Lovire, aplicare lege penală mai favorabilă

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. ..../P/2013 din 01.04.2016 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, înregistrat pe rolul acestei instanţe la nr. ..../333/2016, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor R. Dorel şi R. U. Stelian pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 193 al. 2 Noul Cod penal (vătămare corporală, prevăzută şi pedepsită de art. 181 alin. 1 Vechea reglementare).

S-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că, în ziua de 07.10.2012, inculpaţii R. Dorel şi R. U. Stelian au aplicat lovituri, simultan, persoanei vătămate C. Emilian, cauzându-i leziuni care au necesitat un număr de 24-25 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Prin încheierea dată în camera de Consiliu din 07.06.2016, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, a respins ca nefondate cererile şi excepţiile formulate de inculpaţii R. Dorel şi R. U. Stelian şi de persoana vătămată C. Emilian, constatând totodată legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. ..../P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui privind pe inculpaţii R. Dorel şi R. U. Stelian pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 193 al. 2 Noul Cod penal, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cauzei.

Încheierea a rămas definitivă prin respingerea, ca neîntemeiată, a contestaţiei formulate de inculpaţi de către Tribunalul Vaslui prin Încheierea nr. ../CPC/20.07.2016.

În şedinţa publică din 20.09.2016, inculpaţii au arătat că nu doresc ca judecarea cauzei să aibă loc în procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii în condiţiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală, solicitând judecarea cauzei potrivit procedurii obişnuite, declaraţiile acestora, luate în condiţiile art. 378 Cod procedură penală fiind ataşate la dosarul cauzei (f. 21, 22), aceştia solicitând proba cu înscrisuri şi proba testimonială, respectiv audierea martorilor R. Mioara, A. Georgiana, F. Gheorghe, I. Ioan, P. Violeta şi O. Paula, precum şi reaudierea martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale, probe încuviinţate şi administrate în cauză. De asemenea, inculpaţii au solicitat efectuarea unei noi expertize medicale persoanei vătămate, de către Institutul Medico Legal Iaşi, întrucât ar exista dubii cu privire la corectitudinea celor consemnate în certificatul medico-legal eliberat de Serviciul Medico-Legal Vaslui, cerere respinsă de instanţă.

Persoana vătămată C. Emilian, prezentă la termenul din data de 20.09.2016, a declarat în mod expres că nu se constituie parte civilă în cauză, solicitând doar tragerea la răspundere penală a inculpaţilor şi a depus la dosar înscrisuri. La acelaşi termen de judecată, instanţa a procedat la audierea persoanei vătămate, declaraţia acesteia fiind ataşată la dosarul cauzei (f.23). Prin înscrisul depus la dosar, la data de 27.10.2016 (f.45), persoana vătămată C. Emilian s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând acordarea de daune morale, corespunzătoare  cheltuielilor efectuate ca urmare a leziunilor cauzate prin fapta inculpaţilor, fără a preciza cuantumul sumei solicitate, depunând la dosar înscrisuri (f.37,46).

Ca urmare a dispoziţiei instanţei a fost audiat martorul din lucrări Postelnicu Gheorghe.

S-au  ataşat la dosar şi fişele de cazier judiciar ale inculpaţilor.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, la data de 07.10.2012, în jurul orelor 1600 - 1630, vătămatul C. Emilian, însoţit de soţia sa, martora C. Elena, s-a deplasat pe strada ..........nr…din municipiul Vaslui, unde deţine un garaj în spatele căruia a amenajat o grădină pentru cultivarea legumelor.

După aproximativ 20 - 25 minute, în timp ce persoana vătămată se afla în garaj, iar soţia sa în grădină, au venit inculpaţii R. Dorel şi R. U.-Stelian, care aveau în mâini beţe (leaţuri din lemn), şi, fără a i se adresa, aceştia i-au aplicat persoanei vătămate mai multe lovituri cu picioarele şi cu beţele peste corp, provocându-i căderea pe pardoseală, încetându-şi agresiunea doar în momentul în care, alertată fiind de strigătele de ajutor ale soţului său, în garaj, pe o uşă secundară, a intrat martora C. Elena. În momentul respectiv inculpaţii au ieşit din garaj, luând cu ei şi beţele folosite la lovirea persoanei vătămate.

