Anulare act clauză abuzivă

Pe rol se află judecarea cererilor de apel formulate de apelanţii-reclamanţi-intimaţi …… şi de apelanta-pârâtă-intimată ….. S.A. împotriva sentinţei civile nr. ….. pronunţată la data de 09.07.21015 de Judecătoria Bârlad, în cauza având ca obiect anulare act clauză abuzivă.

……………………………………………………………………………….

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului civil de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. ……. Judecătoria Bârlad a respins, ca neîntemeiate, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţia lipsei de obiect şi de interes în ceea ce priveşte capetele de cerere privitoare la dobândă şi  excepţia inadmisibilităţii capetelor de cerere privitoare la restituirea sumelor încasate în temeiul clauzelor presupus abuzive, excepţii ridicate de pârâta …… SA Bucureşti.

A admis în parte acţiunea în constatarea nulităţii absolute a clauzelor inserate în contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. ….., acţiune formulată de  reclamanţii ………., împotriva pârâtelor ………… şi, în consecinţă:

A constatat că sunt abuzive şi lovite de nulitate absolută următoarele clauze înscrise în contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. …., încheiat de reclamanţii …….. cu pârâta Banca ……:

- clauzele înscrise la pct. 5 teza a 2-a din contract (referitoare la dobânda variabilă după primele 12 luni de creditare, formată din dobânda de referinţă variabilă afişată la sediile B…., la care se adaugă 1,50) şi la pct. 2.10 a din Anexa „Condiţiile generale de creditare” la contract (posibilitatea băncii de a modifica dobânda, fără consimţământul împrumutatului, în funcţie de costul resurselor de creditare);

- clauza înscrisă la pct.6 din contract (referitoare la elementele ce compun dobânda anuală efectivă); 

- clauzele înscrise la pct. 9 lit. a din contract (referitoare la comisionul de rambursare anticipată în perioada următoare primului an de derulare a creditului, perioadă în care contractul are dobândă variabilă) şi la pct 3.3 din Anexa „Condiţiile generale de creditare” la contract (referitoare la comisionul de rambursare anticipată);

- clauza înscrisă la pct. 9 lit. c din contract şi la pct. 3.9 din Anexa „Condiţiile generale de creditare” la contract (potrivit cărora comisionul de administrare de 0,05% se calculează la valoarea creditului contractat, şi nu la valoarea soldului curent);

- clauza înscrisă la pct. 3.7 din Anexa „Condiţiile generale de creditare” la contract (referitoare la dreptul băncii de a modifica nivelul comisioanelor în funcţie de evoluţia pieţei financiar-bancare).

A respins, ca neîntemeiate, cererile prin care reclamanţii ……. au solicitat să se constate caracterul abuziv şi nulitatea absolută a următoarelor clauze înscrise în contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. …………, încheiat de reclamanţi cu pârâta Banca …….:

- clauza înscrisă la pct.7 din contractul de credit nr. …….. (nivelul dobânzii curente la credite se stabileşte de bancă în funcţie de serviciul datoriei împrumutatului);

- clauzele înscrise la pct. 9 lit. b din contractul de credit nr. …. (comision de acordare credit de 2,50% flat) şi la pct. 3.1 din Anexa „Condiţiile generale de creditare” la acest contract (comision de acordare credit);

- clauza înscrisă la pct. 9 lit. d şi e din contract (comision de transformare pentru prima solicitare, de 0,50 % flat şi pentru următoarele solicitări, de 1% flat).

A admis cererile prin care reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei să modifice contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. ….., prin eliminarea clauzelor abuzive, a comisioanelor şi penalităţilor abuzive din contract şi, în consecinţă, obligă pârâta Banca ... să modifice contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. .. şi Anexa „Condiţiile generale de creditare” la acest contract, în sensul de a înlătura clauzele constatate ca fiind abuzive şi nule absolut, referitoare la dobânda variabilă, la comisionul de rambursare anticipată şi la comisionul de administrare calculat la suma împrumutată, mai sus menţionate.

