Fond funciar

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA Dosar nr………………..

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 126/A

Şedinţa publică din  27  februarie  2018

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: ………………………… 

JUDECĂTOR: ………………………..

GREFIER: ………………….

Pe rol se află, în pronunţare, apelul declarat de apelanţii P.E., L. V., D. K. G., M. G., J. B. L., C. G., B. M. A. şi G. D., în contradictoriu cu intimaţii Prefectul Judeţului Covasna, Comisia locală Ghelinţa pentru stabilirea dreptului de proprietate  privată asupra terenului,  Comisia judeţeană Covasna pentru  stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului,  K. V. şi Direcţia Silvică Covasna-Ocolul Silvic Covasna, împotriva sentinţei civile nr. 767/08.08.2017, pronunţată de Judecătoria Târgu Secuiesc  în dosarul nr. …………. având ca obiect fond funciar.

Se constată că dezbaterile asupra apelului au avut loc în şedinţa publică din 30 ianuarie 2018, aşa cum s-au consemnat în încheierea de şedinţă din acea zi –parte integrantă din prezenta decizie,  pronunţarea fiind amânată la data de  13 februarie 2018, apoi la 27 februarie 2018.

TRIBUNALUL

Examinând lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:

I. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa civilă nr. 767/08.08.2017 a Judecătoriei Târgu Secuiesc instanţa a hotărât următoarele:

•a admis cererea formulată de reclamantul Prefectul judeţului Covasna în contradictoriu cu pârâţii P. E. (moştenitor al lui L. E.), L. V. (moştenitor al lui L. E.), D. – K. G. (moştenitoare a lui K.M.), M.G., J. – B. L., C.G., B. M. – A., G.M.D (moştenitoare a defunctei B.G.), Comisia Judeţeană Covasna pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia Locală Ghelinţa pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, K.V., RNP Romsilva - Direcţia Silvică Covasna – Ocolul Silvic Covasna;.

•a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr.  5072/08.04.2005 emis de Comisia Judeţeană Covasna pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, pe numele lui L.E., K.M., M.G., J. – B. L., C.G., B. M. – A., B.G., în calitate de moştenitori ai autorului M.J., pentru suprafaţa de 3,67 ha teren cu vegetaţie forestieră pe teritoriul comunei Ghelinţa şi anulează acest titlu de proprietate;

•a constatat nulitatea absolută a procesului verbal de punere în posesie nr. 3290/23.09.2003 emis pentru 3,67 ha teren forestier, identificat în titlul de proprietate nr.  5072/08.04.2005,  emis numitului J. – B. L., moştenitor al lui M.J. şi a anulat acest proces verbal de punere în posesie.

•a constatat nulitatea absolută a anexei nr. 53 Ghelinţa, poziţia autorului defunct M.J. pe care a anulat-o;

•a obligat pe fiecare din pârâţii P.E., L.V., D. – K.G., M.G., J. – B. L., C.G., B. M. – A., G.M.D, la plata către pârâta K.V., a sumei de câte 223 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă judecătoria  a reţinut următoarele considerente:

Prin titlul de proprietate nr. 5072/08.04.2005 emis de Comisia Judeţeană Covasna pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, s-a reconstituit dreptul de proprietate pe numele lui L.E., K.M., M.G., J. – B. L., C.G., B. M. – A., B.G., în calitate de moştenitori ai autorului M.J., pentru suprafaţa de 3,67 ha teren cu vegetaţie forestieră pe teritoriul comunei Ghelinţa.

Reconstituirea a avut la bază CF 3523 Ghelinţa (aspect ce rezultă din acţiunea introductivă, din întâmpinarea Comisiei Judeţene Covasna şi a Comisiei Locale Ghelinţa).

Totodată, prin sentinţa civilă nr. 832/07.10.2008 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, definitivă, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate al lui K.V., după părinţii săi T.J. şi I., asupra a 5 ha teren cu vegetaţie forestieră, în baza CF 3523 Ghelinţa, după vânzătorul M.J..

