Uzucapiune

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA DOSAR NR. ………………

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 775/A

Şedinţa publică din data de 19 decembrie 2017

Instanţa constituită din:

Preşedinte: ……………..

 Judecător: ……………

Grefier: ……………………

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra apelului declarat de apelanta UAT Comuna Chichiş prin primar împotriva sentinţei civile nr. 173 din 22 iunie 2017, pronunţată de Judecătoria Întorsura Buzăului în dosarul nr. ………………, în contradictoriu cu intimaţii B.C.S. şi  B.G.F., având ca obiect uzucapiune.

Instanţa constată că a rămas în pronunţare asupra cauzei în şedinţa publică din data de 05 decembrie 2017, potrivit celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat  pronunţarea pentru data de 18 decembrie 2017 şi respectiv pentru data de astăzi 19 decembrie 2017.

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului civil de faţă, constată:

Prin sentinţa civilă nr.173/22.06.2017  Judecătoria  Întorsura Buzăului a admis în parte  cererea formulată de reclamanţii B.C.S. şi B.G.F. în contradictoriu cu pârâţii  COMUNA CHICHIŞ  şi  B.E. şi în consecinţă:

A constatat că antecesorii  reclamanţilor B.C.,  decedat la data de 05.07.2007 şi pârâta  B.E. au  dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului situat în  intravilanul  localităţii  Brădet, nr….., judeţul Covasna în suprafaţă de 3500 mp. având ca vecinătăţi: la nord – zona de protecţie a pârâului Brădet , la est – B.C.S., la sud – Şcoala Generală Gheorghe Zaharia din Brădet şi la vest – Z. V., care se identifică parţial  cu imobilul înscris în CF 25003  Întorsura Buzăului (provenită din conversia pe hârtie a CF  187  Buzăul Ardelean)  sub nr. top. …., în suprafaţă de 83.623 mp. proprietar tabular fiind COMUNA CHICHIŞ.

 A dispus dezmembrarea imobilului cu nr. top…… fâneaţă în suprafaţă de 83.623 mp. înscris în CF 25003 Întorsura Buzăului, potrivit documentaţiei cadastrale întocmite de ing. B. I.  înregistrată sub nr. 2183/17.07.2015 şi recepţionată conform procesului verbal de recepţie nr. 572/10.08.2015 în două parcele:

-Parcela 1 cu nr. top. nou. ……./1  în suprafaţă de 3500 mp.

-Parcela 2 cu nr. top. nou ……../2 în suprafaţă de 80.123 mp.

A constatat că imobilul uzucapat de antecesorii reclamanţilor, situat în Întorsura Buzăului, Sat Brădet, nr.54, judeţul Covasna se identifică cu parcela 1 cu nr. top. nou ...../1 în suprafaţă de 3500 mp.

A dispus întabularea dreptului de proprietate al  antecesorilor reclamanţilor B.C. şi B.E. asupra imobilului în suprafaţă de 3500 mp. înscris în CF 25003 Întorsura Buzăului (provenit din conversia pe hârtie a CF  187  Buzăul Ardelean) sub nr. top……./1, cu titlu de drept uzucapiune, iar parcela nr. 2 cu nr. top. nou ……./2 în suprafaţă de 80.123 să rămână cu situaţia de carte funciară neschimbată.

A constatat că potrivit contractului de vânzare cumpărare din data de 08.12.2006 autentificat sub nr.1414/08.12.2006 de BNP ……………… uzucapanţii au vândut reclamanţilor B.C.S. şi B.G.F. nuda proprietate asupra imobilului situat în Întorsura Buzăului, Sat Brădet, nr….., judeţul Covasna care se identifică cu parcela nr. 1 cu nr. top. nou ……../1  teren fâneaţă în suprafaţă de 3500 mp.  pentru preţul de 15.000 lei.

A obligat  pârâta B.E. să dea act apt de întabulare, în caz contrar hotărârea să ţină loc de act autentic.

A respins restul pretenţiilor.

A respins cererea reconvenţională formulată de reclamanta reconvenţională COMUNA CHICHIŞ- prin Primar cu sediul în Comuna Chichiş, nr. 103, judeţul Covasna în contradictoriu cu pârâţii B.C.S. şi B.G.F..

A respins cererea de restituire parţială a taxei judiciare de formulată de reclamanta reconvenţională.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut și motivat următoarele:

Imobilul în litigiu  este înscris în  CF nr.25003 Întorsura Buzăului sub  nr. top. ….având categoria de folosinţă –  fâneaţă în suprafaţă de 83623 mp., proprietar  tabular fiind înscris COMUNA CHICHIŞ.

 Prima instanță a reținut din conţinutul  adeverinţei nr.24842/02.10.2015 completată la data de 07.06.2016 (f. 28,73)  emisă de Primăria Întorsura  Buzăului că începând cu anul 1948 până în 1963  numitul P. I.  a figurat în registrul agricol cu teren agricol  în suprafaţă de 8,60 ha,  din  anul 1964 până în anul 2005 numiţii B.C. şi soţia B.E.  au figurat în registrul agricol cu teren agricol în suprafaţă de 0,98 ha, iar ulterior din anul 2006 până în prezent figurează  reclamanţii , fiul şi respectiv nora defunctului B.C. şi al soţiei B.E., cu suprafaţa totală de 1,79 ha teren agricol din care 0,1365 ha teren fâneaţă intravilan şi 2135 mp. teren fâneaţă extravilan situat în punctul numit „Grădina ”.

De asemenea, se menţionează că imobilul nu face parte din domeniul public sau privat al oraşului Întorsura Buzăului şi nu a făcut obiectul legilor proprietăţii.

Potrivit certificatului fiscal nr.13338 eliberat la 02.10.2015 de Primăria Întorsura  Buzăului (f.27) reclamanţii  figurează în evidenţele fiscale  pe lângă alte bunuri imobile cu teren fâneaţă  în suprafaţă de 3700 mp. situat în Brădet  în punctul numit „La Măcelar” pentru care s-au  achitat  taxe şi impozite.

