Competenţa de soluţionare a plângerii declarate ca urmare a apariţiei deciziei Curţii Constituţionale nr. 244 din data de 06.04.2017 privind legalitatea măsurilor de supraveghere tehnice.

Prin apariţia deciziei Curţii Constituţionale nr. 244 din data de 6 aprilie 2017, s-a recunoscut existența unei căi de atac efective care să permită contestarea legalității măsurii supravegherii tehnice de către persoana vizată de această măsură, care nu are calitate de inculpat.

Până în prezent, legiuitorul nu a prevăzut o procedură în baza căreia să fie soluționată de către instanță o astfel de cale de atac.

Pornind de la considerentele deciziei Curții Constituționale mai sus amintite (punctul 66), de la obiectul camerei preliminare așa cum este reglementat de prevederile art. 342 Cod procedură penală, dar și de la procedura de cameră preliminară atunci când se soluționează o plângere împotriva soluției de clasare, dacă în cauză a fost pusă în mișcare acțiunea penală, s-a apreciat că și pentru persoanele care nu au avut nicio calitate în dosarul penal în care au fost autorizate măsuri de supraveghere tehnică, competența de a verifica legalitatea unor astfel de măsuri se realizează tot în cameră preliminară.

Având în vedere prevederile art. 340 alin. 1 Cod procedură penală care prevăd că împotriva unei soluții de clasare plângerea se adresează judecătorului de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii competența să judece cauza în primă instanță, dar și faptul că în ipoteza sesizării instanței cu rechizitoriu, legalitatea măsurilor de supraveghere se realizează tot de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni competența de a judeca respectiva cauză în primă instanță, s-a apreciat că în speţă, competenţa de soluţionare a plângerii formulată de către petentul A. privind legalitatea măsurilor de supraveghere tehnice, aparţine judecătorului de cameră preliminară de la instanţa de fond (Tribunalul Braşov).

JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ

Deliberând  asupra plângerii de faţă, constată următoarele;

La data de 05.04.2018 a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. xxx/64/2018, adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Braşov, prin care s-a înaintat acestei instanţe, plângerea formulată de către petentul A., privind legalitatea măsurilor de supraveghere tehnice, realizate în dosarul de urmărire penală nr. xx/P/2011, în baza autorizărilor date de către Curtea de Apel Braşov.

Această plângere a fost înaintată instanței ca urmare a apariţiei deciziei Curţii Constituţionale nr. 244 din data de 06.04.2017 a Curţii Constituţionale.

După înregistrarea plângerii pe rolul instanţei, s-a dispus emiterea unei adrese către petent, pentru a preciza care sunt dispoziţiile legale încălcate de către instanţa care a emis încheierile în baza cărora au fost autorizate măsuri de supraveghere tehnică care îl vizau şi pe petent, în dosarul de urmărire penală mai sus-arătat, dar şi vătămările care i-au fost cauzate ca urmare a dispunerii unor astfel de măsuri de supraveghere tehnică, însă petentul nu a făcut nicio precizare în acest sens.

Trebuie subliniat faptul că, plângerea care a fost înaintată acestei instanţe prin adresa Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Braşov, a fost adresată iniţial mai multor autorităţi ale statului (mai multor comisii din cadrul Parlamentului României ).

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma plângerii formulate de către petent şi înaintată acestei instanţe, în conformitate cu decizia nr. 244 din data de 06.04.2017 a Curţii Constituţionale, judecătorul de cameră preliminară constată că, în speță, competența de soluționare a unei astfel de plângeri aparține Judecătorului de cameră preliminară, din cadrul Tribunalului Brașov, pentru considerentele care vor fi expuse mai jos.

Prin ordonanţa nr. xx/P/2011 din data de 15.11.2016 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Braşov, s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracţiunile de: abuz în serviciu prevăzută de art. 13 ind. 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. 1 Cod penal, şantaj, prevăzută de art. 13 ind. 1 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 207 alin. 1 şi 3 Cod penal, trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă prevăzute de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 291 şi art. 292 cod penal.

