R O M Â N I A
TRIBUNALUL X
SECŢIA X
Dosar nr. X
ÎNCHEIERE
Şedinţa publică de la X
Completul compus din:
PREŞEDINTE X
Grefier X
Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniştii privind pe reclamanta X in contradictoriu cu parata X, având ca obiect nulitate act juridic rejudecare dosar X
La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezinta reclamanta prin avocat X cu imputernicire la dosar si parata prin avocat X cu imputernicire la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier dupa care:
Nemifiind alte cereri de formulat, exceptii de invocat ori probe de administrat, Tribunalul acorda partilor cuvantul pe fond.
Reclamanta prin avocat, solicita admiterea cererii astfel cum a fost formulata cu anularea clauzei abuzive prevazuta la art 5 din contractul de credit in ce priveste componenta variabila a dobanzii. In esenta, aceasta clauza , se refera la indicele euribor stabilind o formula de calcula. Totodata solicita obligarea paratei la restituirea sumelor achitate in plus si dobanda legala aferenta acestei plati de la data platii pana la restituire .Totodata solicita sa se constata ca fiind abuzive clauzele privind perceperea unui comision de acordare credit de 0,95% din suma acordata, sa se constate ca sunt abuzive si clauzele cu privire la comisionul de administrare, clauzele privind comisionul de transformare si privitoare la rambursarea anticipata. Clauzele nu au fost negociate si creaza un dezechilibru in detrimentul consumatorului. Contractul este unul proform cu clauze stabilite de banca. Modul in care dobanda a fost stabilita, a permis ca banca sa modifice componenta variabila in functie de interesele pe care le avea.. La data contractarii, indicele euribor era sensibil egal cu aceasta componenta variabila.. Actul aditional din 2010 stabileste dobanda in functie de euribor si mareste componenta fixa. Dezechilibrul este evident pentru ca a fost negociat costul contractului, cu cheltuieli de judecata pe cale separata.
Parata prin avocat, solicita respingerea actiunii, clauzele priveste dobanda si comisioanele conform art 4 alin 1 din legea privind clauzele abuzive sunt excluse de la caracterul abuziv. In cauza s-a incheiat un contract cu dobanda fixa pentru primul an, dupa care dobanda variabila. In anul 2010 s-a incheiat actul aditional conform OUG 50/2010 dupa care, 5 ani dobanda a fost fixa ceea ce rezulta ca a existat o negociere.Dupa cei 5 ani de dobanda fixa, aceasta a devenit variabila iar dobanda variabila nu este acelasi lucru cu indicele euribor. Dobanda variabila a fost pentru perioada 11.05.2008 – 15.07.2010. mai invedereaza instantei ca dobanda variabila a fost pentru doi ani astfel incat s-ar impune de restituit, dobanda doar pentru aceasta perioada de 2 ani. Comisionul de acordare este justificat de prestatiile bancii prin analizarea dosarelor, cu cheltuieli de judecata pe cale separata.
Reclamanta prin avocat, sustine ca, la data contractului s-a dat un scadentar care previziona toata durata contractului cu o dobanda fixa. S-a incheiat un contract pentru dobanda fixa pe o perioada de 5 ani insa acesta nu a fost negociat.
Tribunalul retine cauza in pronuntare.
INSTANŢA
Având nevoie de timp pentru a delibera / pentru a se depune concluzii sau note scrise, urmeaza a amana pronuntarea motiv pentru care:
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Amână pronunţarea pentru termenul din data de X, dată la care soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, X, în şedinţă publică.
PRESEDINTE GREFIER
Cod ECLI ECLI:RO:X:X:X
Dosar nr. X
R O M Â N I A
TRIBUNALUL X
SECŢIA X
SENTINTA CIVILA Nr. X
Şedinţa publică de la X
Completul compus din:
PREŞEDINTE X
Grefier X
Pe rol pronuntarea asupra cererii formulate de reclamanta X in contradictoriu cu parata X, având ca obiect nulitate act juridic rejudecare dosar X
Dezbaterile in fond au avut loc in sedinta publica de la X ,sustinerile partilor fiind consemnate in incheierea de sedinta de la aceea data ,care face parte integranta din prezenta si cand Tribunalul,avand nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitate partilor sa depuna note scrise,a amanat pronuntarea asupra cauzei la: X cand a hotarat urmatoarele:
T R I B U N A L U L,
Deliberând, în etapa rejudecării cauzei, ca urmare a admiterii cererii de apel, reţine:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului X X, reclamanta X în contradictoriu cu parata X, a solicitat ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, sa dispuna următoarele:
I. In ce priveşte Contractul de Credit Bancar pentru persoane fizice nr. X (încheiat in moneda EUR),
1. 1.1. sa constate nulitatea absoluta a clauzei regăsite la art.5, teza a Il-a din Contractul nr.X din X („dobânda curentă este formată din dobânda de referinţă variabila, care se afişează la sediile X"), fiind o clauză abuzivă şi sa dispuna eliminarea acesteia clauze din contract;
1.2 sa oblige pârâta ca, pe întreaga perioada contractuala, să perceapă o dobânda calculata in funcţie de valoarea indicelui de referinţă EURIBOR, astfel încât formula de calcul din art.5 să fie: EURIBOR la 6 luni + marja fixă de 1,50 p.p. (puncte procentuale), iar aceasta formula sa fie aplicata pentru toata perioada contractuala, începând cu momentul semnării contractului;
1.3 sa oblige pârâta la a restitui reclamantei toate sumele reprezentând dobânda nedatorata, ce au fost încasate in baza clauzei declarate abuzive, respectiv incasate de banca in plus fata de cele rezultate din aplicarea formulei sus-indicate (EURIBOR la 6 luni + marja fixa de 1,50 pp);
1.4 sa oblige pârâta la plaţi reclamantei dobânzi legale aferente sumelor incasate in plus de la reclamanta in baza art.5 din contract (in contul dobânzii calculate nelegal), calculate de la data plaţii flecarei rate contractuale si pana la restituirea lor efectiva de catre pârâta;
2. 2.1 sa constate nulitatea absoluta a clauzei contractuale 9.a. din Contract, privind comisionul de rambursare anticipata, cu obligarea pârâtei la eliminarea acestui comision din contract;
2.2 sa constate nulitatea absoluta a clauzei 9.b. din Contract, prin care se stipulează perceperea comisionului de acordare credit de 0,95% flat si eliminarea acestui comision din contract;
2.3 sa constate nulitatea absoluta a clauzei 9.c. din Contract, respectiv perceperea comisionului de administrare, stabilit la suma de X EUR lunar, „reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat, prevăzuta la punctul /" si eliminarea acesteia din contract.
