Plângere contravenţională

S.C.  nr. .1123din  25 noiembrie 2009 plângere contravenţională

La data de 19.12.2008, petenta O. V. S, a formulat plângere contravenţională împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor  având  seria (…) nr.(…) din data de 21 noiembrie 2008 încheiat de intimata A.F.P. prin care a solicitat să se dispună anularea lui, ca nelegal şi netemeinic şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar, în baza art.38 alin.3 din OG 2/2001, să se dispună înlocuirea amenzii contravenţionale cu sancţiunea „avertisment”.

Motivându-şi plângerea, în esenţă, petenta a susţinut că prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor  având  seria A/2007 şi nr.0054005 din data de 21 noiembrie 2008 încheiat de intimata AFP, a fost amendată cu suma de 30.000 lei, astfel:

- pentru fapta contravenţională prevăzută de art.219 alin.1 lit.c) din OG 92/2003 R, cu suma de 25.000 lei şi

- pentru fapta contravenţională prevăzută de art.219 alin.1 lit.r) din OG 92/2003 R, cu suma de 5.000 lei.

Drept chestiuni prealabile, petenta a invocat mai întâi excepţia nulităţii absolute a procesului-verbal, care nu cuprinde datele de identificare ale persoanei care reprezintă contravenienta persoana juridică, ceea ce contravine prevederilor art.16 alin.6 din OG 2/2001 şi se sancţionează cu nulitatea absolută, conform art.17 din acelaşi act normativ.

S-a mai invocat apoi şi excepţia nulităţii relative a înscrisului, potrivit prevederilor art.16 alin.7 din OG 2/2001, întrucât la rubrica „alte menţiuni” se consemnează în procesul-verbal „contravenientul nu este de faţă”, fără nici o referire la dreptul ei de a formula obiecţiuni. Sub acest aspect, a invocat petenta soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr.22/2007, privind recursul în interesul legii şi a susţinut că nulitatea despre care se face vorbire în art.16 alin.7 este o nulitate expresă ce-l scuteşte pe petent de a mai face dovada vătămării, aceasta fiind prezumată.

Pe fondul cauzei, petenta a solicitat anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, pentru următoarele motive:

Deşi la pct.I 1 din cuprinsul procesului-verbal s-a reţinut că la data de 21.11.2008, ora 14 petenta nu a prezentat documentele solicitate cu adresa 51610/27.10.2008, respectiv Registrul special cu hotărârile AGA şi Registrul de numerotare şi înscriere formulare în vederea efectuării inspecţiei fiscale, obligaţie prevăzută de art.56 alin.1 şi 2 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, totuşi Registrul  hotărârilor Adunării Generale a Asociaţilor nu are niciun fel de relevanţă fiscală, iar în ce priveşte Registrul de numerotare şi înscriere a formularelor legea nu prevede obligativitatea ţinerii lui, care este la latitudinea petentei, iar în lipsa unei obligaţii izvorâte din lege petenta nu avea cum să săvârşească o contravenţie.

Apoi, din conţinutul  pct. I 2 din cuprinsul procesului-verbal rezultă că la data de 21.11.2008 petenta nu ar fi răspuns întrebărilor puse în Nota explicativă cerută, expediată cu confirmare de primire, obligaţie prevăzută de art.52 alin.1 şi 2 din OG 92/2003, or în realitate s-a omis a se răspunde doar la unele întrebări, care nu aveau relevanţă fiscală şi nu puteau contura o stare de fapt cu implicaţii în stabilirea impozitelor şi taxelor.

Data săvârşirii pretinselor contravenţii înscrisă în procesul-verbal nu poate fi data întocmirii lui – 21.11.2008 – ci, eventual, data la care s-au depus răspunsurile, chiar şi parţiale, la întrebările formulate, a mai susţinut petenta.

În fine, s-a invocat practica recentă a CEDO – Hotărârea Anghel contra României din 04.10.2007 – arătându-se că prezumţia de legalitate şi adevăr a procesului-verbal de contravenţie este o prezumţie lipsită de rezonabilitate, iar procedura care obligă contravenientulsă-şi probeze veridicitatea spuselor este contrară prezumţiei de nevinovăţie.

