Infracţiunea de „trafic de persoane”, prevăzută de art. 12 alin. 1 şi alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 (6 acte materiale) şi art. 5 Cod penal;

Sentinţă penală 167/S din 17.10.2018


SENTINŢA PENALĂ NR. 167/S

Şedinţa publică din data de 17 octombrie 2018

Preşedinte: (…)– judecător

Grefier: (…)

Cu participarea procurorului: (…) – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie DIICOT – Serviciul Teritorial Braşov

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra soluţionării cauzei penale privind pe inculpaţii:

KM, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de persoane”, prevăzută de art. 12 alin. 1 şi alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 (6 acte materiale) şi art. 5 Cod penal;

GNI, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de persoane”, prevăzută de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 (6 acte materiale) şi art. 5 Cod penal şi

KAM, trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiuni de „trafic de persoane”, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal 1969 (2 acte materiale) şi art. 5 Cod penal.

Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate potrivit art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la pronunţare, se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza penală de faţă au avut loc în şedinţa publică din 25 septembrie 2018, când părţile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea cauzei la data de 10 octombrie 2018, respectiv 17 octombrie 2018.

T R I B U N A L U L,

Constată că prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Braşov la 13.10.2016 în dosarul de urmărire penală nr. 76 D/P/2016 au fost trimişi în judecată în arest la domiciliu inculpaţii:

- KM, pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de persoane”, prev. de art.12 alin.1 şi alin.2 lit. a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal de la 1969 (6 acte materiale) şi art.5 din Codul penal şi

- GNI, pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de persoane”, prev. de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal de la 1969 (6 acte materiale) şi art.5 din Codul penal,

Şi în stare de libertate inculpata

- KAM, pentru săvârșirea infracţiunii de „trafic de persoane”, prev. de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal de la 1969 (2 acte materiale) şi art.5 din Codul penal.

În actul de sesizare a instanţei se reţine în esenţă că:

Inculpatul KM în perioada 2009 – 2011, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a racolat prin inducere în eroare şase persoane vătămate: CV, GG, CG, OSN, CI, AC, pe care le-a transportat şi exploatat singur sau împreună cu alţi membri ai familiei sale, ori în vederea exploatării lor, în Germania, profitând de starea de vădită vulnerabilitate a acestora, prin punerea în stare de aservire şi obligarea la practicarea cerşetoriei, în scopul satisfacerii unor interese materiale personale, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de persoane”, prev. de art. 12 alin. 1 şi alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969 (6 acte materiale) şi art. 5 din Codul penal.

Inculpata KAM în perioada 2010 – 2011, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, după ce KM sr. le-a racolat prin inducere în eroare şi le-a transportat în Germania, la Duisburg pe persoanele vătămate CI şi AC, KAM împreună cu RF le-au adăpostit şi exploatat, profitând de starea de vădită vulnerabilitate a acestora, prin punerea în stare de aservire şi obligarea la practicarea cerşetoriei, în scopul satisfacerii unor interese materiale personale, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de persoane”, prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969 (2 acte materiale) şi art. 5 din Codul penal.

Inculpatul GNI în perioada 2010 – 2012, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a racolat prin inducere în eroare şi a transportat ori a plătit transportul în Germania, la Duisburg, a şase persoane vătămate: SV, DC, HG, GCF, VMI şi BI, pe care le-a exploatat, profitând de starea de vădită vulnerabilitate a acestora, prin punerea în stare de aservire şi obligarea la practicarea cerşetoriei, exercitând asupra lor agresiuni fizice şi verbale, în scopul satisfacerii unor interese materiale personale, fapte care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „trafic de persoane”, prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal de la 1969 (6 acte materiale) şi art.5 din Codul penal.

În susţinerea stării de fapt reţinute în faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă:

•procese-verbale de investigaţii (volumul I, fila 240 şi volumul II, fila 91, 209-210);

•procesul-verbal întocmit la 18.02.2016 cu prilejul percheziţiei efectuate la locuinţa numitei Preda Maria Ioana (volumul I, fila 243-247);

•procesul-verbal din 15.02.2016 întocmit cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa lui KM şi planşa fotografică cu aspecte de la percheziţie (volumul I, fila 311-319);

•comisia rogatorie cu autorităţile germane (volumul I, fila 188-191);

•actele de executare a cererii de comisie rogatorie comunicate de autorităţile judiciare din Germania și traducerea acestora în limba română (volumul I, fila 57-73);

•răspunsul autorităţilor judiciare germane (volumul II, fila 206-208);

•declaraţii date în instanţă în cadrul dosarului în care este cercetat KS de către KS (volumul I, fila 193-194), RR (volumul I, fila 195, 196), GG (volumul I, fila 197-198), DD (fila 199-200), DC (fila 201-202) şi CF (fila 203-204);

•rapoarte privind situaţiile victimelor: VMI (volumul II, fila 161-162), GCF (volumul II, fila 163-164), BI (volumul II, fila 165-166), SV (volumul II, fila 169-170), RR (volumul II, fila 171-172), PGA (volumul II, fila 173-174), OSN (volumul II, fila 175-176), GG (volumul II, fila 177-178), DC (volumul II, fila 179-180), CV (volumul II, fila 181-182), CG (volumul II, fila 183-184), CCE (volumul II, fila 185-186), AC (volumul II, fila 187-188) şi HG (volumul II, fila 189-190);

•raport de evaluare psihologică BI (volumul II, fila 167-168);

•declaraţia dată în calitate de suspect de către KM (volumul I, fila 252-255);

•declaraţiile persoanelor vătămate: CV (volumul I, fila 181-182), DC (volumul I, fila 201-202), GG (volumul I, fila 304-306), CG (volumul II, fila 37-39), OSN (volumul I, fila 280-283 şi volumul II, fila 50-51), CI (volumul II, fila 153-154), AC (volumul II, fila 22-26), SV (volumul I, fila 193-195 şi 206-208), HG (volumul I, fila 210-213), GCF (volumul I, fila 220-222), VMI (volumul I, fila 226-230) şi BI (volumul I, fila 234-238);

•declaraţia lui DD – audiat în calitate de persoană vătămată (volumul II, fila 214-216),

•declaraţia lui ST - audiat în calitate de martor (volumul II, fila 114-116),

•declaraţia lui OC - audiată în calitate de martor (volumul II, fila 99-102),

•declaraţia lui AF - audiat în calitate de martor (volumul II, fila 96),

declaraţia lui CCE – audiată în calitate de persoană vătămată (volumul II, fila 40-45).

declaraţia lui RR - audiat în calitate de persoană vătămată (volumul II, fila 52-58).

declaraţia lui PAC – audiat în calitate de martor (volumul II, fila 129-131.

declaraţia lui PGA – audiat în calitate de persoană vătămată (volumul II, fila 46-49.

declaraţia lui CF - audiat în calitate de persoană vătămată (volumul II, fila 124-128).

declaraţia lui SN – zis „SN” – audiat în calitate de martor (volumul II, fila 121-123).

•declaraţia lui CMM – audiat în calitate de martor (volumul II, fila 119-120).

•declaraţia lui OEC – audiată în calitate de martor (volumul II, fila 105-108).

declaraţia lui OA – audiat în calitate de martor (volumul II, fila 111-113).

•declaraţia lui AI – audiat în calitate de martor (volumul II, fila 132, 133).

•declaraţia lui HI – audiat în calitate de martor.

•declaraţia lui OC – audiat în calitate de martor (volumul II, fila 137-139).

•declaraţia lui OA – audiat în calitate de martor (volumul II, fila 141-142) .

•declaraţia lui CAS – audiat în calitate de martor (volumul II, fila 144-145).

•declaraţia lui BM – audiată în calitate de martor (volumul II, fila 148-150).

•declaraţia dată în calitate de suspect de către KS (volumul I, fila 29-31) în dosarul penal nr.94D/P/2015

•declaraţia dată în calitate de suspect de către KM (volumul I, fila 252-255)

•declaraţia dată în calitate de suspectă de către KAM (volumul II, fila 5-7).

Prin încheierea din 11.11.2016 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară în dosarul penal 5000/62/2016/a1 a fost constatată legalitatea rechizitoriului, legalitatea efectuării actelor de urmărire penală şi legalitatea administrării probelor şi s-a dispus începerea judecăţii.

La primul termen de judecată, după citirea actului de sesizare, instanţa a adus la cunoştinţa inculpaţilor posibilitatea de a urma procedura recunoaşterii vinovăţiei, însă inculpaţii au arătat că doresc să fie judecaţii potrivit procedurii de drept comun.

În faza cercetării judecătoreşti au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţia inculpatului KM (filele 89-90 vol. I dosar instanţă), declaraţia părţii vătămate GCF (filele 91-92 vol. I dosar instanţă), declaraţia părţii vătămate VMI (filele 93 – 94 vol. I dosar instanţă), declaraţia părţii vătămate BI (filele 95 – 96 vol. I dosar instanţă), declaraţia inculpatei KAM (filele 134-135 vol. I dosar instanţă), declaraţia părţii vătămate GG, (filele 136 – 137 vol. I dosar instanţă), declaraţia părţii vătămate CG (filele 138-139 vol. I dosar instanţă), declaraţia părţii civile CV (filele 140-141 vol. I dosar instanţă), declaraţia părţii vătămate CI (filele 165-167 vol. I dosar instanţă), declaraţia părţii vătămate SV (filele 171-172 vol. I dosar instanţă), declaraţia părţii vătămate OSN (filele 173-174 vol. I dosar instanţă), declaraţia părţii vătămate DC (filele 175-176 vol. I dosar instanţă), declaraţia martorului AF (filele 37-38 vol. II dosar instanţă), declaraţia martorei CCE, (fila 83 vol. II dosar instanţă), declaraţia martorului PGA (file 84 vol. II dosar instanţă), declaraţia martorului RR (fila 85 vol. II dosar instanţă), declaraţia martorului ST, (fila 95 vol. II dosar instanţă), declaraţia martorului DD (fila 96 vol. II dosar instanţă), declaraţia martorului AV (fila 188 vol. Ii dosar instanţă), copia contractului de muncă al inculpatului GNI (filele 41-47, 68 vol. III dosar instanţă), declaraţia martorului AI (fila 69 vol. III dosar instanţă), declaraţia martorei BEA (fila 105 vol. III dosar instanţă), declaraţia martorului, CF (fila 15 vol. III dosar instanţă), declaraţia martorului SN (fila 106 vol. IIi dosar instanţă), declaraţia martorului HI (fila 107 vol. III dosar instanţă), declaraţia martorului CC, (filele 132 - 133 vol. III dosar instanţă), declaraţia martorului MRM (filele 134 – 135 vol. III dosar instanţă), declaraţia martorei CE (filele 136-137 vol. III dosar instanţă), declaraţia martorului CI (filele 168-139 vol. III dosar instanţă), declaraţia martorului PAC (filele 140-141 vol. III dosar instanţă), declaraţia martorului SIF (filele163 – 164 vol. III dosar instanţă), declaraţia martorului Levai Janos (fila 165 vol. III dosar instanţă).

Analizând ansamblul probator instanţa reţine în fapt următoarele:

Membrii familiei K au desfăşurat începând cu anul 2009 o activitate de recrutare a unor persoane vulnerabile - persoane fără adăpost sau fără locuri de muncă, provenite din medii defavorizate, persoane cu diferite probleme psihice ori fizice, - şi de exploatare a acestora pe teritoriul Germaniei. Astfel inculpatul KM, dar şi copii săi, au închiriat apartamente în localitatea Duisburg, într-un imobil în care erau cazate persoanele aduse din România. Acestora li se puneau la dispoziţie ziare pentru a fi vândute în parcările din faţa marilor magazine alimentare situate la periferia oraşului, unde persoanele exploatate erau transportate de membrii familiei K; în realitate activitatea era mai degrabă una de cerşetorie mascată, pentru că cetăţenii germani ofereau bani de cele mai multe ori fără a lua ziarele, iar sumele obţinute erau predate în fiecare seară membrilor familiei K cu excepţia sumei de 2-3 euro zilnic de care persoanele exploatate aveau permisiunea de a-şi cumpăra mâncare. Condiţiile de cazare şi de masă erau improprii.

Pentru fapte de trafic de persoane similare cu cele pentru care sunt trimişi în judecată cei trei inculpaţi din prezenta cauză, prin sentinţa penală nr. 208/S/21.11.2016 a Tribunalului Braşov a fost condamnat KS zis P (fiul inculpatului KM) la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară prev de art. 64 lit. a teza a doua, lit. b Cod penal din 1968 (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat).

În ceea ce priveşte acuzaţiile concrete aduse inculpaţilor instanţa reţine următoarele:

Cu privire la inculpatul KM

În rechizitoriu se arată că în perioada 2009 – 2011, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, KM senior a racolat prin inducere în eroare şase persoane vătămate: CV, GG, CG, OSN, CI, AC, pe care le-a transportat şi exploatat singur sau împreună cu alţi membri ai familiei sale, ori le-a transportat în vederea exploatării lor, în Germania, profitând de starea de vădită vulnerabilitate a acestora, prin punerea în stare de aservire şi obligarea la practicarea cerşetoriei, în scopul satisfacerii unor interese materiale personale.

Cu privire la acuzaţia de racolare şi exploatare a părţii vătămate CV instanţa reţine următoarele:

În cursul lunii februarie 2011, persoana vătămată CV a fost recrutată de către KM senior care i-a propus să meargă în Germania ca vânzător de ziare. KM senior îi cunoştea situaţia: crescuse într-o casă de copii, nu avea unde să locuiască, stătea într-o baracă din zona combinatului Făgăraş. Înţelegerea a fost că i se oferea cazare, masă şi jumătate din banii pe care urma să-i încaseze. K i-a făcut acte de identitate (certificat de naştere, carte provizorie de identitate şi paşaport), acte pe care le-a păstrat el. A fost transportat în Germania, la Duisburg de o cunoştinţă de-a familiei şi cazat la KM. În fiecare dimineaţă KM îl ducea în parcările marilor magazine: Penny, Lidl, Linder etc. şi îl lăsa acolo cu 10 ziare, pe care trebuia să le vândă cu 2,5 euro/bucata. Însă cetăţenii germani îi dădeau câte 2-3 euro fără a lua ziarul.