Întrucât cele două reconstituiri susmenţionate, pentru beneficiari diferiţi, vizează acelaşi amplasament de 3,67 ha din  CF 3523 Ghelinţa (pentru K.V. fiind încă 1,33 ha, dar care exced acestui cadru procesual), iar în ambele cazuri regula este reconstituirea la vechiul amplasament (art. 41 din Legea nr. 18/1991, respectiv art. 24 al. 1 din Legea 1/2000 modificată  prin Legea nr. 247/2005), prin prezenta acţiune se doreşte clarificarea aspectului care este persoana îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru cele 3,67 ha din CF 3523 Ghelinţa, anume pârâţii din titlul de proprietate sau K.V. în baza sentinţei civile.

Dispoziţia legală prin care se solicită dezlegarea acestei situaţii este art. III al. 1 pct. VI din Legea nr. 169/1997 potrivit căruia sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deţinut anterior în proprietate astfel de terenuri.

Analiza aspectului care este persoana îndreptăţită la reconstituire presupune analizarea, pentru fiecare din cei doi beneficiari (pârâţii 3 – 10 pe de o parte şi pârâta K.V. pe de altă parte) a temeiului, a actelor doveditoare în baza căruia s-a cerut şi s-a dispus fiecăruia reconstituirea pentru cele 3,67 ha pădure înscrisă în CF 3523 Ghelinţa.

În ceea ce priveşte  situaţia reconstituirii dreptului de proprietate al pârâţilor beneficiari ai titlului de proprietate nr. 5072/08.04.2005 emis de Comisia Judeţeană Covasna, aceştia au solicitat reconstituirea în baza Legii nr. 1/2000, făcând dovada calităţii lor de moştenitori după autorul M.J., precum şi a dreptului de proprietate al acestuia asupra celor 3,67 ha, în baza CF 3523 Ghelinţa.

Se observă din cuprinsul sentinţei civile nr. 832/07.10.2008 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, definitivă, că cererea de reconstituire a lui K.V. a fost depusă la Comisia Locală Ghelinţa cu nr. 194/11.10.2005, astfel ea a fost formulată în baza Legii nr. 247/2005.

Astfel, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate al moştenitorilor lui M.J. a fost anterioară cererii lui K.V..

Aceasta însă nu reprezintă însă o piedică, un fine de neprimire, în a analiza cele două reconstituiri, deoarece nulitatea invocată de reclamant în baza art. III al. 1 pct. VI din Legea nr. 169/1997 presupune stabilirea calităţii de persoană neîndreptăţită la reconstituire, nu cronologia cererilor de reconstituire ale celor doi oponenţi.

Indiferent că cererea lui K.V. a fost formulată înainte sau după emiterea titlului de proprietate, legea, prin art. III al. 1 pct. VI din Legea nr. 169/1997, oferă posibilitatea analizării îndreptăţirii la reconstituire a celuilalt beneficiar.

Însă din cronologia evenimentelor – în 2005 emitere titlu de proprietate pentru pârâţi şi în 2005 depunere cerere de reconstituire de către K.V. – se desprinde alt aspect, anume că în procedura emiterii titlului de proprietate nu s-a cunoscut că mai există o persoană care pretinde acelaşi drept ca şi beneficiarii titlului de proprietate, motiv pentru care a fost perfect legal, la acea vreme, să se considere că pârâţii din titlul de proprietate, moştenitori ai proprietarului tabular, sunt îndreptăţiţi la reconstituire în baza acestui CF 3523 Ghelinţa.

Astfel, potrivit Legii nr. 1/2000 în forma în vigoare din 2002 până în 2005, în baza căreia s-a realizat analiza dreptului de proprietate al pârâţilor şi s-a dispus reconstituirea dreptului lor de proprietate prin titlu, potrivit art. 6, conform căruia „La stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole şi forestiere, în conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orăşeneşti, municipale şi comisiile judeţene, constituite potrivit legii, vor verifica în mod riguros existenţa actelor doveditoare prevăzute la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, precum şi pertinenţa, verosimilitatea, autenticitatea şi concludenţa acestor acte, ţinându-se seama şi de dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege.  (1^1) La reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile forestiere este admisă numai proba cu înscrisuri: acte de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativa agricolă de producţie, registrul agricol, evidenţele cooperativei agricole de producţie, ale amenajamentelor silvice şi pastorale, precum şi alte înscrisuri, cu dată certă din perioada respectivă”.

