Pretentii

Pe rol judecarea litigiului de muncă privind pe reclamant a F__________ B______ T________ în contradictoriu cu pârât ul M_______ E____ , având ca obiec t pretentii .

La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsa partile.

Procedura de citare legal îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că termenul trecut s-a declarat cercetarea procesului încheiată, astfel ca au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și în baza art. 394 Cpciv o reține pentru deliberare și pronunțare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului T____ la data de 08.11.2017 reclamanta F__________ „B______" Timișoara a chemat în judecată pârâtul M_______ E____ , solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună ob ligarea pârâtei la restituirea sumei totale de 650 lei, reprezentând drepturi bănești încasate necuvenit, în luna decembrie 2014, cu titlu de spor de fidelitate și drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității în muncă (SSM).

În fapt, reclamanta a arătat că pârâtul a fost angajatul sau, conform contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată nr. 16/01.04.1991 si i n calitate de angajat, reclamanta a arătat că pârâtul a beneficiat și de prevederile Contractului colectiv de muncă pentru anii 2013 - 2015 nr. 3595/22.11.2013, negociat și încheiat la nivelul Filarmonicii „B______” Timișoara, respectiv înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă T____ în Registrul de evidență a contractelor colective de muncă Ia nr. 226 din data de 26 .11.2013.

R eclamanta a arătat că pârâtul în calitate de angajat, a beneficiat și de prevederile Contractului colectiv de muncă pentru anii 2013 - 2015 nr.3595/22.11.2013, negociat și încheiat la nivelul Filarmonicii „B______" Timișoara, respectiv înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă T____ în Registrul de evidență a contractelor colective de muncă la nr.226 din data de 26.11.2013.

În urma controlului efectuat în perioada 15.06.xxxxxxxxxxxxxxx15 de către auditorii publici externi din cadrul Camerei de Conturi a județului T____, la F__________ „B______" din Timișoara, având ca tematică „Auditul financiar asupra conturilor anuale de execuție bugetară ale instituțiilor publice de interes local finanțate integral sau parțial din bugetele locale, pe anul 2014”, reclamanta a arăta că s-au efectuat și operațiuni de verificare cu privire la legalitatea modului de acordare a drepturilor salariale personalului contractual, în perioada 2013 – 2015, iar auditorii publici externi au încheiat Procesul - verbal de constatare nr. 2312/30.06.2015 și Raportul de audit nr. 2313/30.06.2015. Ulterior, în considerarea celor consemnate în Raportul de audit nr. 2313/30.06.2015, Camera de Conturi a județului T____ a emis Decizia nr. 36/20.07.2015 prin care au fost dispuse măsuri de înlăturare a deficientelor constatate, respectiv a dispus ca f__________ să stabilească întinderea prejudiciului creat prin plata unor sporuri (de fidelitate si confidențialitate) si drepturi în bani pentru sănătate si securitate în muncă, acordate nelegal angajaților instituției și să ia măsurile necesare pentru recuperarea prejudiciului de la salariați, având termen de realizare inițial data de 29.02.2016 (potrivit Deciziei nr. 36/20.07.2015, ulterior acel termen a fost prelungit de către Camera de Conturi până la data de 01.02.2017.2017 (potrivit Deciziei nr.36/1/03.08.2016, în care se menționează si faptul că prejudiciile constatate ca urmare a verificării modulul de realizare a măsurilor stabilite prin Decizia nr. 36/20.07,2015, trebuie recuperate în cadrul termenului de prescripție, potrivit normelor legale în vigoare).

Împotriva acelei decizii, reclamanta a arătat că a formulat, în termen legal, Contestația nr. 2439/27.07.2015 înregistrată la Curtea de Conturi a României, Departamentul VI, sub nr. Vl/xxxxx/13.08.2015, contestație ce a fost respinsă prin încheierea nr. 116/27.10.2015, cu motivarea că, respectivele sporuri (de fidelitate și confidențialitate) și drepturi în bani înscrise în Contractul colectiv de muncă la nivel de instituție nr. 3595/22.11.2013, nu se regăsesc printre drepturile prevăzute în actele normative care reglementează salarizarea personalului din sistemul bugetar.

