Prin sentinţa penală nr. 59 din 12 februarie 2018 pronunţată de Judecătoria Suceava, în dosar nr. .../314/2016, a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată din infracţiunile de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. 2 C.pen. (faptele din data de 05.05.2015 şi 24.01.2014), o infracţiune de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. (faptă din 09.11.2013) şi o infracţiune de refuz de prelevare a mostrelor biologice prev. de art. 337 C.pen. (faptă din 08.11.2013), toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen. şi art. 5 alin. 1 C.pen. în infracţiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen., refuz de prelevare a mostrelor biologice prev. de art. 337 C.pen. totul cu aplicarea art.38 alin. 1 şi art. 5 alin.1 C.pen
1. Inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „conducerea unui vehicul fără permis de conducere” prev. de art. 335 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen., rap. la art. 36 alin. 1 C.pen., art. 38 alin. 1 C.pen., art. 5 C.pen. şi art. 349 alin. 2 C.p.p., art. 374 alin. 4 C.p.p., art. 375 C.p.p. şi a art. 396 alin. 10 C.p.p. rap. la art. 396 alin. 1 şi 2 Cod pr.pen.
2. Inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de refuz de prelevare a mostrelor biologice prev. de art. 337 C.pen., cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen. şi art. 5 alin. 1 C.pen. şi art. 349 alin. 2 C.p.p., art. 374 alin. 4 C.p.p., art. 375 C.p.p. şi a art. 396 alin. 10 C.p.p. rap. la art. 396 alin. 1 şi 2 Cod pr.pen.
În baza art.38 alin.1 C.pen. rap. la art.39 alin.1 lit. b C.pen. au fost contopite pedepsele la care a fost condamnat inculpatul anterior şi a fost aplicată acestuia pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate, urmând ca, în final, inculpatul A. să execute o pedeapsă rezultantă de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare.
În baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 92 Cod penal, s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 (doi) ani care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
În baza art. 93 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere inculpatul A. a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. 2 lit. b) Cod penal, s-a impus inculpatului A. să execute obligaţia de a frecventa unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate apreciate ca adecvate de către Serviciul de Probaţiune.
În baza art. 93 alin. 3 Cod pen. rap. la art. 404 alin. 2 Cod pr.pen. s-a impus inculpatului A. să execute obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 100 de zile în cadrul Primăriei Comunei C. sau în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului.
În baza art. 404 alin. 2 Cod pr.pen. rap. la art. art. 91 alin. 4 Cod penal s-a atras atenţia inculpatului A. asupra prevederilor art. 96 Cod penal referitoare la revocarea suspendării şi dispunerea executării pedepsei ca urmare a nerespectării măsurilor de supraveghere ori neexecutării obligaţiilor impuse prin hotărâre, cu rea-credinţă, ori ca urmare a săvârşirii de infracţiuni pe durata termenului de supraveghere.
S-a constatat că inculpatul A. a fost reţinut în prezenta cauză din data de 12.11.2013 până la data de 13.11.2017.
În baza art. 72 alin. 1 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare, durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 12.11.2013 până la data de 13.11.2017.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p., inculpatul A. a fost obligat la plata către stat a sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 700 lei din cursul urmăririi penale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Suceava a reţinut următoarele :
Prin rechizitoriul numărul 4717/P/2013 din data de 12.07.2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A., pentru săvârşirea a două infracţiuni de„conducerea unui vehicul fără permis de conducere” prev. de art. 335 alin. 2 C.p., o infracţiune de „conducerea unui vehicul fără permis de conducere” prev. de art. 335 alin. 2 C.p., cu aplic. art. 35 alin.1 C.p. şi o infracţiune de „refuz de prelevare a mostrelor biologice”, prev. de art. 337 C.p., toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.p. şi art. 5 alin. 1 C.p.
Potrivit rechizitoriului, în esenţă, s-a reţinut că, la data de 08.11.2013, în jurul orei 20.30, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul A. a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare SV-xxyyy pe drumurile publice de pe raza loc. D., com. C., iar ulterior, în momentul identificării, fiind prezentat la 23.10 la Spitalul Judeţean, a refuzat recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
La data de 09.11.2013, inculpatul A. a condus în mod repetat autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare SV-xxyyy pe drumurile publice de pe raza loc. D., com. C., jud. Suceava, cunoscând faptul că dreptul de a conduce autovehicule i-a fost suspendat din data de 08.11.2013.
La data de 24.01.2014, în jurul orei 15.50, inculpatul A. a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare SV-xxyyy, pe raza com. C., jud. Suceava, pe D.J. 208 T şi DJ 208 B, din direcţia satului D. către C., având permisul de conducere suspendat pentru infracţiuni la regimul rutier.
La data de 05.05.2015, în jurul orei 13.40, inculpatul A. a condus autoturismul marca VW Transporter cu nr. de înmatriculare SV-xxyyy, pe D.N. 29, pe raza com. E., din direcţia F. – E., având dreptul de a conduce suspendat ca urmare a comiterii infracţiunilor la regimul rutier.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 29.07.2016, sub numărul .../314/2016.
Pentru dovedirea situaţiei de fapt reţinută prin rechizitoriu au fost menţionate următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: Faptele din 08.11.2013-09.11.2013: declaraţiile date de A. în calitate de făptuitor, suspect şi de inculpat (f. 68-69, 79-82, 84-85, 89 şi 92 dosar u.p.); declaraţiile date de G. în calitate de persoană vătămată (f. 106-110 dosar u.p.); procese-verbale de constatare a actelor premergătoare şi de sesizare din oficiu (f. 37, 41-44 dosar u.p.); proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante (f. 40, 61-63 dosar u.p.); procese-verbale de cercetare la faţa locului şi planşe fotografice (f. 45-60 dosar u.p.); cerere de analiză şi buletin de examinare clinică (f. 64-65 dosar u.p.); planuri de încadrare şi extras de carte funciară (f.70-78 dosar u.p.); raport de folosire a forţei şi rapoarte realizate de agenţii de poliţie(f. 93-95, 161-167 dosar u.p.); declaraţiile martorilor .....; adrese şi înscrisuri emanând de la Primăria Comunei C. (f. 98 -105 dosar u.p.); înscrisuri constând în dovadă de predare (f. 112 dosar u.p.) şi proces-verbal (f. 136 dosar u.p.); Fapta din data de 24.01.2014: declaraţiile date de A. în calitate de făptuitor, suspect şi inculpat (f. 193-201 dosar u.p.); proces-verbal de constatare a actelor premergătoare (f.190 dosar u.p.) şi proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante (f. 191-192 dosar u.p.); declaraţia martorului ... (f.206 dosar u.p.); înscrisuri (f. 214-216 dosar u.p.); Fapta din data de 05.05.2015: declaraţiile date de A. în calitate de suspect şi de inculpat (f. 239-240, 243-245 dosar u.p.); procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante (f. 235-237 dosar u.p.); declaraţia martorului .. (f. 246 dosar u.p.); înscrisuri (f. 249, 256-257 dosar u.p.).
Prin încheierea Camerei de Consiliu din data de 04.10.2016, pronunţată în dosarul nr. ..../314/2016/a1, rămasă definitivă prin necontestare la data de 12.10.2016, judecătorul de Cameră Preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 4717/P/2013 din data de 12.07.2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava privind pe inculpatul A. precum şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpat.
În faza de judecată inculpatul a fost asistat de apărător ales, avocat OS (împuternicire avocaţială seria SV 0161302 - fila 20 ds.i.).