Petentul  A. a formulat plângere împotriva soluţiei de clasare adoptată în dosarul nr. xx/P/2011 la procurorul ierarhic superior celui care a adoptat ordonanţa de clasare, iar ulterior la judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Braşov, care prin încheierea nr. xx din data de 12.04.2017 a admis plângerea şi a schimbat temeiul clasării din ordonanţa nr. xx/P/2011 din data de 15.11.2016, cu privire la infracţiunile de trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă, în prevederile art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală.

În cuprinsul considerentelor acestei încheieri, judecătorul de cameră preliminară a arătat că petentul prezintă interes doar pentru soluţia adoptată pentru cele două infracţiuni, arătând că al doilea capăt de cerere al petentului referitor la sancţionarea cu nulitatea relativă sau absolută a actelor de cercetare este inadmisibil.

Prin apariţia deciziei Curţii Constituţionale nr. 244 din data de 6 aprilie 2017, s-a recunoscut existența unei căi de atac efective care să permită contestarea legalității măsurii supravegherii tehnice de către persoana vizată de această măsură, care nu are calitate de inculpat.

Până în prezent, legiuitorul nu a prevăzut o procedură în baza căreia să fie soluționată de către instanță o astfel de cale de atac.

Pornind de la considerentele deciziei Curții Constituționale mai sus amintite (punctul 66), de la obiectul camerei preliminare așa cum este reglementat de art. 342 Cod procedură penală, dar și de la procedura de cameră preliminară atunci când se soluționează o plângere împotriva soluției de clasare, dacă în cauză a fost pusă în mișcare acțiunea penală, judecătorul de cameră preliminară, sesizat cu această plângere, apreciază că și pentru persoanele care nu au avut nicio calitate în dosarul penal în care au fost autorizate măsuri de supraveghere tehnică, competența de a verifica legalitatea unor astfel de măsuri se realizează tot în cameră preliminară.

Având în vedere prevederile art. 340 alin. 1 Cod procedură penală care prevăd că împotriva unei soluții de clasare plângerea se adresează judecătorului de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii competența să judece cauza în primă instanță, dar și faptul că în ipoteza sesizării instanței cu rechizitoriu, legalitatea măsurilor de supraveghere se realizează tot de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni competența de a judeca respectiva cauză în primă instanță, se apreciază, că și în speța dedusă judecății competența de a judeca plângerea formulată de către petentul A. privind legalitatea măsurilor de supraveghere tehnice, realizate în dosarul de urmărire penală nr. xx/P/2011, aparține instanței căreia i-ar reveni competența de a judeca cauza în fond.

În speță, competența de a judeca cauza în primă instanță aparține Tribunalului având în vedere infracțiunile cercetate și faptul că au fost investigate de către Direcţia  Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Braşov, precum și prevederile art. 36 alin. 1 lit. c Cod procedură penală.

La momentul emiterii autorizațiilor de luare a măsurilor de supraveghere față de petentul A., acesta avea calitatea de notar public, potrivit mențiunilor din încheierile  date de către Curtea de Apel Brașov, ulterior, prin condamnarea definitivă și executarea pedepsei dintr-un alt dosar penal, a pierdut această calitate, iar în cauză, nu sunt incidente ipotezele enumerate de art. 48 alin. 1 lit. a și b Cod procedură penală.

La momentul emiterii ordonanței de clasare nr. xx/P/2011 din data de 15.11.2016 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Braşov, competența, în primă instanță aparținea Tribunalului Brașov.

Acest aspect a fost confirmat de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Brașov, care prin încheierea nr. xx din data de 12.04.2017 a admis plângerea şi a schimbat temeiul clasării din ordonanţa nr. xx/P/2011 din data de 15.11.2016, cu privire la infracţiunile de trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă, în prevederile art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală.

Pentru aceste motive, se apreciază că, în cauză, competența de a soluționa plângerea formulată de către petentul A. privind legalitatea măsurilor de supraveghere tehnice, realizate în dosarul de urmărire penală nr. xx/P/2011, aparține judecătorului de cameră preliminară, din cadrul Tribunalului Brașov, în favoarea căruia va fi declinată competența de soluționare.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 50 Cod procedură penală va declina competenţa de soluţionare a plângerii formulate de către petentul A. privind verificarea legalităţii măsurilor de supraveghere tehnică realizate în dosarul de urmărire penală nr. xx/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Braşov, în favoarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare