10.Acțiune în grănițuire. Temeinicie

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11.08.2020 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. 24556/299/2020, reclamanta PM, în contradictoriu cu pârâții MM și TM, a solicitat instanței să dispună grănițuirea terenului proprietatea sa, situat în București, Bd. Ion Mihalache nr. 271, sector 1, în suprafață de 223,20 mp, de fondurile limitrofe, proprietatea pârâților, prin determinarea hotarului despărțitor între aceste proprietăți.

În motivare, reclamanta a arătat că este proprietara imobilului nr. 271 conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2229/21.08.2002 și titlului de proprietate, emis pe numele autorilor săi, NC și NMG. Din titlu de proprietate rezultă că deține în proprietate suprafața de 223,20 mp, aferentă apartamentului nr. 1, dar această suprafață a fost atribuită în cotă indiviză.

Prin Sentința civilă nr. 1040 pronunțată la data de 12.02.2002 de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă și irevocabilă, instanța a stabilit cu autoritate de lucru judecat că prin contractele de vânzare-cumpărare încheiate de părți sau de autorii lor și prin titlurile de proprietate emise în favoarea fiecăruia dintre ei, s-au stabilit în mod concret limitele dreptului de proprietate, aceasta fiind complet distinctă, în această situație neexistând o stare de coproprietate, fiecare proprietar având un drept exclusiv asupra bunului individualizat din moment ce proprietățile părților sunt distincte și nu au nimic în comun. Litigiul a avut ca obiect aceleași proprietăți ca în prezenta cauză, iar părțile sunt aceleași, respectiv: NC, autorul de la care a cumpărat reclamanta, MM, pârâta din prezenta cauză, și TM, succesorul în drepturi al autorului său, BI.

Conform susținerilor reclamantei, deși în prezent fiecare dintre părți deține cadastre și numere poștale diferite și între proprietăți există unele semne exterioare de hotar, o identificare completă, pe cale amiabilă, a proprietăților nu este posibilă.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 560 C.pr.civ..

În probațiune, reclamanta a depus un set de înscrisuri (f. 4-20) și a solicitat încuviințarea unei expertize în specialitatea topografie.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 100 lei, conform chitanței atașate la dosar (f. 2).

La data de 02.10.2020, reclamanta a depus o cerere precizatoare și modificatoare (f. 27), prin care a chemat în judecată, în calitate de pârâtă, și pe TM. De asemenea, a precizat că adresele imobilelor vecine sunt Bd. Ion Mihalache nr. 273 (pentru familia T) și Bd. Ion Mihalache nr. 269 (pentru familia MM).

Aceasta a atașat un set de înscrisuri (f. 28-31).

La data de 20.11.2020, pârâta MM a depus întâmpinare (f. 46), prin care a învederat că este de acord cu solicitarea reclamantei privind grănițuirea terenului său situat în București, Bd. Ion Mihalache nr. 271, sector 1.

În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 205 C.pr.civ..

Legal citați, pârâții TM și TM nu au depus întâmpinare.

La termenul din data de 27.01.2021, pârâții TM și TM au invocat, oral, excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea cererii de chemare în judecată.

La data de 09.02.2021, pârâții TM și TM au depus precizări în privința excepției lipsei de interes invocate (f. 63-64).

La termenul din data de 10.03.2021, instanța a unit excepția lipsei de interes, invocată de pârâții TM și TM, cu fondul cauzei și a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de reclamantă și de pârâții TM și TM, iar pentru reclamantă, și proba cu expertiza în specialitatea topografie și cadastru.

La termenul din data de 21.04.2021, pârâții TM și TM au depus un precizări, precum și un set de înscrisuri (f. 78-89).

La termenul din data de 02.06.2021, instanța a constatat că reclamanta este decăzută din dreptul de a administra proba cu expertiza în specialitatea topografie și cadastru, având în vedere că nu a depus dovada achitării onorariului de expert.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, reclamanta PM este proprietara imobilului situat în București, Bd. Ion Mihalache (fost Bd. 1 Mai) nr. 271, et. 1, ap. 1, sector 1, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2229/21.08.2002 de B.N.P.A.