Din conţinutul depoziţiilor martorilor C. S. şi S. I. (f.101-102), care sunt persoane în vârstă de 73 ani şi respectiv 78 de ani şi care au locuit în Satul Brădet din anul 1957 şi respectiv 1968, a rezultat că  terenul  în cauză se află în satul Brădet , în spatele şcolii, este în suprafaţă de circa 35-40 ari, având categoria de folosinţă fâneaţă, fiind îngrădit pe toate laturile şi se învecinează cu proprietatea lui G. Z., pârâul Brădet, şcoala şi casa reclamanţilor.

Martorii au mai declarat că primul proprietar al terenului a fost P. I., care l-a vândut în anul 1964 părinţilor reclamantului, respectiv B.C. şi B.E., terenul fiind folosit de aceştia împreună cu reclamanţii, precum şi faptul că  nu au existat  niciodată  probleme privind proprietatea acestuia şi nici cu vecinii pentru limitele de hotar, în comunitate atât P. I., cât şi părinţii reclamantului B.C. şi B.E. şi respectiv reclamanţii fiind cunoscuţi ca proprietari.

Din documentaţia tehnică de identificare întocmită de  ing. B. I. avizată sub nr. 2183/17.07.2015 şi recepţionată de OCPI Covasna prin procesul verbal de recepţie nr. 572/10.08.2015 (f.11-20)  rezultă că imobilul în cauză situat  parţial în intravilanul localităţii Brădet, nr….., judeţul  Covasna având ca vecinătăţi:  la nord – zona de protecţie a pârâului Brădet, la est – B.C.S., la sud – Şcoala Generală Gheorghe Zaharia din Brădet şi la vest – Z.V., în suprafaţă de 3500 mp. se identifică cu imobilul  înscris în CF nr.25003  Întorsura Buzăului nr. top. ..... fâneaţă în suprafaţă de 83623 mp.

În ceea ce priveşte dispoziţiile legale aplicabile în vederea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune indicate de reclamantă, respectiv Codul civil austriac, se impun unele precizări:

Aşa cum este bine cunoscut, oraşul Întorsura Buzăului, judeţul Covasna este situat în zona de aplicare a Decretului - Lege nr. 115/1938, act normativ care va rămâne în vigoare până la data finalizării lucrărilor de cadastru general şi a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unităţii administrativ-teritoriale, astfel cum rezultă din prevederile noului Cod civil.

Mai mult, prin Decizia nr. LXXXVI (86)/10.12.2007, Secţiile Unite ale ICCJ au statuat că în situaţia prescripţiilor achizitive începute sub imperiul Decretului - Lege nr. 115/1938 şi împlinite după intrarea în vigoare a Legii nr.7/1996, acţiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispoziţiile legii vechi, respectiv cele ale Decretului - Lege nr.115/1938.

Prima instanță a reținut că prin Decretul –Lege nr.389/22.06.1943 a fost extinsă legislaţia civilă  din vechea Românie în teritoriile din Transilvania, astfel că au fost puse şi aici în aplicare prevederile Codului Civil român, corelativ cu aceasta fiind scoase din vigoare prevederile Codului civil austriac şi ale legilor maghiare ce erau până atunci în vigoare.

Art.3 al.1  din DL 389/1943 a dispus în ce priveşte natura, durata şi efectele posesiei că acestea sunt supuse legilor sub care a început prescripţia.

În speţă exercitarea posesiei asupra imobilului a început înainte de anul 1948, perioadă în care în Transilvania era în vigoare Codul civil austriac, astfel că, în condiţiile în care legea  care guvernează dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune este legea în vigoare la momentul începerii posesiei, în cauză îşi vor găsi aplicare în ceea ce priveşte petitul privind uzucapiunea, dispoziţiile în materie cuprinse în Codul civil austriac.

În acest sens, se va avea în vedere că potrivit dispoziţiilor art.1460 Cod civil austriac, pentru prescripţiune, pe lângă capacitatea persoanei şi a obiectului, mai trebuie ca cineva să posede efectiv lucrul sau dreptul ce trebuie dobândit în acest mod, posesia să fie legitimă, cu bună credinţă şi neviciată şi să fie continuă în tot timpul cerut de lege, astfel că pentru a-şi produce efectele, respectiv pentru a conduce la dobândirea dreptului de proprietate posesia trebuie să fie efectivă, exercitată cu buna credinţă, neviciată şi continuă pe o perioada de 30 de ani.

Totodată prima instanţă a arătat că din interpretarea art.1462 si art.1463 Cod civil austriac reiese ca moştenitorii celui care a început posesia o pot continuă şi astfel timpul în care antecesorul lor a posedat imobilul va intra în calculul termenului de 30 de ani, fiind ca atare permisă joncţiunea posesiilor.

Se va  ţine seamă şi de faptul că, potrivit doctrinei şi practicii judiciare în materie, se consideră că uzucapiunea cu privire la terenuri a curs şi tot intervalul de timp cât au fost în vigoare Legile 58/1974 şi 59/1974, potrivit cărora terenurile au fost scoase din circuitul civil general, putând fi dobândite doar prin moştenire legala.

Soluţia se argumentează prin aceea că legile respective au interzis doar înstrăinarea terenurilor prin acte juridice, fără a cuprinde dispoziţii prin care să declare expres că posesiunea utilă asupra terenurilor nu are nici un efect. De asemenea, prin dispoziţiile acestor legi,  terenurile nu au fost declarate expres ca fiind imprescriptibile potrivit art.1864 pct.2 Cod civil de la 1864.

Faţă de toate considerentele expuse, raportat la situaţia de fapt reţinută, prima instanţă a constatat că în cauză sunt îndeplinite cerinţele vizate de dispoziţiile legale mai sus arătate cu privire la imobilul ce reprezintă proprietatea tabulară a Comunei Chichiş,  având în vedere că  numitul P.I. a  posedat  neîntrerupt imobilul fâneaţă  în suprafaţă de 3500 mp. din  anul 1948 şi până în 1963 când l-a vândut  lui B.C. şi B.E., fiind îndeplinite  astfel condiţiile prevăzute de art.1462 şi 1463 din Codul Civil Austriac referitoare la joncţiunea posesiilor, antecesorii reclamanţilor posedând neîntrerupt imobilul teren în suprafaţă de  3500 mp.,  deci pe o durată de mai bine de 30 de ani.

