Viol, aplicare lege penală mai favorabilă

Deliberând asupra cauzei penale  de faţă, constată  următoarele:

Pe rolul acestei instanţe la data de 28.01.2014, sub nr. ..., s-a înregistrat rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui nr. ..., prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului C.N.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de violare de domiciliu, tentativă de viol şi viol, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 192 alin. 2 Cod penal, art. 20 Cod penal raportat la art. 197 alin. 1 Cod penal şi art. 197 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal şi art. 37 lit. a Cod penal.

În esenţă, în actul de sesizare, s-a reţinut în sarcina  inculpatului faptul că în seara de 10.01.2014, a pătruns fără drept în locuinţa părţii vătămate V.M., unde a ameninţat-o pe partea vătămată V.M. cu scopul de a întreţine relaţii sexuale cu aceasta, după care a întreţinut, prin constrângere, un raport sexual normal cu partea vătămată M.F..

Inculpatul C.N.M. a fost audiat în cursul urmăririi penale și a recunoscut săvârșirea faptelor.

Cu privire la faptele mai sus-menţionate, în cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal de cercetare la faţa locului însoţit de planşe fotografice, declaraţii persoane vătămate M.F. şi V.M., raport de expertiză medico-legală nr. 4/E din 11.01.2014, declaraţii inculpat, declaraţii martori (M.G., M.I., V.Ş.).

În procedura de cameră preliminară, nu au fost invocate cereri şi excepţii de către inculpat sau apărătorul acestuia şi nici instanţa nu a apreciat că se impun a fi invocate din oficiu, astfel încât prin Încheierea din 06.03.2014, în temeiul art. 346 alin. 2 Cod de procedură penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii.

În faţa instanţei de judecată, la termenul din 20.03.2014, s-au prezentat persoanele vătămate V.M. şi M.F. care au precizat că nu doresc să se constituie părţi civile în cauză.

La acelaşi termen, inculpatului i-au fost aduse la cunoştinţă dispoziţiile art. 374 alin. 4 Cod de procedură penală şi art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, iar acesta, în faţa instanţei de judecată, a declarat că  recunoaşte în totalitate faptele reţinute în  sarcina sa şi că doreşte să fie judecat în baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale.

Verificând condiţiile de admisibilitate ale cererii inculpatului de a fi judecat în baza procedurii simplificate, instanţa a constatat că nu există nici un impediment pentru ca inculpatul să fie judecat în baza acestei proceduri şi a admis cererea.

Din dispoziţia instanţei, au fost ataşate la dosarul cauzei, cazierul judiciar al inculpatului şi sentinţa penală nr. 145/04.02.2010 a Judecătoriei Vaslui.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt:

Inculpatul C.N.M. şi persoanele vătămate V.M. şi M.F. locuiesc în satul Fîstîci, comuna Cozmesti, judeţ Vaslui.

În dimineaţa zilei de 10.01.2014, inculpatul a plecat la domiciliul numitului Dănilă Silviu, din aceeaşi localitate, unde a prestat diverse activităţi în gospodărie, consumând în acelaşi timp, băuturi alcoolice.

În seara aceleiaşi zile, s-a deplasat la domiciliul numitului M.G., unde se aflau mai mulţi tineri, printre care şi numitul V.Ş. (fiul persoanei vătămate V.M.), de la care a aflat că persoanele vătămate se află singure acasă. Împreună cu aceşti tineri, inculpatul a consumat, din nou, băuturi alcoolice.

Plecând acasă şi fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, inculpatul s-a hotărât să se deplaseze la domiciliul persoanei vătămate V.M., unde se afla şi fiica acesteia, M.F., cu scopul de a întreţine relaţii sexuale.

Astfel, în jurul orei 21:30, a luat asupra sa un cuţit şi a mers la domiciliul persoanelor vătămate.

Inculpatul a pătruns în curte pe poartă, s-a deplasat până la uşa locuinţei şi forţând sistemul de închidere al uşii de acces, prin împingere, a pătruns în casă.

A mers la patul în care dormea persoana vătămată V.M., împreună cu un copil în vârstă de 3 luni şi, fiind cu cuţitul în mână, s-a urcat peste aceasta şi i-a solicitat să întreţină relaţii sexuale cu el. Persoana vătămată l-a recunoscut pe inculpat, a refuzat şi i-a solicitat să lase cuţitul jos şi să părăsească locuinţa.