Speriată de starea în care se afla soţul său, martora C. Elena s-a îndreptat spre uşa principală a garajului pentru a ieşi în  stradă şi a cere ajutorul oricărei persoane care ar fi trecut prin zonă, moment în care inculpatul R. U.-Stelian a deschis uşa garajului şi, văzând-o pe aceasta , a trântit uşa şi a plecat. Văzând aceasta, martora C. Elena s-a întors la persoana vătămată C. Emilian, care era căzută pe o parte şi sângera în zona capului, pe care a ajutat-o să se ridice. După ce şi-a revenit, persoana vătămată C. Emilian a apelat Serviciul Unic de Urgenţă „112”, sesizând cele întâmplate organelor de poliţie, după care a apelat-o pe fiica sa, martora C. Ştefana Teodora, căreia i-a solicitat să se deplaseze la garaj, pentru a merge la Spital.

Astfel, persoana vătămată, fiind transportată cu maşina de către fiica sa, a ajuns la Spitalul Judeţean Vaslui în jurul orei 16:50, după cum rezultă din fişa UPU/CPU nr. ….. (f.19-ds. U.P.), unde i-au fost acordate îngrijiri medicale.

În certificatul medico-legal nr. 683/08.10.2012, eliberat de Serviciul Medico-Legal Judeţean Vaslui în urma examinării fizice, la data de 08.10.2012, a persoanei vătămate şi a consultării fişei UPU nr. ……., emisă de Spitalul Judeţean Vaslui, s-a menţionat că persoana vătămată C. Emilian a prezentat leziuni traumatice de tipul fracturii parcelare falanga III, deget III mâna stângă, plăgii contuze, tumefacţiei, excoriaţiei  şi echimozei, care s-au putut produce prin lovire cu mijloace contondente, cu şi de obiecte contondente, care pot data din 07.10.2012 şi necesită 24-25 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Se arată, de asemenea, în cuprinsul aceluiaşi certificat medico-legal, că fractura a necesitat imobilizare cu atelă gipsată ABPD timp de 21 de zile, relevând totodată că multe dintre celelalte leziuni suferite au fost în zona capului (occipital median, care a fost suturată cu 3 fire, în zona ochilor, malar dreapta, la buza superioară, piramida nazală), precum şi în zona scapulo-humerală stânga.

Inculpaţii, audiaţi atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei, nu au recunoscut comiterea faptei reţinute, negând faptul că în ziua de 07.10.2012 ar fi mers la garajul persoanei vătămate şi ar fi lovit-o, inculpatul R. Dorel afirmând că de fapt el este cel care a fost lovit de vătămat în ziua respectivă.

Apărările şi susţinerile celor doi inculpaţi nu pot fi primite pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, inculpatul R. U.-Stelian a declarat că, la data de 07.10.2012, în intervalul orar 1600 - 1700, nu s-ar fi deplasat împreună cu inculpatul R. Dorel, tatăl său, la garajul persoanei vătămate C. Emilian, unde ar fi agresat-o pe aceasta, arătând că, la data şi în perioada respectivă, s-ar fi aflat la locuinţa martorului D. Mihai unde, alături de alte persoane, a desfăşurat activităţi gospodăreşti până în jurul orelor 1800 - 1830.

Din declaraţiile martorului Zidaru Tiberiu –audiat în cursul urmăririi penale şi care, împreună cu inculpatul R. U.-Stelian, a desfăşurat activităţi gospodăreşti la locuinţa martorului D. Mihai, rezultă că, la data de 07.10.2012, a observat că martorul D. Mihai s-a întâlnit cu inculpatul R. U.-Stelian în jurul orelor 1400, după care el a fost condus de martorul D. Mihai la domiciliu, inculpatul rămânând pe loc. Potrivit percepţiei sale, întrucât activitatea de recoltare a strugurilor la care participase şi inculpatul se finalizase, iar alte activităţi nu mai erau de întreprins, fiind şi Duminică (motiv pentru care o parte a muncitorilor plecase deja, iar o altă parte se pregătea să plece), după plecarea sa de la locuinţa lui D. Mihai şi inculpatul R. U.-Stelian a părăsit locaţia respectivă.

De asemenea, martora A. Georgiana-prietena inculpatului R. U. Stelian nu confirmă susţinerile acestuia, declaraţia sa (f.36) fiind cu caracter general, în sensul că obişnuiau să lucreze la diferite munci la locuinţa numitului D. Mihai, de dimineaţa până seara, fără a putea face referiri exacte cu privire la ziua de Duminică-07.10.2012.

