, fără ca întreruperea să poată depăşi 30 zile;

g) se află în stare de invaliditate temporară.

Ca urmare, din cele expuse mai sus, Curtea a reţinut faptul că legiuitorul a avut în vedere considerarea ca vechime neîntreruptă în muncă şi a situaţiei în care angajatul urma o şcoală în scopul pregătirii sale profesionale, or, apelantul nu deţinea o astfel de calitate de angajat în perioada în care a urmat cursurile post liceale, iar, pe de altă parte, în aceiaşi perioadă, actul normativ cu caracter special, ce reglementa învăţământul, a fost, astfel cum corect a reţinut instanţa de fond, cel cu nr. 11/1968, privind învăţământul în Republica Socialistă România.

Potrivit art. 5 din acest act normativ, învăţământul a avut următoarea organizare:

- învăţământul preşcolar;

- învăţământul obligatoriu de cultură generală;

- învăţământul liceal;

- învăţământul profesional şi învăţământul tehnic;

- învăţământul superior;

- învăţământul postuniversitar.

Legiuitorul a avut în vedere considerarea ca vechime neîntreruptă în muncă a perioadei în care un angajat urma o şcoală în vederea pregătirii sale profesionale, or, apelantul, potrivit celor evidenţiate în carnetul de muncă al acestuia, seria A.X. nr. (...), filele 15 - 16 dosar de fond, a dobândit calitatea de angajat doar din data de 01.081971 la T.C.T. Grup Şantier Construcţii (...), poziţia 1, deci, neavând calitatea cerută, nu putea beneficia de dispoziţia legală enunţată, criticile fiind astfel neavenite.

Potrivit art. 71 din Legea nr. 11/1968, învăţământul profesional se realiza prin şcoli profesionale şi ucenicie la locul de muncă. Învăţământul tehnic se realiza prin şcoli de maiştri şi şcoli de specializare postliceală. Învăţământul profesional şi învăţământul tehnic se realiza, de asemenea, prin cursuri de calificare şi cursuri de perfecţionare a muncitorilor şi a personalului mediu de specialitate.

Conform art. 72 din acelaşi act normativ, şcoala profesională pregătea muncitori calificaţi pentru meseriile necesare economiei naţionale sau desfăşurării unor activităţi social-culturale iar, potrivit art. 77, reglementa ucenicia la locul de muncă, ca fiind una din normele prin care se realiza pregătirea de muncitori calificaţi. Prin această formă de învăţământ, pregătirea practică a tinerilor se realiza în procesul activităţii zilnice, în unităţi de producţie sau de deservire a populaţiei, iar pregătirea teoretică se asigura prin învăţământ profesional seral sau prin învăţământ de zi organizat în perioade de 2-3 luni pe an, timp în care ucenicii părăseau producţia.

Potrivit art. 84, din Legea susmenţionată, şcoala de specializare postliceală realiza pregătirea profesională a absolvenţilor liceelor de cultură generală, în vederea exercitării unor activităţi de nivel mediu, tehnice sau social-culturale.

Ca urmare, Curtea a reţinut că cele două forme de învăţământ evidenţiate mai sus erau diferite, şcoala postliceală neputând fi asimilată uneia de ucenici şi nici a uneia profesionale, aspect corect apreciat şi de către instanţa de fond. Practica judiciară, depusă de către apelant la dosar filele 17 - 26, se referă la absolvirea de către contestatori a unor şcoli de ucenici şi nu a unei şcoli post liceale, sens în care s-a avut în vedere dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu ocazia soluţionării unui recurs în interesul legii, prin Decizia nr. 18/05.10.2015 în interpretarea şi aplicarea art. 3 alin. 1 litera p) şi art. 19 aliniat 1 din Legea nr. 263/2010, criticile în acest sens nefiind astfel întemeiate.

Potrivit art. 3, alin. 1 din Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, constituie stagiu de cotizare perioada de timp pentru care s-au datorat contribuţii de asigurări sociale la sistemul public de pensii, precum şi cea pentru care asiguraţii cu contract de asigurare socială au datorat şi plătit contribuţii de asigurări sociale la sistemul public de pensii. Din cuprinsul art. 17, alin. 2, din acelaşi act normativ, Curtea a reţinut faptul că, legiuitorul a stabilit că perioadele de până la data de 1 aprilie 2001, constituie stagiu de cotizare dacă o persoană:

a) s-a aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 49;

b) are stabilite drepturi privind vechimea în muncă în baza prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat.

(3) Constituie stagiu de cotizare şi timpul util la pensie realizat de agricultori, în condiţiile reglementate de legislaţia privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale ale agricultorilor, anterioară datei de 1 aprilie 2001.

Conform art. 49 din actualul act normativ în materia pensiilor publice de stat, în sistemul public de pensii se asimilează stagiului de cotizare şi perioadele necontributive, denumite în continuare perioade asimilate, în care asiguratul:

a) a beneficiat de pensie de invaliditate;

b) a urmat cursurile de zi ale învăţământului universitar, organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor respective, cu condiţia absolvirii acestora cu diplomă;

c) a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat;

d) a beneficiat, în perioada 1 aprilie 2001 - 1 ianuarie 2006 de indemnizaţii de asigurări sociale, acordate potrivit legii;

e) a beneficiat, începând cu data de 1 ianuarie 2005, de concediu pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de accident de muncă şi boli profesionale;

f) a beneficiat, începând cu data de 1 ianuarie 2006, de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani.

Raportat la considerentele expuse, câtă vreme în perioada în care apelantul a urmat cursurile şcolii postliceale, acesta nu a contribuit la fondul de asigurări sociale, spre deosebire de ucenici, de absolvenţii unei şcoli profesionale care s-au pregătit în şcoli profesionale, ateliere, lucrând în producţie sub coordonarea unei persoane calificate, principiul contributivităţii nefiind astfel incident situaţiei sale, dispoziţiile art. 49 din Legea nr. 263/2010 nu sunt incidente, astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond.

Art. 16, alin. 1, litera a) din Legea nr. 263/2010 stabileşte într-adevăr faptul că, constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la data de 1 aprilie 2001, or, câtă vreme potrivit celor arătate mai sus, în perioada în care apelantul a urmat cursurile şcolii post liceale nu avea calitatea de angajat, nu putea beneficia de dispoziţiile art. 133 alin. 1), litera e) din Legea nr. 3/1950, vechiul Cod al Muncii, neputând fi astfel vorba de o vechime neîntreruptă în muncă a acestuia atâta timp cât a dobândit o astfel de calitate, de angajat, doar ulterior absolvirii.

Pentru toate motivele arătate, Curtea în baza art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă a respins ca nefondat apelul şi a păstrat în întregime sentinţa apelată, ca fiind legală şi temeinică.

Domenii speta

Spete similare