În cursul cercetării judecătoreşti, au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţia martorului G. (f.28 ds.i.); declaraţii martori ...
Inculpatul A. nu a dorit să dea declaraţie în cauză cu privire la faptele pentru care a fost trimis în judecată, prevalându-se de dispoziţiile art. 83 lit. a Cod procedură penală, însă şi-a manifestat acordul cu privire la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii .
La solicitarea inculpatului prin apărător, instanţa de fond a încuviinţat şi administrat proba testimonială în cadrul căreia au fost audiaţi martorii ....
Nefiind contestate de părţi, probele constând în: Faptele din 08.11.2013-09.11.2013: declaraţiile date de A. în calitate de făptuitor, suspect şi de inculpat (f. 68-69, 79-82, 84-85, 89 şi 92 dosar u.p.); declaraţiile date de G. în calitate de persoană vătămată (f. 106-110 dosar u.p.); procese-verbale de constatare a actelor premergătoare şi de sesizare din oficiu (f. 37, 41-44 dosar u.p.); proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante (f. 40, 61-63 dosar u.p.); procese-verbale de cercetare la faţa locului şi planşe fotografice (f. 45-60 dosar u.p.); cerere de analiză şi buletin de examinare clinică (f. 64-65 dosar u.p.); planuri de încadrare şi extras de carte funciară (f.70-78 dosar u.p.); raport de folosire a forţei şi rapoarte realizate de agenţii de poliţie(f. 93-95, 161-167 dosar u.p.); declaraţia martorului .. (f. 137-139 dosar u.p.), adrese şi înscrisuri emanând de la Primăria Comunei C. (f. 98 -105 dosar u.p.); înscrisuri constând în dovadă de predare (f. 112 dosar u.p.) şi proces-verbal (f. 136 dosar u.p.); Fapta din data de 24.01.2014: declaraţiile date de A. în calitate de făptuitor, suspect şi inculpat (f. 193-201 dosar u.p.); proces-verbal de constatare a actelor premergătoare (f.190 dosar u.p.) şi proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante (f. 191-192 dosar u.p.); înscrisuri (f. 214-216 dosar u.p.); Fapta din data de 05.05.2015: declaraţiile date de A. în calitate de suspect şi de inculpat (f. 239-240, 243-245 dosar u.p.); procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante (f. 235-237 dosar u.p.); înscrisuri (f. 249, 256-257 dosar u.p.) nu au fost readministrate, dar au fost puse în dezbaterea contradictorie a părţilor conform art. 374 alin 7 Cod procedură penală, astfel încât au fost avute în vedere la soluţionarea cauzei.
La dosarul cauzei s-a ataşat fişa de cazier a inculpatului A.
Analizând actele si lucrările dosarului, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul numărul 4717/P/2013 din data de 12.07.2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A., pentru săvârşirea a două infracţiuni de„conducerea unui vehicul fără permis de conducere” prev. de art. 335 alin. 2 C.p., o infracţiune de „conducerea unui vehicul fără permis de conducere” prev. de art. 335 alin. 2 C.p., cu aplic. art. 35 alin.1 C.p. şi o infracţiune de „refuz de prelevare a mostrelor biologice”, prev. de art. 337 C.p., toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 şi art. 5 alin. 1 C.p.
Potrivit rechizitoriului, în esenţă, s-a reţinut că, la data de 08.11.2013, în jurul orei 20.30, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul A. a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare SV-xxyyy pe drumurile publice de pe raza loc. D., com. C., iar ulterior, în momentul identificării, fiind prezentat la 23.10 la Spitalul Judeţean, a refuzat recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
La data de 09.11.2013, inculpatul A. a condus în mod repetat autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare SV-xxyyy pe drumurile publice de pe raza loc. D., com. C., cunoscând faptul că dreptul de a conduce autovehicule i-a fost suspendat din data de 08.11.2013.
La data de 24.01.2014, în jurul orei 15.50, inculpatul A. a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare SV-xxyyy, pe raza com. C., pe D.J. 208 T şi DJ 208 B, din direcţia satului D. către C., având permisul de conducere suspendat pentru infracţiuni la regimul rutier.
La data de 05.05.2015, în jurul orei 13.40, inculpatul A. a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare SV-xxyyy, pe D.N. 29, pe raza com. E., din direcţia F. – E., având dreptul de a conduce suspendat ca urmare a comiterii infracţiunilor la regimul rutier.
Analizând probele administrate în faza de urmărire penală şi în faza de judecată, Judecătoria Suceava a reţinut următoarea situație de fapt:
I. Fapta din data de 08.11.2013
La data de 08.11.2013, în jurul orei 20.30, organele de cercetare penală din cadrul Postului de Poliţie C. au fost sesizate prin S.N.A.U. 112, de către ..., care a reclamat producerea unui incendiu pe drumul comunal 59, din zona D. – B.. Deplasându-se la faţa locului, organele de cercetare penală au observat pe D.C. 59, la ieşirea din satul D., la o distanţă de aprox. 200 m, pe partea stângă a drumului, în direcţia B., un autoturism cu nr. de înmatriculare SV-qqzzz, care ardea în zona motorului, incendiul propagându-se spre habitaclu, fiind prezent şi martorul .
Martorul ... a declarat faptul că la momentul intervenţiei pompierilor el a rămas în curtea fermei sale, maşina sa se afla în faţa porţii şi a observat momentul în care autoturismul condus de către inculpatul A. se îndrepta spre locul incendiului, oprind în dreptul pompierilor. Acesta a mai declarat faptul că atât înainte de producerea incendiului, în timpul acestuia şi ulterior, după stingerea sa l-a văzut pe inculpatul A. conducând autoutilitara cu nr. de înmatriculare SV xxyyy.(f. 151-154 ds.u.p., f. 284-286, vol. II, ds. I)
Ulterior, la faţa locului s-au mai deplasat martorii ..., precum şi o autospecială din cadrul I.S.U., care au procedat la stingerea incendiului.
Martorul ... a declarat faptul că în seara zilei de 08.11.2013, în jurul orelor 20,50 a fost solicitat să participe la stingerea unui incendiu pe raza localităţii D.. Acesta a arătat faptul că în timp ce se deplasa pe drumul public numerotat DC 59, în dreptul locuinţei numitului .. a observat că din sens opus se deplasa autoutilitara WV ., cu număr de înmatriculare SV-xxyyy la volanul căreia se afla inculpatul A., iar pe locul pasagerului numitul .., inculpatul fiind oprit de un echipaj de poliţie care l-a întrebat unde arde o maşină. Ajuns la faţa locului, martorul a încercat stingerea incendiului, ulterior fiind implicaţi în această activitate şi angajaţi ISU. Martorul a mai arătat că în perioada cât era prezent la locul incendiului, l-a văzut pe inculpatul A. trecând de mai multe ori prin zonă şi conducând autovehiculul având impresia că doreşte să lovească maşina care ardea, pompierii reproşându-i faptul că trecea peste furtunurile de apă. Acesta a mai observat că ulterior stingerii incendiului, inculpatul A. emana halenă alcoolică şi că a fost urcat de către organele de poliţiei într-o autospecială pentru a i se recolta probe biologice.
Martorul .., fiind audiat a prezentat aceeaşi situaţie de fapt ca şi martorul ..., acesta deplasându-se împreună cu ultimul la locul producerii incendiului.