La rândul său, inculpatul R. Dorel a negat, de asemenea, faptul că, la data de 07.10.2012, împreună cu inculpatul R. U.- Stelian şi folosind în acest sens nişte beţe, ar fi agresat fizic pe persoana vătămată C. Emilian în incinta garajului acesteia, situat pe strada „……………..” din municipiul Vaslui, precizând că, din contra, el este cel care a fost lovit de vătămat cu un corp contondent (respectiv, o bâtă) în zona gurii, în ziua respectivă, în timp ce se afla pe şesul râului „Vasluieţ” din apropierea străzii „…………….”, cauzându-i-se, aşa cum rezultă din cuprinsul certificatului medico-legal nr. 685/08.10.2012 eliberat de Serviciul Medico-Legal Judeţean Vaslui, leziuni traumatice de tipul luxaţiei cu mobilitate gradul II a dinţilor 3.1, 3.2, 4.1 şi 4.2 a căror vindecare a necesitat 17-18 zile îngrijiri medicale (f.26-ds. U.P), acuzaţiile ce fac obiectul prezentei cauze fiind făcute de vătămat tocmai pentru a se răzbuna pe el.

Declaraţiile date de inculpatul R. Dorel pe parcursul procesului penal nu sunt consecvente, cuprinzând afirmaţii  care nu se coroborează cu restul probelor administrate. Astfel, în declaraţia olografă din data de 26.10.2012 (fila 58-ds. U.P.), inculpatul R. Dorel a menţionat că persoana vătămată C. Emilian l-ar fi agresat în jurul orelor 1600 - 1630, în cuprinsul declaraţiei din data de 29.04.2013(f.53-ds. U.P.) menţionează că susnumitul l-ar fi agresat în jurul orelor 1630- 1730, pentru ca în declaraţia dată în faţa instanţei (f.21) să indice din nou ora 16, precizând că la ora 17, când s-a întors de la spital, la garajul persoanei vătămate se afla o echipă de jandarmi.

După cum rezultă din cuprinsul fişei UPU/CPU nr. …../07.10.2012 (fila 19-s. U.P.) persoana vătămată C. Emilian a fost preluată, la orele 16:50, de către cadrele medicale din cadrul Unităţii de Primiri Urgenţe a Spitalului Judeţean de Urgenţă Vaslui, iar, aşa cum rezultă din cadrul raportului de intervenţie din data de 07.10.2012 (fila 172-ds. U.P.), la aceeaşi dată, la ora de 17:05, ca urmare a sesizării făcute de persoana vătămată prin intermediul Serviciului Unic de Urgenţă „112” că a fost victima unei agresiuni, la locul incidentului s-a deplasat un echipaj din cadrul Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Vaslui, care a discutat cu soţia vătămatului, acesta din urmă fiind deja transportat la Spital de către fiica sa.

În schimb, în ceea ce priveşte apărările inculpatului R. Dorel, din cuprinsul fişei UPU/CPU nr. 2321/08.10.2012 (fila 28-ds. U.P.) rezultă că acesta a fost preluat de către cadrele medicale din cadrul Unităţii de Primiri Urgenţe - Spitalul Judeţean Vaslui la data de 08.10.2012, orele 16:45.

Coroborând aspectele mai sus menţionate cu declaraţiile persoanei vătămate C. Emilian potrivit cărora, în cursul dimineţii de 08.10.2012, deplasându-se la sediile Serviciului Medico-Legal Judeţean Vaslui şi Spitalului Judeţean de Urgenţă Vaslui pentru întocmirea formalităţilor necesare eliberării certificatului medico-legal nr. 683, a fost văzut de către inculpatul R. Dorel, se justifică faptul că, abia a doua zi (09.10.2012), acesta din urmă a întreprins demersurile necesare eliberării certificatului medico-legal nr. 685. De altfel, declaraţia inculpatului R. Dorel cu privire la faptul că s-ar fi prezentat la Spital şi în ziua de 07.10.2012, dar că o asistentă de la UPU i-a spus că nu are ce să-i facă pentru că trebuie consultat de un stomatolog, nu este confirmată de nici una din probele administrate.

Instanţa reţine că, atât declaraţiile persoanei vătămate C. Emilian, cât şi ale martorilor C. Elena, C. Ştefana Teodora, C. Constantin şi C. Costică  susţin ipoteza agresării persoanei vătămate C. Emilian şi nu pe cea a agresării inculpatului R. Dorel.

Astfel, declaraţiile persoanei vătămate C. Emilian au fost constante pe parcursul întregului proces, aceasta menţinându-şi poziţia inclusiv cu ocazia confruntării sale cu ambii inculpaţi. La fel au fost şi declaraţiile martorei C. Elena, precum şi ale martorei C. Ştefana-Teodora (fiica persoanei vătămate), căreia ambii părinţi i-au relatat la scurt timp după săvârşirea agresiunii faptul că persoana vătămată fusese agresată în incinta garajului de către inculpaţii R. U.-Stelian şi R. Dorel, martora constatând în mod nemijlocit că tatăl său sângera în mod abundent în zona capului, precum şi existenţa în incinta garajului a mai multor pete de sânge.

