Anulare somație de plată – legalitatea și temeinicia sentinței atacate: simpla stipulare a clauzei privind restituirea dublului avansului în contract nu atrage îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 1014 c. proc. civ., constând în izvorârea creanţei din

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea în anulare înregistrată la data de 14.04.2021 sub nr. ..../299/2021 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, creditoarea A în contradictoriu cu debitoarea SC B SRL a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea hotărârii civile din data de 08.03.2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. .../299/2020 şi, în consecinţă, admiterea cererii privind emiterea ordonanţei de plată.

În motivare, a arătat că hotărârea atacată este contradictorie deoarece s-a reţinut că antecontractul nu produce efecte juridice, deşi avansul a fost achitat, lucru probat prin extrasul de cont.

Creditoarea a precizat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 662 alin. (2), (3) şi (4) C. proc. civ., creanţa fiind certă, lichidă şi exigibilă.

A învederat că debitoarea nu a contestat creanţa, iar hotărârea atacată nu a fost motivată.

În drept, creditoarea a invocat dispoziţiile art. 1013-art. 1016, art. 1021 C. proc. civ., art. 1489, art. 1535, art. 1777-1835, art. 1530 şi urm. C. civ., OG nr. 13/2011.

În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată.

Debitoarea nu a formulat întâmpinare.

În temeiul art. 258 alin. (1) rap. la art. 255 alin. (1) C. proc. civ. instanţa a încuviinţat pentru părți proba cu înscrisuri, socotind-o admisibilă potrivit legii şi de natură să conducă la soluţionarea pricinii.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în prezenta cauză, reţine următoarele:

În fapt, prin sentința civilă nr. ... din data de 08.03.2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. .../299/2020 (filele 44-46 din dosarul ataşat), s-a dispus respingerea cererii formulate de către creditoare ca neîntemeiată.

În drept, în conformitate cu art. 1024 alin. (1) – (3) C. proc. civ., „(1) Împotriva ordonanţei de plată prevăzute la art. 1.022 alin. (1) şi (2) debitorul poate formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia. (2) Cererea în anulare poate fi introdusă de creditor împotriva încheierilor prevăzute la art. 1.021 alin. (1) şi (2), precum şi împotriva ordonanţei de plată prevăzute la art. 1.022 alin. (2), în termenul prevăzut la alin. (1). (3) Prin cererea în anulare se poate invoca numai nerespectarea cerinţelor prevăzute de prezentul titlu pentru emiterea ordonanţei de plată, precum şi, dacă este cazul, cauze de stingere a obligaţiei ulterioare emiterii ordonanţei de plată. Dispoziţiile art. 1.021 se aplică în mod corespunzător”.

În prezenta cauză, creditoarea solicită desființarea sentinței civile nr. ... și, ca o consecinţă, admiterea cererii pentru emiterea unei ordonanțe de plată, susţinând că hotărârea atacată este contradictorie şi nemotivată, pe de o parte, şi că ar fi îndeplinite condiţiile pentru emiterea ordonanţei de plată, pe de altă parte.

În continuare, instanța va proceda la analiza acestor susțineri.

Referitor la motivul invocat de către creditoare, constând în contradictorialitatea motivării hotărârii judecătoreşti atacate, acesta apare ca neîntemeiat, prin raportare la considerentele sentinţei civile nr. ....

Astfel, prima instanţă a reţinut că „Între debitoarea S.C. B S.R.L., în calitate de promitent vânzător, și creditoarea A, în calitate de promitent cumpărător, a fost încheiat antecontractul de vânzare cumpărare din data de 22.09.2020 (filele 9-11), având ca obiect promisiunea de vânzare-cumpărare a autovehiculului marca Mercedes, model Sprinter, culoare negru, an de fabricație 2004, serie șasiu ....

Potrivit art. 3 din antecontract, părțile au convenit asupra unui preț de 6.900 euro, plata urmând a se face astfel: avans de 3.450 euro în baza facturii de avans și restul de plată de 3.450 euro în baza facturii finale.

Conform prevederilor contractuale, dacă una din părți se află în culpă pentru neexecutarea contractului, aceasta va achită o sumă de bani astfel: în cazul în care contractul nu se încheiere din vina vânzătorului, acesta va înapoia dublul sumei primite ca avans, iar dacă contractul nu se încheie din vina cumpărătorului, acesta renunță la avans”.