A admis cererea reconvenţională formulată de pârâta Banca ….., prin care aceasta a propus perceperea comisionului de administrare de 0,05% raportat la soldul creditului.

A admis excepţia inadmisibilităţii cererilor prin care reclamanţii au solicitat să se constate că dobânda nu a fost încasată de către pârâtă cu respectarea formulei indicele Euribor la 6 luni plus marja de 1,5 pp, că reclamanţii au achitat suma de 1.250 euro, reprezentând comision de acordare credit şi suma de 1.425 euro, reprezentând comision de administrare (perioada 24.04.2008-1.02.2013) în baza unor clauze lovite de nulitate absolută şi că această plată este nedatorată, excepţie ridicată, din oficiu, de către instanţă şi, în consecinţă, a respins aceste cereri, ca inadmisibile.

A admis cererea prin care reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei să modifice contractul de credit bancar nr. ….. cu privire la dobândă şi, în consecinţă, a obligat pârâta Banca ….. să interpreteze dobânda variabilă aplicabilă contractului de credit bancar nr. 2008275993/24.04.2008 începând cu al 2-lea an din derularea contractului de credit, în sensul că dobânda variabilă va fi calculată după formula Euribor, la un termen convenit de ambele părţi, plus marja fixă de 1,5 puncte procentuale, menţionată la pct. 5 din contractul de credit.

A admis în parte cererile prin care reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei să restituie reclamanţilor suma de bani plătită în plus faţă de formula de calcul a dobânzii indicele Euribor la 6 luni plus marja de 1,5 pp, să restituie reclamanţilor suma de 1.425 euro, reprezentând comision de administrare, să plătească dobânda legală calculată de la data plăţii fiecărei sume nedatorate, până la plata efectivă a acestor sume şi să comunice un nou grafic de rambursare şi, în consecinţă: obligă pârâta Banca …… să recalculeze dobânda variabilă aplicabilă contractului de credit bancar nr. ……… începând cu al 2-lea an de creditare, având în vedere cotaţia dobânzii Eurobor, la un termen ce va fi convenit de părţi, plus marja fixă de 1,5 puncte procentuale, să recalculeze comisionul de administrare, începând cu data încheierii contractului de credit, în sensul calculării comisionului de administrare în cotă de 0,05% la valoarea soldului creditului, şi nu la valoarea sumei împrumutate şi, urmare a recalculării acestor sume, să emită reclamanţilor un nou grafic de rambursare.

A respins, ca neîntemeiată, cererea prin care reclamanţii au solicitat restituirea de către pârâtă a sumelor plătite nedatorat cu titlu de dobândă şi de comision de administrare, cu dobânda legală aferentă. 

A respins, ca neîntemeiată, cererea prin care reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei să restituie reclamanţilor suma de 1.250 euro, reprezentând comision de acordare credit, cu dobânda legală calculată de la data plăţii fiecărei sume nedatorate, până la plata efectivă a acestor sume.

A respins, ca neîntemeiată, cererea precizată prin care reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei la plata de daune morale pentru executarea necorespunzătoare şi ilegală a contractului (câte 5.000 lei pentru fiecare reclamant).

A respins, ca neîntemeiată, cererea prin care reclamanţii au solicitat ca plata ratelor să se efectueze pe parcursul contractului la cursul euro din momentul încheierii contractului de credit.

A admis cererea prin care reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei să recalculeze dobânzile pentru perioada 22.09.2011-22.06.2012, perioadă în care reclamanta s-a aflat în şomaj şi, în consecinţă, obligă pârâta Banca ….. să recalculeze dobânda aplicată, pentru credite restante, în perioada 22.09.2011-22.06.2012, fără a depăşi 2 puncte procentuale.

 A obligat pârâta Banca ….. să plătească reclamantului ….. cheltuieli de judecată în sumă de 3.609,30 lei.

Cheltuielile de judecată efectuate în proces de către pârâta Banca ………rămân în sarcina acesteia.

………………………………………………………………………………..

Împotriva acestei sentințe, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă au formulat apel reclamanţii ….. şi pârâta Banca …..

………………………………………………………………………………………….