De asemenea, şi martorul C. Costică, audiat în cursul urmăririi penale (f.96-100), a declarat că, deplasându-se la garajul aparţinând vătămatului C. Emilian pentru a discuta ceva cu acesta, a observat că acesta era bandajat în zona capului şi a unui braţ, având şi un ochi vânăt, motiv pentru care l-a întrebat ce a păţit, C. Emilian relatându-i că, în ziua precedentă, inculpaţii R. U.-Stelian şi R. Dorel au intrat în garajul său înarmaţi cu beţe cu care l-au lovit în cap şi, după ce a căzut pe sol, peste corp, martorul constatând personal existenţa pe sol a unor pete ce păreau a fi de sânge. De asemenea, martorul a mai arătat că, întrebându-l pe vătămat de ce nu s-a apărat, acesta i-a spus că, fiind surprins de acţiunea agresivă a celor doi inculpaţi, nu a avut timp să reacţioneze: „M-am trezit cu ei în garaj şi nu am mai avut timp să mă apăr”.

Declaraţiile martorului C. Constantin, care (inclusiv cu ocazia confruntărilor sale cu inculpaţii R. Dorel şi R. U.-Stelian, precum şi cu prilejul audierii în faţa instanţei) a afirmat în mod constant că, la data de 07.10.2012, în jurul orelor 16:30-1700, în timp ce se deplasa pe strada „........” din municipiul Vaslui, de la o distanţă de 10 - 15 metri i-a observat pe inculpaţii R. Dorel şi R. U.-Stelian care veneau dinspre o zonă unde erau amplasate garaje (printre care şi cel deţinut de persoana vătămată C. Emilian), cel puţin unul dintre aceştia având în mână un băţ, după care cei doi s-au urcat în autoturismul alb, marca „Daewoo Matiz”, parcat în faţa locuinţei inculpatului R. Dorel şi aparţinând acestuia din urmă, după care au părăsit zona respectivă. Arată, de asemenea, martorul că, într-una din zilele următoare, a fost vizitat la garajul său (situat tot pe strada „........”) de către persoana vătămată C. Emilian care era bandajată la cap şi la mâini, aceasta  povestindu-i cu acest prilej că, la data de 07.10.2012, în timp ce se afla în garajul său, a fost agresată fizic de către inculpaţii R. Dorel şi R. U.-Stelian care, folosind nişte beţe, au lovit-o în zona capului după care, căzând pe pardoseala garajului, au continuat să-i aplice lovituri cu beţele respective peste corp, agresiunea respectivă necesitând deplasarea sa la spital pentru acordarea de îngrijiri medicale.

Instanţa constată, de asemenea, că martorii audiaţi la solicitarea inculpaţilor, nu confirmă apărările acestora cu privire la producerea leziunilor persoanei vătămate, respectiv prin căderea acesteia, la data de 06.10.2012, de pe un cal, împrejurare în care s-ar fi lovit şi i s-ar fi produs vătămările constatate în certificatul medico-legal.

Astfel, martorul F. Gheorghe, despre care inculpatul R. Dorel a afirmat că l-ar fi văzut pe vătămat căzând de pe un cal, în declaraţia dată în cursul urmăririi penale (f.111-ds. U.P.) arată doar că, în ziua de 06.10.2012, a văzut-o pe persoana vătămată C. Emilian alergând cu un băţ în mână în încercarea de a alunga nişte cai care păşteau pe şesul din apropierea străzii „........”, fără ca vreun cal să-l lovească şi fără ca vătămatul să prezinte în ziua respectivă urme de lovituri, dar că nu l-a văzut pe susnumit călărind vreunul din caii respectivi şi, cu atât mai puţin, că susnumitul ar fi căzut de pe una din cabalinele respective.

Singura care afirmă că a văzut când vătămatul ar fi căzut de pe cal este martora R. Mioara-soţia inculpatului R. Dorel, declaraţia sa (f.35) fiind apreciată de instanţă ca subiectivă, nereală şi dată în favoarea inculpatului. Astfel, aceasta a firmă că, într-o zi de sâmbătă, l-a văzut pe vătămat căzând de pe un cal care i-ar aparţine acestuia, deşi este de notorietate că vătămatul nu deţine în zonă decât un garaj, unde nu ar putea întreţine un cal. De asemenea, în aceeaşi declaraţie afirmă martora că inculpatul R. Dorel a venit acasă Duminică dimineaţa, bandajat la cap, acesta spunându-i că a fost lovit de vătămat, motiv pentru care a stat toată noaptea la UPU, aceste susţineri fiind vădit mincinoase, fiind în contradicţie cu restul probelor administrate, inclusiv cu declaraţia inculpatului R. Dorel şi cu concluziile medico-legale referitoare la leziunile constatate acestuia care au fost doar la nivelul danturii şi care nu au necesitat bandajare.

