Plângere contravenţională

Pe rol se află judecarea cererii de apel formulată de apelanta-petentă SC Y M SRL în contradictoriu cu intimaţii COMPANIA NAŢIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ŞI DRUMURI NAŢIONALE DIN ROMANIA CNADR-CESTRIN, ADMINISTRAŢIA JUDETEANA A FINANŢELOR PUBLICE, ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE BÂRLAD şi DIRECTIA REGIONALA DE DRUMURI SI PODURI IASI, împotriva Sentinţei civile nr. 61 pronunţată la data de 14.01.2016 de Judecătoria Bârlad, în cauza având ca obiect plângere contravenţională PV SERIA R 11 NR. 0330062 DIN 26.09.2011.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului civil de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 61 din 14.01.2016 Judecătoria Bârlad a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Serviciului Fiscal Municipal Bârlad (fostă Administraţia Finanţelor Publice Bârlad), excepţie ridicată de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vaslui.

A respins, ca neîntemeiată, cererea prin care petenta a solicitat repunerea în termenul de a formula plângere împotriva procesului-verbal de contravenţie seria R11 nr. 0330062/26.09.2011, emis de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri din România.

A respins, ca tardivă, plângerea formulată de petenta SC Y M SRL,  împotriva procesului-verbal de contravenţie seria R11 nr. 0330062/26.09.2011, emis de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri din România.

A menţinut procesul-verbal de contravenţie sus enunţat şi sancţiunile aplicate petentei prin acelaşi proces-verbal de contravenţie.

A respins, ca neîntemeiate, cererile prin care petenta SC Y M SRL a solicitat anularea procesului-verbal de contravenţie seria R11 nr. 0330062/26.09.2011, emis de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri din România, exonerarea petentei de plata amenzii de 750 lei şi a tarifului de despăgubire de 96 euro, obligarea intimaţilor la restituirea acestor sume şi la plata dobânzilor aferente, cereri formulate în contradictoriu cu intimatele Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri din România, Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Iaşi, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Vaslui şi Serviciul Fiscal Municipal Bârlad.

…………………………………………………………………………………………….

Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Tribunalul reţine următoarele:

Din perspectiva situaţiei de fapt, rezultă că prin procesul-verbal seria R 11 nr.0330062/26.09.2011, apelanta SC Y M SRL a fost sancţionată contravenţional de intimata CNADNR, în baza art.8 alin.(1) din OG nr.15/2002, pentru circularea fără rovinietă a autovehiculului … proprietatea sa, pe DN 2 km 115+80 m, jud.Buzău. Apelanta a achitat jumătate din amenda aplicată de 750 lei, neachitând însă tariful de despăgubire prevăzut de OG nr.15/2002 şi imputat ei prin procesul-verbal anterior menţionat, respectiv suma de 96 EUR.

Prin Decizia civilă nr.815/A/17.06.2015 a Tribunalului Vaslui, pronunţată în dosarul nr.5083/189/2014 având ca obiect contestaţia la executare formulată de SC Y M SRL ca urmare a demarării procedurii executării silite de CNADNR pentru încasarea tarifului de despăgubire, s-a stabilit că, în cauză, comunicarea procesului-verbal s-a făcut de către organul constatator CNADNR, doar prin afişare la data de 21.10.2011, la sediul apelantei, fără ca această afişare să fie precedată de comunicarea procesului-verbal prin poştă, cu confirmare de primire, aşa cum impune art.27 din OG nr.2/2001 şi cum a statuat în mod obligatoriu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr.10/2013 pronunţată în interesul legii. Potrivit acestei decizii, comunicarea procesului-verbal prin afişare este subsidiară comunicării prin poştă, ceea ce înseamnă că, pentru o legală comunicare a procesului-verbal trebuia mai întâi parcursă procedura comunicării prin poştă şi doar dacă aceasta nu se realiza, organul constatator era legitimat să afişeze procesul-verbal la sediul persoanei sancţionate.

Decizia ÎCCJ nr.10/2013 era aplicabilă în cauză conform art.517 alin.(4) Cod procedură civilă, fiind publicată în Monitorul Oficial la data soluţionării cauzei, neprezentând relevanţă că la momentul comunicării procesului-verbal această decizie nu era pronunţată.

S-a reţinut aşadar cu putere de lucru judecat, conform art.431 alin.(2) Cod procedură civilă, că procesul-verbal seria R 11 nr.0330062/26.09.2011 nu a fost legal comunicat apelantei, constatare pe care s-a întemeiat soluţia de a nu considera procesul-verbal ca fii un titlu executoriu, conform art.37 din OG nr.2/2001, pentru a legitima executarea silită.

În acest context, este greşită aprecierea primei instanţe în sensul că, din moment ce apelanta a achitat jumătate din amenda aplicată la data de 21.10.2011, a şi luat cunoştinţă, în mod legal, de procesul-verbal, sens în care cererea de repunere în termenul de contestare este neîntemeiată iar plângerea contravenţională formulată este tardivă.

Calea de atac a plângerii contravenţionale se exercită în termenul de 15 zile de la comunicare, aşa cum prevede art.31 alin.(1) din OG nr.2/2001. Legea stabileşte aşadar că termenul curge de la comunicare. Comunicarea trebuie făcută conform prescripţiilor legale. Codul de procedură civilă prevede, cu titlu de echipolenţă şi alte situaţii în care comunicarea se consideră efectuată (art.169 Cod procedură civilă – comunicarea unor înscrisuri între avocaţi/consilieri juridici, art.184 alin.(2) Cod procedură civilă – comunicarea prin primirea sub semnătură a unei copii de pe actul procedural sau la cererea persoanei interesate, art.468 alin.(3) Cod procedură civilă – comunicarea hotărârii judecătoreşti prin introducerea înainte de termen a apelului şi art.468 alin.(2) Cod procedură civilă – comunicarea hotărârii odată cu încheierea de încuviinţare a executării de apel, pentru curgerea termenului de apel).

Aşa cum rezultă din economia prevederilor legale şi cum, de altfel, s-a statuat în literatura de specialitate, cazurile de echipolenţă sunt de strictă interpretare, ele neputând fi extinse la alte situaţii.

În atare condiţii, aprecierea primei instanţe tinde la crearea nepermisă a unui caz de echipolenţă, atunci când implică o altă împrejurare decât cele anterior arătate. Deşi s-ar putea considera, conform art.5 Cod procedură civilă, că art.468 alin.(2) Cod procedură civilă ar putea fi aplicat prin analogie (aşadar o analogie între termenul de apel şi cel de 15 zile pentru formularea căii de atac a plângerii contravenţionale), literatura de specialitate şi jurisprudenţa insistă pe faptul că analogie nu este permisă în condiţiile cerinţei de strictă interpretare. Se arată astfel că, şi în situaţia în care s-ar dovedi că partea a cunoscut hotărârea judecătorească (n.r. procesul-verbal), aceasta nu echivalează cu o comunicare în vederea exercitării apelului. De exemplu: dacă o parte a introdus o cerere de îndreptare a unei erori materiale din cuprinsul hotărârii primei instanţe (care nu i-a fost comunicată), aceasta nu face să înceapă curgerea termenului de apel, fiind necesară comunicarea propriu-zisă. La fel, introducerea unei contestaţii în anulare sau cereri de revizuire împotriva unei hotărâri de primă instanţă ce nu a fost comunicată părţii, în lipsa unui text expres de lege, nu echivalează cu o comunicare în vederea exercitării apelului.

În consecinţă, necomunicarea conformă a actului procedural face să nu înceapă a curge termenul căii de atac specifice.

În acest context, nu se poate opune apelantei-petente nerespectarea vreunui termen, sens în care Tribunalul apreciază că cererea acesteia de repunere în termen este lipsită de obiect iar în ceea ce priveşte excepţia tardivităţii, aceasta este neîntemeiată.

Drept urmare, apelul formulat de SC Y M SRL este fondat, situaţie în care Tribunalul va proceda conform art.480 alin.(2) Cod procedură civilă: „În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului (…) instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul”.

Judecând plângerea contravenţională, Tribunalul constată că, sub aspectul legalităţii procesului-verbal contestat, motivul de nulitate constând în lipsa semnăturii agentului constatator, invocat de petenta SC Y M SRL, este întemeiat.

Astfel, procesul verbal contestat în cauză nu cuprinde semnătura olografă a agentului constatator, ci doar menţiunea că documentele au fost generate şi semnate electronic, în baza prevederilor Legii nr. 455/2001 şi ale HG nr. 1.259/2001, prin folosirea semnăturii electronice extinse, bazată pe un certificat calificat.

Procesul-verbal de contravenţie, materializând o manifestare de voinţă cu caracter unilateral a unei autorităţi publice (prin intermediul persoanelor care au calitatea de agenţi constatatori), reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter individual, emis în temeiul puterii publice, cu scopul de a produce efecte juridice. Procesul-verbal de constatare a contravenţiei trebuie întocmit în formă scrisă, fiind unicul act probator al unei contravenţii, şi trebuie să conţină menţiunile prevăzute în art. 16 şi art. 19 din OG nr. 2/2001.

Conform art. 17 din OG nr. 2/2001, dintre elementele ce trebuie să figureze în procesul-verbal de constatare a contravenţiei, numai lipsa unora dintre ele atrage nulitatea procesului-verbal, şi anume: numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.

Or, potrivit art. 4 pct. 1 din Legea nr. 455/2001, date în formă electronică sunt reprezentări ale informaţiei într-o formă convenţională adecvată creării, prelucrării, trimiterii, primirii sau stocării acesteia prin mijloace electronice, iar conform art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001, înscris în formă electronică reprezintă o colecţie de date în formă electronică între care există relaţii logice şi funcţionale şi care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificaţie inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar".

Aşadar, un act juridic, înţeles atât ca negotium, cât şi ca instrumentum probationis, poate să intre în sfera de aplicare a Legii nr. 455/2001 doar atunci când manifestarea de voinţă a celui de la care actul emană îmbracă forma electronică şi, de asemenea, ajunge la destinatarul transmiterii în aceeaşi formă, prin intermediul unor mijloace de transmitere a datelor în format electronic, iar această specificitate distinge înscrisurile electronice de înscrisurile "clasice", pe suport hârtie.

Însă, în situaţia în care manifestarea de voinţă a emitentului actului ajunge la destinatarul său pe suport hârtie, înscrisul astfel transmis nu mai este în formă electronică.

Mai mult, legiuitorul a prevăzut expres că actul în format electronic ce poartă o semnătură electronică extinsă este asimilat unui act sub semnătură privată, însă acesta este destinat exclusiv folosirii în sistemul electronic.

Semnătura electronică este definită de art. 4 pct. 3 din Legea nr. 455/2001 ca reprezentând date în formă electronică, care sunt ataşate sau logic asociate cu alte date în formă electronică şi care servesc ca metodă de identificare, iar semnătura electronică extinsă este definită de art. 4 pct. 4 din Legea nr. 455/2001. Din analiza acestor dispoziţiilor legale se desprinde concluzia că semnătura electronică nu se poate ataşa decât unui înscris în formă electronică, şi, ca atare, ea nu poate fi aplicată pe un înscris aflat pe suport hârtie.

Procesul verbal de contravenţie emis în temeiul OG nr. 15/2002 a fost generat şi semnat electronic, însă a fost transmis petentului nu prin intermediul unui sistem electronic, ci pe suport hârtie. Unui astfel de proces-verbal nu i se poate asocia o semnătură electronică extinsă, având în vedere forma de emitere şi de comunicare a procesului-verbal, semnătura olografă a agentului constatator este obligatorie. În caz contrar, actul nu poate beneficia de prezumţia de autenticitate care, de regulă, este specifică actelor administrative emise cu respectarea condiţiilor procedurale de formă.

Astfel, modalitatea de semnare a procesului-verbal utilizată de agentul constatator din cadrul apelantei constituie o lipsă a semnăturii agentului constatator care atrage sancţiunea nulităţii absolute a actului, în condiţiile art. 17 din OG nr. 2/2001, iar menţiunea că a fost semnat cu semnătura electronică extinsă şi indicarea certificatului calificat emis de furnizorul de servicii de certificare, nu pot acoperi nulitatea absolută, întrucât, de principiu, o astfel de nulitate nu poate fi înlăturată, elementul lipsă fiind considerat de lege esenţial.

Această interpretare a fost dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. 6/2015 pronunţată în interesul legii, obligatorie pentru instanţă, conform art.517 alin.(4) Cod procedură civilă, fiind publicată în Monitorul Oficial la data soluţionării cauzei, neavând relevanţă că la data întocmirii procesului-verbal nu era pronunţată. Contrar celor arătate de către intimata CNADNR, instanţa de apel subliniază că deciziile în interesul legii au drept scop asigurarea interpretării şi aplicării unitare a legii de către toate instanţele de judecată, iar nu acela de a introduce o nouă normă de drept.

În consecinţă, se impune soluţia de anulare în întregime a procesului verbal de contravenţie ca urmare a constatării nulităţii absolute a actului de sancţionare pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator şi de înlăturare a obligaţiei de plată a amenzii contravenţionale şi a tarifului de despăgubire.

Având în vedere reţinerea motivului de nelegalitate cu consecinţa anterior indicată, analizarea temeiniciei procesului-verbal este de prisos.

Totodată, Tribunalul constată că, în condiţiile reţinerii prin Decizia civilă nr. nr.815/A/17.06.2015 a faptului că procesul-verbal nu a fost comunicat persoanei sancţionate, devin incidente prevederile art.14 din OG nr.2/2001 referitoare la prescripţia executării sancţiunilor contravenţionale.

În ceea ce priveşte cererea de întoarcere a executării silite formulată de SC Y M SRL în contradictoriu cu intimatele COMPANIA NAŢIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ŞI DRUMURI NAŢIONALE DIN ROMÂNIA şi SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL BÂRLAD, având în vedere desfiinţarea temeiul în care petenta a achitat sau a fost executată silit amenda contravenţională şi tariful de despăgubire, Tribunalul constată incidentă instituţia de drept material a plăţii nedatorate care implică, în caz de dispariţie a fundamentului juridic, restituirea sumelor către solvens.

În materia plăţii nedatorate, momentul de la care curg dobânzile legale este condiţionat de reaua-credinţă a accipiensului (intimatele din prezenta cauză). Astfel, conform art. 994 din Codul civil de la 1864 (aplicabil în cauză faţă de data procesului-verbal), „când cel ce a primit plata a fost de rea-credinţă, este dator a restitui atât capitalul, cât şi interese sau fructele din ziua plăţii”.

În prezenta cauză, instanţa apreciază că, în condiţiile unui proces-verbal nelegal emis, reţinerea prin poprire a sumelor constând în amendă contravenţională şi tarif de despăgubire se circumscrie cazului anterior arătat, sens în care apreciază că petenta este îndreptăţită să primească dobânda legală aferentă, de la momentul reţinerii sumelor şi până la restituirea efectivă.

Având în vedere admiterea apelului şi, în judecare, admiterea plângerii contravenţionale şi a cererii de întoarcere a executării silite, Tribunalul va face şi aplicarea art.453 alin.(1) şi (2) Cod procedură civilă, obligând apelanta-intimată CNADRNR şi intimata Serviciul Fiscal Municipal Bârlad la plata către intimata-petentă SC Y M SRL a cheltuielilor de judecată conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul formulat de SC Y M SRL împotriva Sentinţei civile nr.61/14.01.2016 a Judecătoriei Bârlad, pe care o anulează în parte, în sensul că:

Păstrează soluţia respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Serviciului Fiscal Municipal Bârlad.

Respinge cererea de repunere în termen, formulată de petenta SC Y M SRL, ca lipsită de obiect.

Respinge excepţia tardivităţii plângerii, invocată din oficiu, ca neîntemeiată.

Admite plângerea contravenţională formulată de petenta SC Y M SRL, împotriva Procesului-verbal de contravenţie seria R11 nr.0330062/26.09.2011, întocmit de intimata-organ constatator COMPANIA NAŢIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ŞI DRUMURI NAŢIONALE DIN ROMÂNIA.

Anulează procesul-verbal anterior menţionat, exonerează petenta de plata amenzii aplicate şi înlătură obligaţia achitării de către aceasta a tarifului de despăgubire.

Admite cererea de întoarcere a executării silite formulată de petentă şi, în consecinţă:

Obligă intimata COMPANIA NAŢIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ŞI DRUMURI NAŢIONALE DIN ROMÂNIA să restituie petentei sumele poprite cu titlu de contravaloare tarif despăgubire şi să îi achite dobânda legală aferentă, de la data reţinerii, până la restituirea efectivă.

Obligă SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL BÂRLAD să restituie petentei suma de 750 lei achitată cu titlu de amendă contravenţională rezultată din  procesul-verbal anulat şi să îi achite dobânda legală aferentă, de la data reţinerii, până la restituirea efectivă.

Obligă intimatele COMPANIA NAŢIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ŞI DRUMURI NAŢIONALE DIN ROMÂNIA  şi SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL BÂRLAD să achite petentei SC Y M SRL câte 10 lei (împreună 20 lei), cu titlul de cheltuieli de judecată în primă instanţă.

Obligă intimatele să achite apelantei, fiecare, câte 10 lei (împreună 20 lei), cu titlul de cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Domenii speta

Spete similare