În declaraţia dată în faza de urmărire penală la data de 12.05.2015 (filele 301-302 dosar de urmărire penală) partea vătămată CV a arătat: „Li se făcea milă când vedeau cum arătam.(...) Adunam cam 50 euro pe zi. Îmi era foame dar nu îndrăzneam din banii adunaţi să îmi iau ceva de mâncare deoarece M dădea ture pe la toate magazinele unde avea oameni lăsaţi şi îmi era teamă că mă prinde dacă cheltui bani pentru mâncare.(...) Seara când ajungeam acasă M îmi lua toţi banii, mă căuta în buzunare să vadă dacă nu ascund vreun ban. Dacă nu făceam câţi bani trebuia, mă certa iar pe alţii chiar i-a bătut. (...) Am un handicap la piciorul stând şi merg şchiop de mai mulţi ani.” Persoana vătămată a arătat că MK şi SK îi adresau cuvinte injurioase, atunci când erau nemulţumiţi de banii adunaţi. Nu a primit niciun ban din cei primiţi ca urmare a prestării cerşetoriei şi a apreciat că a câştigat aproximativ 2000 de euro într-o perioadă de 3 luni.

Partea vătămată a arătat că pentru KM sr. şi KS „vindeau” ziare şi: fraţii gemeni O, ST, GG, OC, NMA. Pentru KA „vindea” ziare Catrenţia.

La data de 06 octombrie 2016 a fost reaudiată partea vătămată CV care a declarat că-şi menţine declaraţiile date anterior în cauză şi a arătat că, în urmă cu aproximativ două-trei luni, a fost contactat telefonic (pe telefonul unei cunoştinţe, SIS) de către KM care l-a certat şi l-a acuzat că vrea să-l bage la puşcărie. Inculpatul l-a întrebat cine l-a dus la Braşov şi l-a avertizat că va veni acasă în România.

În faza cercetării judecătoreşti partea vătămată şi-a menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală şi a relatat (fila 140 vol. I dosar instanţă) că era dus de inculpatul KM în parcările magazinelor la ora 6,00 dimineaţa şi ajungea acasă în jurul orei 18,30. Atunci când nu erau deschise magazinele partea vătămată a susţinut că era pusă să măture în curtea blocului. CV a negat că s-ar fi înţeles cu inculpatul K să îl ajute la încărcat-descărcat marfă şi la căutat de biciclete, arătând că starea de sănătate nu îi permite să desfăşoare muncă fizică.

Inculpatul KM senior a arătat că s-a înţeles cu partea vătămată să îl aducă în Germania pentru a îl ajuta la unelte şi la strâns de biciclete pe care urma să le aducă în ţară şi să le vândă, dar când a ajuns în Germania a constatat că partea vătămată nu este aptă de muncă fizică având probleme cu picioarele, că nu putea să meargă mai mult de 200-300 metri, motiv pentru care nu l-a mai luat la activităţile de strâns unelte şi biciclete şi i-a găsit de muncă cerându-i să măture în curtea imobilului în schimbul sumelor strânse de la ceilalţi locatari în acest scop: câte 1-2 euro de apartament.

Instanţa constată că susţinerile inculpatului sunt în contradicţie cu materialul probator administrat. Starea de sănătate a părţii vătămate este observabilă fără a fi nevoie de înscrisuri medicale sau de alte demonstraţii, astfel încât susţinerea inculpatului în sensul că ar fi observat numai în Germania că CV nu este apt de muncă este neverosimilă, cu atât mai mult cu cât inculpatul şi partea vătămată erau cunoştinţe vechi. Este evident că inculpatul KM a profitat de stare de sănătate precară a părţii vătămate apreciind că înfăţişarea sa ar stârni sentimente de compasiune cetăţenilor germani, fapt ce ar favoriza obţinerea unor sume suplimentare din aşa zisa activitate de vânzare a ziarelor.

Declaraţia martorului AF (fila 37 vol. II dosar instanţă) care a arătat că partea vătămată CV făcea curăţenie în curtea imobilului, fiind plătit din cei doi euro de apartament pe care inculpatul KM îi strângea de la ceilalţi locatari şi că C îl ajuta la KM la strâns de fier vechi, va fi înlăturată ca vădit nesinceră martorul declarând aspecte pe care nici inculpatul K nu le-a confirmat (relativ la ajutorul dat de C la strâns de fier vechi de pe străzi) şi care sunt în contradicţie nu doar cu susţinerile părţii vătămate şi a celorlalţi martori dar şi cu realitatea obiectivă legată de starea de sănătate a părţii vătămate care nu îi permitea să cutreiere străzile în căutare de fier vechi. De asemenea va fi înlăturată ca nesinceră declaraţia martorului AI (fila 69 vol. III dosar instanţă) care a arătat că CV făcea curăţenie în curtea imobilului şi nu vindea ziare, KM ocupându-se să fie plătit de ceilalţi locatari, întrucât AI se află în legătură de rudenie cu membrii familiei K şi susţinerile acestuia vizând acţiunile umanitare desfăşurate de inculpatul KM (activitatea depusă pentru întocmirea actelor de identitate, transportul în Germania, cazarea şi preocuparea pentru a-i găsi de lucru şi pentru a strânge bani din care să fie plătită partea vătămată) sunt neverosimile. Din declaraţiile martorului SN (fila 106 vol. III dosar instanţă) instanţa reţine că martorul s-a întâlnit cu CV în timp ce vindea ziare în faţa magazinelor; faptul că partea vătămată C vindea ziare rezultă şi din declaraţia martorului DD, care a admis că cele susţinute în faza de urmărire penală vizându-l pe CV, sunt aspecte ce corespund realităţii. În faza de urmărire penală martorul a arătat că CV vindea ziare pentru KM senior (fila 117 verso vol. II dosar de urmărire penală). De asemenea martora CCE, care a arătat în declaraţia dată în faza cercetării judecătoreşti că cele declarate în faţa organelor de cercetare penală corespund adevărului, a precizat în declaraţia dată în calitate de parte vătămată în dosarul de urmărire penală nr. 94D/P/2015 (filele 40-43 vol. II dosar de urmărire penală) că „CV a lucrat pentru M Bătrânul”.

În faza de urmărire penală persoanei vătămate i s-a făcut un raport privind situaţia socio-familială de către Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane, din care au reieşit următoarele: CV provine dintr-o familie legal constituită, cu patru copii. Din cauza situaţiei materiale precare, de la vârsta de 6 ani şi până la vârsta de 14 ani a fost instituţionalizat. Anterior traficului nu avea domiciliu şi locuia într-o baracă. În prezent obţine venituri ca îngrijitor de animale, fără a avea un domiciliu stabil.

Victima a suferit în perioada traficului abuz emoţional şi privare de hrană corespunzătoare. Vulnerabilitatea victimei, reprezentată de: nivelul scăzut de şcolarizare, lipsa suportului familial, reţea de suport social deficitară, incapacitatea satisfacerii nevoilor bazale (hrană, locuinţă, îmbrăcăminte) au constituit factori favorizanţi pentru racolarea în vederea exploatării prin cerşetorie.

În concluzie CV a fost racolat de inculpatul KM prin inducere în eroare cu privire la activitatea pe care urma să o desfăşoare şi veniturile care i s-ar fi cuvenit din activitatea prestată în Germania, a fost transportat şi cazat în Germania şi exploatat prin supunere la cerşetorie şi deposedarea în fiecare seară de toţi banii obţinuţi pe parcursul zilei, partea vătămată fiind în permanentă stare de temere creată şi întreţinută prin certuri şi ameninţări implicite (partea vătămată ştia că alte persoane exploatate de membrii familiei K sunt bătute dacă ascund bani sau nu obţin bani suficienţi).

Cu privire la acţiunile inculpatului KM senior de recrutare şi exploatare a părţii vătămate GG instanţa reţine următoarele:

În rechizitoriu se reţine că în cursul anului 2010, partea vătămată GG a fost recrutată de KM senior şi de KS care i-au propus să-l ducă în Germania „la vândut ziare”, urmând să-i asigure masa, cazarea, transportul şi să-i plătească suma de 300 euro/lună. A fost transportat la Duisburg de KM senior, în aceeaşi maşină aflându-se şi K Maria şi fiica acestora KAM. A doua zi a fost trezit la 6 dimineaţa, i s-a spus că trebuie să vândă 10 ziare pe zi, iar dacă nu va reuşi să facă acest lucru va fi bătut. În declaraţia dată în faza de urmărire penală (filele 304-306 vol. I dosar de urmărire penală) partea vătămată arată: „M venea şi mă controla o dată pe la mijlocul zilei şi seara când ne întorceam acasă. De fiecare dată mă controla în buzunare şi îmi lua toţi banii. M m-a bătut de două ori: o dată pentru că nu am vândut destule ziare şi a doua oară pentru că am ascuns din bani. Lucram în fiecare zi de la 8 dimineaţa până seara la 19, dar nu pot preciza câţi bani făceam în fiecare zi, deoarece nu cunosc banii şi nu ştiu cât reprezintă fiecare monedă, dar îmi reproşau de fiecare dată că nu am făcut destui bani cât îmi cereau.” De la KM a reţinut că a stat în Germania 6 luni, timp în care a primit o singură dată 2 euro pentru ţigări. La final, KM i-a dat tatălui său doar 90 de euro, drept plată pentru „munca” prestată.

Persoana vătămată a arătat că alături de el, pentru KM senior „au lucrat” şi: I şi AV. Pentru KP „lucrau”: Samoilă Nicolae, CG, AV şi HG.

Inculpatul KM senior a arătat în declaraţia dată în faţa instanţei că îl cunoaşte pe tatăl părţii vătămate şi că acesta l-a rugat să îl ducă că muncă în Germania pe fiul său, GG, pentru a-l ajuta în activitatea de strângere a bicicletelor abandonate şi a uneltelor. Inculpatul a fost de acord şi i-a dat tatălui părţii vătămate 90 euro, iar cu partea vătămată s-a înţeles să îl plătească cu 150 euro pe lună, să îi asigure cazarea, masa şi ţigări. Inculpatul a arătat că partea vătămată l-a ajutat în activitatea de strângere a bicicletelor şi a uneltelor abandonate şi că în perioadele în care inculpatul revenea în ţară, (cel mult trei săptămâni în intervalul de trei luni petrecut de partea vătămată în Germania) partea vătămată vindea ziare, şi la solicitarea părţi vătămate, inculpatul îi procura ziarele pe care le vindea. Inculpatul a arătat că nu a luat de la inculpat nicio sumă de bani.

În declaraţia dată în faţa instanţei partea vătămată GG a confirmat susţinerile făcute în faza de urmărire penală (filele 136-137 vol. I dosar instanţă), arătând că inculpatul s-a înţeles cu tatăl său să îl ia la muncă în Germania, că a vândut ziare pentru inculpat timp de 6 luni, în fiecare zi de luni până sâmbătă, de la ora 08,00 până în jurul orei 20,00 fiind cazat la inculpatul KM, care îi asigura şi mâncarea şi că era deposedat în fiecare seară de toţi banii obţinuţi pe parcursul zilei, (în medie 50 euro zilnic), fiind controlat în buzunare. Partea vătămată a relatat şi că a fost bătut de două ori, o dată pentru că a ascuns bani şi o dată pentru că nu a adus suficienţi bani în ziua respectivă şi a confirmat faptul că inculpatul i-a dat tatălui său o sumă de bani, dar nu a putut preciza ce sumă, arătând că personal nu a primit de la inculpat bani.

Martora CCE a arătat în declaraţia dată în faţa instanţei (fila 83 vol. II dosar instanţă) că îşi menţine declaraţia dată în faţa organelor de cercetare penală, că nu reţine toate detaliile relatate anterior din cauza timpului scurs de la evenimentele care prezintă interes în cauză. În faza de urmărire penală (filele 40-45 vol. II dosar de urmărire penală) a arătat că GG a lucrat pentru M bătrânul.

Persoanei vătămate i s-a făcut un raport privind situaţia socio-familială de către Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane, din care au reieşit următoarele: GG provine dintr-o familie legal constituită, cu 12 copii. Părinţii acestuia au decedat şi în prezent locuieşte cu o soră. Beneficiază de indemnizaţie pentru persoană cu handicap de gradul II şi de hrană la Cantina de Ajutor Social din Făgăraş. Locuinţa sa este închiriată, compusă din două camere fără dependinţe, neracordată la reţeaua de apă şi gaz metan. Victima suferă de deficienţă mintală.

GG a suferit în perioada traficului abuz emoţional şi fizic. Vulnerabilitatea victimei, reprezentată de: lipsa şcolarizării, naivitatea cauzată de deficienţa mintală, reţea de suport social deficitară şi situaţia materială precară, au constituit factori favorizanţi pentru racolarea în vederea exploatării.

În concluzie instanţa reţine că GG a fost recrutat de inculpatul KM prin inducere în eroare cu privire la activitatea pe care urma să o desfăşoare, la sumele pe care urma să le obţină şi la condiţiile de cazare şi masă, dar şi prin oferirea de bani tatălui părţii vătămate, care avea autoritatea asupra sa, că a asigurat transportul şi cazarea părţii vătămate pe care a exploatat-o timp de 6 luni, obligând-o să realizeze activitatea de cerşetorie mascată în fiecare zi lucrătoare de dimineaţa de la ora 08,00 până seara în jurul orelor 20,00 - 21,00 şi deposedând-o la sfârşitul zilei de toate veniturile obţinute. Partea vătămată era transportată zilnic în parcările din faţa magazinelor alimentare, îi erau puse la dispoziţie ziarele pe care urma să le ofere spre vânzare, era periodic verificată dacă desfăşoară efectiv activitatea impusă şi spre seară era readusă la locuinţa inculpatului, unde era controlată pentru a nu ascunde banii obţinuţi şi i se luau toate sumele deţinute. Au existat împrejurări în care partea vătămată a fost ameninţată sau certată, reproşându-i-se că a adus prea puţini bani şi partea vătămată a resimţit o stare de temere faţă de inculpat, apreciind că acesta avea controlul total asupra sa în condiţiile în care partea vătămată nu vorbea limba germană, suferă de deficienţă mintală.

Cu privire la acţiunile inculpatului KM senior de racolare şi transportare a părţii vătămate CG instanţa reţine următoarele:

În rechizitoriu se arată că în cursul lunii noiembrie 2009 persoana vătămată CG a fost racolată de către KM senior care i-a propus să meargă la vândut de ziare în Germania pentru fiul său KP – „P”. L-a asigurat că va primi masă, cazare şi 150 euro/lună. A fost transportat la Duisburg de către KM şi cazat într-o cameră cu KB şi soţia acestuia. În fiecare dimineaţă primea 20 de ziare pe care trebuia să vândă cu 2 euro/bucata şi era dus în parcările marilor magazine fie de KM sr., fie de „P”, fie de B. „Seara când ajungeam acasă îi dădeam toţi banii lui „P”. O lună am lucrat pentru „P” care mi-a dat 150 euro cum fusese înţelegerea. Am lucrat în Germania în total 11 luni până în octombrie 2010.” KP i-a plătit doar 100 de euro din totalul sumei de aproximativ 15.000 euro cât apreciază că a câştigat din cerşetorie.”Nu am mai insistat cu banii deoarece mi-e frică de ei. Am auzit că au făcut scandal şi au bătut oameni că au ascuns bani de ei.”

Persoanei vătămate i s-a făcut un raport privind situaţia socio-familială de către Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane, din care au reieşit următoarele: CG provine dintr-o relaţie stabilă de concubinaj; are 4 fraţi. Este divorţat şi nu are copii, locuind singur într-o locuinţă închiriată, reprezentată de o cameră cu dependinţe. Veniturile şi le obţine din munca cu ziua.

Vulnerabilitatea victimei, reprezentată de: nivelul scăzut de şcolarizare, reţea de suport social deficitară având în vedere că a săvârşit o pedeapsă privativă de libertate şi situaţia materială precară, au constituit factori favorizanţi pentru racolarea în vederea exploatării prin cerşetorie.

În declaraţia dată în faţa instanţei CG a arătat că nu a discutat cu KM senior despre plecarea în Germania, că a aflat despre posibilitatea de a munci în Germania la vândut ziare de la KP zis „P”, fiul inculpatului KM, că transportul până în Germania i-a fost asigurat de un alt fiu al inculpatului şi că promisiunile care i-au fost făcute înainte de a pleca din ţară – privind transportul, asigurarea cazării, a hranei şi suma de bani care urma să îi revină lunar (150 euro)- au fost respectate. CG a arătat că nu se consideră exploatat, că nu a fost păcălit şi nici transportat de inculpatul KM. Nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Inculpatul KM senior a arătat în declaraţia dată în faţa instanţei că nu are nicio implicare în recrutarea părţii vătămate CG şi că este posibil să îi fi asigurat transportul până în Germania contra cost, dar având în vedere faptul că a transportat contra cost un număr mare de persoane din România în Germania nu îşi aminteşte nimic în legătură cu un eventual transport privind această persoană.

Instanţa constată că nu există probe din care să rezulte vreo implicare a inculpatului KM senior în recrutarea sau transportul până în Germania a părţii vătămate CG, iar declaraţia dată de partea vătămată în faza de urmărire penală, - în care a arătat că a fost abordat de M „bătrânul” care i-a propus să vândă ziare pentru fiul său „P” şi a fost dus în Germania cu un microbuz condus de KM - retractată în faţa instanţei, nu este suficientă pentru a contura starea de fapt reţinută în rechizitoriu privind racolarea şi transportul acestei părţi vătămate de către inculpatul KM. În orice caz partea vătămată este o persoană majoră, are discernământ, şi lipsesc dovezile privind îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 12 al. 1 din L 678/2001 pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii de trafic de persoane în modalitatea în care această infracţiune era prevăzută de lege la data comiterii faptei: comiterea faptei prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane.

 Cu privire la acţiunile inculpatului KM senior de racolare şi transportare a părţii vătămate OS instanţa reţine următoarele:

În rechizitoriu se reţine că în cursul anului 2011, persoana vătămată OSN l-a abordat pe KM din dorinţa de a câştiga bani. A fost transportată în Germania, iniţial la Ulm de către acesta, cazat şi predat lui „P”. Iniţial a cerşit din uşă în uşă având asupra sa nişte cartoane date de către „P” „pe care mi-a spus cineva ce scria: pe unul că sunt amărât şi nu am casă iar pe cel de-al doilea, pe care era şi o poză cu un copil, că trebuie să adun bani pentru un transplant.” Înţelegerea iniţială a fost ca, în contul transportului, să-i plătească lui KP 100 de euro. După ce a efectuat această plată „P” a continuat să-i ceară bani: „Seara când ajungeam acasă, îmi lua toţi banii. Nu-i puteam ascunde de el deoarece mă căuta în buzunare şi prin cameră. Zilnic cineva din familia lor rămânea în cameră şi verifica să nu ascundem bani.” Persoana vătămată a arătat că a cerşit aproximativ 6 luni pentru „P” şi că a obţinut astfel 700 euro/lună. ulterior, s-au mutat cu toţii la Duisburg. Aici a fost pus „să vândă” ziare: „Nemţii nu cumpărau ziare dar dădeau bani.” Stătea în faţa marilor magazine cu ziarele într-o mână şi cu un pahar în cealaltă. Ca şi la Ulm, toţi banii pe care îi obţinea ajungeau la „P”. În ziua de Paşti a fost agresat de către KP întrucât i-a cerut 30 de euro iar persoana vătămată nu a avut să-i dea. Din cauza loviturilor foarte puternice, OS a ajuns într-o stare foarte gravă şi, de teamă să nu moară la el, KP l-a trimis cu trenul la sora sa, OC care se afla la Koln. A fost internat în spital şi a stat cu perfuzii timp de 10 zile, fiind repatriat cu ajutorul Crucii Roşii. „Toţi oamenii care au fost duşi în Germania de familia K sunt oameni ai străzii, mai toţi fără adăpost, mănâncă la cantina săracilor din Făgăraş şi mulţi au probleme fizice şi psihice mari.”

Persoana vătămată a declarat că în Germania, la Duisburg „lucrau” şi: RR pentru „P”; AI, ST, NMA şi fiul său „B”, GG, AV pentru KM sr,; SN, SN, OA şi fraţii săi pentru „P”; II pentru KM jr.; HG şi CI pentru KA.

Persoanei vătămate i s-a făcut un raport privind situaţia socio-familială de către Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane, din care au reieşit următoarele: OSN provine dintr-o relaţie stabilă de concubinaj; mai are şapte fraţi. Are doi copii şi în prezent este despărţit în fapt de soţie. Locuieşte singur într-o locuinţă închiriată, reprezentată de o cameră fără dependinţe; camera nu este racordată la reţeaua de curent electric, gaz metan sau apă. Nu are loc de muncă. La data identificării victima era reintegrată social şi era internată în Spitalul de Pneumofiziologie – Stejăriş.

Victima a suferit pe perioada traficului abuz emoţional şi fizic, necesitând spitalizare anterior revenirii în ţară. Vulnerabilitatea victimei, reprezentată de: nivelul scăzut de şcolarizare şi situaţia materială precară, au constituit factori favorizanţi pentru racolarea în vederea exploatării prin cerşetorie.

În declaraţia dată în faţa instanţei (filele 173 – 174 vol. I dosar instanţă) partea vătămată a arătat că el a fost cel care l-a abordat pe KM rugându-l timp de trei săptămâni să îl transporte în Germania, inculpatul fiind de acord în final să îl transporte pe datorie.

Inculpatul KM a admis că i-a transportat în Germania pe membrii familiei O, printre care şi partea vătămată OSN, pe datorie, la cererea acestora, dar a negat orice alte activităţi legate de această parte vătămată.

Nu există nicio probă care să ateste existenţa unor manopere de inducere în eroare a părţii vătămate de către inculpatul KM sau care să ateste vreo formă de participare a acestui inculpat la eventuale activităţi desfăşurate de alte persoane în vederea exploatării părţii vătămate OSN (există indicii că această parte vătămată ar fi fost exploatată de unul dintre fiii inculpatului KM, deşi în declaraţia dată în faţa instanţei partea vătămată neagă acest lucru, însă nu există probe privind o eventuală formă de participaţie a inculpatului KM senior la activităţi care să reprezinte elementul material al infracţiunii de trafic de persoane). Probele nu relevă faptul că inculpatul KM ar fi cunoscut sau ar fi sprijinit sub orice formă exercitarea de violenţe de către fiul său împotriva părţii vătămate, în scopul exploatării, iar transportul acesteia spre Germania, pe datorie, în condiţiile în care partea vătămată majoră şi având discernământ a fost cea care l-a abordat şi l-a rugat să îi asigure transportul nu poate fi calificată ca respectând condiţiile prevăzute de art. 12 al. 1 din L 678/2001 ( prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane).

Cu privire la acţiunile inculpatului KM senior de racolare şi transportare a părţii vătămate CI instanţa reţine următoarele:

În rechizitoriu se arată că în vara anului 2011, persoana vătămată CI a fost racolată de către KM senior, care a asigurat-o că va primi 150 euro/lună din vândut ziare; KM senior i-a făcut paşaport şi i-a plătit avionul până la Duisburg. Aici i s-a spus că urma să lucreze pentru KAM. În fiecare dimineaţă primea 10 ziare de la KB sau KM sr. şi era dus de către Anita ori RF în parcările marilor magazine unde trebuia să le vândă cu 1,95 euro/bucata. Nemţii nu luau ziarele dar îi dădeau minim 2 euro fiecare. Ri-a spus că avea dreptul la 2 euro pe zi din care să-şi cumpere mâncare. Astfel a obţinut aproximativ 50 euro/zi. „Seara când ajungeam acasă scoteam toţi banii produşi din buzunare, le întorceam pe dos apoi Florin număra banii şi îi dădea Anitei. (...) De două ori m-a controlat să vadă dacă ascund bani şi m-a pus să bat din picioare să audă dacă sună ceva. M-am descălţat şi i-am arătat pantofii. (...) Magazinele erau la mare distanţă de oraş şi nu puteam pleca de acolo că nu aveam cu ce.” Banii obţinuţi din ziare erau strânşi de KM senior în fiecare seară.

După o lună de zile s-a întors acasă, primind 150 de euro de la Rogaciovschi, fără ştirea celorlalţi membri ai familiei, deşi produsese pentru ei aproximativ 1500 euro. A mai plecat o dată în Germania, „lucrând” alte 3 luni pentru A şi F în aceleaşi condiţii şi producând aproximativ 5000 de euro, din care a primit 450 de euro. Persoana vătămată a arătat în declaraţia dată în faza de urmărire penală că în Germania „lucrau” şi: AV pentru KM senior; GG; gemenii D, KA, SN pentru „P”; CV; SV, fiica sa naturală, pentru GI – „B din Sibiu”; RR; SN, HG, BEA pentru „P”.

Persoanei vătămate i s-a făcut un raport privind situaţia socio-familială de către Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane, din care au reieşit următoarele: în perioada în care a fost racolat locuia într-o comunitate de etnie rromă, având o situaţie materială precară. Este o persoană fără venituri, uşor de racolat, aflată în căutarea unui loc de muncă. Are vârsta de 65 de ani, are antecedente penale (infracţiuni de furt, viol şi tâlhărie) şi are adicţie de alcool. În prezent se află într-o relaţie de concubinaj şi are doi copii dintr-o relaţie anterioară, însă se întreţine exclusiv din pensia concubinei.

În declaraţia dată în faţa instanţei partea vătămată CI a arătat că el a fost cel care l-a abordat prima dată pe KM, şi că acesta din urmă i-a propus să meargă în Germania la vândut ziare, urmând să îi asigure transportul, să fie cazat la fiica sa A, care trebuie să îi asigure şi hrana şi să primească 150 euro lunar. Partea vătămată a arătat că au fost respectate toate promisiunile făcute de inculpat, că nu se consideră exploatat şi că a fost de mai multe ori în Germania la vândut ziare, locuind de fiecare dată la AK. Nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul KM a arătat că partea vătămată C l-a abordat şi l-a rugat să îl transporte în Germania, spunându-i că s-a înţeles cu ginerele său RF (soţul fiicei sale KA) să îl găzduiască , dar i-a spus că nu îl poate duce în Germania decât peste două săptămâni. Partea vătămată nu a vrut să aştepte şi i-a cerut împrumut 150 euro pentru a se deplasa cu avionul; inculpatul i-a acordat împrumutul, partea vătămată şi-a cumpărat bilet de avion şi i-a restituit ulterior banii împrumutaţi.

Nu există probe din care să rezulte că inculpatul KM l-ar fi indus în eroare pe CI, că l-ar fi racolat în vederea exploatării sau ar fi efectuat acţiuni ce intră în elementul material al infracţiunii de trafic de persoane.

Indiferent dacă inculpatul l-a transportat pe CI în Germania, sau doar i-a împrumutat suma de bani cu care acesta şi-a cumpărat biletul de avion, în condiţiile în care iniţiativa contactării inculpatului a aparţinut părţii vătămate, instanţa constată că nu există probe din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor ataşate elementului material al laturii obiective: partea vătămată nu a invocat şi probele nu au relevat existenţa de ameninţări, violenţe, răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de autoritate, etc. Împrejurarea că partea vătămată este vulnerabilă din cauza condiţiilor sociale şi economice nu i-a diminuat discernământul şi nu i-a răpit posibilitatea de a-şi exprima voinţa. Poziţia exprimată de partea vătămată în sensul că nu s-a considerat exploatată şi nici indusă în eroare este confirmată de împrejurarea că a revenit în Germania pentru a trăi în aceleaşi condiţii, în mai multe împrejurări şi după ce a revenit prima dată în ţară şi a experimentat condiţiile de cazare, masă, împărţire a banilor obţinuţi cu KA şi RF.

