Acţiune în răspundere patrimonială

Pe rol fiind pronunţarea asupra cauzei de Litigii de muncă privind pe reclamantul ….., în contradictoriu cu pârâta SC ….. SRL, ……., având ca obiect drepturi băneşti.

INSTANŢA DE JUDECATĂ

Asupra cauzei civile de faţă;

Prin cererea înregistrată sub nr. …., reclamantul … a solicitat instanţei obligarea pârâtei SC …… SRL la plata aferentă orelor suplimentare neplătite, pentru perioada 20.06.2013 - 23.11.2015 în cuantum de 28.900 lei.

Motivându-şi în fapt acţiunea, reclamantul arată că în  fapt, a fost angajat al societăţii pârâte, cu normă întreagă, în perioada 20.06.2013-23.11.2015, având funcţia de Director filială, din 20.06.2013 până în 28.02.2015 şi agent comercial, din 01.03.2015 până în 23.11.2015 desfăşurându-şi activitatea conform CIM şi ale actele adiţionale ulterioare.

Precizează că în CIM nr. 3656/20.06.2013, art. H, pct. 1, durata unei norme întregi era de 8 ore/zi, respectiv 40 ore/săptămână. însă, în realitate, programul său de lucru era total diferit trebuind ca, în mod constant, să rămână peste programul de lucru astfel că orele de muncă efectuate zilnic depăşeau permanent norma de lucru.

Menţionează că programul filialei ….. Vaslui era de luni până vineri, între orele 08 – 18,30 iar sâmbăta între 09 - 14 suprafaţa magazinului fiind de 850 mp. şi pentru funcţionarea filialei schema de personal era gândită cu un director de filială, 3 posturi de lucrători comerciali, 2 posturi de agent comercial şi un post de referent tehnic însă în realitate schema de personal a diferit în perioada iulie 2013 – noiembrie 2015.

Susţine că nu era asigurată pază umană de către o firmă de specialitate (în conformitate cu prevederile legale), suprafaţa de magazin ce trebuia acoperită (întreţinere şi pază) de personalul angajat era foarte mare şi s-a mai solicitat în mod indirect, prin intermediul DER6, ca tot personalul să asigure funcţionarea magazinului (întreţinere şi paza interioară) conform orarului de funcţionare dar, la fel, fără a se preciza modalitatea de compensare a orelor efectuate suplimentar, prin recuperare sau plata contravalorii acestora.

Mai arată că în perioada în care a fost angajat, au fost doar 3 momente în care conducerea a solicitat verbal, în mod expres, lucrul peste program pentru AM şi DF (inclusiv Sâmbăta), mai exact în lunile august din 2013 şi 2014 respectiv, septembrie 2015 şi această solicitare a fost motivată de faptul că, în perioadele menţionate, cei plecaţi la muncă în străinătate revin în ţară pentru concedii şi că există posibilitatea ca aceştia să facă achiziţii şi a vizat şi pe cei angajaţi ca LC şi IVM.

Mai adaugă faptul că cei din conducere nu au precizat niciodată modalitatea de recuperare a acestor ore şi, nici nu a compensat (în bani sau zile libere) orele efectuate în plus. Doar pentru orele lucrate sâmbăta (în afara perioadelor menţionate mai sus) a fost emisă promisiunea de a se plăti doar comisioanele de vânzare „pe user la facturare", nicidecum plata orelor efectuate suplimentar, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Mai susţine că au fost nenumărate zile de sâmbătă în care vânzările au fost de 0 (zero) lei precum şi zile în care, deşi s-au realizat vânzări, comisioanele rezultate au fost sub nivelul tarifului orar.

Arată că încă de la început (august 2013)  a adus la cunoştinţa directorului euro regional că atât el cât şi cei din subordinea sa, sunt nemulţumiţi de programul de lucru impus şi că solicită fie plata orelor suplimentare, fie recuperarea acestora iar şeful ierarhic i-a comunicat că „acesta este programul în R….. şi că trebuie să se adapteze acestui regim." dar a mai spus că se va încerca acordarea de libere doar în exclusiv în perioada de activitate considerată ca fiind „extra-sezon", mai exact ianuarie februarie însă acest lucru nu s-a întâmplat niciodată datorita structurii de personal sub-dimensionată.