Calitatea lor de moştenitori, unită cu dovada proprietăţii prin extras CF a făcut dovada absolută a proprietăţii şi a dus la emiterea titlului de proprietate în 8 aprilie 2005.

În ceea ce priveşte situaţia reconstituirii lui K.V., s-a reţinut că ea a cerut reconstituirea la Comisia Locală Ghelinţa prin cererea nr. 194/11.10.2005.

Prin hotărârea nr. 26/B/2007 a Comisiei Locale Ghelinţa menţinută prin hotărârea nr. 641/02.11.2007 a Comisiei Judeţene Covasna, s-a respins cererea de reconstituire a lui K.V. pentru 5,75 ha (10 jugăre) după autorul T.J. cu motivul că nu a dovedit dreptul lor de proprietate pentru pădurea privată solicitată în baza CF 3523 Ghelinţa, în care figura proprietar tabular M.J. (la locul M……………., K……………).

K.V. a formulat plângere împotriva hotărârii nr. 641/02.11.2007 a Comisiei Judeţene Covasna, formându-se cauza nr. 160/322/2008, finalizată cu sentinţa civilă nr. 832/07.10.2008 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, definitivă.

Prin această hotărâre s-a admis cererea de reconstituire a lui K.V., în baza Legii nr. 247/2005, reţinându-se ca temei al reconstituirii calitatea ei de moştenitoare după autorul T.J. şi dispoziţia de plată din anul 1944 în sarcina lui T.J. şi soţia N. I., în care se arată că pentru imobilul pe care cei doi l-au cumpărat la 06.03.1944 de la M.J. şi asociatul său s-a calculat o taxă de 46 Pengo şi 80 Fileri.

Pe lângă acest înscris, s-au mai avut în vedere declaraţiile martorilor B. Z., S. L., N. B., M. M., în sensul că T.J. a avut în proprietate şi a folosit pădure de 10 jugăre la locul K………., M………, pe care o cumpărase de la M.J.. Aceştia erau moştenitorii vecinilor terenului de 10 jugăre afirmativ deţinut de T.J..

La pronunţarea sentinţei civile s-a mai avut în vedere art. 6 al. 13 din Legea nr. 1/2002 modificat prin Legea nr. 247/2005 – titlul VI pct. 8, conform căruia în situaţia când nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente şi când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moştenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.

Astfel, în condiţiile Legii nr. 247/2005 – sub incidenţa căreia K.V. a cerut reconstituirea şi care permitea proba cu martori a dreptului de proprietate pentru terenuri forestiere - s-a constatat că este valabil dreptul său de proprietate şi s-a dispus reconstituirea.

Ajungând la acest punct al raţionamentului, trebuie menţionat aspectul că această reconstituire prin sentinţa civilă nr. 832/07.10.2008 a Judecătoriei Târgu Secuiesc nu produce efecte faţă de pârâţii beneficiari ai titlului de proprietate, ei nefiind părţi în acea cauză, dar sentinţa le este opozabilă în baza efectului substanţial al oricărei hotărâri judecătoreşti.

Astfel, nu se pune problema autorităţii de lucru judecat, neexistând triplă identitate între prezenta cauză şi cea cu nr. …../322/2008, dar se pune problema că hotărârea dată în cauza nr. …./322/2008 este opozabilă pârâţilor, însă ei nefiind parte în acea cauză se pot apăra în prezenta făcând proba contrară a celor reţinute în sentinţa civilă nr. 832/07.10.2008 a Judecătoriei Târgu Secuiesc.

Comparând cele două reconstituiri de proprietate – prin titlu şi apoi prin sentinţă – se constată că beneficiarii titlului de proprietate nu au făcut proba contrară dreptului de proprietate al lui K.V. după autorul său T.J..

Astfel, K.V. a dovedit, prin dispoziţia de plată din anul 1944, unită cu folosinţa terenului (dovedit prin martori vecini cu terenul de 5 ha), că autorul său a avut în proprietate cele 5 ha din CF 3523 Ghelinţa, cu titlu de cumpărare la data de 06.03.1944 de la proprietarul tabular.