Ulterior, în motivare, printre altele, s-a precizat că „Or, instanţa reţine că prin despăgubirea cerută – dublul avansului achitat, creditoarea urmăreşte în fapt repararea prejudiciului cauzat de către debitoare prin neexecutarea obligaţiei principale (încheierea contractului de vânzare), prejudiciu evaluat convenţional printr-o clauză penală. Activarea acestei clauze penale implică însă, în mod necesar, antrenarea răspunderii contractuale a debitoarei şi rezoluțiunea antecontractului dintre părţi, creanţa opusă având deci ca situaţie premisă nu convenţia părţilor, ci însăşi desfiinţarea ei. În contextul dat, instanţa notează că cerinţa ca suma de bani să rezulte dintr-un contract civil însuşit de părţi prin semnătură nu este îndeplinită, nefiind suficientă în acest sens simpla stipulare a clauzei penale în contract, cât timp eficacitatea ei este condiţionată de încetarea efectelor contractului dintre părţi”.

Între aceste considerente nu există niciun fel de contrarietate deoarece prima instanţă a precizat în mod clar şi exact că, între părţi, a fost încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, care cuprinde şi o clauză de restituire a dublului avansului, aceasta devenind efectivă în cazul neexecutării culpabile a obligaţiei de a perfecta vânzarea, urmate de rezoluţiunea antecontractului. De asemenea, prima instanţă a stabilit că temeiul restituirii dublului avansului îl constituie rezoluţiunea antecontractului pentru neexecutarea obligaţiei principale.

Aşadar, raţionamentul primei instanţe este corect deoarece simpla stipulare a clauzei privind restituirea dublului avansului în contract nu atrage îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 1014 C. proc. civ., constând în izvorârea creanţei din înscris, din moment ce situaţia premisă a clauzei o reprezintă probarea unei neexecutări culpabile a obligaţiei şi rezoluţiunea antecontractului. Altfel spus, pentru recuperarea dublului avansului, creditoarea trebuie să probeze 1. existenţa unei neexecutări culpabile a obligaţiei celeilalte părţi, 2. rezoluţiunea antecontractului şi 3. achitarea avansului. Or, invocarea, stabilirea şi probarea unor asemenea aspecte excede în mod clar obiectului procedurii speciale a ordonanţei de plată, care presupune condiţii de admisibilitate exprese, probatoriu constând doar în înscrisuri şi desfăşurarea simplificată a procedurii de soluţionare. În aceste condiţii, pentru emiterea unei ordonanţe de plată, creanţa, cu toate caracteristicile ei, certitudine, lichiditate şi exigibilitate, trebuie să reiasă din înscris. Însă, în speţa de faţă, creanţa constând în dublul avansului nu îşi regăseşte certitudinea şi exigibilitatea în dispoziţiile antecontractului, ci acestea depind, după cum s-a arătat, de existenţa unei neexecutări culpabile a obligaţiei şi de rezoluţiunea antecontractului.

Similar, susţinerea creditoarei privind nemotivarea sentinţei civile nr. ... este neîntemeiată întrucât prima instanţă a motivat soluţia pronunţată şi a expus în mod clar şi expres toate argumentele care au stat la baza acesteia. Totodată, motivarea a fost expusă pe larg şi în mod detaliat, neexistând vreun aspect pe care instanţa să nu îl fi analizat.

În ceea ce priveşte solicitarea creditoarei de emitere a ordonanţei de plată, după cum s-a învederat, condiţiile prevăzute de art. 1014 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite întrucât temeiul solicitării de restituire a avansului îl constituie rezoluţiunea antecontractului, iar nu simpla stipulare a clauzei.

De asemenea, solicitarea creditoarei de restituire cel puţin a sumei achitate cu titlu de avans este, la rândul său, neîntemeiată deoarece obligaţia de restituire izvorăşte din desfiinţarea convenţiei, iar aceasta nu poate fi constatată pe calea procedurii ordonanţei de plată.

Având în vedere argumentele expuse, cerera în anulare apare drept neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea în anulare formulată de creditoarea A, ..... în contradictoriu cu debitoarea SC B SRL, ..... ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţarea s-a făcut prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei astăzi, 18.06.2021.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR,  GREFIER,

Domenii speta

Spete similare