Martorul ... a precizat că în ziua de 08.11.2013, în jurul orei 20.00, a plecat împreună cu fratele său, martorul G., care deţine autoturismul marca SV-qqzzz, cu intenţia de a se deplasa către satul D.. La intrarea în satul D., com. C., aflându-se pe drumul care face legătura între loc. B. şi D. şi care trece prin faţa fermei aparţinând lui A., respectiv D.C. 59, cei doi au observat ieşind din curtea fermei aparţinând inculpatului A., un microbuz de culoare albă cu nr. de înmatriculare SV-xxyyy, care s-a deplasat în aceeaşi direcţie către localitatea D.. La aproximativ 100 de metri de ferma menţionată, cei doi au fost depăşiţi de microbuz, care a oprit în faţa acestora. Nereuşind să efectueze manevra de depăşire în aceste condiţii, martorul ... a oprit de asemenea autoturismul pe care îl conducea, iar imediat din microbuzul de culoare albă, din partea dreaptă, a coborât o persoană de sex masculin, necunoscută, înarmată cu un par şi fiindu-le creată o stare de panică, cei doi martori au coborât din autovehicul şi s-au îndepărtat în fugă spre com. B..
Ulterior, ... l-a sunat pe martorul .., împreună cu care a revenit la locul unde abandonase autoturismul, constatând că acesta ardea. La acel moment, .. a arătat că din incinta fermei a ieşit microbuzul de culoare albă care îi depăşise anterior, pe care l-a urmărit împreună cu ....l pe raza satului D., şi care a oprit, după care din maşină a ieşit din nou aceeaşi persoană neidentificată, fără a mai avea par în mână, iar şoferul microbuzului, pe care nu l-a putut observa, a intenţionat să-i tamponeze cu maşina, după care a părăsit locul incidentului, aspecte redate şi de martorul .. Revenind singur ulterior la locul unde s-a produs incendierea maşinii, unde se aflau organele de poliţie, a observat că inculpatul A. se manifesta violent şi urma să fie condus la spital în vederea prelevării de mostre biologice.
Organele de cercetare penală s-au deplasat în incinta fermei acestuia, ocazie cu care au constatat că autoutilitara cu nr. de înmatriculare SV-xxyyy era parcată în curtea fermei, iar A. se afla în stare vădită de ebrietate, declarând totodată că a condus autoutilitara menţionată cu puţin timp în urmă şi că nu cunoaşte împrejurările în care s-a produs incendiul, potrivit procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante realizat în cauză.
Organele de cercetare penală au solicitat inculpatului A. să se deplaseze la locul producerii incendiului pentru a se supune testării alcoolscopice, acesta fiind de acord iniţial, însă la momentul coborârii din autospeciala poliţiei, inculpatul s-a îndreptat în fugă către autoutilitara marca SV-xxyyy, şi s-a urcat la volanul acesteia. Organele de cercetare penală au intervenit şi întrucât acesta se manifesta agresiv, a fost încătuşat şi condus la Spitalul Judeţean de Urgenţă în vederea recoltării probelor biologice de sânge, unde a continuat să se manifeste agresiv la adresa organelor de poliţie, refuzând recoltarea, astfel cum a reieşit din înscrisurile medicale aflate la dosarul cauzei, respectiv cererea de analiză şi buletinul de examinare clinică.
Fiind audiat, martorul G. a arătat că la data de 08.11.2013, a confirmat situaţia de fapt descrisă de către martorul .., iar când se afla la sediul poliţiei, a remarcat că inculpatul A. se afla în stare vădită de ebrietate şi s-a adresat fratelui său întrebându-l ce căuta pe drumul respectiv din faţa fermei sale.(f. 106-110 ds.u.p. f. 28 ds.i.)
Cu ocazia audierii, inculpatul A. a arătat că în seara zilei de 08.11.2013, a consumat băuturi alcoolice, aspect confirmat şi de martorii .... şi ..., ultimul precizând că l-a observat pe A. plecând de la fermă la volanul autoutilitarei, iar cu prilejul audierii din cursul cercetării judecătoreşti a declarat că nu l-a văzut pe inculpat conducând autospeciala
Inculpatul a mai declarat faptul că în aceeaşi zi, în cursul serii, în jurul orei 19.00, a văzut un autoturism care oprea de mai multe ori în dreptul fermei sale din com. C., sat D., , în acea perioadă având loc mai multe furturi la fermă, motiv pentru care s-a urcat la volanul autoutilitarei sale cu nr. de înmatriculare SV-xxyyy, pornind după maşina respectivă, aspecte ce sunt confirmate de către martorul .. (f. 137-139 ds.u.p.). Acesta a mai arătat faptul că, după circa 700-800 de metri, pe un drum comunal care făcea legătura între D. şi F, a depăşit maşina, a coborât din autoutilitară şi s-a îndreptat spre maşina din care au coborât două persoane care au fugit spre câmp. Motivând că era nervos şi că se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, A. a incendiat maşina respectivă folosind o sticlă de diluant, după care s-a întors la fermă şi la scurt timp s-au prezentat organele de poliţie, care i-au solicitat să dea probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, lucru pe care l-a refuzat, motivând că locul din care l-a luat poliţia nu era drum public, ci era o tarla de lucernă.
Inculpatul A. a precizat că drumul care trece prin faţa fermei sale nu face parte din categoria drumurilor publice, ferma sa fiind înconjurată doar de drumuri de exploatare, ataşând înscrisuri în acest sens, respectiv plan de încadrare şi extras de carte funciară. (decl. A. în calitate de făptuitor, suspect şi de inculpat f. 68-69, 79-82, 84-85, 89 şi 92 dosar u.p.)
Faptul că inculpatul a condus autoutilitara la data de 08.11.2013 a fost confirmat şi de martorul ..., care l-a văzut pe inculpat conducând autoturismul în zona producerii incendiului.
Cu ocazia audierii, martorul .. a arătat că la data de 08.11.2013, în timp ce se afla la ferma lui A., a observat că acesta a plecat de mai multe ori de la fermă cu microbuzul proprietate personală, fiind însoţit de un angajat pe nume ..., identificat ulterior de organele de cercetare penală ca fiind martorul ... La un moment dat, la 20 de minute după ce aceştia au revenit la fermă, a sesizat că ardea o maşină peste drum, inculpatul A. plecând singur în sat. În timp ce martorul se deplasa către incendiu, a observat că inculpatul se întorcea din sat conducând autoutilitara. În noaptea respectivă, după ce a venit de la poliţie, inculpatul A. s-a deplasat la volanul microbuzului cu martorul ... până la un magazin situat la 800 de metri de fermă, de unde a luat o sticlă de 0,5 l de plastic şi pe care a aruncat-o ulterior în dreptul maşinii arse, la întoarcere, martorul realizând că sticla conţinea benzină. Martorul a mai precizat faptul că inculpatul A. i-a declarat că el a fost cel care a incendiat maşina anterior şi că în ziua şi în seara de 08.11.2013, microbuzul a fost condus doar de A..(f. 146-150 ds.u.p., f. 287-288 ds.i.)