Cu privire la acţiunile inculpatului KM senior de racolare şi transportare a părţii vătămate AC instanţa reţine următoarele:

În rechizitoriu se reţine că în cursul anului 2010, persoana vătămată AC l-a abordat pe KM senior din dorinţa de a face bani, întrucât auzise că duce oameni la vândut de ziare în Germania. Acesta i-a promis 150 euro/lună, masa şi cazarea asigurate şi l-a transportat la Duisburg împreună cu KS. KM senior i-a spus că urma să lucreze pentru fiica sa A şi concubinul acesteia, RF. „F mi-a explicat ce trebuia să fac, adică să ofer spre vânzare ziare fără să cer vreun ban şi oamenii îmi vor da 1-2 euro, fără să ia ziarul. M-a învăţat să spun „bună dimineaţa” şi „mulţumesc” în germană.” În fiecare dimineaţă primea 10-15 ziare de la M senior şi era transportat de către F la un magazin „Metro” situat lână autostradă, astfel că nu avea cum să plece. „Din banii pe care mi-i dădeau oamenii nu îndrăzneam să cheltui vreun euro pentru mine deoarece nu am vrut să-i fur sau să-i mint pe A şi F să ajung să mă cert cu ei. Îmi mai dădeau de milă oamenii câte ceva de mâncare. O vânzătoare de la magazin îmi dădea câte un suc sau o cafea.” În această modalitate a câştigat aproximativ 50 euro/zi şi în total 1500 euro, din care a primit 100 de euro.

Persoana vătămată a arătat că în Germania „lucrau” şi: CI pentru KA şi RF; OSN pentru „P” – care l-a bătut foarte tare „a intrat în comă şi a avut nevoie de transfuzie de sânge”, tot pentru el şi BEA; OC; AI pentru KB; HG, SV, DC pentru „B din Sibiu”; SN, SN, KA, PAC pentru „P”; CV pentru KM sr.; OII, NMA, OA şi OF pentru KM jr.

„Cam toţi (...) au avut făcute carduri pe numele lor şi cei din familia K au cumpărat diferite produse: plasme, ţigări, haine scumpe pe care le revindeau în ţară sau le păstrau ei.”

Persoanei vătămate i s-a făcut un raport privind situaţia socio-familială de către Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane, din care au reieşit următoarele: AC provine dintr-o relaţie stabilă de concubinaj. Este căsătorit şi are doi copii, unul nefiind recunoscut, pe care îi îngrijeşte împreună cu mama sa, soţia fiind plecată în străinătate. Veniturile familie sunt constituite din pensia mamei, alocaţiile copiilor şi alte venituri obţinute din munca cu ziua. Locuinţa este compusă din două camere, beneficiază de curent electric iar încălzirea se face cu lemne.

Vulnerabilitatea victimei, reprezentată de: nivelul scăzut de şcolarizare şi situaţia materială precară, cu constituit factori favorizanţi pentru racolarea în vederea exploatării.

Inculpatul KM a negat orice activitate de recrutare a acestei părţi vătămate. A arătat că nu îşi aminteşte să îl fi transportat în Germania şi că în perioada în care el se afla în Germania partea vătămată AC nu a locuit la fiica sa. A arătat că ştie că în perioada în care el se afla în România AC a locuit la fiica sa timp de două săptămâni.

Partea vătămată AC nu a putu fi audiată în faza cercetării judecătoreşti fiind plecată în ţară (partea vătămată a fost citată în repetate rânduri cu mandate de aducere, însă de fiecare dată au fost întocmite procese verbale din care rezulta motivul imposibilităţii executării acestora: lipsa de la domiciliu, cu precizarea că din informaţiile obţinute de agenţii de poliţie rezultă că este plecată din ţară).

Din analiza declaraţiei date în faza de urmărire penală de partea vătămată instanţa reţine că partea vătămată a fost cea care l-a abordat pe inculpatul KM cerându-i să o transporte în Germania şi că aplecat din ţară cu o maşină a unuia dintre fii inculpatului (KS, zis „P”), condusă alternativ de inculpat şi fiul său. Partea vătămată nu a invocat nicio acţiune de inducere în eroare, a relatat că primit suma de bani convenită înainte de plecarea din ţară pentru munca prestată, a locuit la KA şi la R Florin, care i-au asigurat cazarea şi masa de seară şi i-au dat banii promişi, şi s-a întors în ţară după o lună pentru că i-a născut soţia.

Nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul K ar fi desfăşurat vreo activitate care să se încadreze în elementul material al laturi obiective a infracţiunii de trafic de persoane: nu se poate stabili cu certitudine dacă inculpatul KM l-a transportat pe AC în Germania, în condiţiile în care singurele probe care pot fi analizate sunt declaraţiile inculpatului şi ale părţii vătămate şi acestea sunt contradictorii; nicio probă nu demostrează că ar fi existat acţiuni de recrutare în condiţiile în care partea vătămată a fost cea care l-a abordat pe inculpat, după ce anterior aflase de alte persoane din cartier despre activitatea desfăşurată în Germani de membrii familiei K; inculpatul KM nu i-a asigurat primirea sau cazarea, şi chiar dacă partea vătămată a arătat în declaraţia dată în faza de urmărire penală că i-ar fi furnizat ziarele pe care le vindea în parcările din faţa magazinelor nu există nici un element probator din care să rezulte că ar fi existat ameninţări – explicite sau implicite - , violenţe verbale sau fizice exercitate de inculpat sau de fiica acestuia şi concubinul ei, sau alte forme de constrângere; nu se pune problema de răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane. Partea vătămată este o persoană matură, cu discernământ, care pare a fi acţionat în deplină cunoştinţă de cauză asumându-şi faptul că RF şi KA obţin sume de bani necuvenite din activitatea pe care o desfăşura.

În drept

Întrucât de la data la care se reţine a fi fost comise faptele şi până în prezent au intervenit modificări legislative în ceea ce priveşte dreptul material aplicabil instanţa este obligată să stabilească legea penală mai favorabilă.

Procurorul a susţinut că este mai favorabilă legea penală nouă şi a solicitat schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptei comise de KM din infracţiunea prevăzută de art. 12 al. 1, al. 2 lit. a din L 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal 1969 în art. 210 al. 1 lit. a, b, teza a doua Cod penal cu aplicarea art. 35 Cod penal (6 acte materiale) şi cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal şi art. 5 Cod penal.

Potrivit art. 12 al. 1, al. 2 lit. a din L 678/2001:

(1) Constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

 (2) Traficul de persoane săvârşit în una dintre următoarele împrejurări:

 a) de două sau mai multe persoane împreună;

Potrivit art. 210 al. 1 lit. a, lit. b Cod penal

(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârşită:

 a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;

 b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane;

Raportat la elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în reglementările succesive instanţa constată că legea mai favorabilă în situaţia concretă a inculpatului este cea veche, condiţiile ataşate elementului material al laturii obiective în noua reglementare fiind mai aspre pentru inculpat (oferă o protecţie mai mare victimei, prin posibilitatea ca infracţiunea să fie comisă profitând de starea de vădită vulnerabilitate a victimei).

Astfel latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 12 al. 1 lit. a, al. 2 din L 678/2001 constă în recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, elementele materiale ale laturii obiective trebuind să se realizeze în condiţiile prevăzute alternativ de textul de lege, respectiv prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane.

În urma analizei situaţiei de fapt legată de fiecare parte vătămată instanţa a constatat că acţiunile inculpatului KM desfăşurate în legătură cu părţile vătămate CG, OSN, CI, AC nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 12 al. 1 din L 678/2001.

Rapoartele întocmite de Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane privind situaţia socio-familială a părţilor vătămate relevă o stare de vădită vulnerabilitate care a favorizat exploatarea acestora, însă comiterea faptei profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei nu era incriminată la nivelul anilor 2009 – 2012 şi dificultăţile materiale şi mediul defavorizat din care provin părţile vătămate nu pot fi interpretate ca având consecinţa abolirii discernământului acestora, a aflării acestora în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa sau de a se apăra. Nu există probe legate de aceste părţi vătămate că inculpatul ar fi recurs la ameninţări, violenţe, răpire, constrângere de orice fel, fraudă sau înşelăciune, abuz de autoritate sau că ar fi dat sau primit bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanelor care au autoritate asupra persoanelor vătămate.

Prin urmare legea veche este mai favorabilă acestui inculpat.

În ceea ce priveşte, însă, situaţia părţilor vătămate CV şi GG instanţa constată că acţiunile inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în reglementarea prevăzută de art. 12 al. 1 din L 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal 1969 şi aplicarea art. 5 Cod penal.

Astfel, în cazul părţii vătămate CV elementul material al laturii obiective constă în:

- recrutarea prin inducerea în eroare cu privire la conţinutul concret al activităţii pe care partea vătămată urma să o desfăşoare, părţii vătămate spunându-i-se că va vinde ziare, când în realitate era determinată să desfăşoare o activitate de cerşetorie mascată, cu privire la sumele de bani pe care partea vătămată urma să le primească, în scopul exploatării,

- transportarea şi cazarea părţii vătămate, în scopul exploatării, în condiţii de violenţă verbală (îl certa dacă nu obţinea sumele de bani estimate) şi ameninţare implicită (cunoscând situaţia altor părţi vătămate CV se temea de inculpat şi handicapul fizic îl punea în imposibilitate de a se apăra).

În cazul părţii vătămate GG elementul material al laturii obiective constă în:

- recrutarea prin inducerea în eroare cu privire la condiţiile de trai, plata ce i s-ar fi cuvenit pentru activitatea prestată şi conţinutul concret al acestei activităţi, în scopul exploatării, şi prin darea, unei sume de bani tatălui părţii vătămate care avea autoritate asupra acesteia pentru obţinerea consimţământului părţii vătămate, care suferă de deficienţă mintală şi este încadrat în gradul II de handicap.

- transportul şi cazarea în vederea exploatării prin ameninţare (dacă nu va reuşi să „vândă” 10 ziare va fi bătut).

Exploatarea părţilor vătămate se realiza prin supunerea acestora activităţii de cerşetorie mascată prin aparenţa de a vinde ziare, de la primele ore ale dimineţii până la lăsarea întunericului şi respectiv activităţii de efectuare a curăţeniei în curtea imobilului unde locuiau, în cazul inculpatului CV, prin supravegherea părţilor vătămate pe parcursul zilei pentru a se asigura să desfăşoară efectiv activitatea impusă şi deposedarea, în fiecare seară, de toţi banii astfel obţinuţi pe parcursul zilei.

Instanţa constată că nu sunt incidente prevederile art. 12 al. 2 lit. a din L 678/2001 întrucât nu există probe că la săvârşirea faptelor legate de cele două părţi vătămate în legătură cu care s-a reţinut îndeplinirea elementelor constitutive ale infracţiunii inculpatul ar fi beneficiat de sprijinul altor persoane, inclusiv membri ai familiei sale. Împrejurarea că în acelaşi imobil în care erau cazate persoanele vătămate locuia şi soţia inculpatului nu poate fi reţinută ca o contribuţie a acesteia la comiterea faptei de către inculpat.

Faţă de cele expuse, în baza art. 386 Cod procedură penală se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul KM din infracţiunea de „trafic de persoane”, prev. de art.12 alin.1 şi alin.2 lit. a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal de la 1969 (6 acte materiale) şi art.5 din Codul penal în infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal de la 1969 (2 acte materiale) şi art.5 din Codul penal (persoane vătămate CV şi GG) şi infracţiunea prevăzută de art. 12 al. 1, al. 2 lit. a din L 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal 1969 (4 acte materiale) şi cu aplicarea art. 5 Cod penal (persoane vătămate CG, OS – N, CI, AC).

Va fi respinsă cererea formulată de procuror de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului KM din infracţiunea prevăzută de art. 12 al. 1 , al. 2 lit. a din L 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal 1969 (6 acte materiale) şi art. 5 Cod penal în infracţiunea prevăzută de art. 210 al. 1 lit. a, b teza a doua Cod penal cu aplicarea art. 35 Cod penal (6 acte materiale), cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal şi art. 5 Cod penal.

În baza art. 396 al. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 al. 1 lit. b teza întâi Cod procedură penală se va dispune achitarea inculpatului KM, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „trafic de persoane”, prev. de art.12 alin. 1, alin 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969 (4 acte materiale) şi art. 5 din Codul penal (persoane vătămate CG, OSN, CI, AC).

Reţinând că fapte săvârşite în legătură cu părţile vătămate CV şi GG sunt prevăzute de legea penală, sunt săvârşite cu vinovăţie sub forma intenţiei directe şi prezintă pericol social specific infracţiunii instanţa va dispune tragerea la răspundere penală a acestui inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată (persoane vătămate CV şi GG) prevăzută de art. 12 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal de la 1969 (2 acte materiale) şi art.5 din Codul penal.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului KM senior instanţa va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal 1969. Fapta are un pericol social ridicat, dedus din natura ei şi din circumstanţele în care a fost comisă: prin profitarea de starea de sănătate fizică şi respectiv psihică precară şi de vulnerabilitatea dată de nivelul de educaţie scăzut, şi situaţia materială precară a părţilor vătămate, inculpatul le-a indus în eroare şi le-a exploatat deposedându-le de veniturile obţinute în urma activităţii impuse prin ameninţări. Cu toate acestea instanţa nu poate face abstracţie de faptul că inculpatul a asigurat părţilor vătămate un nivel de trai comparabil cu cel avut anterior exploatării lor (sub aspectul condiţiilor de cazare, masă) şi nici de faptul că de la data comiterii faptei şi până în prezent a trecut o perioadă considerabilă de timp.

În ceea ce priveşte persoana inculpatului tribunalul constată că acesta are 67 de ani, este integrat familial, este diagnosticat cu carcinom pulmonar st. lob superior, suspectat de al doilea carcinom sincron dr. lob superior şi adenocarcinom in situ dr. lob inferior (filele 1-3 vol. IV dosar instanţă) şi suferă şi de alte afecţiuni: boală coronariană, status post inarct miocadric 2009, tensiune arterială,, boală de miocard hipertensivă şi hiperlipidemie (fila 11 dosar 5000/62/2016/a2). Acesta a mai fost condamnat în străinătate la o pedeapsă cu amenda pentru săvârşirea unei fapte ce aduce atingere relaţiilor privind circulaţia pe drumurile publice.

Ţinând seama de cele expuse instanţa va aplica inculpatului o pedeapsă principală echivalentă cu minimul special. I se va aplica, de asemenea, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al 1 lit. a teza a doua, lit. b, e Cod penal 1969 pe perioada de 5 ani, instanţa apreciind că natura infracţiunii comise şi caracterul repetat al implicării în activitatea infracţională îl face pe inculpat nedemn de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, dar şi de a fi tutore sau curator. Va fi aplicată şi pedeapsa accesorie a interzicerii aceloraşi drepturi, în temeiul art. 71 Cod penal 1969.

Constatând că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, că pedeapsa aplicată îndeplineşte condiţia prevăzute de art. 861 al. 1 lit. a Cod penal 1969 , şi apreciind, raportat la datele personale ale inculpatului, la vârsta şi starea sa de sănătate, că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta, şi chiar fără executarea pedepsei în regim privativ de libertate nu va mai săvârşi infracţiuni, instanţa va dispune suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 862 al. 1 cod penal.

În baza art. 71 al. 5 cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale va fi suspendată şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 863 al. 1 cod penal inculpatul va fi obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov;

 b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

 c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

 d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Nu îi va fi impusă inculpatului obligaţia de a nu depăşi limita teritorială graniţelor ţării astfel cum s-a solicitat de către parchet, întrucât inculpatul se află sub supravegherea medicală a unităţilor sanitare din Germania, unde îşi are reşedinţa, se află în plin tratament pentru boala oncologică de care suferă şi impunerea acestei obligaţii ar putea dificultăţi care să îi pună în primejdie viaţa. Deşi faptele au fost comise şi pe teritoriul Germaniei, instanţa apreciază că riscul de reiterare a comportamentului infracţional este scăzut şi justifică impunerea acestei obligaţii, care ar fi disproporţionată în raport cu scopul urmărit.

I se va atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 cod penal.

Tribunalul va constata că inculpatul a fost reţinut şi arestat la domiciliu în perioada 23.08.2016 - 22.04.2017.

În temeiul art. 404 al. 4 lit. c Cod procedură penală vor fi menţinute măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţa procurorului din data de 23.08.2016 asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpatului KM:

•un LCD marca LG, model 50PM470S, seria 301MAGP9B455 şi telecomanda aferentă;

•un LCD marca Samsung, model LE40C650L1W, seria Z6TV3SMZB00072M;

•un LCD marca Sony, model KDL – 32U3000, seria 9319701, cu telecomanda aferentă;

•o consolă audio pentru televizor marca Maxell, model MXSB-252, seria MXSB-252/25202742, cu telecomanda aferentă,

în vederea garantării executării cheltuielilor judiciare/a confiscării speciale/a reparării pagubei produse prin infracţiune.

Cu privire la KA

În rechizitoriu se arată că în perioada 2010 – 2011, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, după ce KM sr. le-a racolat prin inducere în eroare şi le-a transportat în Germania, la Duisburg, pe persoanele vătămate CI şi AC, KAM împreună cu RF le-au adăpostit şi exploatat, profitând de starea de vădită vulnerabilitate a acestora, prin punerea în stare de aservire şi obligarea la practicarea cerşetoriei, în scopul satisfacerii unor interese materiale personale.

În expunerea stării de fapt privind activitatea inculpatului KM instanţa a arătat că nu există probe din care să rezulte că părţile vătămate CI şi AC ar fi fost racolate sau transportate prin inducere în eroare.

Probele confirmă faptul că părţile vătămate au fost adăpostite de KA şi exploatate de aceasta şi concubinul ei prin deposedarea de marea parte a veniturilor obţinute prin cerşetoria mascată ca activitate de vindere de ziare, însă nu sunt îndeplinite condiţiile ataşate elementului material al laturii obiective impuse de art. 12 al. 1 din L 678/2001. Nu rezultă din probatoriul administrat că inculpata KA ar fi indus sau menţinut în eroare părţile vătămate, că le-ar fi ameninţat (ea sau concubinul ei) că ar fi exercitat violenţe de orice fel împotriva acestora, că le-ar fi constrâns în orice fel să desfăşoare activitatea în folosul său, că ar fi deţinut orice formă de autoritate asupra persoanelor vătămate sau ar fi oferit, dat, acceptat sau primit de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului părţilor vătămate. Instanţa constată că acestea din urmă nu s-au aflat în imposibilitate de a-şi exprima consimţământul sau de a se apăra, chiar dacă se aflau în vădită stare de vulnerabilitate de care inculpata a profitat. Cele două părţi vătămate erau majore, aveau discernământ, şi-au asumat desfăşurarea activităţii propuse de inculpaţi contra sumei de bani convenite cu aceştia şi au declarat că inculpaţii şi-au respectat promisiunile făcute.

Astfel cum s-a arătat şi în analiza situaţiei inculpatului KM faptele imputate acestei inculpate ar fi întrunit elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 210 al. 1 lit. a, b teza a doua Cod penal , însă nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 12 al. 1 din L 678/2001, astfel încât legea penală mai favorabilă este cea veche, cea în vigoare la data comiterii faptelor.

Pentru argumentele prezentate va fi respinsă cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptelor şi în baza art. 396 al. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 al. 1 lit. b Cod procedură penală se va dispune achitarea inculpatei.

Instanţa constată că partea vătămată CI nu s-a constituit parte civilă faţă de inculpată.

În baza art. 397 al. 5 raportat la art. 25 al. 5 Cod procedură penală acţiunea civilă formulată de partea vătămată AC (care s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală cu suma de 5000 euro daune morale) va fi lăsată nesoluţionată.

În baza art. 275 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală şi judecată în primă instanţă pentru această inculpată vor fi lăsate în sarcina statului.

 Cu privire la inculpatul GNI zis „B”

Despre acest inculpat în rechizitoriu se arată că în perioada 2010 – 2012, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a racolat prin inducere în eroare şi a transportat ori a plătit transportul în Germania, la Duisburg, a şase persoane vătămate: SV, DC, HG, GCF, VMI şi BI, pe care le-a exploatat, profitând de starea de vădită vulnerabilitate a acestora, prin punerea în stare de aservire şi obligarea la practicarea cerşetoriei, exercitând asupra lor agresiuni fizice şi verbale, în scopul satisfacerii unor interese materiale personale.

Inculpatul nu a dat declaraţii, prevalându-se de dreptul la tăcere recunoscut de art. 83 al. 1 lit. a Cod procedură penală

Cu privire la acţiunile inculpatului GNI de privind partea vătămată SV instanţa reţine următoarele:

Partea vătămată SV suferă de deficienţă mintală uşoară, însă declaraţiile acesteia sunt constante relevând aceleaşi aspecte legate de plecarea sa în Germania şi activitatea desfăşurată acolo atât în declaraţiile din faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţei. Aceasta susţine că inculpatul GN s-a prezentat la domiciliul său şi a discutat cu mama sa, obţinând acordul acesteia pentru plecarea părţii vătămate în Germania „la vândut ziare”. Deşi SV s-a opus, întrucât nu îl cunoştea pe inculpat, mama sa a obligat-o să plece împreună cu acesta, astfel cum era îmbrăcată la momentul vizitei inculpatului (partea vătămată relatează că purta şlapi în picioare deşi era frig afară şi că la destinaţie a primit o pereche de adidaşi). Din cauza problemelor psihice nu-şi aminteşte în ce perioadă a stat în Germania, probabil a fost recrutată în anul 2010; a stat acolo 2 ani, locuind în acelaşi apartament cu familia inculpatului şi alte persoane. Era dusă de GNI în fiecare dimineaţă, în jurul orei 7,00 în zona magazinelor unde era pusă să vândă ziare până la închiderea magazinelor, în jurul orelor 20,00 – 21,00 şi obţinea sume de bani variind între 5 şi 180 - 200 euro pe zi, în funcţie de anotimp şi circumstanţe. Seara era deposedată de toţi banii obţinuţi pe parcursul zilei. Partea vătămată susţine că a fost bătută de inculpat de mai multe ori şi că inculpatul aplica corecţii fizice şi altor persoane de care era nemulţumit: HG şi DC au fost bătuţi pentru că nu ar fi obţinut sume suficiente de bani. „De trei ori am luat bătaie de la „B” – G că am plecat mai repede de la locul de muncă. (...) Lucram de dimineaţă de la ora 7 până la ora 21 (...) şi seara băieţii erau puşi să fure.” A primit la sfârşitul perioadei 800 de lei. „(...) la întoarcere am primit ameninţări cu privire la perioada în care am stat în Germania, în sensul să nu mă duc să spun nimic la poliţie.”

Persoana vătămată a arătat că „lucrau” în Germania şi: SN, LRV, CAS, CMM, KA, MV, SN, DC şi DD pentru „P”; DC a lucrat la început şi pentru „B din Sibiu”; HG lucra pentru „B din Sibiu”; AV şi CV pentru KM şi KM sr.; CV, BEA şi CCE pentru „P”; CI pentru KA şi F, concubinul acesteia.

Partea vătămată SV a mai arătat că mama inculpatului, GL i-a oferit bani şi bunuri pentru a-şi retrage declaraţiile.

Din raportul privind situaţia socio-familială întocmit de Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane, rezultă următoarele: SV provine dintr-o familie legal constituită, cu şase copii. Până la vârsta de 10 ani persoana vătămată a fost instituţionalizată într-un centru de plasament din Costeşti/Argeş. Ulterior, în perioada în care a frecventat şcoala profesională, a fost instituţionalizată în CP „Albina” din Codlea. Mama sa suferă de o boală psihică şi a părăsit domiciliul în repetate rânduri, locuind în prezent cu tatăl, cu una dintre surori şi familia acesteia. SV suferă de deficienţă mintală uşoară.

Victima a suferit pe perioada traficului abuz emoţional şi fizic. Vulnerabilitatea victimei, reprezentată de: naivitatea cauzată de deficienţa mintală, lipsa suportului familial, reţea de suport social deficitară şi situaţia materială precară, au reprezentat factori favorizanţi pentru racolarea în vederea exploatării.

Martora Berchi Anica (fila 104 vol. III dosar instanţă) confirmă că a văzut-o pe SV la vândut ziare în Duisburg, iar partea vătămată DC susţine că a locuit la GN în aceeaşi perioadă cu SV şi HG şi confirmă faptul că GN a bătut-o pe V de mai multe ori pentru că nu aducea destui bani.

Cu privire la acţiunile inculpatului GNI de privind partea vătămată DC instanţa reţine următoarele:

Partea vătămată a declarat în faza de urmărire penală că în perioada decembrie 2010 – mai 2011 „a vândut” ziare pentru „B” din Sibiu.

În faza cercetării judecătoreşti a arătat că el a fost cel care l-a abordat de GN şi i-a cerut să îl ducă în Germania, că a locuit în Duisburg în apartamentul inculpatului GN în aceeaşi cameră cu HG şi o altă persoană, muncea zilnic de la ora 07,00 dimineaţa până seara în jurul orei 20,00 şi seara preda toţi banii inculpatului. Partea vătămată a arătat că îi dădea inculpatului banii de bună voie, fără a avea o înţelegere cu acesta, însă a relatat că a fost bătut o dată atunci când inculpatului i s-a părut că suma de bani predată nu era suficientă şi că inculpatul „se mai supăra” când nu obţinea bani, „dar îi trecea”.

Partea vătămată SV a confirmat faptul că DC a fost bătut de inculpat pentru că nu a obţinut bani suficienţi, iar martorul SIF a confirmat că a locuit în perioada 2010 – 2011 în aceeaşi cameră cu partea vătămată în apartamentul inculpatului GNI.

Persoanei vătămate i s-a făcut un raport privind situaţia socio-familială de către Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane, din care au reieşit următoarele: DC provine dintr-o relaţie stabilă de concubinaj şi mai are 5 fraţi. Dintr-o relaţie de concubinaj, persoana vătămată are 4 copii.

Veniturile sunt reprezentate de ajutorul social şi de alocaţiile copiilor. În prezent, DC locuieşte împreună cu concubina şi copiii într-o cameră, racordată la curent electric.

Vulnerabilitatea victimei, reprezentată de: nivelul scăzut de şcolarizare şi situaţia materială precară, au constituit factori favorizanţi pentru racolarea în vederea exploatării.

Raportat la ansamblul probator, la declaraţiile martorilor şi a tuturor părţilor vătămate exploatate de acest inculpat instanţa reţine că în ciuda expunerii făcute de partea vătămată (care a încercat să acrediteze ideea că a prestat de bună voie activitatea de vânzare a ziarelor exclusiv în beneficiul inculpatului, primind la sfârşitul unui interval de 5 luni suma de 250 euro) primirea în apartament şi exploatarea părţii vătămate s-a realizat prin exercitarea de ameninţări implicite şi explicite şi violenţe. Împrejurarea că DC a fost bătut de inculpat pentru că nu a adus suficienţi bani a fost confirmată de celelalte părţi vătămate şi însăşi partea vătămată a arătat că inculpatul „se mai supăra” când sumele de bani predate la sfârşitul zilei de muncă erau prea mici. Deşi părţile vătămate nu erau lipsite de libertate în sensul prevăzut de art. 205 Cod penal şi se bucurau de o relativă independenţă, instanţa reţine că acestea erau lipsite de resursele elementare care să confere o independenţă reală şi eficientă faţă de inculpat: nu cunoşteau limba germană, nu erau familiarizate cu topografie zonei, nu aveau nicio sursă de venit, iar activitatea de „vânzare de ziare”/cerşetorie era organizată şi controlată de inculpat, care le punea la dispoziţie ziarele, le asigura cazarea şi transportul spre locurile unde îşi desfăşurau activitatea şi înapoi spre imobilul de reşedinţă, îi supraveghea în timpul desfăşurării activităţii şi îi controla de bani pentru a se asigura că nu ascund vreo sumă; în aceste condiţii, este evident că proferarea de ameninţări, şi lovirea părţii vătămate, chiar dacă par sporadice, erau de natură să creeze presiune psihică şi o stare de teamă care respectă condiţia prevăzută de textul de lege incriminator, cu atât mai mult cu cât inculpatul Graneca Nicolae Iosif a aplicat corecţii fizice şi celorlalte persoane vătămate, fapt de natură să constituie o ameninţare implicită pentru partea vătămată aflată în stare de vulnerabilitate.