Referitor la apărarea inculpatului R. Dorel cu privire la faptul că el ar fi fost lovit de vătămat, aceasta este susţinută doar de declaraţia martorului I. Ion care afirmă că a văzut cum, într-o duminică după-amiază, persoana vătămată l-a lovit pe inculpat cu un par, iar acesta era plin de sânge pe faţă, aspect care vine în contradicţie cu constatările medico-legale cu privire la inculpatul R. Dorel, potrivit cărora acesta nu a prezentat leziuni ale ţesuturilor moi oro-dentare, leziuni care ar fi putut produce acea sângerare. De asemenea, martorul A. Mircea care, conform susţinerilor inculpatului R. Dorel din cuprinsul declaraţiei din data de 01.11.2012 - f.66-ds. U.P., ar fi perceput în mod nemijlocit agresarea sa, la data de 07.10.2012, de către persoana vătămată-inculpat C. Emilian, fiind audiat, a negat categoric acest fapt.

Instanţa nu va primi nici declaraţiile martorului R. Pavel, acestea fiind vădit subiective, necorelându-se cu restul probelor administrate. Astfel, în declaraţia dată în cursul urmăririi penale(f.131-ds. U.P) acesta afirmă că într-o duminică, în jurul orei 16:30, fratele său-inculpatul R. Dorel a venit acasă lovit la gură, în timp ce el se afla la fântână şi nu i-a spus iniţial ce s-a întâmplat, povestindu-i abia după vreo oră că ar fi fost lovit de vătămat, când a venit după el pe şes, în timp ce în declaraţia dată în faţa instanţei afirmă că incidentul ar fi avut loc în jurul orei 09-10 dimineaţa, iar inculpatul, plin de sânge, i-ar fi povestit imediat ce s-a întâmplat.

De asemenea, nici declaraţia martorei P. Violeta, fostă angajată a inculpatului, nu va fi primită de instanţă, aceasta cuprinzând aspecte contradictorii, la aprecierea acestei declaraţii urmând a fi luat în considerare şi faptul că inculpatul R. Dorel a fost angajatorul acesteia, aceştia păstrând şi în prezent legătura, motivul pentru care martora s-a deplasat în ziua respectivă la locuinţa inculpatului fiind tocmai acela de a o ajuta să transporte cu maşina lui nişte bagaje.  Astfel, în declaraţia dată în cursul urmăririi penale, martora afirmă că după ce s-a deplasat împreună cu inculpatul, care venise lovit dintre garaje, a ajuns la locuinţa acestuia, martorul R. Pavel a plecat la câmp, ea rămânând să discute cu inculpatul, care nu a dat importanţă celor povestite de ea cu privire la faptul că ar fi fost căutat în acea dimineaţă de către vătămat la magazin, iar în declaraţia dată în faţa instanţei arată că ea a plecat, iar inculpatul R. Dorel şi fratele său au rămas în curte.

Mai mult, afirmaţia martorei potrivit căreia inculpatul R. Dorel se deplasa la 6-7 metri în spatele lui C. Emilian şi că l-a însoţit pe R. Dorel la locuinţa sa este  combătută atât de către inculpatul R. Dorel care a declarat că s-a deplasat către locuinţă şi că  imediat din urma sa a ajuns şi P. Violeta, care l-a văzut umflat la gură, cât şi de către martorul P. Cătălin care a declarat că, exceptându-1 pe R. Dorel, nu a văzut alte persoane nici în gangul dintre garaje şi nici pe strada „........”.

Coroborând inadvertenţele între declaraţiile martorei P. Violeta pe de o parte şi cele ale acesteia şi ale inculpatului R. Dorel şi ale martorului P. Cătălin, pe de altă parte, cu faptul că persoana vătămată C. Emilian a negat în mod categoric şi constant că, la data de 07.10.2012 în jurul orelor 1000 - 1030, s-ar fi deplasat la magazinul în care îşi desfăşura activitatea martora P. Violeta şi că, în jurul orelor 1630 - 1700,  l-ar fi agresat pe inculpatul R. Dorel pe şesul râului „Vasluieţ”, apreciem că declaraţiile susnumitei nu corespund realităţii, fiind făcute în scopul susţinerii ipotezei inculpatului R. Dorel referitoare la pretinsa agresiune comisă asupra sa pe şesul râului „Vasluieţ” de către persoana vătămată C. Emilian.