Potrivit 6 al. 12 din Legea nr. 1/2002 modificat prin Legea nr. 247/2005 – titlul VI pct. 8 „Consemnările efectuate între anii 1945 şi 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producţie, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoţite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate”.

Transferul proprietăţii de la M.J., autorul pârâţilor din titlul de proprietate, la T.J., autorul pârâtei K.V., justifică să se considere că aceasta din urmă este persoana îndreptăţită la reconstituirea asupra 3,67 la din CF 3523 Ghelinţa.

Plata preţului nu condiţionează transferul proprietăţii. Dispoziţia de plată emisă pentru preţul vânzării este ulterioară transferului proprietăţii la data de 06.03.1944. Mai mult, K.V. a dovedit dreptul său de proprietate şi în condiţiile art. 6 al. 13 din Legea nr. 1/2002 modificat prin Legea nr. 247/2005 – titlul VI pct. 8.

Potrivit art. 6 al. 14 din Legea nr. 1/2002 modificat prin Legea nr. 247/2005 – titlul VI pct. 8 „Orice probă dovedind dreptul de proprietate al foştilor proprietari poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeaşi forţă produsă de către deţinătorul actual al terenului sau de către terţi, tăgăduind dreptul de proprietate”.

Pârâţii P.E., L.V., D. – K.G., M.G., J. – B. L., C.G., B. M. – A., G.M.D nu au adus o probă de aceeaşi forţă cu ce a lui K.V., calitatea de proprietar tabular a autorului lor, anterioară vânzării (dovedită prin înscris cu efect declarativ şi prin martori în condiţiile art. 6 al. 13 din Legea nr. 1/2002 modificat prin Legea nr. 247/2005 – titlul VI pct. 8) neavând aceeaşi forţă.

Ei nu au făcut dovada contrară celor reţinute în sentinţa civilă nr. 832/07.10.2008 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, aceasta devenindu-le opozabilă ca şi părţilor din acel cadru procesual, cu consecinţa naşterii prezumţiei puterii lucrului judecat a celor statuate în acel cadru procesual.

Astfel, devine incident art. III al. 1 pct. VI din Legea nr. 169/1997, faţă de pârâţii din titlul de proprietate care sunt persoane neîndreptăţite la reconstituirea prin titlul de proprietate.

În temeiul acestui text legal, sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deţinut anterior în proprietate astfel de terenuri, considerente faţă de care acţiunea a fost admisă.

S-a mai reţinut că pârâţii P.E. (moştenitor al lui L.E.), L.V. (moştenitor al lui L. E.), D. – K.G. (moştenitoare a lui K.M.), M.G., J. – B. L., C.G., B. M. – A., G.M.D (moştenitoare a defunctei B.G. decedată la data de 02.06.2016) au căzut în pretenţiile reclamantei, astfel cheltuielile de judecată solicitate de ei rămân în sarcina lor.

Pârâta K.V. a solicitat cheltuieli de judecată, astfel că în baza art. 455 Cod procedură civilă, a fost obligat fiecare dintre pârâţii P.E., L.V., D. – K.G., M.G., J. – B. L., C.G., B. M. – A., G.M.D, la plata către pârâta K.V., a sumei de câte 223 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial.

II. Judecata în apel.

a) Apelanţii-pârâţi P.E. (moştenitor al lui L.E.), L.V. (moştenitor al lui L.E.), D. – K.G. (moştenitoare a lui K.M.), M.G., J. – B. L., C.G., B. M. – A., G.M.D au declarat în termen legal apel, solicitând schimbarea sentinţei în sensul de a se respinge acţiunea formulată de reclamantă.

În motivarea apelului se arată că cele două comisii nu au făcut dovada că amplasamentul solicitat de reclamantă ar fi fost cerut de altcineva sau că ar fi fost ocupat, hotărârea judecătorească invocată rămânând definitivă deoarece apelanţii, ca adevăraţi proprietari, nu au fost chemaţi în judecată şi nici nu au avut cunoştinţă de proces.

