Contestaţie împotriva deciziei de concediere

Angajatorul  nu a dovedit că a respectat dispoziţiile art.65 alin.1 din Codul muncii în ceea ce priveşte desfiinţarea postului din motive fără legătură cu persoana contestatorului. Decizia de concediere apare ca fiind una nelegală, în aceste condiţii impunându-se anularea acesteia.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea la data de 04.01.2017, contestatorul ...... a formulat, în contradictoriu cu intimata ......, contestaţie împotriva Deciziei de concediere nr. A3.3/860 din 29.11.2016, emisă de intimata angajatoare ...... reprezentată prin Sucursala ......, solicitând  admiterea contestaţiei; anularea deciziei de concediere nr. A3.3/860 din 29.11.2016, emisă de intimată; reintegrarea la societatea intimată, în funcţia deţinută anterior concedierii, conform art. 78 alin. 2 Codul Muncii; obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egală cu toate drepturile salariale, majorate, indexate şi actualizate, ce i se cuvin de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă  în funcţia deţinută anterior concedierii; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, contestatorul arată că, prin decizia nr. A3.3/860 din 29.11.2016, emisă de intimata angajatoare ...... a fost concediat şi consideră că aceasta decizie este nelegală şi netemeinică, deoarece desfiinţarea locului său de muncă nu are o cauză reală şi serioasă.

Dacă această concediere este individuală, atunci ea este nelegală şi netemeinică, deoarece desfiinţarea locului său de muncă nu are o cauză reală şi serioasă. Societatea nu menţionează nicio cauză reală şi serioasă aşa cum prevede art. 65 alin. 2 din Codul muncii. Societatea a avut profit în ultimii ani şi de aceea nu se impunea concedierea de personal.

Nu poate exista o cauză reală şi serioasă atâta timp cât societatea angajatoare deserveşte 90% din activitatea de transport pentru S.C. OLTCHIM S.A. şi pentru acest aspect a înfiinţat Staţia gestionară Râureni.

Decizia de a desfiinţa Postul de Revizie Vagoane Râureni încalcă Instrucţia 250 CFR, deoarece în staţia de compunere a trenurilor, cum este cea de la Râureni, trebuie să existe Post de Revizie Vagoane pentru efectuarea reviziei tehnice a vagoanelor înainte de expedierea acestora. Şi la primirea trenurilor trebuie făcută această revizie tehnică.

Decizia de a desfiinţa Postul de Revizie Vagoane Râureni nu este temeinică, deoarece există alte posturi de revizie cum ar fi Postul de Revizie Vagoane Piatra-Olt, Postul de Revizie Vagoane Roşiori la care nu este activitate.

Daca această concediere este colectivă, atunci ea este nelegală şi netemeinică. Contestatorul a fost concediat în baza Hotărârii AGEA nr. 12/12.08.2016, prin care s-a luat decizia concedierii unui număr de 27 de salariaţi. Aşadar, concedierea contestatorului se încadrează în prevederile art. 68 din. Codul Muncii privind concedierea colectivă.

Mai susţine contestatorul că, nu au fost respectate prev. art. 69 şi următoarele din Codul Muncii şi nici criteriile pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, conform prev. art. 69 alin. (2) lit. d), iar la reorganizarea societăţii nu au fost avute în vedere criterii obiective pentru efectuarea disponibilizărilor aşa cum au fost prevăzute în contractual colectiv de muncă la nivel de SNTFM pe anul 2016.

Întrucât societatea a păstrat un număr de 6 posturi de revizor tehnic de vagoane I şi a desfiinţat 11 posturi, pentru menţinerea acestor posturi trebuia să departajeze salariaţii folosind criteriile pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, conform art. 69 alin. (2) lit. d).

Dispoziţiile art. 74 lit. c din Codul muncii, reglementează direct o condiţie de formă a deciziei de concediere privind menţionarea în mod obligatoriu a criteriilor necesare pentru stabilirea ordinii de prioritate avute în vedere la concediere, iar indirect o condiţie de fond extrinsecă pozitivă, respectiv obligaţia angajatorului de a stabili şi respecta aceste criterii, care pot fi elaborate prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, prin regulamentul de ordine interioară, prin actul decizional intern prin care se ia măsura desfiinţării locului de muncă sau prin contractul colectiv de muncă la nivel naţional. În caz de nerespectare a acestei obligaţii, se aplică prevederile art. 76 din Codul muncii, decizia de concediere fiind lovită de nulitate absolută şi, în consecinţă, desfiinţată ca nelegală.