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, instanţa de control judiciar a constatat că apelul formulat de reclamanţii ……. este neîntemeiat, iar apelul formulat de Banca ……. este întemeiat în parte pentru următoarele considerente:

La data de 24.04.2008, între părţile din prezenta cauză s-a încheiat contractul de credit bancar nr. … prin care apelanţii ….. au împrumutat de la Banca …. suma de 50.000 euro. În contractul de împrumut au fost incluse şi clauzele pe care apelanţii reclamanţi le consideră abuzive, astfel pct. 5, 6, 7, 9 lit. a, lit. b, lit. c, lit. d, lit. e, art. 2.10. a, art. 3.1, art. 3.3, art. 3.7, art. 3.9.

Astfel, potrivit pct. 5 din contract „la data încheierii contractului dobânda curentă este de 7,4% pe an şi este fixă în primele 12 luni şi variabilă ulterior. Dobânda fixă se menţine constantă pe o perioadă de 12 luni, începând cu data primei trageri, cu excepţiile prevăzute la pct. 7 şi 8. După această dată, dobânda curentă este formată din dobânda de referinţă variabilă, care se afişează la sediile B…., la care se adaugă 1,50”. La pct. 6 din contract s-a prevăzut că „Dobânda anuală efectivă (DAE), la data semnării contractului, este de 8,80% pe an. În DAE sunt incluse: dobânda anuală, comisionul de analiză a documentaţiei, de acordare credit şi de administrare, cheltuieli efectuate cu încheierea poliţiei de asigurare de viaţă, comisionul de urmărire riscuri, precum şi alte costuri (orice alte costuri intervenite ulterior semnării contractului). La pct. 7 din contract s-a prevăzut că „Nivelul dobânzii curente la credite se stabileşte de bancă în funcţie de serviciul datoriei împrumutatului, astfel:

- dacă împrumutatul înregistrează credite şi/sau dobânzi restante în RON şi/sau valută de peste 31 zile inclusiv, dobânda curentă este cea înscrisă la pct.5, la care se adaugă 2 puncte; 

- dacă împrumutatul nu înregistrează credite şi/sau dobânzi restante în RON şi/sau valută sau acestea sunt de până la 7 zile inclusiv, dobânda curentă este cea înscrisă la pct.5;

- dacă împrumutatul înregistrează credite şi/sau dobânzi restante în RON şi/sau valută cuprinse între 8 şi 30 de zile, dobânda curentă este cea înscrisă la pct.5, la care se adaugă 1 puncte procentuale”.

La data de 22.07.2010, între părţi se încheie actul adiţional la contract prin care părţile au modificat clauzele contractuale cu privire la dobânda percepută la creditul acordat apelanţilor reclamanţi. Potrivit acestui act adiţional s-a stabilit dobânda curentă aplicabilă creditului de 9.90% pe an şi este fixă primii 5 ani de la data intrării în vigoare a actului adiţional, iar pe restul perioadei de creditare, dobânda curentă este variabilă şio se calculează în funcţie de cotaţia EURIBOR la 6 luni, la care se adaugă 7,50 puncte procentuale marjă fixă pe an.

Ulterior, apelanta pârâtă, după apariţia OUG nr. 50/2008, emite un nou act adiţional având ca obiect alinierea contractului de credit la prevederile OUG nr. 50/2008, însă prin modificările survenite ulterior la OUG nr. 50/2008, acest act adiţional a fost denunţat de către bancă.

În aceste condiţii, între părţi s-a derulat în perioada 24.04.2008-22.07.2010 contractul de credit încheiat în forma iniţială, iar începând cu data de 22.07.2010 şi până în prezent, contractul de credit aşa cum a fost modificat prin actul adiţional din 22.07.2010, apelanţilor reclamanţi fiindu-le eliberat un grafic de rambursare a creditului potrivit acestor clauze contractuale.

Cu privire la motivele de apel formulate de apelanta Banca ….

Este neîntemeiat motivul de apel cu privire la efectele pe care le produc sancţiunile dispuse de legea nr. 193/2000, respectiv că aceste sancţiuni produc efecte doar pentru viitor.