Se arată că cererea formulată de K.V. a fost depusă la Comisia Locală competentă la data de 11 octombrie 2005, deci ulterior emiterii titlului de proprietate, situaţie în care nu se poate susţine că acest titlu este lovit de nulitate absolută, impunându-se compararea titlurilor primare privind dreptul de proprietate.

În acest sens, arată apelanţii că prin raportare la art. 6 alin.1/1 din Legea 1/2000 titlul de proprietate este pe deplin legal, cu atât mai mult cu cât pădurea a fost naţionalizată de la proprietarii înscrişi în CF, iar nu de la părinţii lui K.V..

Arată apelanţii că intimata ar fi trebuit să facă dovada actelor translative de proprietate potrivit regulii in excipiendo reus fit actor, proba invocată trebuind să aibă aceeaşi forţă juridică, fiind totodată, necesar ca actele primare invocate să fi fost încheiate potrivit condiţiilor impuse de legea din momentul întocmirii lor, însă actul intitulat dispoziţie de plată emis de o autoritate străină în anul 1947 nu este translativ de proprietate şi nu conţine ninciun element esenţial al unui contract de vânzare cumpărare, nerezultând felul imobilului, întinderea şi preţul acestuia, fiind doar o somaţie pentru plata impozitului care în anul 1947 nu producea niciun efect deoarece Legea 260/1945 a extins legislaţia României pe întreg teritoriul Transilvaniei, astfel că acest înscris nu poate fi opus înscrierilor din cartea funciară, neavând nicio forţă probantă.

În ceea ce priveşte depoziţiile martorilor, se arată că aceştia ar fi putut fi exclusiv proprietarii coindivizari sau moştenitorii acestora, deoarece ei sunt vecini terenului ce a aparţinut autorului apelanţilor, astfel că declaraţiile martorilor nu pot fi acceptate ca dovadă împotriva înscrierii din cartea funciară.

În drept, apelul se întemeiază pe prevederile  Art. 466 Noul Cod de procedură civilă.

b) Comisia Judeţeană Covasna pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a depus la dosar întâmpinare (f. 23) în apărare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării se arată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică sub toate aspectele, neputând fi reţinută niciuna dintre criticile aduse sentinţei de către apelanţi.

Se arată că în procedura de emitere a titlului de proprietate în beneficiul apelanţilor nu s-a cunoscut faptul că mai există o persoană care pretinde acelaşi drept ca şi beneficiarii titlului de proprietate, motiv pentru care la acea vreme reconstituirea în beneficiul moştenitorilor proprietarilor tabulari s-a făcut cu respectarea prevederilor legale.

Arată intimata că prin sentinţa civilă nr. 832/07.10.2008 s-a constatat că a avut loc un transfer al dreptului de proprietate de la M.J., autorul apelanţilor din titlul de proprietate, la T.J., autorul intimatei K.V., care o îndreptăţeşte pe aceasta din urmă la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 3,67 ha înscrisă în CF 3532 Ghelinţa.

Comparând cele două reconstituiri de proprietate, prin titlu şi apoi prin hotărâre judecătorească, prima instanţă a reţinut în condiţiile în art. 6 alin.1/4 din Legea 1/2000 că intimata K.V. este îndreptăţită la reconstituire, astfel că punerea în executare a sentinţei nu se poate face decât prin anularea titlului de proprietate emis iniţial.

În drept se invocă disp. art. 206, 466 şi următoarele din noul Cod de procedură civilă.

c) RNP Romsilva - Direcţia Silvică Covasna – Ocolul Silvic Covasna a depus la dosar întâmpinare (f. 41 ) în apărare, prin care a solicitat respingerea apelului că nefondat.

În motivarea întâmpinării se arată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică sub toate aspectele, neputând fi reţinută niciuna dintre criticile aduse sentinţei de către apelanţi.

Se arată că nu poate fi reţinută susţinerea potrivit căreia prin formularea unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate la o dată anterioară unei alte cereri care are acelaşi obiect se determină şi se stabileşte în mod automat calitatea de persoană îndreptăţită, art. III. alin.1 punctul IV din Legea 169/1997 lăsând deschisă posibilitatea de a se analiza actele de reconstituire sau de constituire şi la un moment ulterior eliberării titlului de proprietate.