În fine, susţine că, nu s-a anunţat lista tuturor locurilor de muncă disponibile în societate şi termenul în care salariaţii urmau să opteze pentru unul din acestea; că societatea aduce personal la locurile lor de muncă de la 100 de km., în detrimentul lor care locuiesc în apropiere, tocmai pentru a-şi proteja anumiţi angajaţi privilegiaţi şi că el este un caz social, unic întreţinător de familie, fiind văduv şi având grijă de fiica sa, iar societatea trebuia să ţină cont şi de acest lucru.

În drept, au fost invocate prevederile din Instrucţia 250 CFR, art. 65, art. 68, art. 69, art.76, art. 79, art. 80, art. 269, art. 272 din Codul Muncii, art. 211 lit. a din Legea 62/2011, art.453 din Noul Cod de Procedură Civilă.

În dovedirea cererii, contestatorul a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu martori si orice alta probă este necesară aflării adevărului.

Intimata ...... a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, pentru următoarele motive.

Începând cu data de 02.12.2016, prin decizia de concediere nr. A3.3/860/29.11.2016, a încetat contractul individual de muncă al contestatorului ......, în temeiul art. 55 lit. c coroborat cu art. 65 alin. 1 din Codul muncii.

Decizia contestată este temeinică şi legală, întrucât societatea a  procedat la efectuarea unei reduceri de personal, corespunzătoare unei nevoi reale şi efective, ca urmare a restrângerii activităţii şi reorganizării unor subunităţi din cadrul Sucursalei ......, prin înfiinţare/desfiinţare, concomitent cu mutarea/reducerea posturilor normate.

Măsura instituită s-a dispus având în vedere prevederile Hotărârii AGEA nr. 27/12.08.2016,  cu respectarea tuturor dispoziţiilor prevăzute în Codul muncii privind concedierea individuală şi a prevederilor cuprinse în Contractul colectiv de munca al S.N.T.F.M. nr. 459 încheiat la data de 23.12.2015 între ...... şi organizaţiile sindicale legal constituite la nivelul societăţii, Capitolul VI, art. 58 alin. 8.

Aceste modificări organizatorice au fost iniţiate pornind de la volumul activităţii efectiv desfăşurate la nivelul Sucursalei ...... şi subunităţile exterioare acesteia, respectiv la Staţia Băbeni unde prestaţia a scăzut semnificativ, ca urmare a pierderii contractului de transport cărbune cu CET GOVORA.

Această nouă structură organizatorică la nivelul Sucursalei ...... permite utilizarea şi implicit creşterea eficienţei cu care este utilizată forţa de muncă raportata la nivelul prestaţiei existente la nivelul acestei sucursale, volumul activităţilor desfăşurate fiind în corelaţie cu numărul posturilor alocate prin noile state de funcţii aferente.

În speţă, societatea lor a respectat prevederile legale, astfel încât, decizia de concediere nr. A3.3/860/29.11.2016 este temeinică şi legală.

Potrivit art. 65 din Codul muncii: „(1) Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. (2) Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.”.

Contractul individual de muncă al contestatorului ...... a încetat în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii, ca urmare a desfiinţării postului de RTV I pe care acesta îl ocupa în cadrul Reviziei de Vagoane Craiova - Post Revizie Râureni.

Prin Hotărârea AGEA nr. 27/12.08.2016 a fost aprobată desfiinţarea Postul Revizie Vagoane Râureni, cu reducerea a 11 posturi ocupate excedentar, 6 de posturi de revizor tehnic vagoane ocupate fiind mutate în statul de funcţii al Postului de Revizie Vagoane Piatra Olt.

După aplicarea Hotărârii AGEA nr. 27/12.08.2016, în Statul de funcţii nr. B/153/16.08.2016 al Postului de Revizie Vagoane Piatra Olt, valabil de la data de 15.09.2016, apar 24 posturi de posturi de revizor tehnic vagoane, din care 6 posturi de revizor tehnic vagoane au fost preluate de la Postul Revizie Vagoane Râureni.