Raportat la dispoziţiile art.1460 Cod civil austriac referitoare la condiţiile posesiei, imobilul este bine delimitat, iar de la intrarea în posesie nici o altă persoană neinteresându-se  de soarta sa, neexistând nici o altă persoană care să se pretindă proprietar  şi care să ridice pretenţii asupra imobilului, posesia având prin urmare caracter public, paşnic şi sub nume de proprietar.

 Cu privire la constatarea uzucapiunii potrivit dispoziţiilor Codului civil austriac  prima instanţă a reţinut că sunt îndeplinite în persoana  antecesorilor reclamanţilor, respectiv B.C. şi pârâta B.E. condiţiile pentru a uzucapa.

 Pentru toate motivele expuse prima instanţă  a constatat că  antecesorii  reclamanţilor, B.C., decedat la data de 05.07.2007 şi pârâta  B.E. au  dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului situat în intravilanul localităţii  Brădet, nr….., judeţul Covasna în suprafaţă de 3500 mp. având ca vecinătăţi: la nord – zona de protecţie a pârâului Brădet, la est – B.C.S., la sud – Şcoala Generală Gheorghe Zaharia din Brădet şi la vest – Z.V., care se identifică  parţial  cu imobilul înscris în CF 25003  Întorsura Buzăului (provenită din conversia pe hârtie a CF  187  Buzăul Ardelean)  sub nr. top. ....., în suprafaţă de 83.623 mp. proprietar tabular fiind  COMUNA CHICHIŞ.

În strânsă legătură cu primul petit al cererii  introductive, instanţa a analizat cererea reconvenţională formulată şi ulterior precizată de către COMUNA CHICHIŞ prin care a solicitat obligarea pârâţilor reconvenţionali să lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă imobilul în suprafaţă de 3500 mp. identificat în CF 250003 Întorsura Buzăului, nr. top. ..... (nr. top. nou ...../1), constatarea dreptului de proprietate a UAT Comuna Chichiş asupra imobilului fâneaţă în suprafaţă totală de 80123 mp. identificat în CF 250003 Întorsura Buzăului, nr. top. ..... (nr. top. nou ...../2).

Din menţiunile extrasului de CF 250003 Întorsura Buzăului (f. 23) rezultă că reclamanta reconvenţională şi-a întabulat dreptul de proprietate în 26.02.1876 ca urmare a posesiei faptice şi rectificare, dobândit prin lege  în cota actuală de 1/1.

În primul rând, conform art. 563 Cod civil,  acţiunea în revendicare are în vedere situaţia în care  reclamantul care pretinde că este proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicită obligarea pârâtului, care stăpâneşte bunul respectiv să îi recunoască  dreptul de proprietate şi să îi restituie bunul.

 În al doilea rând cu  privire la proba dreptului de proprietate, instanţa va avea în vedere faptul că potrivit art.858 Cod civil  proprietatea publică este dreptul de proprietate ce aparţine statului sau unei unităţii  administrativ teritoriale  asupra bunurilor, care prin natura lor  sau prin declaraţia legii, sunt de uz ori de interes public, cu condiţia să fie dobândite  prin unul din modurile prevăzute de lege, enumerate în art.863 lit. a - f  Cod civil, ca fiind achiziţie publică, expropriere, donaţie, convenţie, transferul  unui bun sau alte moduri stabilite de lege.

 Întrucât reclamanta reconvenţională a dobândit proprietatea bunului în litigiu prin lege, instanţa i-a pus în vedere să depună înscrisuri cu privire la acest mod de dobândire, lucru care nu  s-a întâmplat, aceasta susţinând că nu există alte înscrisuri, acte normative, liste de inventar cu care să facă dovada  dreptului de proprietate.

Este adevărat că potrivit art. 565 Cod civil în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară, însă potrivit dispoziţiilor art.56 din Legea 71/2011 dispoziţiile art. 565 Cod civil se aplică numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ teritorială, astfel că până la această dată înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale pe baza actelor prin care s-au transmis, constituit ori modificat în mod valabil, se face numai în scop de opozabilitate faţă de terţi.

 În atare situaţie, având în vedere că  dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat a intrat în patrimoniul reclamantei reconvenţionale  prin lege, dovada dreptului de proprietate implică producerea înscrisului constatator, proba dreptului de proprietate neavând un caracter cert, absolut.

 Reclamanţii au invocat uzucapiunea ca mod de dobândire a proprietăţii asupra imobilului în litigiu, dovedind cu înscrisuri şi cu probe testimoniale o posesia efectivă, utilă în persoana autorilor acestora, martorii arătând că niciodată Primăria Chichiş n-a revendicat vreodată acest teren, astfel că în atare situaţie reclamanţii au dovedit  că  antecesorii săi au avut  posesia cea mai caracterizată, dovedindu-se că din anul 1948 până în 2006  aceştia au posedat neîntrerupt,  dovedindu-se buna credinţa acestora în exercitarea posesiei. 

 Faţă de toate aceste considerente, prima instanţă a respins primul petit al cererii reconvenţionale vizând obligarea reclamanţilor să lase în deplină posesie imobilul în suprafaţă de 3500 mp.

 Referitor la cel de–al doilea petit al cererii reconvenţionale, respectiv constatarea dreptului de proprietate a UAT Comuna Chichiş asupra imobilului fâneaţă în suprafaţă totală de 80123 mp. identificat în CF 250003 Întorsura Buzăului, nr. top. ..... (nr. top. nou ...../2), prima instanţă l-a respins întrucât este vorba de o acţiune în constatarea existenţei unui drept  care are caracter inadmisibil în raport de dispoziţiile art. 35 Cod procedură civilă potrivit cu care cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege.

 Cu privire la cererea reclamantei reconvenţionale de restituire  parţială a taxei judiciare de timbru, prima instanţă a arătat că la data de 23.12.2016  reclamanta  reconvenţională a depus  note de şedinţă (f.126-127) solicitând restituirea parţială a  taxei judiciare de timbru, considerând că s-a achitat mai mult decât cuantumul legal, susţinând că suma datorată ar fi de 3739 lei  şi prin urmare ar trebui restituită suma de 7459 lei .