Legea nr. 193/2000 nu prevede în mod expres că sancţiunea pentru încălcarea interdicţiei prevăzute de art. l alin. 3 este nulitatea absolută, însă face trimitere la prevederile codul civil şi reglementează lipsa de efecte juridice a clauzelor abuzive. Astfel, art. 1 al. 3 din lege prevede că se interzice profesioniştilor  stipularea de clauze abuzive” iar  art. 6 prevede că acest caracter se constată personal sau  prin intermediul instanţelor. Rezultă, astfel, caracterul de norme imperative al celor care interzic clauzele abuzive.

Întrucât normele sunt imperative si instanţa din oficiu poate invoca caracterul abuziv, rezultă că nerespectare dispoziţiilor legii 193/2000 conduce la nulitatea absolută, iar efectele constatării nulităţii absolute produc efecte inclusiv pentru trecut, având în vedere sancţiunea aplicată.

În ceea ce priveşte dobânda practicată de apelanta pârâtă, în mod greşit instanţa de fond a constatat abuzive clauzele privind dobânda pentru întreaga perioadă de derulare a creditului. Astfel, un an de la data încheierii contractului de credit, apelanţii reclamanţi au avut stipulat în contract o dobândă fixă care a fost stabilită clar în contract. În perioada 24.04.2009-22.07.2010 au intrat în vigoare clauzele contractului de credit prevăzute la pct. 5 teza a II-a prin care dobânda devenea variabilă şi se raporta cuantumul acesteia la dobânda de referinţă afişată la sediile B.., la care se adaugă 1,50 puncte. Această dobândă a fost modificată prin actul adiţional din 22.07.2010, fiind 9,90% fixă în următorii 5 ani, iar ulterior dobânda este variabilă şi se compune din cotaţia EURIBOR la 6 luni şi marja fixă a băncii de 7,5 puncte procentuale.

Tribunalul apreciază că, în cauză, clauzele contractuale privind cuantumul dobânzii sunt abuzive doar pentru perioada 24.04.2009-22.07.2010 pentru următoarele considerente:

Clauza stipulată la art. 5 din contract reglementează dobânda curentă, stabilită în primul an la valoarea de 7,4% pe an fixă, iar ulterior variabilă în funcţie de dobânda de referinţă variabilă a băncii la care se adaugă 1,50.

Conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. Din aceste dispoziţii legale reies condiţiile ce se cer a fi întrunite pentru declararea ca abuzivă a unei clauze contractuale încheiată cu consumatorul: lipsa negocierii, existenţa unui dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, contrar exigenţelor bunei-credinţe.

Tribunalul apreciază că clauza stipulată la art. 5 din contract, în partea conform căreia dobânda contractuală poate fi modificată în funcţie de dobânda de referinţă variabilă, are caracter abuziv.

În prezenta cauză, tribunalul apreciază că clauza care reglementează dreptul băncii de a revizui rata dobânzii în funcţie de dobânda de referinţă nu este exprimată în mod clar şi inteligibil, nu sunt prevăzute clar criteriile în funcţie de care va opera modificarea, astfel încât atât consumatorul, cât şi instanţa să aprecieze în ce măsură se justifică o eventuală majorare a ratei dobânzii. Noţiunile utilizate în contractul de credit, precum „evoluţia pieţei” sau „costul resurselor de creditare” au caracter echivoc şi general, consumatorul nefiind pe deplin informat cu privire la criteriile care vor determina modificarea ratei dobânzii, iar banca putând să modifice dobânda în mod discreţionar.

Prin urmare, în opinia tribunalului, pentru a fi clar şi inteligibil formulate, clauzele care prevăd caracterul variabil al dobânzii trebuie să se raporteze la indici obiectivi, publici şi verificabili. Astfel, nu este suficient ca o clauză să fie inteligibilă din punct de vedere gramatical, ci trebuie prezentată o formulă concretă în funcţie de care poate varia rata dobânzii, astfel încât consumatorul să fie pe deplin informat şi să poată anticipa, la momentul încheierii contractului, consecinţele economice ale unei atare clauze.