Cu privire la acţiunile inculpatului GNI de privind partea vătămată HG instanţa reţine următoarele:

 Persoana vătămată HG este încadrată la handicap de grad II pentru schizofrenie. Din declaraţia pe care a dat-o în faza de urmărire penală a rezultat că nu-şi aminteşte anul în care a venit la el GNI şi i-a propus să meargă în Germania la vândut de ziare, urmând să câştige 150 euro/lună, cu masa şi cazarea asigurate. I-a făcut paşaport şi l-a transportat la Duisburg şi l-a cazat într-un imobil în care locuia familia K şi alte persoane care vindeau ziare pentru aceştia. În fiecare dimineaţă la ora 6 „B” îi dădea lui şi altor persoane câte 20 de ziare şi îi transporta la marile magazine, la distanţă de aproximativ o oră de casă. „B şi O (soţia sa) ne-au învăţat să spunem Guten Morgen şi să zâmbim.(...) Cum ajungeam acasă O îi spunea lui B să închidă uşa să nu iasă nimeni afară. Ea stătea lângă noi şi B ne băga pe rând în baie, ne dezbrăca şi ne căuta să nu ascundem bani. Ne căuta şi la pantofi că zicea că tăiem talpa şi pitim bani acolo. Când era nemulţumit de câţi bani făceam ne bătea. Eu dacă făceam 120-130 de euro, îi număra, era mulţumit şi îmi dădea 5 euro. (...) mă bătea în spate cu bocancii spunând „doar atât toată ziua?”. Nu mă lovea în faţă că zicea că nu pot merge vânăt la magazine. Mă bătea destul de des, nu ştiu de câte ori. Şi în fiecare sâmbătă mă bătea că era zi scurtă şi nu făceam decât 50-60 de euro. O se mai băga pentru mine când mă bătea şi spunea „Gata mă, că îl omori!”. Era iarnă şi tremuram cu ziarele în mână. Pe toţi îi bătea B când era nemulţumit de bani.” „A lucrat” pentru B 6 luni, timp în care a câştigat între 50 şi 130 euro/zi, fără a primi banii pe care i-a promis. Tot „B” i-a făcut paşaport şi lui DD.

Persoana vătămată a arătat că erau şi alte persoane în aceeaşi stare cu a sa, respectiv: SV, pe care B a bătutu-o de mai multe ori, nemulţumit de banii câştigaţi; gemenii D – pe DD l-a bătut de asemenea B; C care iniţial „a lucrat” pentru KA, ulterior fiind preluat de B; GG şi AV care „lucrau” pentru KM sr. şi K Maria; SN, zis „SN”; R care „lucra” pentru „P”; BE care „a lucrat” iniţial pentru KM, ulterior pentru „P”; PG.

HG are un certificat de încadrare într-o categorie de persoane handicapate care necesită protecţie specială, fiind diagnosticat cu schizofrenie paranoidă, cu întârziere mentală medie.

Din raportul privind situaţia socio-familială de către Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane, instanţa reţine următoarele: HG provine dintr-o familie legal constituită, cu trei copii. De la vârsta de 5 ani şi până la 18 ani a fost instituţionalizat. Ulterior, mama sa a decedat iar tatăl a fost internat într-un sanatoriu, fiind bolnav psihic. Locuieşte împreună cu fratele său.

Persoana vătămată beneficiază de indemnizaţie de persoană cu handicap (încadrat în gradul II) şi de hrană la Cantina de Ajutor Social din Făgăraş.

Locuinţa închiriată de fratele său, reprezentată de o cameră fără dependinţe, este neracordată la reţeaua de apă şi gaz metan.

Victima suferă de deficienţă mintală şi schizofrenie.

Victima a suferit în perioada traficului abuz emoţional şi fizic. Vulnerabilitatea, reprezentată de: naivitatea cauzată de deficienţa mintală, nivelul scăzut de şcolarizare, reţea de suport social deficitară, lipsa suportului familial şi situaţia materială precară, au constituit factori favorizanţi pentru racolarea în vederea exploatării.

Starea de fapt reţinută este susţinută şi de declaraţiile martorilor HI, fratele părţii vătămate, care confirmă faptul că HG a fost plecat în Germania unde a vândut ziare; deşi acesta arată în mod eronat că ar fi locuit la KM, instanţa are în vedere la interpretarea probelor faptul că martorul nu a perceput în mod direct aspectele legate de modul de desfăşurare a faptelor în Germania, şi împrejurarea că persoane care relatează aspecte percepute cu propriile simţuri confirmă faptul că HG a locuit în apartamentul inculpatului GN şi era exploatat de acesta: părţile vătămate SV, DC, VMI, (fila 93 vol. I dosar instanţă), martorul SIF (filele 163-164 vol. III dosar instanţă).

În concluzie instanţa reţine că această parte vătămată a fost racolată prin inducere în eroare, cazată şi exploatată de inculpat prin ameninţări şi violenţe repetate.

Cu privire la acţiunile inculpatului GNI privind părţile vătămate GCF, VMI şi BI

Partea vătămată BI a fost cea care a fost iniţial racolată de inculpat, prin intermediul unei cunoştinţe comune a celor doi, părţii vătămate transmiţându-i-se iniţial propunerea de a lucra în Germania pentru 150 euro pe lună. Întrucât partea vătămată a refuzat, inculpatul l-a contactat telefonic pe BI oferindu-i 200 euro lunar, trei mese pe zi, un pachet de ţigări şi cazare, condiţii pe care partea vătămată le-a acceptat, dar pentru că avea buletinul expirat şi formalităţile de înnoire necesitau timp, inculpatul i-a cerut să îi trimită pe altcineva între timp, circumstanţe în care l-a recomandat pe VMI. În continuare BI a arătat că inculpatul a venit cu maşina (în care se aflau şi soţia şi copilul său) după V pe care l-a transportat până în Germania. A discutat telefonic cu V după ce acesta a ajuns în Germania, dar ulterior a aflat că era supravegheat de inculpat care l-a obligat, ameninţându-l cu moartea, să dea referinţe favorabile pentru a-l încuraja şi pe BI să vină în Germania, împreună cu încă o persoană. În declaraţia dată în faţa instanţei BI a susţinut că a abordat în discuţia telefonică purtată cu inculpatul înainte de plecarea din ţară ipoteza cerşetoriei şi a menţionat că l-a avertizat pe inculpat că dacă va fi pus să cerşească nu pleacă în Germania şi inculpatul l-a asigurat că va trebui doar să vândă ziare.

Prin intermediul cumnatului său, BI, persoana vătămată GCF a aflat despre posibilitatea deplasării în Germania la vânzare de ziare. BI a susţinut că i-a transmis cumnatului său, GC ceea ce i-a spus inculpatul G la telefon despre condiţiile de cazare, masă, ţigări, activitatea pe care urmau să o desfăşoare şi veniturile lunare pe care inculpatul se angajase să le asigure.

Astfel, la începutul anului 2010, s-a deplasat la Diusburg cu bilete plătite de GNI, zis „B”

BI, GC şi V au fost cazaţi într-una dintre camerele apartamentului închiriat de GN, alături de alte câteva persoane, în cameră aflându-se un singur pat, pe care îl ocupa cine putea, restul dormind pe jos. Dimineaţa în jurul orei 8,00 erau transportaţi în parcările din faţa marilor magazine, li se dădeau ziare şi câte un pahar de plastic care trebuia ţinut la vedere pentru colectarea banilor oferiţi de cetăţenii germani. De multe ori nu le erau luate ziarele, primind doar bani, activitatea fiind practic una de cerşetorie. Pe parcursul zilei inculpatul trecea de mai multe ori cu maşina prin parcări pentru a verifica părţile vătămate. În fiecare seară toate persoanele care vindeau ziare pentru GN şi locuiau în apartamentul acestuia erau obligate să predea inculpatului toţi banii obţinuţi în ziua respectivă, erau căutate şi verificate pentru a nu ascunde bani.

Părţile vătămate V, G şi B au arătat că au fost bătute de mai multe ori de către GNI, care le reproşa că nu obţin bani suficienţi, şi că acelaşi tratament era aplicat şi celorlalte persoane care vindeau ziare pentru inculpat. GC a arătat că fost ameninţat de inculpat că i se vor tăia mâinile şi picioarele şi va fi pus să cerşească „la semafor” dacă nu aduce bani mai mulţi şi că va fi aruncat în Dunăre.

Au cerşit astfel timp de aproximativ 3 săptămâni, fiind treziţi în fiecare dimineaţă la ora 05:30 şi duşi în locuri diferite şi lăsaţi să-şi cumpere mâncare doar de 2 euro pe zi. Într-o duminică, fiind lăsaţi să se plimbe o oră pe malul Dunării pentru că magazinele erau închise, au văzut un vapor cu steagul României, au strigat la un marinar de pe vas şi l-au rugat să-i ajute, povestindu-i ce li s-a întâmplat. Astfel au ajuns la poliţia din Dusendorf, într-un final ajungând în România cu sprijinul autorităţilor germane.

Evaluarea psihologică făcută de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Braşov, părţii vătămate GC relevă următoarele:

„Anamneza înregistrează un istoric de viaţă marcat de neajunsuri materiale şi emoţionale, cu privaţiuni care i-au marcat oarecum existenţa şi deciziile adoptate. (...) Interviul subiectului se coagulează în jurul experienţei de trafic, traversată la începutul anului 2010, context în care a experimentat frica, teama existenţială, umilinţa şi chiar panica, pe parcursul mai multor săptămâni. Evocările subiectului fac trimitere la condiţiile mizere în care era obligat să trăiască şi să muncească peste 15 ore zilnic. Sentimentul terorii şi al stresului ridicat au fost trăiri care l-au însoţit în toată această perioadă, iar incapacitatea de a reacţiona şi modifica starea de fapt, era dublată de barierele de comunicare într-o ţară a cărei limbă îi era total inaccesibilă.(...) Experienţa de victimă a traficului se reactualizează emoţional în mod facil chiar şi în prezent, fiind însoţită de o simptomatologie recognoscibilă profilelor victimale, cu un nucleu posttraumatic recurenţial, situaţia fiind întreţinută de experienţele negativ-adaptative post trafic şi lipsa serviciilor de tip compensator.”

Persoanei vătămate BI i s-a efectuat un raport privind situaţia socio-familială de către Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane, din care au reieşit următoarele: anterior traficului, familia B – care are şapte copii – se întreţinea doar din alocaţiile acestora (400-500 lei). Locuinţa este reprezentată de o cameră, racordată la curent electric şi gaz metan. Victima a suferit pe perioada traficului abuz fizic şi emoţional. Vulnerabilitatea victimei este reprezentată de nivelul scăzut de şcolarizare şi situaţia materială precară, aceştia fiind factori favorizanţi pentru racolarea în vederea exploatării.

Din evaluarea psihologică făcută persoanei vătămate VMI de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Braşov, instanţa reţine:

„Anamneza înregistrează un istoric de viaţă marcat de neajunsuri materiale şi emoţionale, cu privaţiuni şi traume legate de pierderea părinţilor, a soţiei şi a unei surori în condiţii de doliu neprelucrat şi care i-au marcat nefast existenţa şi dinamica destinologică. Un alt aspect marcant al interviului anamnestic îl reprezintă evocările experienţei de victimă a traficului de persoane petrecută în 2010 pe teritoiul Germaniei, context în care a experimentat umilinţa extremă, epuizarea fizică şi psihică, maltratarea şi teama ca mod de viaţă. Conform interviului, dl. V a fost expus situaţiei de trafic mai mult de două luni, fiind victima cu cel mai mare grad de expunere din grupul vizat.(...) Epuizarea, anxietatea, atacurile de panică şi sentimentul fatalist al neputinţei i-au guvernat existenţa în perioada respectivă. Revenirea în ţară nu a schimbat în mod pozitiv situaţia subiectului, destinul acestuia fiind marcat în continuare de dificultăţi adaptative şi eşecuri socio-profesionale, situaţia critică nefiind compensată prin sprijin de specialitate.(...)”

În concluzie instanţa reţine că şi aceste părţi vătămate au fost racolate de inculpatul GNI („B”) prin inducere în eroare fie în mod direct, fie indirect, prin promisiuni mincinoase vizând obţinerea unor locuri de muncă, au fost cazate în condiţii improprii, obligate să doarmă într-o încăpere supraaglomerată, pe saltele amplasate la nivelul solului, au fost exploatate prin supunerea forţată la activitatea de cerşetorie mascată în activitate de vânzare de ziare, timp de aproximativ 12 ore zilnic, au fost deposedate de toţi banii astfel obţinuţi, exploatarea realizându-se pe fondul ameninţărilor şi violenţelor fizice repetate aplicate direct şi a ameninţărilor implicite constituite din exercitarea de violenţe asupra celorlalte persoane aflate în situaţi similare. Dintre cele trei părţi vătămate niciuna nu a avut experienţe de cerşetorie anterioare şi potrivit afirmaţiilor acestora nici ulterioare, au şi au resimţit mai puternic decât celelalte părţi vătămate sentimentele de teamă, umilinţă şi frustrare generate de acţiunile şi comportamentul inculpatului.

În drept

Şi în cazul acestui inculpat de la data la care au fost comise faptele şi până în prezent au intervenit modificări legislative în ceea ce priveşte dreptul material aplicabil astfel încât instanţa este obligată să stabilească legea penală mai favorabilă.

Procurorul a susţinut că este mai favorabilă legea penală nouă şi a solicitat schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptei comise de GNI din infracţiunea de trafic de persoane”, prev. de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal de la 1969 (6 acte materiale) şi art.5 din Codul penal în infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 210 al. 1 lit. a, b Cod penal cu aplicarea art. 35 Cod penal (6 acte materiale) şi art. 5 Cod penal.

Ţinând seama de analiza realizată la capitolul dedicat inculpatului KM elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în vechea reglementare şi în noul Cod penal instanţa constată că faptele reţinute în sarcina inculpatului GNI întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii astfel cum sunt prevăzute în fiecare din cele două reglementări.

În cazul tuturor celor 6 persoane vătămate cazarea şi exploatarea s-a realizat prin ameninţare şi violenţă, iar în cazul părţilor vătămate HG BI GC, VM recrutarea s-a făcut prin inducere în eroare şi în cazul părţii vătămate SV cel mai probabil prin darea unor sume de bani sau bunuri mamei sale pentru a o determina pe partea vătămată să plece cu inculpatul.

Pedeapsa principală este stabilită între aceleaşi limite în ambele reglementări însă raportat la prevederile art. 66 al. 1 din noul Cod penal analizate comparativ cu prevederile art. 53 pct. 2 lit. a din vechiul Cod penal, instanţa constată că pedeapsa complementară prevăzută de noul cod penal are limite reduse faţă de vechiul Cod penal astfel încât legea penală nouă este mai favorabilă.

Fapta a fost săvârşită în formă continuată cu 6 acte materiale corespunzând fiecărei părţi vătămate, potrivit art. 35 Cod penal în interpretarea ce corespunde Deciziei 49/2007 dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii şi respectiv Deciziei 368/2017 a Curţii Constituţionale.

Constatând că inculpatul GNI a săvârşit fapta prevăzută de art. 210 al. 1 lit. a. b teza a doua Cod penal, cu aplicarea art. 35 Cod penal cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, faptă nejustificată şi care îi este imputabilă, instanţa va dispune tragerea inculpatului la răspundere penală.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată tribunalul are în vedere prevederile art. 74 Cod penal.

Astfel, ţinând seama de împrejurările şi modul de comiterea a infracţiunii, astfel cum au fost descrise mai sus: racolarea prin inducere în eroare a unui număr de 6 persoane vătămate (existând indicii că şi alte persoane ar fi fost supuse aceluiaşi tratament din partea inculpatului), cazarea şi exploatarea acestora prin ameninţări şi violenţe, fiind pus în pericol semnificativ dreptul la libertatea de voinţă şi acţiune al părţilor vătămate şi având în vedere consecinţele produse asupra părţilor vătămate (în cazul părţilor vătămate V şi G impactul psihologic a fost puternic, fiind resimţit şi la momentul audierii cu intensitate mare) şi scopul urmărit de inculpat: acela de a obţine în mod facil sume de bani necuvenite, dar luând în considerare şi perioada de timp scursă de la data comiterii faptelor, instanţa va aplica inculpatului pedeapsa de 4 ani închisoare (cu executare în regim de detenţie) şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b, f, j Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată.

Dispreţul manifestat de inculpat faţă de valori fundamentale ocrotite de legea penală: libertatea persoanei de a dispune de propriile acţiuni, integritatea fizică şi psihică a persoanei, perioada de timp în care a acţionat faţă de un număr mare de persoane vătămate, constituie elemente care atrag nedemnitatea acestuia de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa funcţii care implică exerciţiul autorităţii de stat, şi impun interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator. Împrejurarea că inculpatul a acţionat pe teritoriul României pentru recrutarea părţilor vătămate, dar a transportat, cazat şi exploatat pe teritoriul Germaniei părţile vătămate, profitând de faptul că acestea nu cunoşteau limba germană şi contactul persoanelor vătămate cu autorităţile statului în care s-a desfăşurat cea mai mare parte a activităţii infracţionale a fost substanţial limitat instanţa constată că se impune şi interzicerea dreptului de a părăsi teritoriul României.

Drepturile prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b, f, j Cod penal vor fi interzise şi ca pedeapsă accesorie potrivit art. 65 al. 1 Cod penal.

Circumstanţele personale ale inculpatului confirmă necesitatea executării pedepsei în regim de detenţie: fişa de cazier judiciar relevă existenţa unor pedepse aplicate pe teritoriul altor state din Europa (Danemarca, Olanda, Germania, Belgia) pentru infracţiuni contra patrimoniului şi pe parcursul cercetării judecătoreşti inculpatul a fost arestat preventiv în Germania, fiind acuzat de săvârşirea de infracţiuni contra patrimoniului. Pe de altă parte circumstanţele în care a săvârşit infracţiunea acest inculpat sunt substanţial diferite faţă de cele în care a comis infracţiunea KM, relevând un pericol social sporit, care necesită un tratament sancţionator mai aspru.

În baza art. 72 Cod penal va fi dedusă din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestului la domiciliu de la 23.08.2016 la 22.04.2017.

În baza art. 7 din L 76/2008 se va dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul GNI în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Deşi la momentul comiterii faptei infracţiunea de trafic de persoane nu era expres prevăzută în anexa 1 a Legii 76/2017 ca făcând parte din infracţiunile pentru care pot fi recoltate probe biologice, instanţa are în vedere faptul că legea penală mai favorabilă a fost apreciată ca fiind legea nouă, aspect care atrage ansamblul reglementărilor aplicabile în prezent şi faptul că prelevarea probelor biologice nu constituie o sancţiune, ci o măsură cu caracter preventiv, reglementată de lege.

În temeiul art.404 al. 4 lit. c Cod procedură penală instanţa va menţine măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţa procurorului din data de 23.08.2016 asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpatului GNI:

•cameră Samsung culoare neagră, model SMX–F500BP cu seria 81106VGB400450N;

•cameră video JVC, culoare gri, cu seria 102F0690;

•cutie din carton inscripţionată CLATRONIC, ce conţine un robot de bucătărie,

în vederea garantării executării cheltuielilor judiciare/a confiscării speciale/a reparării pagubei produse prin infracţiune.

Constituie mijloace materiale de probă şi rămân ataşate la dosarul cauzei:

•plicul numerotat 1, conţinând: 1 card bancar emis de Postbank pe numele AMK nr.7114793 şi 1 card bancar emis de Postbank pe numele M K nr.7233096, ambele ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la locuinţa inculpaţilor;

•plicul numerotat 2, conţinând:

•formular Western Union, beneficiar IDS;

•formular Western Union, beneficiar DC;

•formular Western Union, expeditor CDA;

•formular Western Union, expeditor SE, destinatar PES;

•formular Western Union, expeditor PM, destinatar CDA;

•formular Western Union, expeditor SE, destinatar PES;

•formular Western Union, expeditor CM, destinatar PM;

•2 formulare Western Union, expeditor PM, destinatar CM;

•vărsământ bancar, depunător GC, beneficiar PM;

•formular Western Union, expeditor PM, destinatar CDA;

•chitanţa nr.2010408 din 30.07.2015 emisă pe numele lui TGF de către Serviciul Venituri Bugetare al municipiului Făgăraş;

•factură emisă pentru septembrie 2005 pe numele lui MD;

•copii cărţi de identitate emise de autorităţile române: MD, SV, GGG, SDN

•copii cărţi de identitate emise de autorităţile italiene: BAT, PS, GC, GGG;

•copie certificat de naştere emis pe numele CCI;

•copie permis de şedere emis de autorităţile italiene pentru CCC;

•formular tipizat în limba germană datat 15.05.2015 pentru suma de 22 Euro pe numele CCC;

•formular tipizat în limbra germană datat 18.06.2015 pentru suma de 272 Euro pe numele CCC;

•formular emis de Postbank pe numele PM;

•copie extras cont curent CCC;

•5 înscrisuri de mână;

•paşaport seria 10421056 emis pe numele GCF;

•ecuson „Fiftyfifty” nr.461;

ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la locuinţa lui PMI;

•plicul numerotat 3, conţinând ecuson „Fiftyfifty” nr.492 aparţinând persoanei vătămate GCF, predat de persoana vătămată cu ocazia audierii.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei instanţa reţine următoarele:

În faza de urmărire penală

- Persoana vătămată SV s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând despăgubiri în cuantum de 8.000 euro de la inculpatul GNI, reprezentând daune morale.

- Persoana vătămată DC nu s-a constituit parte civilă

- Persoana vătămată HG s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând despăgubiri în cuantum de 30.000 euro de la inculpatul GNI, reprezentând daune morale.

- Persoana vătămată GCF nu s-a constituit parte civilă

- Persoana vătămată VMI s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând despăgubiri în cuantum de 100.000 euro de la inculpatul GNI, reprezentând daune morale.

- Persoana vătămată BI s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând despăgubiri în cuantum de 100.000 euro de la inculpatul GNI, reprezentând daune morale.

- Persoana vătămată OSN nu s-a constituit parte civilă

- Persoana vătămată CI nu s-a constituit parte civilă,

- Persoana vătămată CG nu s-a constituit parte civilă,

- Persoana vătămată GG s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând despăgubiri în cuantum de 1.500 euro de la inculpatul KM, reprezentând daune morale.

- Persoana vătămată AC s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând despăgubiri în cuantum de 5.000 euro de la inculpaţii KM şi KAM, reprezentând daune morale.

- Persoana vătămată CV s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând despăgubiri în cuantum de 3.000 euro de la inculpatul KM, reprezentând daune materiale şi morale.

În faza de judecată (fila 97 vol. I dosar instanţă):

- avocatul din oficiu s-a constituit parte civilă pentru OSN cu suma de 4.200 euro, împotriva numitului KM; partea vătămată nu şi-a însuşit această constituire de parte civilă, declarând că nu are pretenţii de la inculpat.

- avocatul din oficiu s-a constituit parte civilă pentru CI cu suma de 6.000 euro împotriva inculpatei KA, dar partea vătămată nu şi-a însuşit constituirea arătând că nu are nicio pretenţie de la niciunul dintre inculpaţi,

- GC s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 euro daune morale împotriva inculpatului GNI,

- avocatul părţii vătămate DC s-a constituit parte civilă în numele părţii pe care o reprezintă cu suma de 1000 euro împotriva inculpatului GNI; partea vătămată nu şi-a însuşit constituirea de parte civilă, arătând că este mulţumit de sumele câştigate în Germania,

- ceilalţi avocaţi au menţinut constituirile de parte civilă formulate de păţi în faza de urmărire penală.

Instanţa constată că părţile au motivat solicitarea de obligare a inculpaţilor la plata daunelor materiale invocând faptul că au fost lipsiţi de veniturile obţinute prin activitatea pe care au desfăşurat-o în Germania. În condiţiile în care părţile vătămate au arătat că veniturile reprezentau de fapt rezultatul unei activităţi de cerşetorie mascată, instanţa apreciază că pretenţiile părţilor vătămate sunt nefondate, acestea neputând invoca propria atitudine culpabilă, constând în practicarea unei activităţi ilicite, pentru a obţine protecţia unui drept.

Sumele obţinute de inculpaţi prin deposedarea părţilor vătămate de veniturile obţinute ilicit se impune a fi confiscate în temeiul art. 112 al. 1 lit. e Cod penal în cazul inculpatului GN respectiv în baza art.19 din Legea nr.678/2001 raportat la art. 118 al. 1 lit. e Cod penal 1969, ca fiind dobândite de inculpaţi prin săvârşirea faptei.

În ceea ce priveşte cuantumul acestor sume instanţa constată că părţile vătămate invocă obţinerea unor sume variabile, în funcţie de anotimp, de ziua săptămânii în care se desfăşura activitatea de cerşetorie, de propriile aptitudini şi de alte circumstanţe, între 5 euro zilnic şi 200 euro pe zi. Susţinerile părţilor vătămate trebuie privite cu rezerve, întrucât pe de o parte unele dintre părţi nu cunosc monedele şi bancnotele pe care le-au manipulat, pe de altă parte nu există certitudinea că le-au numărat efectiv şi că au capacitatea intelectuală şi pregătirea necesare pentru a efectua calculele în vederea stabilirii sumelor totale încasate, iar pe de altă parte acestea sunt interesate să declare obţinerea unor sume mai mari, apreciind că aceste sume li se cuvin şi că inculpaţii vor fi obligaţi să le plătească.

Instanţa constată că nu există posibilitatea cuantificării cu certitudine a sumelor obţinute de inculpaţi prin comiterea faptei, putându-se efectua cel mult o estimare a acestor sume. Raportat la ansamblul declaraţiilor date de părţile vătămate, la împrejurarea că ziarele vândute de părţile vătămate erau achiziţionate de inculpaţi contra cost şi că aceştia au efectuat cheltuieli cu mesele de seară ale părţilor vătămate, cu plata chiriilor pentru locuinţele unde erau cazate părţile şi a utilităţilor aferente, instanţa apreciază că veniturile medii obţinute de inculpaţi de la fiecare parte vătămată erau de 30 euro/zi. Vor fi calculate astfel veniturile obţinute de fiecare inculpat prin luarea în considerare a faptului că părţile vătămate erau supuse activităţilor de cerşetorie în medie 20 zile pe lună, astfel încât de la inculpatul KM se va confisca suma de 5 400 euro (1800 euro obţinuţi de la CV – 30euro x 20 zile pe lună x 3 luni şi respectiv 3600 euro obţinuţi de la GG - 30 euro x 20 de zile pe lună x 6 luni). Şi de la inculpatul GNI se va confisca suma de 23 850 euro (14.400 euro obţinuţi de la SV : 30 euro x 20 zile x 24 luni, 4.200 obţinuţi de la DC : 30 euro x 20 de zile x 7 luni, 3.600 euro obţinuţi de la HG: 30 euro x 20 de zile x 6 luni, câte 450 euro obţinuţi de la BI şi de la GC: 30 euro x 15 zile, 750 euro de la VMI (30 euro x 25 zile ).