Potrivit art. 65 alin. (2) din Codul muncii „Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.", sens în care, desfiinţarea postului pe care era încadrat contestatorul este efectivă, întrucât postul de RTV I din cadrul Postului de Revizie Vagoane Piatra Olt a fost desfiinţat.

De asemenea, cauza desfiinţării postului este reală şi serioasă, întrucât desfiinţarea postului a fost generată de dificultăţile economice ale societăţii şi reprezintă cauza care a generat concedierea individuală, pentru motive care nu ţin de persoana salariatului.

În mod eronat susţine contestatorul că în cauza de faţă este vorba de o concediere colectivă, deoarece, cum rezultă din toate actele, este o concediere individuală.

Pentru a fi în prezenţa unei concedieri colective, potrivit art. 68 lit. alin. 1 lit. c din Codul muncii, trebuie să se procedeze la concedierea într-o perioadă de 30 de zile calendaristice a unui număr de cel puţin 30 de salariaţi, dacă angajatorul are încadraţi cel puţin 300 de salariaţi.

Cum au fost desfiinţate 27 de posturi şi ca atare, s-a procedat la concedierea unui număr de 27 de salariaţi şi nu 30 cum precizează legiuitorul, suntem în prezenţa unei concedieri individuale.

Referitor la nerespectarea criteriilor de prioritate la concediere, precizează că, în cauza de faţă este vorba de o concediere individuală şi nu colectivă, iar decizia de concediere nr. A3.3/860/29.11.2016 a fost emisă cu respectarea tuturor prevederilor legale 

În ceea ce priveşte propunerea unor locuri de muncă disponibile în unitate, această cerinţă este prevăzută de art. 64 din Codul muncii în situaţia în care concedierea se dispune pentru inaptitudinea fizică sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să îşi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare locului de muncă ocupat, pentru necorespundere profesională (art. 61 lit. c si d), precum şi în cazul încetării de drept a contractului individual de muncă ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia ocupată de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neîntemeiate (art. 56 alin. 1 lit. e). Angajatorul are, în aceste condiţii, obligaţia de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea lui profesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicina a muncii.

Prev. art. 64 din Codul muncii nu are în vedere situaţia concedierii pentru motive care nu ţin de persoana salariatului. În acelaşi sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în recurs în interesul legii, prin decizia nr. 6 din 2011 care a statuat că, în cazul desfiinţării locului de muncă, potrivit art. 65 din Codul muncii, angajatorului nu ii revine obligaţia de a-i oferi salariatului un loc de muncă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 - 208 CPC.

În dovedirea susţinerilor, intimata a solicitat proba cu înscrisuri. 

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin decizia nr. A3.3/860 din 29.11.2016 (fila 6-7) s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, începând cu data de 02.12.2016, ca urmare a concedierii individuale, conform art.55 lit.c coroborat cu art.65 alin.1 din Codul muncii.

Instanţa reţine că, art.65 alin.1 din Codul muncii, enunţând definiţia concedierii pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, statuează că aceasta reprezintă „încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia”.

Aşadar, noţiunea concedierii pentru motive care nu ţin de persoana salariatului condiţionează legalitatea şi temeinicia acestei forme de încetare a raporturilor de muncă de caracterul real, efectiv şi serios al desfiinţării locului de muncă respectiv, fiind necesar a fi stabilită legalitatea concedierii şi sub acest aspect.

Desfiinţarea locului de muncă este efectivă atunci când acesta este suprimat din structura funcţional-organizatorică a angajatorului, evidenţiată în statul de funcţii şi organigramă şi implică cu necesitate caracterul definitiv al suprimării.

Are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv şi este serioasă, când are la bază studii temeinice, vizând îmbunătăţirea activităţii şi nu disimulează realitatea. 

Nu trebuie neglijat, că instanţa de judecată nu este abilitată să analizeze oportunitatea menţinerii sau nu a postului contestatorului în noua structură organizatorică, să analizeze temeinicia măsurii reorganizării societăţii şi a desfiinţării anumitor posturi, întrucât nu poate cenzura modalitatea prin care s-a procedat la redistribuirea atribuţiilor aferente posturilor desfiinţate , printre care şi al contestatorului, aceasta fiind prerogativa exclusivă a angajatorului.