 În acest sens, prima instanţă a avut în vedere dispoziţiile art.34 alin3 din OUG 80/2013 care prevăd că cererile reconvenţionale se taxează după regulile aplicabile obiectului cererii, dacă aceasta ar fi exercitată pe cale principală, precum şi dispoziţiile art.39 din acelaşi act normativ potrivit cu care împotriva modului  de stabilire a taxei judiciare de timbru  reclamantul poate face cerere de reexaminare la aceeaşi instanţă în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, care poate fi restituită total ori proporţional cu reducerea sumei contestate, în cazul în care se admite integral sau parţial cererea de reexaminare.

Analizând dispoziţiile legale mai sus menţionate prin raportare la situaţia de fapt  prima instanţă a reţinut că i-a pus în vedere reclamantei reconvenţionale la termenul de judecată din 17.11.2016 să depună taxă judiciară de timbru de 11.198 lei , conform art. 3 din OUG 80/2013, având în vedere că aceasta revendica întreaga suprafaţă de 83623 mp., citaţia cu această menţiune fiind înmânată în data de 23.11.2016, conform dovezii de înmânare de la fila 117 din dosar, după care aceasta în data de 07.12.2016  achită suma de 11.198 lei prin ordinul de plată nr. 638 (f.119).

Având în vedere că reclamanta reconvenţională nu a făcut dovada  îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art.39 din OUG 80/2013, prima instanţă a respins cererea de restituire parţială a taxei judiciare de timbru formulată de reclamanta reconvenţională.

Referitor la petitul 2 al cererii introductive, prima instanţă a arătat că din întreaga suprafaţă de teren de 83623 mp. înscrisă în CF nr.25003  Întorsura  Buzăului. nr. top......,  B.C. şi B.E. au folosit doar suprafaţa de 3500 mp., astfel că potrivit dispoziţiilor art.879-880 Cod civil, se impune dezmembrarea imobilului înscris în CF 25003 Întorsura Buzăului (provenită din conversia pe hârtie a CF nr.187 Buzăul Ardelean) cu nr. top ....., potrivit documentaţiei cadastrale întocmite de ing. B.I., înregistrată sub nr. 2183/17.07.2015 şi recepţionată conform procesului verbal de recepţie nr. 572/10.08.2015 în două parcele:

-Parcela 1 cu nr. top. nou. ...../1  în suprafaţă de 3500 mp.

-Parcela 2 cu nr. top. nou ...../2 în suprafaţă de 80.123 mp.

Potrivit documentaţiei cadastrale mai sus menţionate  s-a constatat că terenul de 3500 mp. se identifică cu parcela nr. 1 cu  nr. top nou ...../1, arabil cu suprafaţa de 3500 mp. şi în consecinţă în temeiul art.885, art.888 Cod civil a dispus întabularea dreptului de proprietate al antecesorilor reclamanţilor B.C. şi B.E. asupra imobilului în suprafaţă de 3500 mp. înscris în CF 25003 Întorsura Buzăului (provenit din conversia pe hârtie a CF  187  Buzăul Ardelean) sub nr. top....../1, cu titlu de drept uzucapiune, iar parcela nr. 2 cu nr. top. nou ...../2 în suprafaţă de 80.123 să rămână cu situaţia de carte funciară neschimbată.

 În ceea ce priveşte ultimul petit, prima instanţă a constatat că prin contractul de vânzare cumpărare din data de 08.12.2006 autentificat sub nr.1414/08.12.2006 de BNP …….,  defunctul B.C. şi pârâta B.E.  au vândut reclamanţilor B.C.S. şi B.G.F. nuda proprietate asupra următoarelor bunuri imobile: proprietate extratabulară compusă din casă de locuit, grajd şi anexe gospodăreşti, curte şi teren aferent  în suprafaţă de 800 mp., imobile situate în Întorsura Buzăului, Sat Brădet, nr….., judeţul Covasna, teren arabil  în suprafaţă de 1200 mp.  situat în grădina casei de la adresa de mai sus, teren fâneaţă în suprafaţă de 10400 mp. situat în punctul numit „Dosul Brădetului” cu vecinătăţile: Z.V. şi B. M., precum şi cota de 1/6 parte din suprafaţă de 5700 mp. teren pădure, situat în Comuna Vama Buzăului, Sat Acris, pentru preţul de 15.000 lei, cu clauza de întreţinere şi rezervarea dreptului de uzufruct  viager în favoarea vânzătorilor.

Acţiunea reclamanţilor constituie o acţiune în prestaţie tabulară, iar în conformitate cu dispoziţiile Deciziei Nr. XXI din 12 decembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei – Secţiile Unite, acţiunile de carte funciară (în prestaţie tabulară şi în rectificare tabulară), având ca obiect înscrierea în cartea funciară a unor drepturi reale imobiliare prevăzute în acte juridice valabil încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996, sunt guvernate de dispoziţiile legii vechi, respectiv de Decretul-lege nr. 115/1938.

În speţă însă înscrisul intitulat „contract de vânzare cumpărare„  a fost întocmit la data de 08.12.2006, deci după intrarea în vigoare a Legii cadastrului şi publicităţii imobiliare nr.7/1996, la data de 24 iunie 1996, astfel aceste dispoziţii sunt aplicabile în speţă.

 În privinţa actului juridic referitor la constituirea sau transmiterea unui drept imobiliar, valabil încheiat începând cu data de 24 iunie 1996 nu va produce efect constitutiv de drepturi, ci doar de opozabilitate, indiferent dacă este înscris în vechile cărţi funciare sau în noile cărţi funciare cu caracter nedefinitiv. 

În ceea ce priveşte înscrisul translativ sau constitutiv de drepturi reale imobiliare, acesta trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de art.48 alin.1 din lege, respectiv să fie valabil pentru înscriere şi de asemenea, se mai impune ca înscrisul translativ sau constitutiv de drepturi reale imobiliare să se afle în posesiunea transmiţătorului sau constituentului, ori a moştenitorilor acestuia; cel care a transmis sau constituit dreptul real imobiliar să refuze expres sau tacit,  predarea înscrisului şi să nu se fi procedat din oficiu la înscriere de către biroul de carte funciară.