Se arată că dubla reconstituire este interzisă în mod expres, iar în cauză intimata a făcut dovada că autorii săi sunt ultimii proprietari ai suprafeţei în cauză în baza actului translativ de proprietate invocat, fiind făcută dovada contrară celor susţinute de partea adversă, astfel că în mod corect s-a constatat calitatea de persoană îndreptăţită a intimatei K.V..

În drept se invocă disp. art. 471 alin.6 din noul Cod de procedură civilă.

d) Prefectul judeţului Covasna a depus la dosar întâmpinare (f. 48) în apărare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării se arată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică sub toate aspectele, neputând fi reţinută niciuna dintre criticile aduse sentinţei de către apelanţi.

Se arată că în cauză operează puterea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti pronunţată în anul 2008 prin care s-a reţinut transmiterea dreptului de proprietate de la autorul apelanţilor la cel al intimatei, astfel că instanţa de control judiciar nu poate cenzura o terţă sentinţă judecătorească pronunţată în alt dosar.

Arată intimata că în cauză este incidentă ipoteza dublei reconstituiri, aceasta în condiţiile în care există o sentinţă judecătorească prin care s-a statuat cu putere de lucru judecat asupra transferului dreptului de proprietate, ceea ce atrage nulitatea primei reconstituiri şi a titlului de proprietate emis în favoarea apelanţilor.

În drept se invocă disp. art. 206, 466 şi următoarele  din noul Cod de procedură civilă.

e) Comisia Locală Ghelinţa pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a depus la dosar întâmpinare (f.48) în apărare prin care a arătat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică sub toate aspectele, neputând fi reţinută niciuna dintre criticile aduse sentinţei de către apelanţi.

Se arată că atât titlul de proprietate atacat cât şi sentinţa judecătorească se referă la acelaşi amplasament, existând astfel o dublă reconstituire.

În drept se invocă disp. art. 206, 466 şi următoarele din noul Cod de procedură civilă.

f) În apel tribunalul a încuviinţat proba cu înscrisuri, la dosar fiind depuse extras de carte funciară datat 24.03.2016 (fila 110), dispoziţia de plată nr. 285/1947 (fila 112), adresa nr. 3094/2004 (fila 113) precum şi, la solicitarea instanţei, adresa nr. 9057/14.12.2017 emisă de Comisia Locală Ghelinţa (fila 118).

III. Decizia instanţei de apel.

Tribunalul sesizat cu soluţionarea apelului, analizând motivele de apel în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge apelul  pentru următoarele considerente.

În ceea ce priveşte motivul de apel vizând faptul că apelanţii nu au fost părţi în litigiul în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 832/2008 a Judecătoriei Târgu Secuiesc, instanţa de control judiciar va avea în vedere că această din urmă hotărâre a fost într-adevăr pronunţată într-un litigiu în care apelanţii pârâţi nu au figurat în calitate de părţi, astfel că această hotărâre judecătorească le este opozabilă până la proba contrară, proba care însă nu a fost făcută în cauză, astfel cum corect a reţinut prima instanţă.

În acest sens, din analiza probelor administrate se constată că dreptul de proprietate asupra suprafeţei în litigiu s-a transferat din patrimoniul autorului apelanţilor M.J. în cel al autorului intimatei K.V. anterior preluării de către Statul Român, astfel că la momentul preluării imobilul aparţinea acestuia din urmă, calitatea de persoană îndreptăţită la reconstituire revenind, prin urmare, moştenitorilor lui T.J., adică intimatei, din această perspectivă fiind lipsit de relevanţă faptul că preluarea a fost făcută de la autorii apelanţilor, acest aspect susţinând nelegalitatea actului de preluare în condiţiile în care nu a vizat proprietarul imobilului.

Tribunalul nu va reţine criticile referitoare la titlul autorului intimatei, sub acest aspect urmând a constata că prima instanţă a făcut o corectă aplicare la speţa dedusă judecăţii a prevederilor art. 6 alin. 13  şi alin.14 din Legea nr. 1/2002 modificat prin Legea nr. 247/2005 – titlul VI pct. 8 reţinând în mod legal şi temeinic că titlul intimatei are ca fundament dispoziţia de plată din anul 1944 unită cu folosinţa terenului, aceasta din urmă fiind probată cu martori vecini cu terenul de 5 ha), din aceste probe rezultând că autorul său a avut în proprietate cele 5 ha din CF 3523 Ghelinţa, cu titlu de cumpărare la data de 06.03.1944 de la proprietarul tabular.