Din conţinutul adreselor Primăriei Comunei C. nr. 3101 din data de 13.11.2013 şi nr. 2362/23.06.2016 a rezultat că drumul D. prin localitatea D. şi în continuare prin tarlaua P., drum numerotat D.C. 59, care trece prin faţa fermelor aparţinând lui A. şi .., face parte din categoria drumurilor comunale aparţinând comunei şi este deschis circulaţiei publice, fiind ataşate totodată extrase din Monitorul Oficial referitoare la situaţia acestui drum şi la renumerotarea acestuia, fiind infirmate susţinerile inculpatului care pretinde că acel drum nu era unul public
Din conţinutul proceselor-verbale de cercetare la faţa locului şi planşe fotografice au reieşit aspecte privind incendierea autoturismului Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare SV-qqzzz şi aspecte privind drumul DC 60. Martorul ... a declarat că a auzit aspecte legate de incendierea maşinii de către inculpatul A. Faptul că în data de 08.11.2013 inculpatul A. a condus autoturismul WV cu nr. SV-xxyyy, pe drumurile publice a reieşit şi din declaraţia martorului .. care l-a observat pe inculpat conducând spre ferma acestuia.
Martorul ... a declarat faptul că în ziua de 08.11.2013, inculpatul A. s-a aflat la fermă şi a servit persanele aflate în acel loc cu mâncare şi băutură şi că până la ora 18,00 nu l-a văzut pe inculpat conducând microbuzul şi consumând băuturi alcoolice. Acesta a mai afirmat că inculpatul A. are câteva sute de hectare în arendă şi că îşi plăteşte toate dările către oameni.
Martorul .. a declarat faptul că în ziua de 08.11.2013, inculpatul A. s-a aflat la fermă şi a consumat alcool şi că nu îşi aduce aminte dacă acesta a condus autoturismul. În ceea ce priveşte persoana inculpatului, martorul a arătat că acesta este muncitor, darnic şi bun la suflet.
Din conţinutul probei cu înscrisuri a reieşit situaţia parcelară a numitei ..extravilan.
Din conţinutul cererii de analiză şi a buletinului de examinare clinică a reieşit faptul că inculpatul a refuzat prelevarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei
II. Fapta din data de 09.11.2013
La data de 09.11.2013, în jurul orei 17.51, organele de cercetare penală din cadrul Postului de Poliţie C. au fost sesizate prin S.N.A.U.112 de G., cu privire la faptul că autoturismul proprietate personală cu nr. de înmatriculare SV-qqzzz, abandonat pe D.C. 59 D., a fost din nou incendiat.
Fiind audiat, martorul G.(f.106-110 ds.u.p., f.28 ds.i.) a declarat faptul că l-a observat pe inculpatul A. conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare SV-xxyyy în dimineaţa zilei de 09.11.2013 în jurul orei 09.30, în timp ce se afla cu ... şi fratele său, .. la locul în care se afla abandonat autoturismul incendiat pe D.C.59, şi că acesta a început să-i adreseze injurii, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice şi urcându-se din nou la volan, părăsind zona, aspecte care sunt relatate şi de martorii ... şi, precum şi că în jurul orei 18.15, când s-a deplasat din nou pe D.C. 59, unde era parcat autoturismul, împreună cu martorul ..., la bordul unui autoturism, a observat că inculpatul A. se uita la autoturismul care ardea şi s-a urcat în autoutilitara sa pentru a-i urmări pe D.C. 59 în momentul când i-a observat, aspecte confirmate de martorul ...
Martorul ... a confirmat discuţiile dintre inculpat şi martorul G.
Din conţinutul declaraţiilor date de martorul G. şi martorul..., care se deplasaseră la faţa locului în jurul orei 18.00, a rezultat că aceştia au observat autoturismul arzând, în apropiere aflându-se A., care se afla cu autoturismul în zonă, şi ulterior conducând autoturismul său cu nr. de înmatriculare SV-xxyyy, plecând de la faţa locului şi urmărindu-i pe DC59 aproximativ 1 km.
Din conţinutul declaraţiilor martorilor .. a rezultat că inculpatul A. a condus din nou autoutilitara cu nr. de înmatriculare SV-xxyyy la data de 09.11.2013.
Fiind audiat în cauză, inculpatul A. a arătat că la data de 09.11.2013, a condus autoutilitara personală pe distanţe scurte, pe drumurile din preajma fermei, pentru a verifica culturile, declarând că în seara precedentă i s-a adus la cunoştinţă faptul că are suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
Inculpatului A. i s-a adus la cunoştinţă faptul că nu mai are dreptul de conduce autovehicule din data de 08.11.2013(f. 92 ds.u.p.).
III. Fapta din data de 24.01.2014
La data de 24.01.2014, în jurul orei 15.50, organele de cercetare penală din cadrul Poliţiei Oraşului F. au surprins în flagrant autoutilitara marca Volkswagen, de culoare albă, cu nr. de înmatriculare SV-xxyyy, circulând pe D.J. 208B şi D.J. 208 T, raza com. C., condusă de A., în autovehicul fiind de asemenea identificat şi martorul ...
Cu ocazia verificărilor în baza de date, inculpatul A. neavând permisul de conducere asupra sa, agenţii de poliţie au constatat că acesta figurează cu permisul de conducere reţinut pentru infracţiuni la regimul rutier.
Fiind audiat în cauză în calitate de suspect şi de inculpat, A. a arătat că nu ştia că nu mai are dreptul de a conduce autovehicule, întrucât nu i s-a adus acest lucru la cunoştinţă în cadrul dosarului penal nr. ../P/2013, privind săvârşirea de infracţiuni la regimul rutier în perioada 08-09.11.2013
Din conţinutul procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante din data de 24.01.2014 a reieşit că la momentul opririi în trafic şi a declaraţiei dată în calitate de făptuitor, inculpatul A. a arătat că are cunoştinţă despre faptul că dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice îi este suspendat.
Din conţinutul declaraţiei din 08.11.2013 şi din 13.11.2013 din cadrul dosarului nr. 4717/P/2013, a reieşit faptul că acestuia i s-a adus la cunoştinţă faptul că nu mai are din data de 08.11.2013 dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
Din conţinutul procesului-verbal de verificare a reieşit faptul că în data de 24.01.2014 inculpatul A. nu avea dreptul de a conduce autovehicule.
Fiind audiat, martorul ... a confirmat faptul că la data de 24.01.2014, în jurul orei 15.50, se afla în autoutilitara condusă de inculpatul A., acesta conducând autoturismul pe raza satului D., com. C., pe o distanţă de 2 km, fiind opriţi pe un drum comunal de agenţii de poliţie
IV. Fapta din data de 05.05.2015
La data de 05.05.2015, organele de cercetare penală din cadrul Poliţiei Oraşului F. au surprins în trafic autoutilitara marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare SV-xxyyy, circulând pe D.N. 29, direcţia oraş F – com. E., condusă de inculpatul A., care se afla singur în autoturism.
La solicitarea agenţilor de poliţie, A. a prezentat documentele personale şi ale autoturismului, iar în urma efectuării de verificări în baza de date, s-a stabilit că acesta are dreptul de a conduce suspendat şi că nu a predat permisul de conducere, sens în care s-a procedat la reţinerea permisului de conducere şi eliberarea unei dovezi fără drept de circulaţie
Din conţinutul declaraţiei martorului .... a reieşit faptul că acesta a asistat la momentul în care inculpatul A. a recunoscut că a condus autoturismul în cauză.