Instanţa reţine din  completarea la  memoriul tehnic al documentaţiei cadastrale întocmită de ing. B.I. la data de 06.12.2016 (f.122)  că suprafaţa de 3500 mp. care face obiectul documentaţiei cadastrale este inclusă în suprafaţa de 10400 mp.  care se regăseşte în contractul de vânzare cumpărare la poziţia 1.2 ca teren arabil situat în grădina casei, însă dintr-o  eroare de redactare  s-au inversat suprafeţele  de la poziţia 1.2 şi poziţia 1.3  aferentă terenului fâneaţă situat în punctul numit „Dosul Brădetului”, această eroare fiind corectată cu pixul , fiind semnată şi ştampilată de către notarul public, lucru care se poate observa în respectivul document.

 Pârâta COMUNA CHICHIŞ  în cuprinsul notei de şedinţă de la fila 153  afirmă că urmare a completării expertizei topografice cu planşa ortoplan rezultă fără echivoc că suprafaţa de 3500 mp. revendicată prin uzucapiune, face obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1414/08.12.2006 de către BNP …………….

 Dacă persoana în favoarea căreia s-a transmis sau s-a constituit un drept real imobiliar nu deţine înscrisul original necesar înscrierii, ea poate promova acţiunea în prestaţie tabulară, iar cel care s-a obligat să strămute sau să constituie în folosul altuia un drept real asupra unui imobil este dator să îi predea toate înscrisurile necesare pentru înscrierea acelui drept în cartea funciară, dacă acest înscris este în posesia sa şi este singurul exemplar doveditor, afară de cazul în care s-a procedat, din oficiu, la înscriere.

 În situaţia în care cel obligat nu predă înscrisurile, persoana interesată va putea solicita instanţei să dispună înscrierea în cartea funciară. Hotărârea instanţei de judecată va suplini consimţământul la înscriere al părţii care are obligaţia de a preda înscrisurile necesare înscrierii.

 Prin urmare, faţă de cele ce preced, prima instanţă a constatat că potrivit contractului de vânzare cumpărare din data de 08.12.2006 autentificat sub nr.1414/08.12.2006 de BNP …………. uzucapanţii au vândut reclamanţilor B.C.S. şi B.G.F. nuda proprietate asupra imobilului situat în Întorsura Buzăului, Sat Brădet, nr……, judeţul Covasna care se identifică cu parcela nr. 1 cu nr. top. nou ...../1  teren fâneaţă în suprafaţă de 3500 mp.  pentru preţul de 15.000 lei şi în consecinţă a obligat  pârâta B.E. să dea act apt de întabulare, în caz contrar hotărârea să ţină loc de act autentic.

 Prima instanţă a respins solicitarea reclamanţilor cu privire la menţiunea privind componenţa suprafeţei de 3500 mp. ca fiind de fâneaţă intravilan de 1365 mp şi  de 2135 mp fâneaţă extravilan, având în vedere că în cartea funciară cu privire la categoria de folosinţă a imobilului în litigiu este de fâneaţă, iar propunerea cu privire la limita de intravilan şi extravilan nu este cuprinsă în documentaţia cadastrală. 

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta UAT COMUNA CHICHIŞ, solicitând  schimbarea în tot a acestei sentinţe în sensul anulării sentinţei atacate şi admiterii cererii reconvenţionale formulate.

În motivarea  apelului, se arată că în regim de carte funciară, uzucapiunea este prevăzută de dispoziţiile art. 27-28 din Decretului - Lege nr. 115/1938, în vigoare la momentul debutului posesiei utile pretinse de reclamanţi. Astfel, în speţă nu sunt îndeplinite cerinţele acestor texte de lege, (adică înscrierea fără cauza legitimă a unui drept real şi posedarea bunului cu bună-credinţă timp de 10 ani, ori posedarea timp de 20 de ani după moartea proprietarului înscris în cartea funciară a bunului).

Având în vedere şi faptul că temeiurile de drept invocate de reclamanţi sunt şi cele din Codul civil, consideră apelanta că acţiunea acestora este neîntemeiată şi pentru faptul că termenul de prescripţie achizitivă cerut de aceste texte de lege nu s-a îndeplinit, el curgând doar din decembrie 1989, dat fiind faptul că anterior anului 1990, proprietatea statului şi implicit a U.A.T. Comuna Chichiş a fost una socialistă, adică a întregului popor, or în aceste condiţii nu poate fi reţinută exercitarea unei posesii utile, ci a uneia echivoce.

Mai mult, dacă anterior anului 1990, cât şi în prezent, întregul imobil în suprafaţă totală de 83.623 mp a fost în proprietatea publică a U.A.T. Comuna Chichiş, iar de atunci nu a fost dezafectat din domeniul public, consideră apelanta că şi parte din acesta, şi anume, suprafaţa de 3.500 mp solicitată de reclamanţi, face parte tot din patrimoniul public a U.A.T. COMUNA CHICHIŞ, proprietarul tabular al acestuia din anul 1876.

În ceea ce priveşte petitul având ca obiect constatarea dreptului de proprietate a UAT COMUNA CHICHIŞ asupra imobilului fâneaţă, în suprafaţa totală de 81.123 mp, imobil identificat prin CF nr. 25003 întorsura Buzăului(CF vechi: 187 Buzăul Ardelean), nr. top. .....(nr. top. nou ...../2), respins de instanţa de fond, se arată că imobilul nu face parte din domeniul public sau privat al oraşului Întorsura Buzăului şi nu a făcut obiectul legilor proprietăţii.

Acest fapt rezultă şi din adeverinţa nr. 24842/02.10.2015 completată la data de 07.06.2016 (f. 28,73) emisă de Primăria oraşului Întorsura Buzăului, context în care apelanta se află în imposibilitate de a solicita realizarea dreptului pe alte căi legale, cum eronat se menţionează în actul contestat.

Referitor la solicitarea restituirii parţiale a taxei judiciare de timbru, solicitare de asemenea respinsă de instanţa de fond, se arată că dacă cererea de chemare în judecată a reclamanţilor  intimaţi în prezenta a fost evaluată la suma de 5.512, 5 lei (fâneață în suprafaţa de 3.500 mp), atunci cererea reconvenţională înaintată de apelantă pentru suprafaţa de 83.623 mp fâneaţă, situată în aceeaşi locaţie, ar fi avut o valoare de 131.706,225 lei, rezultând o taxă de timbru judiciar de 3.739 lei şi nu 11.198 lei, cum eronat s-a calculat.

Mai mult, dacă instanţa de fond a menţinut valoarea taxei judiciare iniţiale aplicate apelantei, atunci ar fi fost necesar să dispună şi majorarea taxei judiciare de timbru a părţii adverse ori să respingă cererea acestora ca insuficient timbrată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 466 şi urm. din Codul de procedură civilă.

Intimații reclamanți B. C. S. și B. G. F. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului.

În motivare au arătat că localitatea Brădet, Întorsura Buzăului, jud. Covasna este situată în zona de aplicare a Decretului - Lege nr. 115/1938, act normativ care rămâne în vigoare până la data finalizării lucrărilor de cadastru general şi a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unităţii administrative teritoriale. Deşi în prezent este abrogată, legea aplicabilă în speţa este cea de la momentul începerii posesiei.

În situaţia de fapt prezentată, având în vedere ca proprietarul tabular este o persoană juridică, această dovadă a decesului proprietarului tabular nu se poate face, nefiind posibil a se realiza, situaţie care ar echivala cu încălcarea liberului acces la justiţie .

In cauza sunt îndeplinite cerinţele Codului civil austriac, având în vedere că posesia imobilului s-a aflat în mâinile lui P.I., care l-a înstrăinat ulterior antecesorilor reclamanţilor, B.C. şi B.E., astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

Astfel cum s-a arătat şi în cuprinsul acţiunii introductive de instanţa, posesia exercitată de antecesorii reclamanţilor este guvernată de dispoziţiile Codului civil austriac, posesia lui P.I. exercitându-se dinaintea anului 1940. In speţa, exercitarea posesiei imobilului a început înainte de luna iunie 1943, perioada în care în Transilvania era în vigoare Codul civil austriac, astfel ca, în condiţiile în care legea care guvernează dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune este legea în vigoare la momentul începerii posesiei, în cauza îşi vor găsi aplicare în ceea ce priveşte petitul pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, dispoziţiile în materie cuprinse în Codul civil austriac.

Posesia antecesorului reclamantului a fost efectivă, exercitată cu bună - credinţă, neviciată şi continuă pe o perioadă de 30 de ani. De altfel, în speţă sunt aplicabile şi dispoziţiile codului civil de la 1864, în condiţiile aprecierii momentului începerii posesiei la 1962.

În cererea reconvenţională reclamanta a solicitat revendicarea suprafeţei de 83623 mp. În mod întemeiat instanţa de fond a respins cererea promovată de reclamanta reconvenţională ca inadmisibilă întrucât este vorba de constatarea existenţei unui drept care are caracter inadmisibil în raport de dispoziţiile art. 35 din Codul de procedură civilă potrivit cărora cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.

Reclamanta reconvenţională solicită o suprafaţa de teren care nu se regăseşte în întregime în posesia reclamanților, respectiv cei 83623 mp.

Imobilul nu s-a aflat niciodată în proprietatea publică a Comunei Chichis, aceasta nici nu face dovada susţinerilor sale, imobilul astfel cum rezultă din Adeverinţa nr. 24842, eliberată de Oraş Întorsura Buzăului, nu face parte din domeniul public sau privat al oraşului Întorsura Buzăului, pe teritoriul administrativ al căruia se regăseşte suprafaţa de teren uzucapata şi nici nu face parte din domeniul public al statului, asupra acestei suprafeţe achitându-se taxe şi impozite.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 1460 şi urm. Cod civil austriac, art. 1846, 1847 Cod civil roman, art.29 şi urm. din Codul de procedură civilă, 208,209, 466 si urm. din Codul de procedură civilă.

În apel nu au fost depuse înscrisuri noi și nu s-au solicitat alte probe.

Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art.479 alin.1 din Codul de procedură civilă, tribunalul constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:

În motivarea acțiunii, precum și prin întâmpinarea la cererea de apel, reclamanții au arătat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.1460 și urm. ale Codului civil austriac. De altfel, în temeiul acestor dispoziții legale a fost admis petitul în uzucapiune de către prima instanță, care a reținut că exercitarea posesiei asupra imobilului a început înainte de anul 1948, perioadă în care în Transilvania era în vigoare Codul civil austriac, astfel că, în condiţiile în care legea care guvernează dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune este legea în vigoare la momentul începerii posesiei, astfel că în cauză îşi vor găsi aplicare în ceea ce priveşte petitul privind uzucapiunea, dispoziţiile în materie cuprinse în Codul civil austriac.

Tribunalul constată însă două aspecte:

În primul rând, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Codului civil austriac.

În al doilea rând, chiar dacă s-ar aplica Codul civil austriac, condițiile prevăzute de acesta în vederea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune nu sunt îndeplinite.

Referitor la primul aspect, tribunalul constată că din adeverinţa nr.24842/02.10.2015 completată la data de 07.06.2016 emisă de Primăria Întorsura  Buzăului (f. 28,73 dosar primă instanță) rezultă că începând cu anul 1948 și până în 1963 numitul P.I. a figurat în registrul agricol cu teren agricol în suprafaţă de 8,60 ha, din anul 1964 până în anul 2005 numiţii B.C. şi soţia B.E. au figurat în registrul agricol cu teren agricol în suprafaţă de 0,98 ha, iar ulterior din anul 2006 până în prezent figurează reclamanţi, fiul şi respectiv nora defunctului B.C. şi al soţiei B.E., cu suprafaţa totală de 1,79 ha teren agricol din care 0,1365 ha teren fâneaţă intravilan şi 2135 mp. teren fâneaţă extravilan situat în punctul numit „Grădină ”.

De asemenea, martorii audiați au declarat că primul proprietar al terenului a fost P.I., care l-a vândut în anul 1964 părinţilor  reclamantului, respectiv B.C. şi B.E.. Întrucât cei doi martori au locuit în Satul Brădet din anul 1957 şi respectiv 1968, aceștia nu au putut preciza data începerii posesiei de către P.I..

Prin urmare, nu există nicio dovadă în sensul că posesia numitului P.I. ar fi început înainte de 15 septembrie 1943, pentru a fi aplicabil Codul civil austriac.

Art. 6 alin. 2 din Legea nr. 241/1947 pentru punerea în aplicare în Transilvania a Legii pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare din 27 aprilie 1938, prevedea că prescripțiile împlinite, precum și cele începute înaintea punerii în aplicare a prezentei legi, sunt cârmuite în ceea ce privește natura, durata si efectele lor, de dispozițiile legii sub care au început.

Astfel, uzucapiunilor începute înainte de 15 septembrie 1943 li se aplicau Codul civil austriac sau, după caz, legile locale maghiare, uzucapiunilor începute între 15 septembrie 1943 si 12 iulie 1947 li se aplicau dispozițiile Codului civil român, iar uzucapiunilor începute după data de 12 iulie 1947 li se aplicau dispozițiile art. 27 si art. 28 din Decretul - Lege nr. 115/1938.

 În al doilea rând, chiar admițând că s-ar fi făcut dovada începerii posesiei lui P.I. înainte de 15 septembrie 1943, tribunalul constată că acesta a posedat terenul până în anul 1963, când a predat posesia către B.C. și B.E., conform actului de vânzare cumpărare sub semnătură privată ( fila 29 dosar primă instanță).

Or, termenul ordinar pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune este de 30 de ani, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 1478 din Codul civil austriac, condiție neîndeplinită în cauză de către P.I.. De altfel, reclamanții au solicitat să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune nu de către P.I., ci de către B. C. și B.E., de la care reclamanții au cumpărat terenul în cauză.

Cu privire la joncțiunea posesiei lui P.I. cu posesia cumpărătorilor B. C. și B.E., tribunalul reține că aceasta nu este posibilă, întrucât joncțiunea posesiilor presupune condiția ca cel ce invocă joncțiunea să fie un succesor în drepturi al autorului – posesorul precedent , condiție neîntrunită în prezenta cauză, întrucât B. C. și B.E. nu erau moștenitorii lui P.I..

Față de aceste considerente, tribunalul reține că în mod greșit a apreciat prima instanță că în cauză sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii prevăzute de art.1460 și urm. Cod civil austriac.

Analizând în continuare cererea în uzucapiune, sub aspectul temeiului de drept, tribunalul constată că B. C. și B.E., în persoana cărora se solicită constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, au început posesia asupra terenului în suprafață de 3500 m.p., astfel  cum a fost identificat prin documentaţia tehnică întocmită de  ing. B.I., în anul 1963, conform actului sub semnătură privată depus la dosarul primei instanțe ( fila 29), preluând posesia de la numitul P.I..

Prin Decizia nr. 86/10.12.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a admis recursul în interesul legii şi s-a stabilit că în situaţia prescripţiilor achizitive începute sub imperiul Decretului Lege nr. 115/1938 şi împlinite după intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996, acţiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispoziţiile legii vechi, respectiv cele ale Decretului Lege nr. 115/1938.

Având în vedere că posesia exercitată de B. C. și B.E. a început în anul 1963,  instanţa, faţă de Decizia nr. 86/10.12.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constată că în speţă sunt aplicabile prevederile Decretului Lege nr. 115/1938.

Pentru a se putea invoca uzucapiunea extratabulară este necesară îndeplinirea următoarelor condiţii: titularul dreptului întabulat în cartea funciară să fie decedat; uzucapantul să posede imobilul timp de cel puţin 20 de ani de la moartea proprietarului tabular; posesia să fie utilă, indiferent de buna sau reaua-credinţă a posesorului. În privinţa calităţilor posesiei pentru a fi utilă, sunt aplicabile dispozițiile art.1847 din Codul civil, Decretul-lege nr.115/1938 neavând prevederi speciale în acest sens.

Tribunalul constată că din documentaţia tehnică de identificare întocmită de  ing. B.I. avizată sub nr. 2183/17.07.2015 şi recepţionată de OCPI Covasna prin procesul verbal de recepţie nr. 572/10.08.2015 (f.11-20)  rezultă că imobilul în cauză, în suprafaţă de 3500 mp se identifică cu imobilul  înscris în CF nr.25003 Întorsura Buzăului nr. top. ..... fâneaţă în suprafaţă de 83623 mp, întabulat pe numele apelantei UAT Comuna Chichiș, conform extrasului de carte funciară ( fila 23 ).

Prin urmare, în cauză nu este îndeplinită condiția ca titularul dreptului întabulat în cartea funciară sa fie decedat, având în vedere că persoana întabulată în cartea funciară este apelanta UAT Comuna Chichiș.

Față de aceste considerente, tribunalul constată că primul petit al cererii de chemare în judecată având ca obiect uzucapiune, este neîntemeiat, urmând a fi respins.

Urmare respingerii capătului de cerere principal, instanța va respinge și capetele de cerere accesorii având ca obiect dezmembrarea imobilului, întabularea dreptului de proprietate pe numele uzucapanților B. C. și B.E. și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic. Pentru a dispune astfel, tribunalul are în vedere că aceste capete de cerere sunt subsecvente petitului principal și depind de soluția pronunțată cu privire la acesta.

Cu privire la cererea reconvențională a pârâtei apelante UAT Comuna Chichiș:

Prin cererea reconvențională, astfel cum a fost  precizată la data de 25.04.2017 ( fila 152 dosar primă instanță), UAT Comuna Chichiș a solicitat obligarea reclamanților să lase în deplină proprietate și pașnică folosință terenul în suprafață de 3500 m.p. ce face parte din imobilul  înscris în CF nr.25003  Întorsura Buzăului nr. top. ..... fâneaţă în suprafaţă de 83623 mp, aflat în posesia reclamanților. De asemenea, a solicitat să se constate dreptul de proprietate al UAT Comuna Chichiș asupra diferenței de 80123 m.p.

Acțiunea în revendicare reprezintă acțiunea aflata la îndemâna proprietarului bunului împotriva posesorului sau împotriva altei persoane care deține bunul respectiv, fără drept.