De altfel, chiar Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a menţionat în cauza C-26/13 Arpad Kasler Hajnalka Rabai vs OTP Jelzalogbank Zrt că, pentru ca o clauză să fie considerată inteligibilă, este necesar ca în contract să se expună în mod transparent funcţionarea concretă a mecanismului, astfel încât consumatorul să poată să evalueze, pe baza unor criterii clare şi inteligibile, consecinţele economice care rezultă din aceasta în ceea ce îl priveşte. Or, la momentul încheierii contractului, consumatorii nu au putut anticipa care vor fi consecinţele economice ale acestei clauze în ceea ce priveşte propriul patrimoniu.

Nu în ultimul rând, tribunalul apreciază îndeplinite şi condiţiile privind existenţa unui dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, contrar exigenţelor bunei-credinţe. Este evident că dreptul băncii de a modifica unilateral dobânda practicată, în funcţie de voinţa proprie, după criterii generale şi neverificabile, creează un dezechilibru faţă de consumator, contrar exigenţelor bunei-credinţe.

Referitor la această clauză, tribunalul reţine că relevante sunt şi dispoziţiile art. 1 lit. a din Anexa la Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, conform cărora sunt considerate abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către un consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivaţie întemeiată, în condiţiile în care profesionistul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părţi contractante şi acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.

Chiar aceste prevederi impun necesitatea unei motivaţii întemeiate care, astfel cum a statuat şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, trebuie să aibă un caracter clar, inteligibil, condiţie care nu este întrunită în prezenta cauză.

Prin urmare, tribunalul apreciază că clauza contractuală mai sus menţionată nu are caracter clar şi inteligibil, este nenegociată şi produce, contrar exigenţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

Astfel, în privinţa acestei clauze, este întemeiată cererea reclamanţilor de constatare a nulităţii absolute, însă doar pentru perioada indicată, în condiţiile în care pentru perioada ulterioară datei de 22.07.2010 nu mai sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de legea nr. 193/2000 pentru a fi declarate ca abuzive clauzele ce privesc dobânda, această dobândă fiind stabilită pe criterii obiective independente de voinţa băncii.

Pentru aceleaşi considerente se impune şi constatarea nulităţii absolute a clauzei prevăzute de pct. 6 din contract privind elementele ce compun dobânda anuală efectivă, însă tot pentru aceeaşi perioadă.

Aceleaşi condiţii de constatare ca nulă prevăzute de legea nr. 193/2000 sunt îndeplinite şi în cazul clauzei prevăzute de art. 3.7 din condiţiile generale ale contractului de creditare.

În mod greşit, instanţa de fond a stabilit cuantumul dobânzii ce trebuie practicată între părţile contractante. Efectul constatării ca abuzive a unei clauze contractuale aşa cum a fost reglementat de legea nr. 193/2000 a fost derularea în continuare a contractului cu excluderea respectivei clauze, instanţa neputându-se subroga voinţei părţilor de a stabili clauzele contractuale.

Neîntemeiat este şi motivul de apel formulat de pârâtă cu privire la faptul că, în cauză, clauze contractuale contestate nu pot face obiectul controlului caracterului abuziv din perspectiva legii nr. 193/2000.

În preambulul directivei europene nr. 93/13/CEE s-a reținut că: ”aprecierea caracterului abuziv nu se efectuează asupra clauzelor care descriu obiectul principal al contractului, nici asupra raportului calitate/preţ al bunurilor sau  serviciilor furnizate; întrucât obiectul principal al contractului şi raportul calitate/preţ pot  fi, cu toate acestea, luate în considerare la aprecierea corectitudinii altor clauze". Astfel, nu rezultă că s-a exclus în mod automat de la controlul privind caracterul abuziv clauzele referitoare la preț.

Legea nr. 193/2000 care transpune în dreptul intern directiva europeană nr. 93/13/CEE prevede în art. 4 al. 6 că ”evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil". Art. 4 al. 2 din directivă prevede că este exclusă aprecierea caracterului abuziv  in funcţie de  caracterul adecvat al preţului sau asupra raportului preţ/calitate, cu condiţia ca aceste clauze să fie exprimate în mod clar şi inteligibil.