Conform contractului, numiții NC și NMG i-au vândut reclamantei PM dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 1, situat în București, Bd. Ion Mihalache (fost Bd. 1 Mai) nr. 271, et. 1, sector 1, compus din două camere de locuit și dependințe cu o suprafață utilă în acte de 64,47 mp și la măsurători de 66,97 și o pivniță în suprafață de 18,06 mp cu o suprafață totală de 85,03 mp, împreună cu o cotă indiviză de 12,21% din suprafața de folosință comună a imobilului. Totodată, au transmis cumpărătoarei și terenul în suprafață de 223,20 mp – cotă indiviză – aferent apartamentului din totalul suprafeței aferente de 1.486,73 mp, ce face obiectul contractului, ce a trecut în indiviziune în proprietatea vânzătorilor prin Ordinul Prefectului Municipiului București nr. 1391/22.11.1999, în conformitate cu art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, conform Titlului de proprietate nr. 19332/1 din data de 23.11.1999 emis de Prefectura Municipiului București.

Prin Titlul de proprietate nr. 19332/1 din data de 23.11.1999 emis de Prefectura Municipiului București s-a dispus că terenul situat în București, Bd. Ion Mihalache nr. 271, sector 1, în suprafață de 223,20 mp – cotă indiviză – aferent apartamentului nr. 1, se trece, în indiviziune în proprietatea numiților NAC și NVMG, prin Ordinul Prefectului nr. 1391/22.11.1999, în conformitate cu art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 (f. 9).

Imobilul este înscris în Cartea Funciară nr. 252193-C1-U2 București Sectorul 1 pe numele reclamantei Pavel Mihaela (f. 10).

Pârâta MM este proprietara imobilului situat în București, Bd. 1 Mai nr. 269, sector 1, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2306/25.05.2001 de B.N.P. MD (f. 14-15).

Conform contractului, numiții CC și CM au vândut pârâtei MM apartamentul situat la parterul imobilului din București, Bd. 1 Mai nr. 269, sector 1, precum și suprafața de teren indiviză de 157,80 mp, apartamentul având două camere de locuit, bucătărie, baie, oficiu, WC, vestibul, pivniță, cu o suprafață utilă de 53,45 mp.

Prin Titlul de proprietate nr. 20226/1 din data de 26.07.2000 emis de Prefectura Municipiului București s-a dispus că terenul situat în București, Bd. Ion Mihalache nr. 269, sector 1, în suprafață de 157,80 mp – cotă indiviză – aferent apartamentului de la parter, se trece, în indiviziune în proprietatea numiților CCC și CMM, prin Ordinul Prefectului nr. 933/14.07.2000, în conformitate cu art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 (f. 13).

Imobilul este înscris în Cartea Funciară nr. 252193-C1-U1 București Sectorul 1 pe numele pârâtei MM (f. 28-29).

Pârâții TM și TM sunt proprietarii imobilului situat în București, Bd. Ion Mihalache (fost 1 Mai) nr. 273, et. 1, sector 1, astfel cum rezultă din contractul de vânzare autentificat sub nr. 307/23.03.2015 de B.N.P. ML (f. 80-85).

Conform contractului, numitul BP a vândut pârâților TM și TM dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 1 situat în București, Bd. Ion Mihalache (fost 1 Mai( nr. 273, et. 1, sector 1, compus din două camere și dependințe, plus pivniță în suprafață de 4,66 mp, precum și dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 202,91 mp (din care 44,27 mp teren situat sub construcție și 158,64 mp teren din curte).

Prin Titlul de proprietate nr. 19654/1 din data de 18.02.2000 emis de Prefectura Municipiului București s-a dispus că terenul situat în București, Bd. Ion Mihalache nr. 273, sector 1, în suprafață de 202,91 mp – cotă indiviză – aferent apartamentului nr. 1, se trece, în indiviziune în proprietatea numiților B Șt. Ion și B C. A, prin Ordinul Prefectului nr. 188/16.02.2000, în conformitate cu art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 (f. 18).

Imobilul este înscris în Cartea Funciară nr. 255128-C1-U1 București Sectorul 1 pe numele pârâților TM și TM (f. 30).

Prin Sentința civilă nr. 1040 pronunțată la data de 12.02.2002 de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 272/2002, având ca obiect ieșire din indiviziune cu privire la imobilul compus din teren situat în București, str. Herman Oberth, sector 1 (stradă paralelă cu Bd. Ion Mihalache, conform planului de situație nr. 1 – f. 68) și ca părți, printre alții, pe pârâta MM și pe autorul reclamantei, NC, respectiv pe autorul pârâților TM și TM, BI, instanța, respingând acțiunea ca lipsită de interes, a reținut următoarele: „prin contractele de vânzare-cumpărare încheiate și titlurile de proprietate emise fiecăruia dintre părți s-a stabilit în mod concret proprietatea, aceasta fiind complet distinctă, în această situație inexistând o stare de coproprietate, fiecare proprietar având un drept exclusiv asupra bunului individualizat. În acest context, nu rezultă care ar fi interesul reclamanților, scopul, folosul practic, material, direct și personal pentru care a fost promovată o asemenea acțiune, în condițiile în care proprietățile părților sunt distincte, neavând nimic în comun” (f. 4-5).

În drept, instanța reține că, potrivit art. 560 C.pr.civ., proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.

Acțiunea în grănițuire este o acțiune reală, petitorie, imobiliară, prin care o parte urmărește să obțină, pe cale judiciară, determinarea hotarului dintre proprietatea sa și cea învecinată și delimitarea acestuia prin semne exterioare. Scopul grăniţuirii fiind stabilirea hotarului între proprietăţile aparţinând  unor persoane diferite, este cert că admisibilitatea acţiunii în grăniţuire este condiţionată de caracterul limitrof al proprietăţilor. Totodată, de menționat este și faptul că, în cadrul acestui tip de litigii, instanţa nu analizează întinderea dreptului de proprietate, ci doar forma acestuia.

Analizând cu prioritate, în acest context, în temeiul art. 248 alin. 1 C.pr.civ., excepția lipsei de interes (excepţie de fond, absolută, peremptorie), invocată de pârâții TM și TM, instanța reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 32 alin. 1 lit. d și art. 33 C.pr.civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes, înțeles ca folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă, iar acesta trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Acțiunea în grănițuire este admisibilă atât în situaţia în care între proprietari nu au existat semne exterioare de hotar, cât şi în situaţia în care aceastea există, dar, nefiind stabilite prin convenţii sau printr-o hotărâre judecătorească, sunt controversate.

Prin urmare, nefiind făcută dovada unei convenții sau a unei hotărâri judecătorești care să fi stabilit limita de hotar dintre imobilele situate în București, Bd. Ion Mihalache nr. 271, sector 1, aparținând reclamantei PM, respectiv în București, Bd. Ion Mihalache nr. 273, sector 1, aparținând pârâților TM și TM, instanța apreciază că reclamanta justifică un interes în formularea unei cereri având ca obiect grănițuirea imobilelor, neavând relevanță că ar exista un gard ce delimitează cele două proprietăți, care ar fi fost construit de foștii proprietari, sau că imobilele sunt înscrise în cartea funciară.

Față de considerentele expuse, instanța va respinge excepția lipsei de interes, invocată de pârâți, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește fondul cauzei, întrucât grănițuirea presupune o operațiune de individualizare prin semne exterioare a limitelor a două fonduri vecine care aparțin unor titulari diferiți, instanța reține că aceasta poate fi realizată doar în urma efectuării unei expertize în specialitatea topografie și cadastru. Or, având în vedere că reclamanta nu a achitat onorariul provizoriu de expert în termenul stabilit de instanță, aceasta a fost decăzută din dreptul de a administra această probă, în condițiile art. 254 C.pr.civ.

Prin urmare, constatând că reclamanta nu a dovedit, deși sarcina probei îi incumba conform art. 249 C.pr.civ., limita de demarcație între cele trei proprietăți, instanța va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta PM în contradictoriu cu pârâţii TM și TM, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, conform art. 453 alin. 1 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Pârâții TM și TM au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat și au făcut dovada achitării sumei de 1.500 lei cu acest titlu, prin depunerea chitanței seria DC nr. 951/30.05.2021, în original.

Contrar afirmațiilor reclamantei, instanța apreciază că nu sunt incidente dispozițiile art. 451 alin. 2 C.pr.civ., întrucât suma solicitată cu titlu de onorariu de avocat de către pârâți nu apare ca fiind vădit disproporționată față de activitatea prestată de reprezentantul convențional al acestora, care s-a prezentat la cele patru termene de judecată acordate în cauză și a depus note de ședință/concluzii scrise.

Prin urmare, având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată și culpa procesuală a reclamantei, instanța o va obliga pe aceasta la plata către pârâţii TM și TM a sumei de 1.500 lei, reprezentând onorariu de avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Totodată, instanța va lua act că reclamanta va solicita acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Domenii speta

Spete similare