Fiind audiat, inculpatul A. a arătat că recunoaşte faptul că a condus autoutilitara marca VW cu nr. de înmatriculare SV-xxyyy la data de 05.05.2015, pe raza loc. E. şi F., însă nu avea cunoştinţă de faptul că avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice suspendat pentru comiterea de fapte la regimul rutier, poziţie similară având şi la momentul depistării sale în flagrant. Din conţinutul declaraţiei de făptuitor şi inculpat din cadrul dosarului nr. .../P/2013, a rezultat că acestuia i s-a adus la cunoştinţă faptul că nu mai are din data de 08.11.2013 dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
De asemenea, din conţinutul procesului-verbal şi a declaraţiei sale de făptuitor din data de 24.01.2014, în cadrul dosarului nr. .../P/2014 a rezultat că acesta avea cunoştinţă despre faptul că nu mai avea dreptul de conduce autovehicule pe drumurile publice şi fiindu-i prezentat procesul-verbal din 24.01.2014, inculpatul A. a motivat că la momentul semnării acestuia nu a fost atent la ceea ce s-a consemnat. Inculpatul a mai motivat că în perioada 24.01.2014-05.05.2015 a avut permisul de conducere asupra sa şi nu a primit nicio adresă de la serviciul Rutier prin care să i se solicite predarea permisului sau să i se comunice că nu avea dreptul de a conduce autovehicule.
În ceea ce priveşte declaraţiile martorilor ... instanţa de fond nu a ţinut cont de conţinutul acestora, întrucât martorii au revenit asupra lor, solicitând a fi audiaţi din nou, solicitare încuviinţată de către instanţa de fond.
Având în vedere ansamblul probator administrat în cauză şi procedând la evaluarea acestuia în conformitate cu prevederile art. 103 alin. 1 Cod pr.pen., instanţa de fond a apreciat că faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului există şi au fost săvârşite de acesta cu vinovăţia prevăzută de lege, împrejurare care a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, astfel încât prezumţia de nevinovăţie a fost răsturnată.
În ceea ce priveşte schimbarea de încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată din infracţiunile de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. 2 C.pen. (faptele din data de 05.05.2015 şi 24.01.2014), o infracţiune de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. (faptă din 09.11.2013) şi o infracţiune de refuz de prelevare a mostrelor biologice prev. de art. 337 C.pen. (faptă din 08.11.2013), toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen. şi art. 5 alin. 1 C.pen. în infracţiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen., refuz de prelevare a mostrelor biologice prev. de art. 337 C.pen. totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen. şi art. 5 alin. 1 C.pen., instanţa a fond a constatat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 35 din C.pen., întrucât inculpatul a săvârşit la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni, astfel că în cauză s-a impus schimbarea de încadrare juridică, în sensul reţinerii unei singure infracţiuni de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen.
În drept, fapta inculpatului A. care la data de 08.11.2013, după ce a consumat băuturi alcoolice, a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare SV-xxyyy pe drumurile publice de pe raza loc. D., com. C., respectiv D.C. 59 în intervalul orar 20.00-22.00, iar ulterior, în momentul identificării, fiind prezentat la 23.10 la Spitalul Judeţean, a refuzat recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 C.pen.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii a fost reprezentat de refuzul inculpatului de a i se preleva probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului a fost esenţialmente una de pericol, nefiind susceptibilă prin natura sa de a produce daune materiale, iar legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi rezultatul socialmente periculos - punerea în pericol a siguranţei circulaţiei pe drumurile publice – a rezultat ex re.
Sub aspectul laturii subiective, instanţa de fond a reţinut, raportat la dispoziţiile art. 16 alin. 3 lit. b) C.pen., că poziţia subiectivă a inculpatului faţă de infracţiunea săvârşită se caracterizează prin intenţie indirectă. Astfel, conducând autovehiculul marca VW cu nr. de înmatriculare SV-xxyyy pe drumurile publice de pe raza loc. D., com. C respectiv D.C. 59, iar la solicitarea organelor judiciare inculpatul refuzând a-i fi recoltate probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, acesta a prevăzut şi a acceptat ca, prin fapta sa infracţională, să pună în pericol valorile sociale ocrotite prin săvârşirea faptei, constând în dreptul persoanelor care circulă în calitate de conducători auto pe drumurile publice de a fi protejaţi contra acţiunii făptuitorului care ar periclita desfăşurarea în condiţii de maximă securitate a menţionatei activităţi.
În drept, fapta inculpatului A. care la data de 09.11.2013, inculpatul a condus în mod repetat autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare SV-xxyyy pe drumurile publice de pe raza loc. D., com. C., respectiv D.C. 59, în intervalul orar 09.30-18.15, având dreptul de a conduce autovehicule suspendat din data de 08.11.2013 ca urmare a comiterii de infracţiuni de la regimul circulaţiei rutiere, la data de 24.01.2014, în jurul orei 15.50, a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare SV-xxyyy, pe raza com. C., pe D.J. 208 T şi DJ 208 B, din direcţia satului D. către C., având permisul de conducere suspendat pentru infracţiuni la regimul rutier şi la data de 05.05.2015, în jurul orei 13.40, a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare SV-xxyyy, pe D.N. 29, pe raza com. E., din direcţiaF.– E., având dreptul de a conduce suspendat ca urmare a comiterii infracţiunilor la regimul rutier a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin.2 C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii a fost reprezentat de acţiunea inculpatului de conducere la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare SV-xxyyy pe drumurile publice de pe raza loc. D., com. C., respectiv D.C. 59, pe raza com. C., pe D.J. 208 T şi DJ 208 B, din direcţia satului D. către C., pe raza com. E., din direcţia F. – E., pe drumul public, având exercitarea dreptului de a conduce suspendat. Infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului a fost esenţialmente una de pericol, nefiind susceptibilă prin natura sa de a produce daune materiale, iar legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi rezultatul socialmente periculos - punerea în pericol a siguranţei circulaţiei pe drumurile publice – a rezultat ex re.
Sub aspectul laturii subiective, instanţa de fond a reţinut că poziţia subiectivă a inculpatului faţă de infracţiunea săvârşită şi rezultatul socialmente periculos al acesteia, s-a caracterizat prin intenţie indirectă, formă de vinovăţie prevăzută de art.16 alin.3 lit.b C.pen. Astfel, conducând un vehicul pe drumurile publice având exercitarea dreptului de a conduce suspendat, inculpatul a prevăzut şi, deşi nu a urmărit, a acceptat posibilitatea ca prin fapta sa infracţională să pună în pericol siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.
Instanţa de fond a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului în prezenta cauză au fost săvârşite în concurs prevăzut de art. 38 alin. 1 C.pen., respectiv fiind întrunite condiţiile de existenţă ale pluralităţii infracţionale sub forma concursului de infracţiuni. Astfel, în cauză este vorba despre o acțiune a inculpatului, anume cea de a conduce pe drumurile publice un vehicul, care, datorită împrejurărilor în care s-a produs, respectiv inculpatul având exerciţiul dreptului de a conduce suspendat, şi a refuzat prelevarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei realizează conținutul mai multor infracțiuni.
La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C.pen., respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, precum şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.
Astfel, instanţa de fond a ţinut seama de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de art. 335 alin. 2, respectiv şi art. 337 alin. 1 din C.pen., de gradul de pericol social concret al faptelor ce rezidă în participarea la trafic a unei persoane care nu respectă regulile specifice desfăşurării unei astfel de activităţi, de persoana inculpatului, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale.
Instanța de fond a constatat că, în concret, inculpatul nu a încălcat doar una, ci două reguli privind siguranța circulației pe drumurile publice, context în care ansamblul faptic capătă un pericol social ridicat.