Față de aceste dispoziții legale, clauzele referitoare la preţul contractului nu  exclude de plano de la verificarea  caracterului abuziv, ci exclude numai cu privire la stabilirea caracterului adecvat al preţului, cu condiţia ca aceste clauze să fie  exprimate clar şi inteligibil din raportul preţ/calitate.

Astfel, Tribunalul a reținut că anexa la directiva nr. 93/13/CEE și anexa la legea nr. 193/2000 cuprind o listă neexhaustivă de clauze considerate abuzive, că sunt prevăzute ca fiind abuzive clauze cu trimitere la dobândă, ca si componentă a preţului. Clauzele abuzive se pot referi  la preţul produselor şi la modalitatea de determinare a acestuia.

În ceea ce priveşte comisionul de administrare, instanţa de fond, în mod corect, a reţinut că acesta este datorat,însă modalitatea de calcul a acestuia constituie o clauză abuzivă, valoarea comisionului de administrare fiind stabilită şi potrivit solicitărilor băncii din cererea reconvenţională.

În ceea ce priveşte comisionul de rambursare anticipată, acesta nu a fost eliminat prin actul adiţional din 22.07.2010, iar procentele stabilite pentru perioadele cu dobândă fixă depăşesc limita maximă prevăzută de OUG nr. 50/2008, act normativ care se aplică în ceea ce priveşte acest comision. Iar pentru perioadele cu dobândă variabilă acest comision este nelegal.

Neîntemeiat este şi motivul de apel cu privire la soluţia instanţei de fond referitor la restituirea sumelor încasate în temeiul clauzelor apreciate la abuzive. Din paragraful nr. 10 din dispozitivul hotărârii, instanţa de fond a dispus „Respinge, ca neîntemeiată, cererea prin care reclamanţii au solicitat restituirea de către pârâtă a sumelor plătite nedatorat cu titlu de dobândă şi de comision de administrare, cu dobânda legală aferentă”, astfel că acest capăt de cerere nu a fost admis, fiind lipsit de interes acest motiv de apel. 

În ceea ce priveşte apelul formulat de apelanţii reclamanţi, instanţa de control  judiciar nu va analiza motivul de apel cu privire la respingerea cererii de acordare de daune morale, având în vedere că aceştia au renunţat la judecata acestui motiv de apel.

În ceea ce priveşte celelalte motive de apel, acestea nu sunt întemeiate.

Având în vedere motivele expuse în considerentele prezentei hotărâri pentru care instanţa de control judiciar a admis apelul formulat de pârâta apelantă cu privire la clauzelor contractuale referitoare la dobândă, se impune şi respingerea motivului de apel cu privire la restituirea către reclamanţi a sumei de 11.166,11 euro, reprezentând suma de bani plătită în plus cu titlu de dobândă faţă de formula Euribor la 6 luni + marja băncii de 1,5 puncte procentuale. Cel mult, reclamanţii apelanţi ar fi îndreptăţiţi să primească dobânda achitată în plus pentru perioada pentru care clauzele privind dobânda au fost constatate nule, însă instanţa de fond nu a fost învestită cu o astfel de cerere.

În ceea ce priveşte suma de 1475 euro, reprezentând comisionul de administrare, acest comision este datorat în continuare de reclamanţii apelanţi, putându-se face o compensare a sumei plătite până în prezent cu suma datorată în continuare de aceştia.

În ceea ce priveşte comisionul de acordare credit, în mod corect, instanţa de fond a apreciat că acesta nu este abuziv. Potrivit art. 9 lit. b din contract banca a perceput un comision de acordare credit de 2,50%flat.