Reclamantul prezintă situaţia existentă în sucursală arătând că şi alţi colegi erau nemulţumiţi de programul de lucru, unul dintre ei, „mai vocal”, fiind concediat datorită faptului că a cerut respectarea dispoziţiilor legale.

Învederează că, urmare a programului de lucru supra-încărcat, a avut probleme medicale, pentru al căror tratament a necesitat internarea în spital, în repetate rânduri,  iar după ce-a de-a doua internare l-a informat din nou pe directorul euro regional, despre faptul că din acel moment (mai 2015) va efectua doar programul de lucru aşa cum era prevăzut în contractul individual de muncă iar cu această ocazie i s-a comunicat că se va discuta cu DVOR pentru a vedea dacă îi poate obţine reducerea temporară a programului de lucru.

Subliniază faptul că nu a avut asigurat repausul săptămânal legal de două zile consecutive deoarece programul magazinului era de luni până vineri, între orele 08 – 18,30 iar sâmbăta între 09 – 14 şi în aceste condiţii, atât el cât şi ceilalţi colegi au fost nevoiţi să lucreze sub presiunea conducerii (exercitată mai mult sau mai puţin direct), fără a fi plătiţi sau a li se asigura posibilitatea recuperării acestor ore lucrate suplimentar.

Mai arată că datorită problemelor de sănătate, care au revenit în formă agravată, în 12 octombrie 2015 a fost nevoit să se interneze în spital, pentru a 3-a oară iar după externare şi concediul medical, a solicitat efectuarea concediului de odihnă după care, a decis să-şi înainteze demisia solicitând, totodată, efectuarea lichidării la zi (având în vedere şi orele suplimentare efectuate în perioada cât a fost angajat).

Arată că lichidarea a fost efectuată, primind doar drepturile salariale aferentei ultimei luni însă, fără a primi şi contravaloarea orelor suplimentare şi ca urmare a acestui fapt în data de 22.01.2016 s-a adresat conducerii societăţii, cu o cerere în vederea recalculării drepturilor salariale, cu luarea în considerare si a orelor suplimentare efectuate la societate.

Tot atunci, a mai solicitat punerea la dispoziţie a fişelor de pontaj colectiv.

Învederează că prin adresa nr. 130/28.01.2016, societatea i-a comunicat faptul că în opinia sa, solicitarea nu este justificată întrucât nu i s-a solicitat lucrul peste programul legal de 8 ore şi întrucât activitatea prestată, fiind „lejeră", el a fost cel care a ales lucrul peste program iar în ce priveşte solicitarea vizând eliberarea de copii ale fişelor de pontaj colectiv aceasta a fost ignorată.

Referitor la afirmaţia angajatorului legat de faptul că nu i s-a impus lucrul peste program, învederează că este o afirmaţie mincinoasă din moment ce DER a menţionat în referatul său „verificând GPS am identificat staţionări în locuri izolate (ex. pădure, cf. fotografie GPS) de peste 1 ora. Ex. în data de 01.10.2015 aproximativ între 16-17, în data de 02.10.2015 aproximativ între ora 16 şi 18,30. Ovidiu nu a dorit să-mi spună ce a făcut în respectivele intervale orare." iar în urma solicitării sale, i-a comunicat că în data de 01.10.2015 în intervalul orar menţionat intenţiona să se deplaseze la un şantier însă, pe drum, urmare a oboselii şi stresului, a început să ameţească datorită fluctuaţiei nivelului glicemiei şi a decis să staţioneze pentru a evita vreun accident. Referitor la celălalt interval orar, din 02.10.2015, l-a informat că fusese la un şantier pentru a colecta un echipament specializat pentru montajul unui sistem de ţevi şi că a mai discutat cu instalatorul şi cu clientul său.

Precizează că angajatorul a permis tuturor AM şi DF din cadrul societăţii să folosească şi în interes personal autoturismele de serviciu, condiţionat de plata unei cote de 20% din cheltuielile ocazionate de întreţinerea autoturismului, de plata taxei de drum şi a asigurării RCA iar una dintre activităţile sale, ca DF era ca săptămânal să efectueze analiza GPS a activităţii AM intervalul orar monitorizat fiind 08-18,30 iar mai mult, trebuia monitorizată şi viaţa personală a acestora, verificând dacă AM au „viaţă de noapte". Referitor la acest aspect, precizează că pentru un AM de la Călăraşi, unul din motivele de concediere a fost faptul că avea „viată de noapte".