Nu va fi reţinută în acest sens critica potrivit căreia martorii au fi trebuit să fie în mod obligatoriu coproprietarii imobilului, iar nu vecinii acestuia, proba testimonială fiind administrată în dosarul anterior în condiţiile art. 6 al. 13 din Legea nr. 1/2002 modificat prin Legea nr. 247/2005 – titlul VI pct. 8, această prevedere legală făcând referire la "proprietarii vecini sau moştenitorii acestora".

În sfârşit, în ceea ce priveşte anterioritatea cererii de reconstituire a apelanţilor în raport cu cererea intimatei, tribunalul constată că acest aspect este lipsit de relevanţă în cauză, în condiţiile în care nicio prevedere legală nu conferă caracter absolut unei prime reconstituiri şi nu înlătură posibilitatea analizării legalităţii sale în raport cu o cerere ulterioară sau cu o reconstituire ulterioară, dimpotrivă art. art. III. alin.1 punctul IV din Legea 169/1997 reglementând expres posibilitatea de a se analiza actele de reconstituire sau de constituire şi la un moment ulterior eliberării titlului de proprietate.

În consecinţă, verificând în lumina art. 477 Cod procedură civilă, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, tribunalul constată că sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică, având suport în probele administrate, reţinându-se în mod corect că pârâţii care sunt terţi faţă de hotărârea judecătorească pronunţată în favoarea pârâtei K.V. nu au făcut dovada contrară celor statuate prin sentinţă, astfel că aceasta din urmă le este opozabilă, sens în care, văzând art. 480 alin.1 Cod procedură civilă,  tribunalul va respinge apelul ca nefondat, cu consecinţa păstrării sentinţei apelate.

Faţă de soluţia de respingere a apelului,  instanţa va dispune conform art. 482 raportat la art. 453 alin.1 Cod procedură civilă,  obligarea apelanţilor în solidar la plata sumei de 1600 lei către intimata K.V. cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, sumă reprezentând onorariul avocaţial suportat potrivit chitanţei nr. 153/21.11.2017 ataşată la fila 109 dosar,  raportat la criterii prevăzute de art. 451 alin.2 Cod procedură civilă, reţinând că procesul a fost soluţionat la al doilea termen de judecată, iar în cauză nu a fost depusă întâmpinare de către partea reprezentată de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanţii pârâţi P.E. (moştenitor al lui L.E.), CNP ………., domiciliată în ……………, L.V. (moştenitor al lui L. E.), CNP …………., domiciliat în ………………, D. – K.G. (moştenitoare a lui K.M.), CNP ………….., domiciliată în ……………………, M.G., CNP ……….., domiciliat în …………………, J. – B. L., CNP …………, domiciliat în ……………………, C.G., CNP ………….., domiciliată în …………., B. M. – A., CNP …………., domiciliat în ……………, G.M.D (moştenitoare a defunctei B.G.), domiciliată în ……………………. în contradictoriu cu intimaţii Prefectul judeţului Covasna, cu sediul în municipiul Sfântu Gheorghe, Piata Libertăţii, nr. 6, judeţul Covasna, Comisia Judeţeană Covasna pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Comisia Locală Ghelinţa pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, K.V., CNP 2420823142060, domiciliată în comuna Ghelinţa, sat Ghelinţa, nr. 354, judeţul Covasna şi  RNP Romsilva - Direcţia Silvică Covasna – Ocolul Silvic Covasna, cu sediul în municipiul Sfântu Gheorghe, strada Kos Karoly, nr. 5/A, judeţul Covasna împotriva sentinţei civile nr. 767/08.08.2017 a Judecătoriei Târgu Secuiesc– pe care o păstrează.

Obligă apelanţii în solidar la plata sumei de 1600 lei către intimata K.V. cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi  – 27 februarie 2018.

Preşedinte Judecător Grefier

Domenii speta

Spete similare