În ceea ce priveşte pretenţiile constând în daune morale instanţa reţine că părţile vătămate au suferit în perioadele în care au fost exploatate de inculpaţi din cauza condiţiilor în care îşi duceau traiul zilnic: cazate în încăperi supraaglomerate, obligate să cerşească timp de mai mult de 12 ore zilnic, indiferent de condiţiile meteo, hrănite precar şi supuse unei stări de teamă perpetuă şi de frustrare din cauza deposedării de toţi banii obţinuţi. Nu toate părţile au perceput în acelaşi mod aceste condiţii şi daunele cuvenite fiecărei persoane trebuie raportate efectelor concrete produse de acţiunile inculpaţilor asupra stării psihice a fiecărei părţi vătămate: unele dintre părţi au trăit în permanenţă în condiţii de cazare şi masă similare cu cele oferite de inculpaţi, aspect care în mod evident nu constituie o justificare a faptelor comise de inculpaţi, dar care influenţează cuantumul daunelor morale cuvenite acestora, întrucât sumele acordate trebuie să constituie o reparaţie justă a unui prejudiciu moral încercat, or prejudiciul moral este influenţat de discrepanţa dintre nivelul de trai anterior şi cel asigurat de inculpaţi, de vârsta, nivelul de educaţie şi nivelul intelectual, statutul socio-familial, sensibilitatea fiecărei părţi vătămate. În mod evident, cuantumul daunelor este influenţat şi de perioada petrecută în care fiecare parte vătămată a fost exploatată şi de acţiunile inculpaţilor: GNI a avut un comportament mai agresiv, a proferat ameninţări de natură să producă o stare de temere mai accentuată – în cazul părţilor vătămate VMI şi GCF evaluările psihologice menţiOză atacuri de panică, sentimentul fatalist al neputinţei, stare de epuizare fizică şi psihică, umilinţă extremă, stare de teroare, stress - şi a exercitat violenţe fizice, de natură să creeze un prejudiciu moral pentru repararea căruia sumele vor fi mai mari, prin raportare la perioada petrecută de părţile vătămate în Germania.

Ţinând seama de criteriile menţionate şi de aspectele relevate de evaluările făcute de Agenţia Naţională împotriva Traficului de Presoane şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Braşov instanţa va stabili despăgubiri cuvenite părţilor vătămate după cum urmează:

- pentru partea vătămată CV despăgubiri de 2 000 lei daune morale

- pentru partea vătămată GG despăgubiri de 4 000 lei daune morale (această parte vătămată nu şi-a dat în nici un fel acordul pentru a pleca în Germania, negocierile fiind purtate de tatăl său, care a şi încasat o sumă de bani de la inculpat)

- pentru partea vătămată SV despăgubiri de 15 000 lei - daune morale (partea vătămată a stat doi ani în locuinţa inculpatului GNI, a trăit sentimentul de frustrare pentru că a fost obligată de mama sa să plece cu o persoană necunoscută de acasă, mama sa acordându-i inculpatului permisiunea de a o lovi, dar a apreciat că perioada petrecută în Germania a fost una bună, în ciuda momentelor dureroase evocate în declaraţie)

- părţii civile HG despăgubiri de 10 000 lei despăgubiri - daune morale,

- părţii civile BI despăgubiri de 6 000 lei daune morale,

- părţii civile VMI despăgubiri de 8 000 lei daune morale,

- părţii civile GCF despăgubiri de 6 000 lei daune morale.

Restul pretenţiilor formulate de persoanele vătămate vor fi respinse.

Instanţa va lua act de poziţiile exprimate de părţile vătămate OS, CG, CI şi DC care nu s-au constituit părţi civile. (Constituirea de parte civilă făcută de avocatul din oficiu, fără ca acesta să fi luat legătura cu partea pe care o reprezenta din oficiu în baza art. 44 din L 678/2001, nu poate produce efecte în condiţiile în care acţiunea civilă este supusă principiului disponibilităţii, şi partea vătămată majoră şi cu deplină capacitate de exerciţiu a declarat că nu are pretenţii de la inculpat).

În baza art. 397 al. 5 Cod procedură penală raportat la art. 25 al. 5 Cod procedură penală va fi lăsată nesoluţionată acţiunea civilă având ca obiect pretenţiile formulate de persoana vătămată AC faţă de KM şi KAM.

În baza art. 274 al. 1, 2 Cod procedură penală instanţa va obliga inculpaţii să plătească statului cheltuielile judiciare avansate, ţinând seama de soluţiile de condamnare şi achitare pronunţate, şi de cheltuielile efectuate cu fiecare inculpat în parte. Astfel:

- inculpatul KM va fi obligat la plata sumei de 2000 lei cheltuieli judiciare, din care 300 lei reprezintă cheltuieli din faza de urmărire penală şi

-inculpatul GNI să plătească statului suma de 2300 lei cheltuieli judiciare, din care 700 lei reprezintă cheltuieli din faza de urmărire penală.

În baza art. 275 al. 3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat vor fi lăsate în sarcina acestuia.

În baza art. 272 Cod procedură penală onorariile avocaţilor din oficiu: Bogdănescu Ana Maria, Zbcuc Laura, Oncioiu Diana, Miricioiu Clara, Oancia Ana Maria, MO Alina, Dumitrache Ioana, Badiu Ibolya, Ulariu Maria, Guran Mihai, Procopciuc Denis, Armanu Ramona, de câte 390 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei şi rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E:

I. Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului KA din infracţiunea prevăzută de art. 12 al. 1 din L 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal 1969 (2 acte materiale) şi art. 5 Cod penal în infracţiunea prevăzută de art. 210 al. 1 lit. a, b teza a doua Cod penal cu aplicarea art. 35 Cod penal (2 acte materiale), cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În baza art. 396 al. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 al. 1 lit. b teza întâi Cod procedură penală achită pe inculpata KAM, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „trafic de persoane”, prev. de art.12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969 (2 acte materiale) şi art. 5 din Codul penal.

În baza art. 397 al. 5 Cod procedură penală raportat la art. 25 al. 5 Cod procedură penală lasă nesoluţionată acţiunea civilă având ca obiect pretenţiile formulate de persoana vătămată AC faţă de KAM.

Constată că persoana vătămată CI nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 275 al. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală şi judecată în primă instanţă pentru această inculpată rămân în sarcina statului.

II. În baza art. 386 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul KM din infracţiunea de „trafic de persoane”, prev. de art.12 alin.1 şi alin.2 lit. a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal de la 1969 (6 acte materiale) şi art.5 din Codul penal în infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal de la 1969 (2 acte materiale) şi art.5 din Codul penal (persoane vătămate CV şi GG) şi infracţiunea prevăzută de art. 12 al. 1, al. 2 lit. a din L 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal 1969 (4 acte materiale) şi cu aplicarea art. 5 Cod penal (persoane vătămate CG, OSN, CI, AC).

Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului KM din infracţiunea prevăzută de art. 12 al. 1 , al. 2 lit. a din L 678/2001 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal 1969 (6 acte materiale) şi art. 5 Cod penal în infracţiunea prevăzută de art. 210 al. 1 lit. a, b teza a doua Cod penal cu aplicarea art. 35 Cod penal (6 acte materiale), cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal şi art. 5 Cod penal.

În baza art. 396 al. 5 Cod procedură penală raportat la art. 16 al. 1 lit. b teza întâi Cod procedură penală achită pe inculpatul KM, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de „trafic de persoane”, prev. de art.12 alin. 1, alin 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969 (4 acte materiale) şi art. 5 din Codul penal (persoane vătămate CG, OSN, CI, AC).

În baza art. 12 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal de la 1969 (2 acte materiale) şi art.5 din Codul penal condamnă pe inculpatul KM, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 al 1 lit. a teza a doua, lit. b, e Cod penal 1969 pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată (persoane vătămate CV şi GG).

În baza art. 71 cod penal interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b, e cod penal.

În baza art. 861 al. 1, 862 cod penal suspendă sub supraveghere executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 863 al. 1 cod penal obligă inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de încercare:

 a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov;

 b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

 c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

 d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 71 al. 5 cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

Atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 cod penal.

Constată că inculpatul a fost reţinut şi arestat la domiciliu în perioada 23.08.2016 - 22.04.2017.

În temeiul art. 404 al. 4 lit. c Cod procedură penală menţine măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţa procurorului din data de 23.08.2016 asupra următoarelor imobile aparţinând inculpatului KM:

•un LCD marca LG, model 50PM470S, seria 301MAGP9B455 şi telecomanda aferentă;

•un LCD marca Samsung, model LE40C650L1W, seria Z6TV3SMZB00072M;

•un LCD marca Sony, model KDL – 32U3000, seria 9319701, cu telecomanda aferentă;

•o consolă audio pentru televizor marca Maxell, model MXSB-252, seria MXSB-252/25202742, cu telecomanda aferentă,

în vederea garantării executării cheltuielilor judiciare/a confiscării speciale/a reparării pagubei produse prin infracţiune.

Constată că persoanele vătămate OS, CG, CI, nu s-au constituit părţi civile împotriva inculpatului KM.

În baza art. art. 397 al. 5 Cod procedură penală raportat la art. 25 al. 5 Cod procedură penală lasă nesoluţionată acţiunea civilă constând în pretenţiile formulate de AC faţă de KM.

În baza art. 397 al. 1 Cod procedură penală raportat la art. 25 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească:

- părţii civile CV, suma de 2 000 lei despăgubiri constând în daune morale

 . părţii civile GG suma de 4 000 lei despăgubiri constând în daune morale.

Respinge restul pretenţiilor formulate de persoanele vătămate.

În baza art.19 din Legea nr.678/2001 raportat la art. 118 al. 1 lit. e Cod penal 1969 confiscă de la inculpat 5 400 euro în echivalent în lei la data plăţii, sumă de bani de obţinută prin comiterea infracţiunii.

În baza art. 274 al. 1, 2 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului 2000 lei cheltuieli judiciare, din care 300 lei reprezintă cheltuieli din faza de urmărire penală.

În baza art. 275 al. 3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

III. În baza art. 386 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul GNI zis „B” din infracţiunea de trafic de persoane”, prev. de art.12 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal de la 1969 (6 acte materiale) şi art.5 din Codul penal în infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 210 al. 1 lit. a, b Cod penal cu aplicarea art. 35 Cod penal (6 acte materiale) şi art. 5 Cod penal.

În baza art. 210 al. 1 lit. a. b teza a doua Cod penal cu aplicarea art. 35 Cod penal (6 acte materiale) şi art. 5 Cod penal condamnă pe inculpatul GNI, zis „B la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b, f, j Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată.

În baza art. 65 Cod penal aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. art. 66 al. 1 lit. a, b, f, j Cod penal.

În baza art. 72 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestului la domiciliu de la 23.08.2016 la 22.04.2017.

În baza art. 7 din L 76/2008 dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul GNI în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare

În temeiul art.404 al. 4 lit. c Cod procedură penală menţine măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţa procurorului din data de 23.08.2016 asupra următoarelor bunuri aparţinând inculpatului GNI:

•cameră Samsung culoare neagră, model SMX–F500BP cu seria 81106VGB400450N;

•cameră video JVC, culoare gri, cu seria 102F0690;

•cutie din carton inscripţionată CLATRONIC, ce conţine un robot de bucătărie,

în vederea garantării executării cheltuielilor judiciare/a confiscării speciale/a reparării pagubei produse prin infracţiune.

În baza art. 397 al. 1 Cod procedură penală raportat la art. 25 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească:

- părţii civile SV suma de 15 000 lei despăgubiri - daune morale,

- părţii civile HG suma de 10 000 lei despăgubiri - daune morale,

- părţii civile BI suma de 6 000 lei daune morale,

- părţii civile VMI suma de 8 000 lei daune morale,

-părţii civile GCF cu domiciliul în comuna Ucea, sat Ucea de Sus nr. 289 jud. Braşov suma de 6 000 lei daune morale.

Respinge restul pretenţiilor formulate de persoanele vătămate.

Constată că persoana vătămată DC nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 112 alin.1 lit. e din Codul penal, confiscă de la inculpat 23 850 euro în echivalent în lei la data plăţii bani obţinuţi prin comiterea infracţiunii.

În baza art. 274 al. 1, 2 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului suma de 2300 lei cheltuieli judiciare, din care 700 lei reprezintă cheltuieli din faza de urmărire penală.

Constituie mijloace materiale de probă şi rămân ataşate la dosarul cauzei:

•plicul numerotat 1, conţinând: 1 card bancar emis de Postbank pe numele AMK nr.7114793 şi 1 card bancar emis de Postbank pe numele M K nr.7233096, ambele ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la locuinţa inculpaţilor;

•plicul numerotat 2, conţinând:

•formular Western Union, beneficiar IDS;

•formular Western Union, beneficiar DC;

•formular Western Union, expeditor CDA;

•formular Western Union, expeditor SE, destinatar PES;

•formular Western Union, expeditor PM, destinatar CDA;

•formular Western Union, expeditor SE, destinatar PES;

•formular Western Union, expeditor CM, destinatar PM;

•2 formulare Western Union, expeditor PM, destinatar CM;

•vărsământ bancar, depunător GC, beneficiar PM;

•formular Western Union, expeditor PM, destinatar CDA;

•chitanţa nr.2010408 din 30.07.2015 emisă pe numele lui TGF de către Serviciul Venituri Bugetare al municipiului Făgăraş;

•factură emisă pentru septembrie 2005 pe numele lui MD;

•copii cărţi de identitate emise de autorităţile române: MD, SV,GGG,SD.

•copii cărţi de identitate emise de autorităţile italiene: BAT, PS, GC, GGG;

•copie certificat de naştere emis pe numele CCI;

•copie permis de şedere emis de autorităţile italiene pentru CCC;

•formular tipizat în limba germană datat 15.05.2015 pentru suma de 22 Euro pe numele CCC;

•formular tipizat în limbra germană datat 18.06.2015 pentru suma de 272 Euro pe numele CCC;

•formular emis de Postbank pe numele PM;

•copie extras cont curent CCC;

•5 înscrisuri de mână;

•paşaport seria 10421056 emis pe numele GCF;

•ecuson „Fiftyfifty” nr.461;

ridicate cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la locuinţa lui Preda Maria Ioana;

•plicul numerotat 3, conţinând ecuson „Fiftyfifty” nr.492 aparţinând persoanei vătămate GCF, predat de persoana vătămată cu ocazia audierii.

În baza art. 272 Cod procedură penală onorariile avocaţilor din oficiu: Bogdănescu Ana Maria, Zbcuc Laura, Oncioiu Diana, Miricioiu Clara, Oancia Ana Maria, MO Alina, Dumitrache Ioana, Badiu Ibolya, Ulariu Maria, Guran Mihai, Procopciuc Denis, Armanu Ramona, de câte 390 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei şi rămân în sarcina statului.

Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 17.10.2018.

PREŞEDINTE, GREFIER,

(…).