Susţine că în perioada 07.08.2013 - 04.07.2015 a efectuat peste 1.290 ore suplimentare

din care 1.045 ore efectuate în zilele de luni până vineri şi 245 ore efectuate în zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători legale (03 şi 04.01.2015) acest calcul fiind realizat după un extras din „condica electronică de prezenţă", o aplicaţie instalată pe unul dintre calculatoarele aflate în imediata vecinătate a uşii principale de acces iar în cadrul acestei aplicaţii, fiecare angajat trebuia să "dea click" atât la începerea cât şi la sfârşitul programului. La sfârşitul lunii, datele astfel colectate fiind transferate într-o altă aplicaţie -„pontaj electronic", accesibilă doar directorului de filială care trebuia să le valideze şi să prezinte explicaţii, în scris, pentru abaterile de la programul de 10:30 ore din zilele de luni până vineri respectiv cel de 5 ore, de sâmbătă.

Subliniază faptul că această aplicaţie nu permitea tipărirea, în filială, a pontajului cu orele real lucrate şi că nu a avut acces la vreo fişă colectivă de prezenţă, pentru a vedea numărul de ore declarate oficial în contabilitate sau la ITM.

Mai arată că prin intermediul reprezentanţilor săi, DER şi DVOR, societatea a exercitat presiuni directe şi indirecte, atât asupra sa cât şi a celorlalţi angajaţi ai filialei Vaslui, cu scopul clar de a îi determina să lucreze peste programul legal de lucru de 8 ore/zi, fără a beneficia de drepturile dobândite prin munca efectuată şi conferite atât de Contractul Individual de Muncă cât şi de Codul Muncii.

Solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

În susţinerea acţiunii, solicită administrarea probei cu înscrisuri (depunând în acest sens un set de înscrisuri referitoare la activitatea desfăşurată), expertiză contabilă, interogatoriu şi martori.

În drept, invocă prevederile art. 112 şi următoarele din Legea 53/2003, cu modificările şi actualizările ulterioare  art. 194, art. 250 şi art. 297 din Codul de Procedură Civilă.

………………………………………………………………………………..

Din întreg materialul probator existent la dosarul cauzei, instanţa constată următoarea situaţie de fapt şi de drept:

Conform contractului individual de muncă nr. ….. depus în copie la filele 12-15 din vol. I dosar, ……. a fost angajat pe perioadă determinată, respectiv  25.06.2013-01.01.2014, ca director Sucursală în cadrul SC ……….. SRL.

Prin actul adiţional nr. 2/01.01.2014 (în copie la fila 18 dosar, vol. I), părţile convin să modifice durata contractului de muncă din determinată în nedeterminată, cu un salariu de bază brut în cuantum de 3700 lei.

Ulterior, prin actul adiţional nr. 4/01.03.2015, începând cu 01.03.2015, reclamantului i se modifică funcţia  în agent de vânzări şi salariul de bază lunar la 2500 lei.

Felul muncii  reclamantului a mai  fost modificat prin actul adiţional nr. 5/01.09.2015  din agent de vânzări acesta devenind reprezentant tehnic, iar prin actul adiţional nr. 6, începând cu 01.09.2015,  ……. revine la meseria de agent vânzări.

Raporturile juridice de muncă cu societatea pârâtă s-au derulat până pe data de 23.11.2015, când ….. a formulat cerere de demisie, fiind astfel emisă Decizia nr. 550/23.11.2015 de încetare a contractului individual de muncă.

Nemulţumit de faptul că în perioada în care a prestat activitate 25.05.2013-23.11.2015 nu i-au fost calculate şi acordate orele suplimentare, zilele de sâmbătă şi duminică şi  sărbătorile legale lucrate, reclamantul s-a adresat instanţei de judecată cu o cerere privind obligarea pârâtei la plata acestora. Arată în cuprinsul cererii de chemare în judecată  că  aceste ore se regăsesc în extrasele din „condica electronică de prezenţă”, o aplicaţie instalată  pe unul din calculatoarele aflate în vecinătatea uşii principale de acces.