Cu privire la cererea subsidiară, petenta a susţinut că potrivit art.21 alin.3 din OG 2/2001 sancţiunea aplicată ar fi trebuit să fie proporţională  cu gradul de pericol social al faptei, cu scopul urmărit şi urmarea produsă, iar amenda aplicată ar putea să influenţeze negativ activitatea petentei, astfel că s-ar impune înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu cea a avertismentului, în raport de gravitatea redusă a faptei şi de împrejurarea că nu au mai fost situaţii de sancţionare a petentei.

În drept, s-au invocat prevederile OG 2/2001, Legea 82/1991 republicată şi art.274 Cod proc.civilă.

Cererea nu a fost însoţită de dovezi depuse în sprijinul ei.

Legal citată, intimata A.F.P a depus, în copie, la dosar Raportul de inspecţie fiscală încheiat la data de 26.11.2008 (filele 38-66), Nota explicativă (filele 35-36), procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria A/2007 nr.0054005 din data de 21 noiembrie 2008 (filele 68-69), adresa 61610/27.10.2008 (filele 77-80).

În cauză s-a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de intimată şi s-a audiat un martor pentru petentă, declaraţia aflându-se la fila 70 din dosar.

Instanţa, analizând plângerea formulată în raport de apărările formulate ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar şi de probatoriul administrat cauzei, constată şi reţine următoarele:

În fapt, la data de 21 noiembrie 2008 intimata a întocmit procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria A/2007 nr.0054005 (filele 68-69) prin care a constatat săvârşirea de către petenta O.V. a contravenţiilor prevăzute la art.219 alin.1 lit.) şi art.219 alin.1 lit.r) din OG 92/2003, pentru care s-a aplicat amenda contravenţională de 30.000 lei.

S-a reţinut de către agentul constatator că petenta nu prezentat documentele solicitate prin adresa nr.61610/27.10.2008, şi anume: Registrul special cu hotărârile AGA şi Registrul de numerotare şi înscriere formulare în vederea efectuării inspecţiei fiscale, obligaţie prevăzută de art.56 alin.1 şi 2 din OG 92/2003, republicată, precum şi că aceasta nu a răspuns la întrebările din nota explicativă cerută, expediată cu confirmare de primire, aşa cum rezultă din conţinutul Raportului de inspecţie fiscală, obligaţie prevăzută de art.52 alin.1 şi 2 din OG 92/2003, republicată, ceea ce constituie contravenţiile prevăzute de art.219 alin.1 lit.c) şi lit.r) din acelaşi act normativ.

În drept, potrivit dispoziţiilor art.1 din OG 2/2001, republicată, constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, hotărâre de guvern sau, după caz, hotărâre a organelor administrativ-teritoriale.

În speţă, instanţa reţine că plângerea formulată de petentă nu este întemeiată, urmând să o respingă cu următoarea motivare:

Nu este întemeiată excepţia nulităţii absolute a procesului-verbal invocată de petentă. Potrivit dispoziţiilor art.17 din OG 2/2001 invocat în susţinerea acestei excepţii, nulitatea absolută a procesului-verbal se constată atunci când lipsesc menţiunile privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, fapta săvârşită  şi data comiterii ei sau semnătura agentului constatator, iar în cazul persoanei juridice dacă lipseşte denumirea şi sediul acesteia.

Or, în speţă, analizând actul contestat (filele 68-69), instanţa reţine că nici una din menţiunile obligatorii prevăzute de lege nu a fost omisă, iar procesul-verbal cuprinde atât denumirea şi sediul petentei, cât şi toate datele de identitate ale reprezentantului legal ale acesteia, P. G. (domiciliu, CNP, seria şi nr. actului de identitate).

Nici nulitatea relativă invocată nu este întemeiată, rezultând din chiar conţinutul deciziei invocate, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, că încălcarea obligaţiei de a aduce la cunoştinţa contravenientului dreptul de a formula obiecţiuni poate fi invocată drept motiv al nulităţii relative, însă cu condiţia dovedirii de către contravenient a împrejurării că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal. Ceea ce în speţă nu se regăseşte.