Nici martorul P. Cătălin nu confirmă apărările inculpatului R. Dorel, acesta declarând că, la data de 07.10.2012, în jurul orelor 1600 - 1630 - într-o variantă şi în jurul orelor 15°° - 1600 - într-o altă variantă, în timp ce se deplasa cu autoturismul pe strada „........” din mun. Vaslui l-a observat pe inculpatul R. Dorel care, pieton fiind, se deplasa cu capul în piept şi ţinând mâna la gură. Fără a opri autoturismul, martorul a observat că inculpatul R. Dorel prezenta mai multe pete de culoare închisă pe bluza cu care era îmbrăcat, fără a putea preciza natura acestora. Întrucât inculpatul R. Dorel nu i-a făcut semn să oprească, martorul şi-a continuat deplasarea fără să observe ca pe stradă să fi fost o altă persoană cu excepţia inculpatului. Ulterior, martorul s-a întâlnit în mod accidental cu inculpatul R. Dorel, care i-a relatat că la data de 07.10.2012 fusese agresat de un vecin de-al său cu care era în conflict mai vechi, fără însă a-i da detalii despre agresiune.

De asemenea, sunt infirmate şi susţinerile inculpatului cu privire la faptul că, la data comiterii faptei, respectiv 07.10.2012, autoturismul său marca Matiz nu ar fi putut fi parcat în faţa porţii sale deoarece era amanetat la Iaşi. Astfel, după cum rezultă atât din copiile contractului de împrumut cu amanet nr.6759/23.09.2012 şi ale bonului fiscal care atestă restituirea sumei împrumutate, cât şi din declaraţiile martorilor V. Viorel-Eugen-operator în cadrul firmei de amanet şi V. Silviu Andrei-director al firmei de amanet (f.234-239- ds. U.P.), inculpatul R. Dorel a amanetat într-adevăr autoturismul respectiv la data de 23.09.2012, fiind scos însă de sub amanet la data de 01.10.2012, de către numita O. Ionela - nepoata inculpatului, acest din urmă aspect fiind confirmat şi de martora O. Paula - sora inculpatului.

Caracterul nesincer al declaraţiilor inculpatului R. Dorel este evidenţiat şi de contradicţia dintre declaraţiile sale din datele de: 20.11.2012 (f.61-ds. U.P.): „... în ziua de 07.X.2012, după ce am fost lovit de C. Emilian, m-am dus la casa părintească de pe strada ........, m-am spălat, m-am schimbat de hainele pline de sânge şi m-am deplasat împreună cu fiica mea la Spitalul Judeţean Vaslui, unde cadrele medicale de la UPU mi-au administrat nişte calmante ...” şi 29.04.2013 (f.64-ds. U.P.): „După ce m-am spălat, în aceeaşi zi am mers la spital, iar pe hol am discutat cu o doamnă doctor care mi-a zis că la Unitatea de Primiri Urgenţe nu au stomatolog ...” şi fişa UPU/CPU nr…… din cuprinsul căreia rezultă că R. Dorel a fost preluat de către cadrele medicale din cadrul Unităţii de Primiri Urgenţe a Spitalului Judeţean Vaslui la data de 08.10.2012 (deci, nu la data de 07.10.2012 aşa cum a susţinut acesta).

Mai mult, din consideraţiile expuse în raportul de supliment de expertiză, întocmit de Serviciul Medico-Legal Judeţean Vaslui la data de 10.06.2013, rezultă faptul că medicul legist acceptă posibilitatea producerii leziunilor de tipul luxaţiei dentare prin lovire cu un corp contondent cu condiţia ca un asemenea mecanism să fie confirmat pe cale de anchetă şi, cu amendamentul că, mai probabil, data producerii leziunilor respective este anterioară cu mai mult de 7- 8 zile faţă de data de 07.10.2012.

Situaţia de fapt reţinută este confirmată de mijloacele de probă aflate la dosar: plângerea şi declaraţia persoanei vătămate, declaraţiile inculpaţilor, declaraţiile martorilor C. Elena, C. Ştefana Teodora, C. Constantin, C. Costică,  Dorobăţ Gheorghe, F. Gheorghe, V. Silviu Andrei, procese-verbale de confruntare, certificatul medico-legal nr. 683/08.10.2012 emis de Serviciul Medico- Legal Judeţean Vaslui, fişele de cazier judiciar ale inculpaţilor.