Soluția dată de Curtea de Conturi a României a determinat declanșarea conflictului judiciar, astfel că, prin cererea formulată la instanța de fond, reclamanta a solicitat anularea măsurilor dispuse la Pct. I I . Subpct. 1 și Pct. II, Subpct. 2 din Decizia nr. 36/20.07.2015 și în subsidiar anularea încheierii nr. 116 emisă de Curtea de Conturi a României la data de 27.10.2015, prin care s-a respins Contestația filarmonicii împotriva Deciziei nr.36/20.07.2015.

Prin Sentința civilă nr.448/10.03.2016 a Tribunalului T____, Secția C_________ Administrativ și Fiscal, pronunțată în Dosarul nr. XXXXXXXXXXXX a fost respinsa acțiunea și cererea de suspendare formulată, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile reclamanta a declarat recurs, considerând că, instanța de fond nu a făcut altceva decât să se limiteze la a reitera punctul de vedere al Curții de Conturi a României, susținut prin întâmpinare, însă, prin Decizia civilă nr.2846/27.09.2016 a Curții de Apel Timișoara, Secția C_________ Administrativ și Fiscal, pronunțată în Dosarul nr.8542/30/20I5 a fost respins recursul declarat de filarmonică împotriva Sentinței civile nr.448/10.03.2016 pronunțată de Tribunalului T____ în Dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

Astfel, reclamanta a arătat că acordarea unor sume de bani cu ignorarea dispozițiilor legale a creat un prejudiciu în patrimoniul său, astfel că se impune restituirea acestora. D____ urmare, potrivit art.256 alin.(1) coroborat cu art. 254 alin.(1) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie, întrucât salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor. De asemenea, a invocat dispozițiile art.169 alin. 1) si (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul mun cii.

Pe cale de consecință, reclamanta a arătat că a fost emisă Decizia nr. 171 din 31.10.2016 prin care reclamanta a stabilit măsuri in vederea recuperării integrale a prejudiciului rezultat și a constatat prin actul de control mai sus menționat, respectiv a dispus recuperarea sumelor încasate necuvenit de angajații instituției, în perioada 01.10.xxxxxxxxxxxxxxx15. cu titlu de spor de fidelitate, spor de confidențialitate și drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității în muncă.

În urma calculelor efectuate, reclamanta a arătat că a rezultat că pârâtul a încasat necuvenit suma totală de 650,00 lei, reprezentând spor de fidelitate și drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității în muncă.

De asemenea, reclamanta a arătat instanței de judecată faptul că, paratului i-a fost notificată suma datorată (prin Decizia nr 104/31.10.2016, luată la cunoștință de către pârât la data de 15.11.2016), în acest context, a subliniat instanței faptul că, premisa emiterii Deciziei nr.104/31.10.2016 a fost dată de incidența( prevederilor art.33 alin.(3) din Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, conform cărora, în situațiile în care organele de audit extern ale Curții de Conturi constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinai producerea unor prejudicii, comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt, iar dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestui prejudiciu devin obligatie a conducerii entității auditate (potrivit pct.213 din regulamentul Curții de Conturi, conform căruia nerespectarea prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii și a neurmăririi de către conducere a măsurilor transmise de Curtea de Conturi, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la un an sau cu amendă). Așa fiind, conducătorul entității auditate este obligat să emită decizie prin care să stabilească în concret suma de recuperat de la angajat care prin premisă a beneficiat necuvenit de sumele stabilite pe calea controlului si care au fost acordate fără temei legal.

Împrejurarea că într-un contract colectiv de muncă se stabilesc pe bază de negociere alte drepturi de natură salarială ori se majorează drepturile înafara ori peste limitele prevăzute de lege nu pot fi opuse cu succes terților, și în principal organelor de control administrativ extern de audit financiar, în același timp și pe baza aceleași rațiuni o atare convenție nu poate fi opusă cu succes nici instanței judecătorești, însă, pârâtul a înțeles să conteste Decizia n r.104/31.10.2016, în ceea ce privește nelegalitatea modalității de recuperare a sumei încasate necuvenit.