 Discuţia dintre cei doi a fost auzită de către persoana vătămată M.F., care dormea într-un pat alăturat şi care s-a deplasat până la patul mamei sale, pentru a vedea ce se întâmplă. Folosindu-se de lumina de la un telefon mobil, aceasta din urmă l-a recunoscut pe inculpat şi i-a solicitat să o lase în pace pe persoana vătămată V.M..

În acest context, persoana vătămată V.M. a reuşit să fugă din încăpere împreună cu copilul în vârstă de 3 luni, în timp ce inculpatul şi-a îndreptat atenţia către persoana vătămată M.F..

S-a dus către persoana vătămată M.F. şi s-a urcat în pat deasupra acesteia, în timp ce aceasta se împotrivea şi îi solicita să o lase în pace.

Având cuţitul în mână, inculpatul a ameninţat-o pe persoana vătămată că îi va tăia un sân dacă nu acceptă să întreţină relaţii sexuale cu el, ulterior i-a dat jos pantalonii şi a întreţinut un raport sexual normal cu aceasta, împotriva voinţei sale.

După aproximativ 15-20 de minute, în casă a intrat V.Ş. (care a fost sunat de persoana vătămată V.M. şi anunţat că inculpatul a pătruns în casă şi a ameninţat pe cele două femei), moment în care inculpatul s-a îmbrăcat şi a fugit la domiciliul său.

Din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 4/E/11.01.2014, rezultă că persoana vătămată M.F.  a prezentat o leziune traumatică de tipul echimozei, care s-a putut produce prin compresiune cu mâna, posibil în contextul unei infracţiuni de viol, poate data din 10 ianuarie 2014 şi nu necesită zile de îngrijiri medicale.

Starea de fapt astfel cum a fost expusă mai sus, a fost reţinută de către instanţă pe baza analizei coroborate a probelor administrate în cursul urmăririi penale, care se coroborează cu declaraţia de recunoaştere a săvârşirii faptelor dată de către inculpat în faţa instanţei de judecată.

Faptul că raportul sexual întreţinut cu persoana vătămată M.F., nu a fost unul consimţit de către aceasta din urmă, rezultă fără echivoc din declaraţiile inculpatului care a afirmat că a ameninţat persoana vătămată cu cuţitul pentru a întreţine raport sexual precum şi din declaraţia persoanei vătămate care a precizat că ameninţările inculpatului i-au produs o stare de teamă şi panică, care au determinat-o să nu se împotrivească acestuia. De asemenea, din declaraţiile martorilor V.Ş. şi M.I., care au văzut persoana vătămată, imediat după ce inculpatul a întreţinut raport sexual cu aceasta, rezultă că au perceput-o ca fiind agitată şi afectată de cele petrecute.

În raport de probatoriile administrate în cauză, instanţa apreciază că a fost răsturnată în mod neîndoielnic prezumţia de nevinovăţie instituită în favoarea inculpatului prin dispoziţiile art. 4 Cod de procedură penală, făcându-se dovada certă şi indubitabilă a săvârşirii faptelor reţinute în actul de sesizare.

În drept, sub aspectul laturii obiective, faptele inculpatului C.N.M. care, în seara zilei de 10.01.2014, în jurul orei 21:30, a pătruns fără drept în curtea şi ulterior, în locuinţa persoanei vătămate V.M. şi având asupra sa, un cuţit, a ameninţat pe persoana vătămată V.M. să întreţină relaţii sexuale cu acesta, fără să ducă la capăt acţiunea sa întrucât a intervenit persoana vătămată M.F. precum şi fapta aceluiaşi inculpat, care având asupra sa un cuţit a ameninţat pe persoana vătămată M.F. cu acte de violenţă cu scopul de a întreţine raport sexual cu aceasta, acţiune care s-a finalizat într-un raport sexual normal,  întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de violare de domiciliu în formă calificată, prevăzută de art. 224 alin. 2 Noul Cod penal, ale infracţiunii de tentativă de viol, prevăzută de art. 32 Noul Cod penal raportat la art. 218 alin. 1 Noul Cod penal şi ale infracţiunii de viol, prevăzută de  art. 218  alin. 1 Noul  Cod penal,  fapte comise în concurs real.