Întrucât situaţia de fapt reţinută în actul de inculpare se coroborează cu faptele şi împrejurările ce rezultă din ansamblul probatoriului administrat în cauză, instanţa constată că săvârşirea faptei şi vinovăţia celor doi inculpaţi au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă, fiind răsturnată în mod clar prezumţia legală relativă de nevinovăţie instituită în favoarea acestora prin dispoziţiile art. 99 şi art. 4 Noul Cod de procedură penală, art. 23 alin. 11 din Constituţia României şi art. 6 paragraf 2 din Convenţia Europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

În drept, fapta inculpaţilor R. Dorel şi R. U. Stelian, care  la data de 07.10.2012, au aplicat simultan lovituri multiple cu beţe şi cu picioarele persoanei vătămate C. Emilian provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 24 - 25 zile îngrijiri medicale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 193 al. 2 Cod penal ( vătămare corporală prev. de art. 181 al. 1 Codul penal anterior), instanţa constatând că, sub aspectul pedepsei principale (închisoare de la 6 luni la 5 ani - în vechea reglementare şi de la 6 luni  la 5 ani sau amenda în noua reglementare), limitele închisorii sunt aceleaşi, doar că legea nouă prevede alternativ şi amenda, însă faţă de posibilitatea suspendării condiţionate a executării pedepsei, apreciază că legea veche este mai favorabilă.

Raportat considerentelor mai sus expuse, analizând global, instanţa constată astfel, că fapta reţinută în sarcina inculpaţilor R. Dorel şi R. U. Stelian, în modalitatea expusă, întruneşte sub aspectul laturii obiective şi subiective elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. 1 Vechiul Cod penal cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, instanţa identificând  legea veche ca lege mai favorabilă.

Săvârşirea faptei şi vinovăţia inculpaţilor fiind pe deplin dovedite, instanţa va aplica fiecăruia dintre aceştia câte o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de textul incriminator.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată fiecăruia dintre inculpaţi, conform dispoziţiilor Codului penal, se vor avea în vedere pericolul social concret al faptei săvârşite, infracţiunea pentru care au fost trimişi aceştia în judecată, împrejurările şi modalitatea în care a fost comisă fapta şi urmările produse, persoana fiecărui inculpat şi limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal.

Un rol primordial în aprecierea stabilirii şi aplicării pedepsei îl are pericolul social al faptei, sens în care valorile ocrotite de legea penală prin incriminarea faptelor trebuie evidenţiate atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât şi pentru educarea inculpatului.

Pentru ca pedeapsa să-şi realizeze funcţiile şi scopul, definite de legiuitor, aceasta trebuie să corespundă, sub aspectul duratei şi naturii sale, gravităţii faptei comise, potenţialului de pericol social pe care, în mod real, îl prezintă persoana fiecăruia dintre cei doi inculpaţi, care  nu au recunoscut comiterea faptei,  negând categoric faptul că l-ar fi lovit pe vătămat, dar care se află la primul conflict cu legea penală, prezentându-se în faţa organelor judiciare la toate termenele la care au fost chemaţi, împrejurările concrete în care fapta a fost comisă, precum şi urmările destul de grave produse, urmând a se avea în vedere astfel, aptitudinea lor de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are - pe lângă scopul său represiv - şi o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ce priveşte comportarea făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte similare.

Faţă de toate aceste motive, instanţa va aplica fiecăruia dintre inculpaţii R. Dorel şi R. U. Stelian câte o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. 1 Vechiul Cod penal (art. 193 alin. 2 din noua reglementare) cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal, pedeapsă pe care o apreciază ca fiind suficientă pentru reeducarea inculpaţilor şi atingerea scopului legii penale.

Conform dispoziţiilor art. 12 al. 1 din Lg. nr. 187/2012 raportat la art. 5 Noul Cod penal, va interzice inculpaţilor, pe durata executării pedepselor aplicate exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a şi anume dreptul de a fi aleşi în autorităţile publice sau în funcţii elective, precum şi a dreptului prevăzut la litera b acela de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, faţă de soluţia de condamnare instanţa considerându-i nedemni de exercitarea acestor drepturi.

Astfel, din motivarea deciziei nr. 2/06.10.2005 a Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Hirst contra  Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord ) rezultă că dreptul  la vot, garantat de art. 3 din Protocolul 1 al Convenţiei, nu este absolut şi poate face obiectul unor limitări, statele contractante având o largă marjă de apreciere în materie.

Această marjă de apreciere nu este însă nelimitată, restricţiile şi limitările în materia dreptului la vot trebuind apreciate de o instanţă independentă în fiecare caz  în parte.