Totodată, instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului a prezentat un grad ridicat de pericol social şi prin raportare la faptul că a consumat băuturi alcoolice anterior momentului în care acesta a ales să conducă un vehicul pe drumurile publice, circumstanţă în care siguranţa celorlalţi participanţi la trafic a fost grav pusă în pericol, ulterior acesta a refuzând să i se preleveze probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.
A mai avut în vedere instanţa de fond că inculpatul a condus pe drum public având exercitarea dreptului de a conduce suspendat, această activitate prezintă un potențial periculos.
Totodată, din conţinutul declaraţiilor martorilor propuşi în circumstanţiere, instanţa de fond a reţinut că acesta a fost integrat social, având un comportament bun la locul de muncă.
De asemenea, instanţa de fond a avut în vedere faptul că inculpatul este posesor de permis de conducere şi avea dobândite abilităţile de a conduce autoturisme pe drumurile publice.
În funcţie de toate aceste circumstanţe reale şi personale, instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută şi sancţionată de art. 335 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. şi art. 36 alin. 1 C.pen.
Totodată, în considerarea celor anterior expuse, instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de refuz recoltare probe biologice, prevăzută şi sancţionată de art. 337 alin. 1 C.pen.
Având în vedere faptul că infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea au fost săvârșite în condițiile concursului de infracțiuni, instanța de fond, în baza art. 38 alin.2 C.pen. rap. la art. 39 alin.1 lit. b C.pen., a contopit pedepsele şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare la care a adăugat un spor de 4 luni închisoare reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate, urmând ca, în final, inculpatul A. să execute o pedeapsă rezultantă de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare.
Raportat la individualizarea judiciară a modalităţii de executare a pedepsei, având în vedere întrunirea cumulativă a condiţiilor legale pentru aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzute de art. 91 C.pen., şi anume cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, acordul infractorului în sensul prestării unei munci neremunerate în folosul comunităţii, precum şi aprecierea instanţei de fond că scopul educativ al pedepsei respectiv, reintegrarea în societate, poate fi atins şi fără executarea pedepsei în regim de detenţie, instanţa de fond, în baza art. 91 C.pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere, urmând să stabilească un termen de încercare de 2 (doi) ani, acest termen fiind apreciat de instanţa de fond ca fiind de natură să asigure îndreptarea inculpatului.
În ceea ce priveşte condiţia prevăzută la lit.b) alin.1 al art.91 C.pen., şi anume lipsa unei condamnări anterioare la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, instanţa de fond a reţinut, conform fişei de cazier judiciar a inculpatului A., că acesta nu are antecedente penale.
Condiţia prevăzută la art.91 alin.1 lit. c) C.pen a fost îndeplinită, inculpatul manifestându-şi acordul pentru a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.
Aprecierea instanţei de fond că raportat la persoana inculpatului, la conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii precum şi la posibilităţile sale de îndreptare „aplicarea pedepsei este suficientă chiar fără executarea acesteia” conform dispoziţiilor prevăzute la lit.d) alin.1 al art.91 C.pen., s-a întemeiat pe considerente privind împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, precum şi persoana inculpatului.
Instanţa de fond a apreciat că prin respectarea de către inculpatul A. timp de 2 ani pe perioada termenului de încercare, a obligaţiilor impuse de către instanţă există posibilitatea reintegrării sociale şi a reeducării acestuia fără executarea pedepsei închisorii în regim penitenciar.
În baza art. 91 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 92 Cod penal, a stabilit un termen de supraveghere de 2 (doi) ani care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
În baza art. 93 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere inculpatul A. a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. 2 lit. b) Cod penal, a impus inculpatului A. să execute obligaţia de a frecventa unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate apreciate ca adecvate de către Serviciul de Probaţiune.
În baza art. 93 alin. 3 Cod pen. rap. la art. 404 alin. 2 Cod pr.pen. a impus i pe o durată de 100 de zile în cadrul Primăriei Comunei C. sau în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului.
În baza art. 404 alin. 2 Cod pr.pen. rap. la art. art. 91 alin. 4 Cod penal a atras atenţia inculpatului A. asupra prevederilor art. 96 Cod penal referitoare la revocarea suspendării şi dispunerea executării pedepsei ca urmare a nerespectării măsurilor de supraveghere ori neexecutării obligaţiilor impuse prin hotărâre, cu rea-credinţă, ori ca urmare a săvârşirii de infracţiuni pe durata termenului de supraveghere.
A constatat că inculpatul A. a fost reţinut în prezenta cauză din data de 12.11.2013 până la data de 13.11.2017.
În baza art. 72 alin. 1 C.pen. a dedus din pedeapsa aplicată de 2 (doi) ani şi 4 (patru) luni închisoare, durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 12.11.2013 până la data de 13.11.2017.
În baza art. 274 alin. 1 C.p.p., a obligat inculpatul A. la plata către stat a sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 700 lei din cursul urmăririi penale.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava şi inculpatul A.
Prin motivele de apel formulate în scris, Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava a criticat sentinţa primei instanţe pentru nelegalitate.
Astfel, s-a apreciat că prima instanţă, în mod greşit, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată din infracţiunile de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. 2 C.pen. (faptele din data de 05.05.2015 şi 24.01.2014), o infracţiune de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. (faptă din 09.11.2013) şi o infracţiune de refuz de prelevare a mostrelor biologice prev. de art. 337 C.pen. (faptă din 08.11.2013), toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen. şi art. 5 alin. 1 C.pen. în infracţiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen., refuz de prelevare a mostrelor biologice prev. de art. 337 C.pen. totul cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen. şi art. 5 alin. 1 C.pen.
A apreciat prima instanţă că, prin raportare la faptele de conducere a unui vehicul fără permis de conducere din datele de 09.11.2013, 24.01.2014 şi 05.05.2015, se impune reţinerea unităţii legale în forma infracţiunii continuate, însă având în vedere data săvârşirii celor 3 fapte, apare ca fiind evident faptul că inculpatul a condus fără permis de conducere, de fiecare dată în baza unei noi rezoluţii infracţionale. S-a precizat precizat faptul că, într-adevăr, infracţiunea continuată presupune existenţa unor intervale de timp între actele materiale ce îi intră în componenţă, însă, o perioadă mare de timp scursă, cum este şi în cazul de faţă, între cele fapte trecând două luni (08.11.2013-24.01.2014), respectiv mai mult de un an de zile (08.11.2013 şi 24.01.2014 prin raportare Ia 05.05.2015), este de natură a duce la concluzia neîndeplinirii uneia dintre condiţiile infracţiunii continuate, şi anume unitatea de rezoluţie infracţională.
De asemenea, s-a apreciat că instanţa de fond, în mod greşit, a reţinut dispoziţiile art. 396 alin. 10 C.pr.pen., judecata neavând loc în baza procedurii simplificate a recunoaşterii vinovăţiei, ci conform procedurii obişnuite, fiind parcursă cercetarea judecătorească în sensul reaudierii martorilor din lucrări. S-a arătat că în niciun moment inculpatul nu a înţeles să recunoască situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută în rechizitoriu, ci la termenul din data de 05.12.2016, prin apărător ales, a fost manifestată expres poziţia procesuală în sensul de a nu uza de procedura simplificată şi de a contesta proba testimonială cu martorii audiaţi în cursul urmăririi penale.
Al treilea motiv de apel se referă la faptul că prima instanţă nu a analizat în considerente incidenţa legii penale mai favorabile, deşi era obligată având în vedere că două din faptele imputate inculpatului, şi anume cea din 08.11.2013 şi cea din 24.01.2014, au fost săvârşite sub imperiul vechii reglementări, iar până la soluţionare a intrat în vigoare, la 01.02.2014 şi Noul Cod penal.
Totodată, soluţia instanţei a fost criticată şi pentru faptul că nu s-a reţinut aplicarea art. 10 din Legea 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal cu ocazia contopirii pedepselor stabilite. A apreciat Parchetul că acest lucru se impunea având în vedere că două dintre fapte au fost săvârșite sub imperiul legii vechi, iar Decizia nr. 7/2016 a ÎCCJ stipulează că în cazul pluralităţii de infracţiuni constând în săvârşirea unor infracţiuni anterior datei de 1 februarie 2014, respectiv a unor infracţiuni comise după intrarea în vigoare a legii noi, pentru infracţiunile săvârşite anterior 1 februarie 2014 se va aplica legea penală mai favorabilă, identificată ca fiind fie legea veche fie legea nouă, iar pentru infracţiunile săvârşite sub imperiul legii noi, precum şi pentru tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni, se va aplica legea nouă, conform art. 3 Cod penal şi art. 10 Legea de punere în aplicare.
Al cincilea motiv de apel se referă la faptul că instanţa de fond, în mod greşit, a reţinut ca moment până la care inculpatul a fost reţinut data de 13.11.2017 şi a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive din 12.11.2013 până în 13.11.2017, inculpatul fiind însă doar reţinut în cauză, astfel încât se impunea deducerea doar a duratei din 12.11.2013 până în 13.11.2013.
Pentru considerentele arătate mai sas, în temeiul dispoziţiilor art. 409 alin. l lit. a) Cod procedură penală raportat la art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, s-a solicitat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava admiterea apelului formulat, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice.
Inculpatul apelant A., prin intermediul apărătorului ales OS, a criticat soluţia primei instanţe pentru motivele expuse pe larg în Încheierea de dezbateri din 14.11.2018, redactată separat şi care face parte integrantă din prezenta decizie, motiv pentru care nu vor mai fi reiterate.
Analizând motivele de apel, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. 1, 2, art. 420 Cod procedură penală, Curtea constată că apelurile sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
În speţă inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor astfel cum au fost consemnate în rechizitoriu, în condiţiile art. 375 Codul de procedură penală, astfel că în mod eronat prima instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 396 alin. 10 Codul de procedură penală. De altfel, greşeala comisă este de domeniul evidenţei, atât apărătorul inculpatului cât şi Parchetul învederând aceste aspect în faţa instanţei de apel.
În ceea ce priveşte situaţia de fapt reţinută în sarcina inculpatului apelant, Curtea constată că în susţinerea apelului declarat în cauză inculpatul prin apărător ales a solicitat instanţei de control judiciar să analizeze faptele (actele materiale) din datele de 8 şi 9.11.2013 doar prin raportare la împrejurarea dacă respectivul sector de drum era sau nu drum public şi dacă, raportat la această împrejurare, cele două fapte ar fi fost comise cu vinovăţia prevăzută de lege. De altfel, inculpatul prin apărător ales a indicat că doar din aceste motive nu a solicitat judecarea cauzei în procedură simplificată, neavând alte obiecţiuni cu privire la situaţia de fapt reţinută de prima instanţă sau prin rechizitoriu.
Raportat la cele invocate de către apărare, Curtea reţine că într-adevăr segmentul de drum pe care inculpatul a condus autovehiculul cu nr. SV-xxyyy, în datele de 8 şi 9.11.2013, este un drum pietruit, nu are acostament şi nici semne de circulaţie, este foarte îngust, iar două maşini se pot deplasa cu dificultate. În consecinţă, este un drum pe care în fapt circulaţia autovehiculelor se desfăşoară cu dificultate, circulând mai ales maşini agricole în vederea efectuării de lucrări specifice la exploatările din zonă. Aceste împrejurări rezultă atât din probatoriul testimonial administrat cât şi din constatările personale ale completului de judecată, conform procesului – verbal de cercetare la faţa locului (f. 48 ds.apel).
Însă, în ciuda acestor împrejurări, un anumit sector de drum face parte din categoria drumurilor publice în funcţia de calificarea pe care o primeşte prin voinţa legiuitorului manifestată prin acte normative exprese, publicate în Monitorul Oficial, iar nu în funcţie de starea sau dotările respectivului segment de drum. Iar conform adreselor 2362/23.06.2016 (f. 101 ds.up), 2440/5.07.2016 (f. 273 ds.up) şi 3937/6.11.2018 (f. 13 ds.apel) ale Primăriei C. (instituţie publică ce administrează drumurile din circumscripţia teritorială) rezultă în mod clar că acest sector de drum a fost şi este drum public, iniţial DC59 (MO 338 bis din 20.07.2000 – f.104 ds.up), iar apoi DC60 (MO 707bis din 29.09.2014 – f.102 ds.up). În consecinţă, nu pot fi avute în vedere documente emise de alte instituţii ale statului, fără competenţe în ceea ce priveşte administrarea respectivului sector de drum, cum este cazul celor emise de Primăria B. sau al planurilor vizate de OCPI, depuse de inculpat în susţinerea motivelor de apel.
Nu poate fi primită nici susţinerea inculpatului prin apărător ales în sensul că lipseşte latura subiectivă şi anume vinovăţia, motivat de faptul că din punctul de vedere a unei persoane prudente, diligente, respectiva zonă nu are aparenţa unui drum public pentru motivul că nu există semnalizări sau presemnalizări, este foarte îngust, nu este pietruit, nu este îngrijit în niciun mod, nu este deszăpezit, nu se dă cu substanţe antiderapante. Curtea reţine că în stabilirea existenţei vinovăţiei trebuie examinat dacă în concret inculpatul a avut reprezentarea categoriei din care face parte respectivul sector de drum, raportat la cunoştinţele pe care le avea cu privire la zona respectivă.
În acest sens, Curtea constată că inculpatul deţinea în zonă o fermă agricolă de mai mulţi ani, se ocupa de bunul mers al afacerii sale şi circula frecvent în zona respectivă. În consecinţă, dincolo de deficienţele evidente ale modalităţii de amenajare a respectivului sector de drum, inculpatul avea cunoştinţă că este vorba de un drum public, cu toate obligaţiile şi consecinţele ce decurg din acest fapt. Pe de altă parte, din toate actele de constatare întocmite în cauză de organele de poliţie, rezultă că refuzul inculpatului de a-i fi prelevate probe biologice a fost nemotivat, însoţit de agresivitate verbală la adresa organelor de poliţie, fără a face vreo referire, la momentul săvârşirii faptei, la presupusa eroare în care s-ar fi aflat cu privire la categoria de folosinţă a drumului pe care a recunoscut încă de atunci că a circulat.
În consecinţă este nefondat motivul de apel al inculpatului referitor la achitarea inculpatului în temeiul art. 396 alin. 5 rap. la art. 16 lit. b teza I sau teza a II a Cod procedură penală.