Cu privire la faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, instanţa arată că începând cu data de 01.02.2014, a intrat în vigoare Noul Cod penal. Din acest motiv, instanţa este în primul rând datoare să verifice dacă faptele săvârşite de către inculpat sub imperiul legii vechi şi incriminate de dispoziţiile art. 192 alin. 2 Cod penal, art. 20 Cod penal raportat la art. 197 alin. 1 Cod penal şi art. 197 alin. 1 Cod penal sunt în continuare încriminate şi de noua legislaţie şi în al doilea rând, dacă, dată fiind această modificare legislativă, se impune a se aplica legea penală mai favorabilă, conform art. 5 Noul Cod penal, care prevede „în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”

Astfel, instanţa constată cu privire la infracţiunea de violare de domiciliu, săvârşită pe timp de noapte, încriminată de art. 192 alin. 2 Cod penal anterior, că aceasta continuă să fie încriminată sub aceeaşi formă şi de dispoziţiile art. 224 alin. 2 Noul Cod penal şi că legea penală nouă prevede limite de pedeapsă mai reduse decât legea penală veche (respectiv, cuprinse între 6 luni şi 3 ani sau amenda). Prin urmare, instanţa va reţine la încadrarea juridică a infracţiunii de violare de domiciliu în formă calificată, dispoziţiile art. 224 alin. 2 Noul Cod penal (fost art. 192 alin. 2 Cod penal), urmând ca la aplicarea pedepsei să ţină cont de limitele de pedeapsă mai favorabile cuprinse în Noul Cod penal.

Cu privire la infracţiunea de viol şi infracţiunea de tentativă de viol, prevăzute de art. 197 alin. 1 Cod penal şi art. 20 Cod penal raportat la art. 197 alin. 1 Cod penal, instanţa arată următoarele: faptele sancţionate prin dispoziţiile menţionate continuă să fie încriminate de art. 218 alin. 1 Noul Cod penal şi art. 32 Noul Cod penal raportat la art. 218 alin. 1 Noul Cod penal, fiind prevăzute aceleaşi limite de pedepse şi de vechea reglementare şi de noua reglementare precum şi aplicarea unor pedepse complementare constând în interzicerea exercitării unor drepturi. Prin urmare, instanţa va reţine la încadrarea juridică a infracţiunii de viol, dispoziţiile art. 218 alin. 1 Noul Cod penal (fost 197 alin. 1 Cod penal anterior) şi la încadrarea juridică a infracţiunii de tentativă la viol, dispoziţiile art. 32 Noul Cod penal raportat la art. 218 alin. 1 Noul Cod penal (fost art. 20 Cod penal raportat la art. 197 alin. 1 Cod penal). Cu privire la pedepsele ce vor fi aplicate pentru aceste fapte, constată că nu se impune aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât atât noul cât şi vechiul Cod penal prevăd aceleaşi limite de pedeapsă.

Sub aspectul laturii subiective a infracţiunilor, instanţa constată că inculpatul a săvârşit faptele cu vinovăţie, în forma intenţiei directe, acesta prevăzând şi urmărind producerea lor prin săvârşirea faptelor.

Faţă de aceste considerente, văzând că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite cu vinovăţie de către inculpat, instanţa va pronunţa o soluţie de condamnare a acestuia.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului,  instanţa va ţine seama de limitele de pedeapsă fixate în art. 224  alin. 2  Noul Cod penal, art. 33 alin. 2 Noul Cod penal (care prevede acelaşi regim sancţionator ca şi art. 21 alin. 2 Cod penal anterior), art. 218 alin. 1 Noul Cod penal, de dispoziţiile art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, de gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite de inculpat şi de circumstanţele personale ale inculpatului.

Pătrunderea inculpatului pe timp de noapte şi prin forţarea sistemului de închidere al uşii, în domiciliul părţilor vătămate cu scopul de a întreţine relaţii sexuale cu acestea, scop în care s-a înarmat cu un cuţit cu care a şi ameninţat părţile vătămate pentru a le determina să întreţină relaţii sexuale denotă un grad sporit de pericol social al faptelor inculpatului. Periculozitatea inculpatului rezultă şi din faptul că, deşi acesta fusese liberat condiţionat în luna iulie 2013 din executarea unei pedepse aplicate pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie, acesta a perseverat în săvârşirea de noi fapte penale.