Din decizia instanţei europene rezultă că ceea ce  este criticabil este legea ce interzice automat şi nediferenţiat dreptul la vot unei categorii întregi de persoane.

Art. 71 alin. 1 Cod penal, referitor la pedepsele accesorii, prevede: condamnarea la pedeapsa  detenţiunii pe viaţă sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de  art. 64 alin.1 lit. a, b, c Cod penal din momentul în care hotărârea a rămas definitivă şi până la terminarea  executării  pedepsei.

Art. 64 alin. 1 lit. a Cod penal, se referă la dreptul de a  alege şi a fi ales în autorităţile publice şi în funcţiile elective publice. Această pedeapsă se aplică de drept odată cu pronunţarea unei pedepse privative de libertate pentru  comiterea unei infracţiuni.

Acest procedeu este nerezonabil, interdicţia drepturilor electorale fiind aplicată fără respectarea principiului proporţionalităţii în fiecare caz în parte.

De asemenea, instanţa reţine că pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate astfel încât inculpaţii să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte penale, asigurându-se în acelaşi timp şi o finalitate de exemplaritate.

Având în vedere acest aspect, faţă şi de persoana fiecăruia dintre cei doi inculpaţi şi fiind îndeplinite cumulativ şi condiţiile prevăzute de art. 81 Vechiul Cod penal raportat la art. 5 Noul Cod penal, instanţa apreciază că scopul pedepselor aplicate acestora poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpaţilor, motiv pentru care va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate pe durata câte unui termen de încercare, fixat conform art. 82 Vechiul Cod penal.

Se va atrage atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 83 Vechiul Cod penal privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul comiterii de noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.

Faţă de dispoziţiile art. 71 al. 5 Cod penal, va fi suspendată şi executarea pedepselor accesorii aplicate inculpaţilor pe durata suspendării condiţionate a executării pedepselor  principale.

Latura civilă

În latura civilă a cauzei, persoana vătămată  C. Emilian, prezentă la termenul din data de 20.09.2016, a declarat în mod expres că nu se constituie parte civilă în cauză, solicitând doar tragerea la răspundere penală a inculpaţilor şi a depus la dosar înscrisuri.

Ulterior, prin înscrisul depus la dosar, la data de 27.10.2016 (f.45), persoana vătămată C. Emilian s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând acordarea de daune morale, corespunzătoare  cheltuielilor efectuate ca urmare a leziunilor cauzate prin fapta inculpaţilor, fără a preciza cuantumul sumei solicitate, depunând la dosar înscrisuri (f.37,46).

Conform dispoziţiilor art. 19 alin. 1 Cod procedură penală, acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale.

De asemenea, potrivit art. 20 Cod procedură penală constituire de parte civilă pute fi făcută în cursul urmăririi penale sau în faţa instanţei până la începerea cercetării judecătoreşti. În caz de nerespectare a acestui termen persoana vătămată nu se mai poate constitui parte civilă în cadrul procesului penal, putând introduce acţiune la instanţa civilă.

Instanţa constată că persoana vătămată, interpelată de instanţă, a precizat expres, la termenul din data de 20.09.2016, faptul că nu se constituie parte civilă în cauză şi nu are pretenţii materiale de la inculpaţi.  De asemenea, printr-o cerere ulterioară, după depăşirea termenului prevăzut de lege, aceasta a solicitat despăgubiri morale, fără a indica cuantumul, precizând însă că acestea reprezintă contravaloarea cheltuielilor efectuate ca urmare a leziunilor suferite prin fapta inculpaţilor

Se constată astfel că, în condiţiile în care persoana vătămată se considera vătămat în drepturile sale, avea obligaţia de a se adresa cu cerere de constituire de parte civilă până la termenul prevăzut de lege, lucru pe care nu l-a făcut în prezenta cauza, deşi a fost interpelat expres în legătură cu aceasta. Mai mult, instanţa reţine că, în scopul obţinerii unor eventuale despăgubiri reprezentând daune morale sau materiale pentru trauma suferită, persoana vătămată are posibilitatea de a se adresa cu acţiune la instanţa civilă competentă.

Prin urmare, având în vedere că, la termenul din data de 20.09.2016, persoanei vătămate i s-a adus la cunoştinţă dreptul şi momentul până la care se poate constitui parte civilă, iar aceasta a declarat în mod expres că nu solicită despăgubiri, cererea ulterioară formulată de aceasta în acest sens va fi respinsă ca fiind tardiv formulată.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, vor fi obligaţi inculpaţii la plata către stat a cheltuielilor judiciare avansate în cursul urmăririi penale şi al judecăţii.

Domenii speta

Spete similare