Astfel, instanța de judecată a fost chemată să constate fin Dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, nelegalitatea măsurii prin care a fost recuperată de către reclamantă, suma de bani acordată pârâtului, cu titlu de drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității în muncă, in luna decembrie 2014. și să dispună anularea Deciziei nr.104/31.10.2016.

În acest context, reclamanta a învederat instanței de judecată faptul că pârâtul nu contestă cele reținute în hotărârile judecătorești sus - menționate și nu a contestat nici suma datorată, a înțeles să conteste doar decizia, prin prisma inaplicabilității el în acest cadru.

În ceea ce privește admiterea prezentei cereri de chemare în judecată reclamantă a apreciat că este întemeiată, sens în care a invocat Legea nr.62/2011, art.211 lit. c), art.268 alin. (1) lit. c) din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii. Așadar, ca urmare a aplicării disp ozițiilor legale mai sus mențio n a te, termenul de 3 ani pentru introducerea cererii de chemare în judecată se calculează de la data producerii pagubei. Din Decizia nr.36/20.07.2015 a Camerei de Conturi a județului T____ a rezultat că sumele încasate nelegal de către pârât sunt aferente perioadei 01.10.2014 - 31.05.2O15 motiv pentru care reclamanta a apreciat că prezenta acțiune a fost formulată în termen legal, respectiv înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani, în conformitate cu prevederile legale invocate. Pe cale de consecință, a solicitat instanței ca prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la restituirea sumei totale de 1.250,00 lei, reprezentând drepturi bănești încasate necuvenit, în perioada 01.10.xxxxxxxxxxxxxxx15, cu titlu de spor de fidelitate și drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității în muncă (SSM), întrucât au fost constatate de către Camera de Conturi a județului T____ prin Decizia nr. 36 din data de 29.07.2015 ca fiind acordate nelegal (decizie care nu a fost desființată pe cale administrativă și nici judecătorească).

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 256 alin.(1). 254 alin.(1). 169 alin. (1)-(2), 272-273 din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii, republicată și art.211 lit. c) din Legea nr.62/2011 a dialogului social.

În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri.

În conformitate cu dispozițiile art. 223 alin.(1) - (3) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă a solicitat instanței judecarea cauzei si în lipsa sa de la dezbateri.

Pârâtul M_______ E____ prin reprezentant legal Sindicatul Filarmonicii "B______" din Timișoara , nu a formulat întâmpinare.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Parat ul este salariat ul reclamantei , fiind angajat cu contract individual  de munca .

Angajatorul susține ca paratul a  beneficiat de drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității în muncă  ,  fără a avea temei legal  .

Camera de Conturi T____ a efectuat un control materializat prin Raportul de audit financiar nr. 2313/30.06.2015, finalizat apoi prin Decizia nr. 36 din 20.07.2015, prin care au fost constatate anumite aspecte  considerate de organele de control abateri de la legalitate sub aspectul acordării acestor sporuri .

F__________ „B______” Timișoara a contestat aspectele consemnate în procesul verbal de constatare înregistrat sub nr. 2312/30.06.2015, în raportul de audit nr. 2313/30.06.2015 și decizia nr. 36/20.07.2015 și măsurile dispuse prin actele încheiate de reprezentanții Camerei de Conturi T____, inițial formulând contestație la Curtea de Conturi a României, contestație respinsă prin Încheierea nr. 116/27.10.2015 a Curții de Conturi a României, apoi formulând acțiune în contencios administrativ, iar, prin sentința civilă nr. 448/10.03.2016, Tribunalul T____ a respins acțiunea ca neîntemeiată, definitivă prin decizia civilă nr. 2846/27.09.2016 a Curții de Apel Timișoara.

Art. 254 alin.1 din Codul muncii text de lege pe care reclamanta si-a întemeiat cererea prevede ca salariații răspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legătura cu munca lor.

Art. 256 alin. 1 din Codul muncii , stabilește ca salariatul care a încasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie.