Însă, din perspectiva angajatului, în situația în care se dispune concedierea sa, acesta are dreptul să vadă dacă există sau nu un motiv pentru care el și nu altul, aflat pe un post similar cu al său, a fost ales pentru a fi concediat.

Indicarea unui atare criteriu de departajare este singura modalitate prin care angajatorul va putea susține ulterior, în fața instanței, faptul că acea concediere este fără legătură cu persoana salariatului, în ipoteza în care sunt mai multe persoane care ocupă funcții similare în cadrul angajatorului și reducerea de personal a vizat doar câteva dintre acestea. În caz contrar, angajatorul se va afla în imposibilitate de a dovedi tocmai acest fapt esențial pentru legalitatea concedierii, și anume că aceasta nu are legătură cu persoana salariatului.

Potrivit prevederilor art. 8 Codul muncii, principiul consensualității și al bunei credințe trebuie să guverneze relațiile de muncă, sens în care participanții se vor informa și se vor consulta reciproc, în condițiile legii și ale contractelor colectiv de muncă.

În cauză, deşi avea sarcina probei, intimata, în calitate de angajator, nu a dovedit cauza reală şi serioasă invocată pentru desfiinţarea postului ocupat de contestator şi nici caracterul obiectiv al concedierii sale dintr-un număr de 15 salariaţi pe poziţii similare.

Se reţine că, în cadrul Postului de Revizie Vagoane Râureni, anterior desfiinţării acestei subunităţi, existau 15 posturi de revizor tehnic vagoane I. Dintre acestea au fost desfiinţate doar 9 posturi, 6 posturi fiind mutate în statul de funcții al Postului de Revizie Vagoane Piatra Olt.

Aşadar, intimata nu a făcut dovada că anterior emiterii deciziei de concediere, a stabilit și urmat o modalitate prin care a decis în mod obiectiv și dincolo de orice arbitrariu care sunt salariaţii ce vor fi afectaţi de măsura desființării locului de muncă, respectiv utilizarea unor criterii obiective pentru desemnarea celor 9 salariaţi concediaţi care ocupau postul de revizor tehnic vagoane I, între care şi contestatorul.

În aceste condiţii, concedierea contestatorului nu apare ca fiind una fără legătură cu persoana acestuia, aşa cum impun dispoziţiile art.65 alin.1 din Codul muncii, ci una subiectivă, lipsa unor criterii obiective pentru desemnarea salariaţilor concediaţi dând naştere arbitrariului şi subiectivismului din partea angajatorului. Or, încheierea sau încetarea raporturilor de muncă nu trebuie să se realizeze pe criterii aleatorii, subiective, ci impune o evaluare pe criterii obiective, ce nu a operat în cauză în ceea ce îl priveşte pe contestator, atitudine ce îi este imputabilă intimatei, în calitate de angajator.

În consecinţă, întrucât intimata nu a dovedit că a respectat dispoziţiile art.65 alin.1 din Codul muncii în ceea ce priveşte desfiinţarea postului din motive fără legătură cu persoana contestatorului, decizia de concediere apare ca fiind una nelegală, în aceste condiţii impunându-se anularea acesteia.

Având în vedere anularea deciziei de concediere devin incidente dispozițiile art. 80 alin. 1 şi 2 Codul muncii, potrivit cărora, (1) În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. (2) La solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere.

Pentru considerentele expuse, instanţa va admite contestaţia, va anula decizia de concediere nr. A3.3/860/29.11.2016, va dispune reintegrarea contestatorului pe postul anterior ocupării concedierii şi va obliga intimata la plata către contestator a despăgubirii egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii şi până la data reintegrării efective.

În baza art.453 alin.1 C.proc.civ., instanţa va obliga intimata, care a pierdut procesul, fiind în culpă procesuală, să plătească contestatorului cheltuielile de judecată pe care le-a avansat în cursul procesului, în suma de 1500 lei, reprezentând onorariu avocat, conform chitanţă depusă la dosarul cauzei.

Domenii speta

Spete similare