Din analiza Regulamentului intern, respectiv a art. 71.8, instanţa constată că programul punctului de lucru unde a prestat activitate reclamantul a fost stabilit astfel:  de luni până vineri în intervalul orar 08.00-18.30, iar sâmbăta în intervalul orar 09.00-18.00.

Pentru a stabili corect situaţia de fapt şi de drept  rezultată din actele depuse de ambele părţi, respectiv foile colective de prezenţă aparţinând societăţii şi pontajele matrice întocmite lunar şi depuse de reclamant, instanţa, la termenul din 17.11.2016, a dispus efectuarea unei expertize contabile .

Prin Încheierea de şedinţă din 07.09.2017, s-a dispus refacerea raportului de expertiză conform obiectivelor stabilite iniţial de instanţă ,în cele două variante menţionate mai sus.

S-a dispus refacerea  expertizei şi cu privire la includerea pauzei în programul de lucru şi în a doua variantă fără includerea acesteia în programul de lucru.

Potrivit definiţiei dată la art. 159 alin. 1 Codul muncii, „salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.”, iar acesta, potrivit dispoziţiilor  art. 160 Codul muncii,  cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri.

Reglementarea duratei normale a timpului de lucru se regăseşte în Codul muncii la art. 112: „(1) Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână.

(2) În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi şi de 30 de ore pe săptămână.”

Munca suplimentară este definită la art. 120 Codul muncii, respectiv, fiind acea activitate  „prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal (…)”

Potrivit  art. 122 Codul muncii „(1) Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia.

 (2) În aceste condiţii salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru.

(3) În perioadele de reducere a activităţii angajatorul are posibilitatea de a acorda zile libere plătite din care pot fi compensate orele suplimentare ce vor fi prestate în următoarele 12 luni.”

Articolul 123 alin. 1al aceluiaşi Cod stabileşte:

„(1) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 122 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.”

Astfel, la calculul orelor suplimentare de luni până vineri, expertul contabil a avut în vedere dispoziţiile articolului 123 Codul muncii sus menţionat, stabilind că diferenţa înregistrată în plus în pontajul matrice faţă de totalul orelor lucrate înregistrate în foile colective de prezenţă este de 845 de ore  lucrate.

Pentru perioada analizată, respectiv august 2013 - iulie 2014 şi noiembrie 2014 - noiembrie 2015, cele 845 de ore se defalcă astfel: 765.5 ore suplimentare  (fără pauză de masă rezultând un număr de 736.79  ore) şi diferenţa orelor lucrate în totale de sâmbătă  înregistrată în Pontajul Matrice faţă de orele totale de sâmbătă înregistrate în foile colective de prezenţă ale societăţii fiind de 79.5 ore.

Prevederile art. 123 alin. 2 Codul muncii dispun: „Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condiţiile prevăzute la alin. (1), se stabileşte prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, şi nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.”

Analizând dispoziţiile contractului individual de muncă nr. 3656/20.06.2013 la lit. J punctul 3 din acesta se menţionează: „Orele suplimentare prestate în afara programului normal de lucru sau în zilele în care nu se lucrează ori în zilele de sărbători legale se compensează  cu ore libere plătite sau se plătesc  cu un spor la salariu conform contractului colectiv de muncă aplicabil sau Legii nr. 53/2003 – Codul muncii.”

Din calculul efectuat de expertul contabil reiese că  valoarea orelor suplimentare şi a sporului  pentru orele suplimentare fiind inclusă  şi pauza de masă  este în cuantum de 17326.78 lei.

La stabilirea orelor suplimentare efectuate de reclamant, instanţa va avea în vedere şi dispoziţiile art. 75.4 din Regulamentul Intern depus în copie la filele 162 - 168 din dosarul cauzei, vol. II al societăţii care prevăd: „Toţi angajaţii societăţii beneficiază zilnic de o pauză de masă de 30 de minute, care nu se include în durata zilnică normală a timpului de muncă.”

Astfel, din raport de expertiză depus, se poate constata că valoarea netă a orelor suplimentare (100%) şi a sporului pentru orele suplimentare (75%) aferentă celor 736.79 ore suplimentare prestate de reclamant în perioada de referinţă, calculate fără pauză de masă, conform pontajelor matrice  este în cuantum de 16677.16 lei. La calculul orelor suplimentare , expertul contabil nu a avut în vedere perioada iunie şi iulie 2013, august-octombrie 2014  deoarece pentru perioada respectivă nu există pontaje matrice.