Pe fond, instanţa va reţine că în interpretarea CEDO invocată de petentă cu privire la cauza Anghel împotriva României, petentul beneficiază şi în procedura contravenţională de prezumţia de nevinovăţie, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii faţa de posibilele abuzuri din partea autorităţilor, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravenţională desfăşurată în faţa instanţei de judecată revine în primul rând organului constatator şi nu petentului.

 Referitor la procesul-verbal de contravenţie atacat pe calea plângerii contravenţionale şi care formează obiectul prezentului dosar, instanţa reţine că, în principiu, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exerciţiul funcţiunii, acestui proces-verbal trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.

In acest sens este de remarcat că în jurisprudenţa CEDO se reţine în mod constant că prezumţiile nu sunt, în principiu, contrare Convenţiei.

Cum însă prezumţia de nevinovăţie nu are caracter absolut, nici prezumţia de verdicitate a faptelor constatate de agent şi consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, aceasta din urmă putând opera numai până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situaţia ca persoana învinuită de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, dincolo de orice îndoiala rezonabilă.

 Or, în speţă, instanţa va reţine că, aşa cum rezultă din conţinutul înscrisurilor depuse de intimată în dovedirea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal atacat, petenta O.V. nu a mai fost verificată pe linie de impozite şi taxe, nu are un domiciliu fiscal datorat şi a declarat date de identificare a sediului social care nu permit organelor fiscale identificarea sa.

Petenta a fost în numeroase rânduri somată de către intimată (fila 40) atât la adresele arătate de reprezentanţii ei legali cât şi la sediul firmei de avocatură care o reprezintă într-un dosar penal aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brezoi, fără să se reuşească a se lua legătura cu reprezentanţii ei în vederea prezentării actelor şi documentelor contabile pentru finalizarea inspecţiei fiscale demarate.

Petenta nu a justificat în nici un fel sustragerea sa repetată de la obligaţia prevăzută în conţinutul art.56 alin.1 din OG 92/2003, republicată care prevede că „în vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul are obligaţia să pună la dispoziţie organului fiscal registre, evidenţe, documente de afaceri şi orice alte înscrisuri”, astfel că nu-şi poate invoca propria culpă ca motiv pentru a pretinde că s-a încălcat de către intimată prezumţia de nevinovăţie a sa.

Sintagma „orice alte înscrisuri” cuprinsă de legiuitor în actul normativ indicat impune concluzia că se referă la înscrisuri care să existe, indiferent dacă legea impune sau nu obligativitatea ţinerii lor, contribuabilul nefiind în măsură să aprecieze în ce măsură conţinutul acelui înscris este sau nu relevant din punct de vedere fiscal.

De altfel, petenta însăşi nu afirmă că Registrul adunărilor generale a acţionarilor nu ar exista, ci doar că nu l-a prezentat întrucât nu a considerat că ar avea relevanţă din punct de vedere fiscal, după cum a susţinut că nu a răspuns la toate întrebările adresate în scris de organul de control deoarece a apreciat că unele din ele nu prezintă relevanţă pentru scopul urmărit de acesta.

Aşadar, şi sub acest aspect susţinerile petentei urmează să fie înlăturate, ca şi cele care privesc o neconcordanţă cu realitatea a datei săvârşirii contravenţiei, reţinând instanţa faptul că tipul de contravenţie reţinut în sarcina sa (neprezentarea documentelor solicitate  şi nerăspunderea la întrebări), raportat la calitatea contravenientei de persoană juridică cu contravin dispoziţiilor legale privind stabilirea datei săvârşirii contravenţiei.

În fine, capătul de cerere subsidiar, privind înlocuirea sancţiunii contravenţionale aplicate, urmează să fie şi el respins, având în vedere gravitatea faptelor reţinute şi împrejurarea potrivit căreia petenta s-a sustras în mod repetat obiectivelor controlului exercitat de organul fiscal.

Având în vedere temeiurile de fapt şi de drept reţinute,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Respinge plângerea formulată de petenta O.V. împotriva procesului-verbal de contravenţie seria A/2007 nr.0054005 din 21.11.2008 încheiat de  intimata A.F.P.VL.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 25 noiembrie 2009, la sediul Judecătoriei Brezoi, judeţul Vâlcea.

Domenii speta

Spete similare