Astfel , condiția obligatorie admiterii unei acțiuni a angajatorului prin care se solicita restituirea de către angajat a unei sume de bani încasata de către acesta , este aceea ca suma încasata sa nu fie datorata.

Din probele administrate in cauza nu rezulta ca paratul nu si-a îndeplinit sarcinile de serviciu  rezultate din contractul individuale de munca , iar drepturile speciale pentru menținerea sănătății și securității în muncă au fost acordate de angajator in perioada 01.10.xxxxxxxxxxxxxxx15 in baza Contractul Colectiv de Muncă  pentru anii 2013 – 2015 , nr. 3595/22.11.2013, negociat și încheiat la nivelul Filarmonicii „B______” Timișoara si înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă T____ în Registrul de evidență a contractelor colective de muncă la nr. 226 din data de 26.11.2013.

Dispozițiile cuprinse in Decizia nr. 36 din 20.07.2015 a Camerei de Conturi T____ care au determinat reclamanta sa formuleze prezenta acțiune , nu pot fi valorificate intrucat prin Decizia  nr. 17/2016 din 13 iunie 2016 a Înaltei Curți de Casație si Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept , publicată în  Monitorul Oficial  nr. 993 din 9 decembrie 2016 , s-a decis ca „ o decizie a Curții de Conturi, emisă în exercitarea atribuțiilor sale de control, prin care s-a stabilit că anumite drepturi prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unei instituții publice finanțate integral din venituri proprii au fost acordate nelegal, raportat la prevederile legale privind salarizarea în instituțiile publice, nu lipsește de efecte clauzele contractului colectiv de muncă prin care acele drepturi au fost stabilite, a căror nulitate nu a fost constatată de către instanțele judecătorești, în condițiile legii ; in interpretarea prevederilor art. 138 alin. (3) - (5) și art. 142 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, nulitatea unei clauze a contractului colectiv de muncă negociate cu nerespectarea art. 138 alin. (1) - (3) din Legea nr. 62/2011 poate fi cerută de către părțile interesate, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție, respectiv poate fi invocată de către instanță, din oficiu, pe durata existenței contractului colectiv de muncă.”.

Potrivit prev. art. 229 alin. 4 c. muncii,  contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților .

In speță, contractul colectiv de muncă care a prevăzut drepturile a căror restituire se solicită și de care a beneficiat și pârâta în perioada 01.02.2014 – 31.05.2015 nu  a fost contestat în fața vreunei instanțe judecătorești de nici o parte interesată , drept pentru care clauzele acestuia au putere de lege pentru părțile contractante și a căror respectare în condițiile nedeclarării nulității acestora, este garantată de dispozițiile art.41(5) din Constituția României.

Deci, după expirarea duratei de existenta  a  Contractul Colectiv de Muncă  nr. 3595/22.11.2015 , cum este cazul in speța , care a fost in vigoare in anii 2013 - 2015 , nulitatea unor clauze ale acestuia,  negociate cu nerespectarea art. 138 alin. (1) - (3) din Legea nr. 62/2011 , nu mai poate fi cerută de către părțile interesate, pe cale de acțiune sau pe cale de excepție  si nu mai poate sa fie poate fi invocată de către instanță, din oficiu , iar Decizia nr. 11/10.04.2015  a Camerei de Conturi T____ , nu lipsește de efecte clauzele contractului colectiv de muncă prin care aceste drepturi au fost stabilite .

Prin urmare, intrucat Decizia  nr. 17/2016 din 13 iunie 2016 a Înaltei Curți de Casație si Justiție , este obligatorie potrivit prev. art. 521 alin. (3) Cpciv, (Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanțe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial ) si pentru considerentele arătate , se va respinge ca atare acțiunea .

Parata  nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

 ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge  cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta F ILARMONICA „B______” TIMIȘOARA , CUI xxxxxxx, cu sediul în Timișoara, str. _____________, nr. 2, jud. T____, în contradictoriu cu pârâtul M_______ E____ având CNP xxxxxxxxxxxxx, domiciliat în _________________________, ___________________. Județul T____.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu apel, care se va depune la Tribunalul T____, în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 15 Martie 2018.

Domenii speta

Spete similare