Toate aceste ore prestate de reclamant nu au fost plătite de societatea pârâtă în conformitate cu dispoziţiile legale. Mai mult, foile colective de prezenţă întocmite nu  corespund situaţiei de fapt, deoarece conform pontajelor matrice, programul de lucru al salariaţilor de la punctul de lucru din Vaslui depăşea 8 ore zilnic .

Potrivit dispoziţiilor art. 119 Codul muncii „Angajatorul are obligaţia de a ţine la locul de muncă evidenţa orelor de muncă prestate zilnic de fiecare salariat, cu evidenţierea orei de începere şi a celei de sfârşit al programului de lucru, şi de a supune controlului inspectorilor de muncă această evidenţă, ori de câte ori se solicită acest lucru.”

Angajatorul, în perioada analizată, a ţinut o evidenţă zilnică a orelor lucrate de salariatul Iacob Ovidiu Marius în sensul întocmirii acelei  condici electronice de prezenţă în care salariatul  semna la sosire si la plecare.

Potrivi art. 270 sarcina probei, în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat de a face dovada în orice moment a numărului de ore de muncă prestate de fiecare salariat, inclusiv sub aspectul orei de începere şi de terminare a programului de muncă, iar condica electronică de prezenţă are tocmai acest scop.

Este de reţinut că obligaţia salariaţilor de a se ponta zilnic revenea conform prevederilor Regulamentului intern cât şi  Notei nr. 2979 /25.06.2012.

Astfel, instanţa constată că ,potrivit Notei nr. 2979 /25.06.2012 în copie la fila 12 dosar, modalitatea de evidenţă a prezenţei la serviciu  şi la plecarea de la serviciu era pontarea personală prin accesarea butoanelor „venire” şi „plecare” la începutul şi sfârşitul programului de lucru în aplicaţia Oracle.

Astfel, se precizează expres în nota sus menţionată faptul că „Pentru înregistrarea orei de început şi de sfârşit a programului de lucru se utilizează aplicaţia Oracle instalată pe staţia unic nominalizată  la fiecare punct de lucru.”

Instanţa reţine că salariaţilor  le-a fost atrasă atenţia  asupra faptului că: „programul de lucru trebuie respectat şi se desfăşoară  conform programărilor stabilite de Directorul de Filială /Magazin.”

De asemenea, în această notă se prevede: „În situaţia în care nu există eveniment  de intrare  sau de ieşire pentru una din zilele în care salariatul a fost la serviciu, sistemul în mod automat înregistrează o intrare/ieşire sintetizată, la ora de început sau de sfârşit a programului.

În această situaţie  este obligatoriu  ca managerul  care validează  raportul matrice din aplicaţia Time Management  cu centralizarea pontajului la sfârşitul lunii, să certifice  sau să modifice  dacă este cazul  numărul orelor calculate automat de sistem, prin reintroducerea pontajului în ziua respectivă conform imaginii…”

Din dispoziţiile acestei note, instanţa reţine că directorul magazinului avea responsabilitatea reală de a verifica  şi de a modifica datele privind pontajele introduse de salariaţii din cadrul respectivului magazin.

De asemenea, potrivit art. 76 din Regulamentul intern al societăţii „Fiecare angajat este obligat să se ponteze înainte şi după terminarea orelor de program, precum şi la părăsirea  sediului în timpul programului (în interes personal sau în interes de serviciu) fac excepţie punctele de lucru  deoarece softul nu permite decât înregistrarea unei singure operaţiuni de „venire” respectiv „plecare” pe zi. La punctele  de vânzare, fiecare angajat se va ponta personal prin introducerea mărcii în softul de prezenţă. Salariaţii care lucrează în zilele de sâmbătă beneficiază de zi liberă plătită în ziua de luni, vor figura prezenţi în pontajul săptămânal înaintat de directorul filialei, pentru ca aceasta să poată fi plătită la sfârşitul săptămânii.”

 La sfârşitul fiecărei luni, aceste pontaje matrice rezultate din aplicaţie se înaintau de către directorul de magazin după centralizare şi eventuale modificări Serviciului resurse umane pentru a fi valorificate.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi chiar susţinerile pârâtei, rezultă că reclamantul trimitea lunar aceste pontaje matrice însă erau ignorate de societatea pârâtă, aceasta emiţând pontaje cadru pentru toţi angajaţii societăţii, care lucrau invariabil 8 ore/zi şi 40 ore/săptămână.