Instanţa mai constată şi faptul că inculpatul a săvârşit faptele din prezenta cauză în stare de recidivă postcondamnatorie, şi anume în restul de 447 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 145/04.02.2010 a Judecătoriei Vaslui, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal.

Pentru ca o pedeapsă să-şi atingă scopul preventiv, ea trebuie să fie aleasă şi dozată încât prin  funcţiile ei să realizeze un efect preventiv maxim. De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile ce-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care  îl prezintă persoana inculpatului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului, instanţa nu va reţine nici una din circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74  Cod penal anterior, motivat de faptul că infracţiunea de viol şi infracţiunea de tentativă de viol, săvârşite de către inculpat fac parte din categoria infracţiunilor grave, care  aduc atingere unor valori sociale de o importanţă deosebită şi având în vedere circumstanţele comiterii acestora, care denotă o periculozitate sporită a inculpatului.

Faţă de circumstanţele comiterii faptelor care denotă o periculozitate sporită a inculpatului, instanţa va aplica pedepse, ţinând seama de faptul că inculpatul a urmat procedura prevăzută de art. 396 alin. 10  Cod de procedură penală, însă nu va orienta aceste pedepse spre minimul special.

Instanţa constată că cele trei infracţiuni pentru care s-a dispus condamnarea în prezenta cauză au fost săvârşite în stare de concurs real, precum şi în restul de 447 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 145/04.02.2010 a Judecătoriei Vaslui.

În temeiul art. 61 Cod penal anterior, va revoca liberarea condiţionată pentru  restul de 447 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 145/04.02.2010 a Judecătoriei Vaslui, rest pe care îl contopeşte pe rând cu pedepsele aplicate în cauză.

Instanţa a aplicat dispoziţiile art. 61 Cod penal anterior şi nu cele ale art. 104 alin. 2 Noul Cod penal raportat la art. 43 alin. 1 Noul Cod penal, referitoare la revocarea liberării condiţionate şi stabilirea pedepsei în caz de recidivă postcondamnatorie întrucât dispoziţiile art. 61 Cod penal anterior sunt mai favorabile inculpatului decât cele prevăzute de Noul Cod penal care prevăd cumul de pedepse.

Pedepsele rezultante, în urma aplicării art. 61 Cod penal anterior vor fi contopite conform art. 34 lit. b Cod penal anterior, pe care, de asemenea, instanţa le apreciază mai favorabile decât cele prevăzute de art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal ( se adaugă pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite).

În final, inculpatul C.N.M. urmează să execute  pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a  şi lit. b  Noul Cod penal pe o durată de 2 ani.

În baza art. 65 Cod penal, va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a şi lit. b  Noul Cod penal, pe durata executării pedepsei.

Apreciind necesară pentru o bună administrare a justiţiei, în baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală, instanţa va menţine starea de arest şi măsura arestării preventive a inculpatului C.N.M., dispusă prin Încheierea de şedinţă nr. 2 din 12.01.2014, pronunţată de către judecător M.G.D.E. din cadrul Judecătoriei Vaslui în dosarul nr. ..., în baza căreia a fost emis Mandatul de Arestare Preventivă nr. 3/U/12.01.2014.

În baza art. 404 alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 72 al. 1 Cod penal, va deduce din pedeapsa rezultantă aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 11.01.2014 la zi.

Instanţa ia act şi de faptul că părţile vătămate V.M. şi M.F. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul C.N.M., urmând ca, în temeiul art. 5 alin. 5 din Legea nr. 75/2008, inculpatul să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În temeiul art. 112 alin. 1 lit. b Noul Cod penal, va dispune confiscarea cuţitului ce a fost folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunilor.

În temeiul art. 404 alin. 4 lit. f Noul Cod de procedură penală, la rămânerea definitivă a cauzei, va dispune restituirea către partea vătămată M.F. a unei perechi de chiloţi şi a unei perechi de pantaloni, către inculpatul C.N.M. a unei perechi de pantaloni bărbăteşti, a unei haine bărbăteşti, a unei căciuli şi a unei perechi de pantofi sport bărbăteşti, bunuri menţionate în procesul verbal din data de 28.01.2014  în sensul că se află în plicul sigilat, evidenţiat în registrul Corpurilor Delicte de la Judecătoria Vaslui, la poziţia nr. 8/2014.

Constatând culpa procesuală a inculpatului, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Domenii speta

Spete similare