Conform extrasului de carte funciară depus la dosar și documentaţiei tehnice de identificare întocmită de  ing. B.I. avizată sub nr. 2183/17.07.2015 şi recepţionată de OCPI Covasna prin procesul verbal de recepţie nr. 572/10.08.2015 (f.11-20),  reclamanții se află în posesia terenului în suprafață de 3500 m.p. ce face parte din imobilul  înscris în CF nr.25003 Întorsura Buzăului nr. top. ..... fâneaţă în suprafaţă de 83623 mp, întabulat pe numele apelantei UAT Comuna Chichiș, dobândit în anul 1876 prin lege.

Constatând că pârâta apelantă UAT Comuna Chichiș a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra suprafeţei de teren aflate în posesia reclamanților, că aceştia din urmă nu au opus niciun titlu cu care să facă dovada posesiei legitime a terenului pe care îl stăpânesc, instanţa va admite în parte cererea reconvențională, astfel cum a fost precizată, în ceea ce privește capătul de cererea având ca obiect revendicare.

Drept urmare, va obliga reclamanţii B.C.S. şi B.G.F. să lase pârâtei U.A.T. COMUNA CHICHIŞ în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul teren în suprafaţă de 3500 mp întabulat în CF 25003 Întorsura Buzăului cu nr. top. nou. ...../1, astfel cum a fost identificat prin documentaţia cadastrală întocmită de ing. B.I. şi înregistrată sub nr. 2183/17.07.2015, recepţionată de OCPI Covasna conform procesului verbal de recepţie nr. 572/10.08.2015.

Cu privire la celelalte petite ale cererii reconvenţionale, astfel cum a fost precizată, tribunalul le va respinge ca neîntemeiate, din următoarele considerente:

Potrivit extrasului de carte funciară depus la dosar( fila 23 dosar primă instanță), imobilul  înscris în CF nr.25003  Întorsura Buzăului nr. top. ..... fâneaţă în suprafaţă de 83623 mp este întabulat pe numele  U.A.T. COMUNA CHICHIŞ. Din această suprafață, reclamanții au în posesie doar 3500 m.p., iar cu privire la diferența de 80123 m.p. reclamanții nu au formulat nicio pretenție. Astfel, petitul privind constatarea dreptului de proprietate asupra diferenței de 80123 m.p. formulat în contradictoriu cu reclamanții B.C.S. şi B. G. este neîntemeiat.

Referitor la cererea de restituire a taxei judiciare de timbru achitată în plus, tribunalul constată că soluția primei instanțe este întemeiată. Astfel, la data de 23.12.2016  reclamanta  reconvenţională a depus  note de şedinţă (f.126-127) solicitând restituirea parţială a  taxei judiciare de timbru, considerând că s-a achitat mai mult decât cuantumul legal, susţinând că suma datorată ar fi de 3739 lei  şi prin urmare ar trebui restituită suma de 7459 lei .

 Potrivit dispoziţiilor art.34 alin3 din OUG 80/2013, cererile reconvenţionale se  taxează după regulile aplicabile obiectului cererii, dacă aceasta ar fi exercitată pe cale principală. Conform art.39 din acelaşi act normativ,  împotriva modului  de stabilire a taxei judiciare de timbru  reclamantul poate face cerere de reexaminare la aceeaşi instanţă în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, care poate fi restituiră  total ori proporţional cu reducerea sumei contestate, în cazul în care se admite integral sau parţial cererea de reexaminare.

Prima instanță i-a pus în vedere reclamantei reconvenţionale la termenul de judecată din 17.11.2016 să depună taxă judiciară de timbru de 11.198 lei , conform art. 3 din OUG 80/2013, având în vedere că aceasta revendica întreaga suprafaţă de 83623 mp., citaţia cu această menţiune fiind înmânată în data de 23.11.2016, conform dovezii de înmânare de la fila 117 din dosar, după care aceasta în data de 07.12.2016  achită suma de 11.198 lei prin ordinul de plată nr. 638 (f.119).

Având în vedere că reclamanta reconvenţională nu a contestat taxa judiciară stabilită de prima instanță, iar cererea reconvențională a fost timbrată în funcție de valoarea imobilului revendicat, astfel cum a fost stabilită de prima instanță, tribunalul va respinge cererea de restituire parţială a taxei judiciare de formulată de reclamanta reconvenţională.

Faţă de dispoziţiile legale citate anterior şi raportat la situaţia de fapt reţinută mai sus, în temeiul art. 480 alin.2 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul și va schimba în tot hotărârea primei instanțe, conform dispozitivului de mai jos.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de apelanta U.A.T. COMUNA CHICHIŞ, cu sediul în  Comuna Chichiş nr.103, judeţul Covasna, în contradictoriu cu intimaţii B.C.S., CNP …………… şi B.G.F., CNP …………….., ambii  domiciliaţi în ………….. şi cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat …………….., cu sediul în …………………………  şi B.E., CNP ………….., domiciliată în …………………, împotriva sentinţei civile nr.173/22.06.2017 a Judecătoriei Întorsura Buzăului, pe care o schimbă în tot, după cum urmează:

Respinge ca neîntemeiată cererea principală formulată de reclamanţii B.C.S. şi B.G.F. în contradictoriu cu pârâţii U.A.T. COMUNA CHICHIŞ şi B.E..

Admite în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta  U.A.T. COMUNA CHICHIŞ.

Obligă reclamanţii B.C.S. şi B.G.F. să lase pârâtei U.A.T. COMUNA CHICHIŞ în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul teren în suprafaţă de 3500 mp întabulat în CF 25003 Întorsura Buzăului cu nr. top. nou. ...../1, astfel cum a fost identificat prin documentaţia cadastrală întocmită de ing. B.I. şi înregistrată sub nr. 2183/17.07.2015, recepţionată de OCPI Covasna conform procesului verbal de recepţie nr. 572/10.08.2015.

Respinge ca neîntemeiate celelalte petite ale cererii reconvenţionale, astfel cum a fost precizată.

Cu drept de recurs - ce se depune la Tribunalul Covasna - în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunţată azi, 19.12.2017, prin punerea  soluţiei la dispoziţia părţilor  prin mijlocirea grefei instanţei.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

Domenii speta

Spete similare