Deşi programul de lucru al reclamantului era de 8 ore/zi  şi de 40 de ore/pe săptămână, instanţa constată  că acesta a prestat ore suplimentare evidenţiate de raportul matrice .

În aceste condiţii, instanţa va avea în vedere calculele efectuate de  expert conform condicii electronice de prezenţă, respectiv a pontajului matrice  depus de reclamant la dosarul cauzei.

Din verificarea foilor colective de prezenţă ale societăţii (pontajul societăţii) şi Pontajele matrice ,se constată că  pentru perioada de referinţă 20.06.2013 - 23.11.2015, ……… nu a beneficiat de zile libere în compensare pentru orele înregistrate suplimentar în Pontajul Matrice şi nici nu a beneficiat de spor la salariu  pentru aceste ore suplimentare efectuate. De asemenea, nu au fost înregistrate ore suplimentare în foile colective de prezenţă-pontajul societăţii, reclamantul nebeneficiind de vreun spor pentru acestea.

Instanţa apreciază că în speţă nu pot fi reţinute apărările pârâtei conform cărora  munca suplimentară se putea efectua numai la solicitarea expresă a angajatorului, formulată în scris. De astfel, societatea recunoaşte că au fost trei momente când s-a solicitat efectuarea de ore suplimentare, august 2013 şi 2014, septembrie 2015.

În acest context, din probele dosarului reiese că exista o solicitare cel puţin implicită a angajatorului în sensul prezenţei la serviciu a reclamantului, peste durata normală a timpului zilnic de 8 ore, dedusă din modul de desfăşurare a activităţii unităţii şi din condica electronică de prezenţă.

Instanţa apreciază ca această muncă efectuată suplimentar peste programul normal de lucru de 8 ore pe zi si 40 de ore pe săptămână nu a fost remunerată de angajator, si nici nu a fost compensată prin acordarea de ore libere plătite în termen de 60 de zile după efectuarea muncii suplimentare.

Este evident că faţă de natura serviciului, angajatorul cunoştea despre prestarea activităţii de către salariaţi peste programul normal de muncă, dar fără a li se asigura plata sau compensarea orelor în mod corespunzător.

Cum compensarea orelor suplimentare nu mai este posibilă, pârâta este ţinută de acordarea sporului prevăzut de art. 123 din Codul muncii .

Raportat  celor  expuse mai sus , instanţa va dispune obligarea  pârâtei la plata  sumei de 16677.16 lei reprezentând valoarea netă a sporului pentru orele suplimentare prestate de reclamant.

Din  pontajele matrice  şi din foile colective de prezenţă depuse de ambele părţi pentru efectuarea  expertizei în prezenta cauză, reiese că reclamantul nu a fost înregistrat cu ore lucrate în zilele de duminică şi sărbători legale astfel că solicitarea acestuia privind acordarea sporului aferent acestora este neîntemeiată.

În ce priveşte cererea reclamantului privind acordarea sporului pentru zilele de sâmbătă lucrate de reclamant, instanţa constată că  dispoziţiile art. 137 Codul muncii prevăd:

„(1) Repausul săptămânal este de 48 de ore consecutive, de regulă sâmbăta şi duminica.

(2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă şi duminică ar prejudicia interesul public sau desfăşurarea normală a activităţii, repausul săptămânal poate fi acordat şi în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.

(3) În situaţia prevăzută la alin. (2) salariaţii vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.

(4) În situaţii de excepţie zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăşi 14 zile calendaristice, cu autorizarea inspectoratului teritorial de muncă şi cu acordul sindicatului sau, după caz, al reprezentanţilor salariaţilor.

(5) Salariaţii al căror repaus săptămânal se acordă în condiţiile alin. (4) au dreptul la dublul compensaţiilor cuvenite potrivit art. 123 alin. (2).”