Este însă întemeiat apelul Parchetului referitor la greşita reţinere a săvârşirii infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzute de art. 335 alin. 2 Codul penal, în formă continuată pentru faptele din datele de 9.11.2013, 24.01.2014 şi 5.05.2014. Nu poate fi reţinută săvârşirea infracţiunilor în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale întrucât din actele cauzei rezultă că intenţia inculpatului de a conduce pe drumurile publice, deşi acest drept îi era suspendat, a fost una generală, iar unicitatea rezoluţiei infracţionale (condiţie pentru reţinerea unităţii de infracţiuni în modalitatea infracţiunii continue) presupune ca făptuitorul să aibă reprezentarea concretă a faptelor pe care urmează să le săvârşească, chiar dacă nu în cele mai mici detalii. Or în speţă intervalele mari de timp scurse între fapte, coroborate cu însăşi natura infracţiunii care presupune de fiecare dată o nouă decizie de a conduce pe drumurile publice, conduc la concluzia certă că în speţă este vorba de săvârşirea unui concurs de infracţiuni.
De asemenea este întemeiat şi motivul de apel referitor la necesitatea analizării legii penale mai favorabile inculpatului, în ceea ce priveşte faptele din datele de 8.11.2013, 9.11.2013 şi 24.01.2014. Cu privire la acest aspect este incidentă Decizia 7/2016 a ÎCCJ care în pronunţarea unei hotărâri preliminare a stabilit că în aplicarea dispoziţiilor art. 5 din Codul penal, în cazul pluralităţii de infracţiuni constând în săvârşirea unor infracţiuni anterior datei de 1 februarie 2014, respectiv a unor infracţiuni comise după intrarea în vigoare a noului Cod penal, pentru infracţiunile săvârşite anterior datei de 1 februarie 2014 se va aplica legea penală mai favorabilă - identificată ca fiind legea veche sau legea nouă -, iar pentru infracţiunile săvârşite sub imperiul legii penale noi, precum şi pentru tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni se va aplica legea nouă, conform art. 3 din Codul penal şi art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.
Sub acest aspect Curtea reţine că în ceea ce priveşte infracţiunea de refuz de prelevare a mostrelor biologice (faptă din data de 8.11.2013) noua legislaţie penală a prevăzut limite mai reduse de pedeapsă (de la 1 la 5 ani în loc de 2 – 7 ani), astfel că această lege este în mod evident mai favorabilă. În ceea ce priveşte infracţiunea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, limitele de pedeapsă ale pedepsei închisorii (individualizată în mod corect de către prima instanţă dintre cele două pedepse alternative) sunt aceleaşi, astfel că se va da eficienţă principiilor legalităţii incriminării şi legalităţii sancţiunilor, urmând a fi de asemenea aplicată legea nouă. Soluţionarea concursului de infracţiuni se va efectua însă oricum în temeiul noii legi conform art. 10 din Legea nr.187/2012 care dispune că „tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă”.
Referitor la individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului, nu poate fi primită solicitarea procurorului de şedinţă de aplicare a dispoziţiilor art. 80 Codul penal. Având în vedere atitudinea inculpatului faţă de organele de poliţie, numărul mare de infracţiuni săvârşite, într-un interval relativ mare de timp, nu se poate concluziona că faptele prezintă o gravitate redusă, conform art. 80 alin. 1 lit. a Codul penal. De asemenea, nu poate fi primită nici susţinerea inculpatului prin apărător ales în sensul că ar fi incidentă circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 75 alin. 2 lit. b Codul penal, obiectivată prin lipsa antecedentelor penale, atitudinea de colaborare cu organele judiciare, faptul că valoarea socială ocrotită de lege a fost minim lezată pentru că starea de pericol creată pe respectiva porţiune de drum este inexistentă. Astfel, în primul rând, lipsa antecedentelor penale şi atitudinea în cursul procesului penal nu sunt „împrejurări legate de fapta comisă” ca să poată fi luate în considerare pentru aplicarea art. 75 alin. 2 lit. b Codul penal. În ceea ce priveşte atingerea adusă valorii sociale ocrotite, Curtea reţine că deşi sectorul de drum respectiv este retras şi neîngrijit, totuşi la momentul în care inculpatul a condus în zonă erau multe persoane, care încercau să stingă incendiul pornit la un autoturism.
În consecinţă, Curtea reţine că fapta inculpatului A., care la data de 08.11.2013, în jurul orei 20.30, după ce a consumat băuturi alcoolice, a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare SV-xxyyy pe drumurile publice de pe raza loc. D., com. C., iar ulterior, în momentul identificării, fiind prezentat la 23.10 la Spitalul Judeţean, a refuzat recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de refuz de prelevare a mostrelor biologice prevăzută de art. 337 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Codul penal.
Fapta aceluiaşi inculpat care la data de 09.11.2013 a condus în mod repetat autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare SV-xxyyy pe drumurile publice de pe raza loc. D., com. C., cunoscând faptul că dreptul de a conduce autovehicule i-a fost suspendat din data de 08.11.2013, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 şi art. 5 Cod penal.
Fapta aceluiaşi inculpat care la data de 24.01.2014, în jurul orei 15.50, a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare SV-xxyyy, pe raza com. C., pe D.J. 208 T şi DJ 208 B, din direcţia satului D. către C., având permisul de conducere suspendat pentru infracţiuni la regimul rutier, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal.
De asemenea, fapta inculpatului A. care la data de 05.05.2015, în jurul orei 13.40, a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare SV-xxyyy, pe D.N. 29, pe raza com. E., din direcţia F. – E., având dreptul de a conduce suspendat ca urmare a comiterii infracţiunilor la regimul rutier, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În soluţionarea apelului inculpatului Curtea reţine că se impune redozarea pedepselor aplicate de către prima instanţă, în sensul reducerii cuantumului acestora. Inculpatul este infractor primar, s-a prezentat în mod constant în faţa organelor judiciare, are loc de muncă şi chiar a creat locuri de muncă prin activitatea din cadrul fermei agricole, astfel că aplicarea unor pedepse cu închisoare îndreptate către minimul special este necesară dar şi suficientă pentru realizarea scopurilor pedepsei.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava şi inculpatul A., va desfiinţa, în parte, sentinţa penală nr. 59 din 12.02.2018 a Judecătoriei Suceava şi în rejudecare:
Va înlătura dispoziția de schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată.
Va descontopi și va repune în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului A..
În baza art. 337 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Codul penal inculpatul A., va fi condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de refuz de prelevare a mostrelor biologice (faptă din data de 8.11.2013).
În baza art. 335 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 şi art. 5 Cod penal, acelaşi inculpat va fi condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere (faptă din data de 9.11.2013).
În baza art. 335 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 5 Codul penal, acelaşi inculpat va fi condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere (faptă din data de 24.01.2014).
În baza art. 335 alin. 2 Cod penal, acelaşi inculpat va fi condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere (faptă din data de 5.05.2014).
În baza art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b Codul penal şi art. 10 din Legea nr.187/2012 va contopi pedepsele aplicate inculpatului şi va aplica inculpatului A. pedeapsa rezultantă de 1 an şi 11 luni închisoare.
În baza art. 92 alin. 1 Codul penal va stabili un termen de încercare de 4 ani (în loc de 2 ani).
Va constata că inculpatul A. a fost reţinut în prezenta cauză din data de 12.11.2013 până la data de 13.11.2013 şi în baza art. 72 alin. 1 Codul penal, va deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu sunt în contradicţie cu prezenta decizie.
În baza art. 275 alin. 3 Codul de procedură penală cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.
Judecătoria Vaslui
Infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice
Judecătoria Mangalia
Temeinicie proces verbal de contravenţie; alcooltest
Judecătoria Câmpulung
conducerea unui vehicul fără permis de conducere (art.335 NCP)
Judecătoria Sinaia
Contraventii
Judecătoria Vânju Mare
Plângerea contravenţională