Pentru a nu fi considerată abuzivă această clauză, este necesar ca aceasta să fie exprimată într-un limbaj uşor inteligibil. În opinia tribunalului, însăşi denumirea comisionului de acordare credit relevă, fără echivoc, raţiunea perceperii lor, respectiv activitatea de întocmire a documentației necesare pentru acordarea creditului. Astfel de activitate are caracter complex, vizând diferite costuri şi resurse implicate de bancă, astfel încât perceperea unui atare comision este justificată. Pe de altă parte, legislaţia din materia drepturilor consumatorului nu impune profesionistului să procedeze la o adevărată dare de seamă cu privire la toate activităţile concrete care se circumscriu unui anumit serviciu prestat, precum cel de acordare credit, ceea ce ar conduce la includerea în contractele de credit a unor aspecte nerelevante din perspectiva consumatorului. Acesta din urmă trebuie să ia  cunoştinţă, la un nivel mai general, de motivul perceperii unui anumit comision, neputându-se impune profesioniştilor să redea, în concret, toate activităţile prestate în cadrul serviciului de acordare credit. Prin urmare, în opinia tribunalului, pentru ca aceste comisioane să aibă caracter clar şi pentru ca un consumator să înţeleagă raţiunea perceperii lor nu este necesară detalierea activităţilor întreprinse de bancă, ci doar denumirea serviciului prestat, şi anume acordarea creditului. De altfel, chiar OUG nr. 50/2010 prevede posibilitatea perceperii unui atare comision, fără a impune detalierea în contracte a activităţilor prestate de bancă.

Nu în ultimul rând, dacă s-ar admite teza susţinută de apelant conform căreia este imperios necesar pentru a se asigura caracterul clar al unui comision, detalierea în contract a activităţilor prestate de bancă, s-ar ajunge în situaţia absurdă în care şi clauzele referitoare la dobândă ar fi abuzive, întrucât contractele de credit nu prevăd motivul perceperii dobânzii, acesta fiind, totuşi, evident. Similar, din chiar denumirea comisionului de acordare credit, reiese că acesta este perceput pentru acordarea creditului, operaţiune complexă, care nu este incompatibilă nici cu explicaţiile oferite de pârâte (referitoare la salarii, programe informatice etc.). Nu în ultimul rând, având în vedere cele mai sus expuse relativ la motivul perceperii comisionului de acordare credit, tribunalul apreciază că acesta nu reprezintă o dobândă mascată, ci un preţ al unor servicii efectiv prestate de către bancă.

Faţă de cele arătate, instanţa va respinge apelul formulat de ….. şi va admite apelul formulat de Banca ……., urmând să schimbe în parte hotărârea instanţei de fond, conform dispozitivului prezentei hotărâri.

În temeiul art. 451 C. proc. Civ., instanţa va obliga apelanţii …… la plata către apelanta Banca ……. a sumei de 2744,31 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanţii …. împotriva sentinţei civile nr. …….. a Judecătoriei Bârlad.

Admite apelul formulat de apelanta Banca … împotriva sentinţei civile nr. …. a Judecătoriei Bârlad pe care o schimbă în parte în sensul că:

Constată nulitatea absolută şi lipsa de efecte, conform art.6 din Legea nr.193/2000, a clauzei înscrise la pct. 5 teza a II-a din contract (referitoare la dobânda variabilă după primele 12 luni de creditare, formată din dobânda de referinţă variabilă afişată la sediile B…, la care se adaugă 1,50), însă numai pentru perioada 24.04.2009-22.07.2010, şi a clauzei înscrise la pct. 6 din contract (referitoare la elementele ce compun dobânda anuală efectivă), însă numai pentru perioada 24.04.2009-22.07.2010.

Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere prin care reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei să modifice contractul de credit bancar nr. …… cu privire la dobândă în sensul să interpreteze dobânda variabilă aplicabilă contractului de credit bancar nr. ……. începând cu al 2-lea an din derularea contractului de credit, respectiv că dobânda variabilă să fie calculată după formula Euribor, la un termen convenit de ambele părţi, plus marja fixă de 1,5 puncte procentuale.

Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere prin care reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei să restituie reclamanţilor suma de bani plătită în plus faţă de formula de calcul a dobânzii indicele Euribor la 6 luni plus marja de 1,5 pp, şi să plătească dobânda legală calculată de la data plăţii fiecărei sume nedatorate, până la plata efectivă a acestor sume.

Păstrează celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Obligă apelanţii …… la plata către apelanta Banca ….. a sumei de 2744,31 lei, cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Domenii speta

Spete similare