Expertul, din analiza actelor puse la dispoziţia sa, a concluzionat  că,  pentru perioada 20.06.2013 - 23.11.2015, respectiv în perioadele august 2013 - iulie 2014 şi noiembrie 2014-noiembrie 2015,  …… nu a beneficiat de cel puţin două zile de repaus săptămânal sau de alte zile libere în compensarea zilelor lucrate de sâmbătă aşa cum prevăd dispoziţiile mai sus arătate. Pentru orele lucrate în zilele de sâmbătă, pârâta nu a aplicat reclamantului sporul cuvenit.

Or, Tribunalul reaminteşte că, în privinţa plăţii orelor lucrate în zilele de repaus săptămânal, respectiv orele prestate în zilele de sâmbătă, prevederile legale de la art. 137 din Codul muncii , în conformitate cu care perioada de repaus săptămânal lucrată efectiv NU SE COMPENSEAZA cu timp liber plătit, ci, angajatorul este ţinut de plata orelor efectuate în aceste zile cu un spor la salariu şi de acordarea în alte zile a repausului săptămânal, astfel încât salariatul care lucrează în aceste condiţii să beneficieze atât de repausul săptămânal acordat în alte 2 zile consecutive cât şi de plata orelor efectuate în zilele de sâmbătă prin adăugarea sporului prevăzut de lege, spre deosebire de restul orelor suplimentare care pot fi compensate cu timp liber plătit, acordat în compensare în următoarele 60 zile calendaristice după efectuarea acestora, potrivit art. 122 din  Codul muncii.

În acest context, instanţa reţine că şi atunci când, în anumite condiţii, repausul săptămânal se poate acorda şi în alte zile decât sâmbătă şi duminică, acordarea sa este întotdeauna obligatorie.

Totodată, salariaţii vor beneficia şi de un spor la salariul stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.

În acest context, rezultă în mod cert că acordarea decalată a repausului săptămânal se cumulează cu sporul stabilit la art. 137 alin. 3 din Cod.

Tribunalul constată aşadar că pârâta nu a acordat salariatului reclamant sporul cuvenit în zilele de repaus săptămânal şi ca atare, va dispune obligarea SC ….. SRL să-i achite fostului salariat ……… suma de 1885,91 lei reprezentând valoarea netă a  sporului pentru orele de sâmbătă aşa cum reiese din raportul de expertiză contabilă efectuat în prezenta cauză.

Art. 168 alin.(1) Codul muncii prevede: „Plata salariului se dovedeşte prin semnarea statelor de plată, precum şi prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plăţii către salariatul îndreptăţit.”

Statele de plată depuse de societatea pârâtă la dosarul cauzei, respectiv la filele 114 - 188 vol. I dosar, nu fac dovada plăţii  sporului pentru orele suplimentare, respectiv  a sporului pentru orele de sâmbătă prestate de reclamant.

Alin. 4 al art.  4 Codul muncii stabileşte că „Întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.”

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. 3 din OG nr. 13/2013 „Dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă este denumită dobândă penalizatoare”, iar potrivit art. 3 alin. 2 rata acesteia „se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus patru puncte procentuale.”

Faţă de cele expuse şi raportat la cererea reclamantului de acordare a dobânzii penalizatoare, Tribunalul va obliga pârâta să achite reclamantului suma de 3281.55 lei reprezentând dobânda penalizatoare aferentă sumei de 16677.16 lei (sporul pentru orele suplimentare) şi suma de 382.49 lei reprezentând dobânda penalizatoare aferentă sumei de 1885.9 lei (sporul pentru orele de sâmbătă) aşa cum au fost acestea calculate în raportul de expertiză depus la dosarul cauzei.

Pentru aceleaşi considerente, participând la deliberări, în temeiul articolului 55 din Legea 303/2004, asistenţii judiciari şi-au exprimat opinia în sensul celor reţinute.

Prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru, potrivit dispoziţiilor art. 270 Codul muncii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul ……. în contradictoriu cu pârâta SC …… SRL, ………. şi,  în consecinţă:

Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 16677,16 lei, reprezentând valoarea netă a sporului pentru orele suplimentare.

Obligă pârâta să achite reclamantului  suma de 3281,55 lei, reprezentând dobânda penalizatoare aferentă sumei de 16677,16 lei.

Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 1885,91 lei, reprezentând valoarea netă a  sporului pentru orele de sâmbătă.

Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 382,49 lei, reprezentând dobânda penalizatoare aferentă sumei de 1885.9 lei.

Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 1830 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Vaslui.

Domenii speta

Spete similare