2.4 sa constate nulitatea absoluta a clauzelor 9.d. si 9.e. din Contract, prin care se stipulează perceperea comisionului de transformare si eliminarea acestor comisioane din contract;
2.5 sa oblige pârâta la a restitui reclamantei toate sumele de bani încasate în baza clauzelor privitoare la comisioane care au fost declarate abuzive, calculate de la data semnării contractului şi până in prezent;
2.6 sa oblige pârâta la a plaţi reclamantei dobânzi legale aferente acestor sume plătite fara a fi datorate, calculate de la data plaţii fiecărei rate din credit şi până la restituirea lor efectivă de către pârâta;
3. Eliminarea din Contractul de credit nr. X din X a clauzelor abuzive prevăzute de art.2.4, 2.6, 2.10 - 2.11, 3.1, 3.3., 3.4., 3.7., 3.8, 3.9, din Condiţiile Generale, precum si toate referirile din contract la „dobânda de referinţa variabilă" (DRV) si, respectiv la comisioanele declarate abuzive, pentru motive de nulitate absolută.
4. Obligarea pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare, care sa reflecte costul contractului dupa eliminarea clauzelor abuzive.
In ce priveşte Contractul de Credit Bancar pentru persoane fizice nr. X (încheiat in moneda RON),
5. 5.1. sa constate nulitatea absoluta a clauzei regăsite Ia pct. 5, teza a II-a din Contractul nr. X din X („dobânda curentă este formată din dobânda de referinţă revizuibilă semestrial, care se afişează la sediile X"), fiind o clauză abuzivă şi sa dispună eliminarea acestei clauze din contract;
5.2 sa oblige pârâta ca, pe întreaga perioada contractuala, să perceapă o dobânda calculata in funcţie de valoarea indicelui de referinţă ROBOR, astfel încât formula de calcul din art.5 să fie: ROBOR la 6 luni + marja fixă de 2,05 p.p. (puncte procentuale), iar aceasta formula sa fie aplicata pentru toata perioada contractuala, incepand cu momentul semnării contractului;
5.3 sa oblige pârâta la a restitui reclamantei toate sumele reprezentând dobânda nedatorata, ce au fost încasate in baza clauzei declarate abuzive, respectiv incasate de banca in plus fata de cele rezultate din aplicarea formulei sus-indicate (ROBOR la 6 luni + marja fixa de 2,05 pp);
5.4 sa oblige pârâta la plaţi reclamantei dobânzi legale aferente sumelor incasate in plus de la reclamanta in baza art.5 din contract (in contul dobânzii calculate nelegal), calculate de la data plaţii fiecărei rate contractuale si pana la restituirea lor efectiva de către pârâta;
6. 6.1 sa constate nulitatea absoluta a clauzei 9.a. din Contract, privind comisionul de rambursare anticipata, cu obligarea pârâtei la eliminarea acestui comision din contract;
6.2 sa constate nulitatea absoluta a clauzei 9.b. din Contract, prin care se stipulează perceperea comisionului de acordare credit de 0,95% flat si eliminarea acestui comision din contract;
6.3 sa constate nulitatea absoluta a clauzei contractuale 9.c. din Contract, respectiv perceperea comisionului de administrare, stabilit iniţial la suma de X lei lunar („reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat, prevăzuta la punctul 7"), si care ulterior anului 2010 a fost stabilit la valoarea de X lei (prin însumarea comisioanelor de administrare si de risc stabilite la data de X, cand a fost încheiat contractul de credit).
6.3 sa constate nulitatea absoluta a clauzelor 9.d. si 9.e. din Contract, prin care se stipulează perceperea comisionului de transformare si eliminarea acestor comisioane din contract;
6.4 sa constate nulitatea absoluta a clauzei contractuale 9.f. din Contract, respectiv perceperea comisionului de urmărire riscuri, stabilit la suma de X lei lunar, „reprezentând un procent de 0,23% din valoarea creditului contractat, prevăzuta la punctul 7".
6.5 sa oblige pârâta la a restitui reclamantei toate sumele de bani incasate în baza clauzelor privitoare la comisioane care au fost declarate abuzive, calculate de la data semnării contractului şi până in prezent;
6.5 sa oblige pârâta la a plaţi reclamantei dobânzi legale aferente acestor sume piatite farà a fi datorate, calculate de la data plaţii fiecărei rate din credit şi până la restituirea lor efectivă de către pârâta;
7. Eliminarea din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. X din X a clauzelor abuzive prevăzute de art.2.4, 2.6, 2.10 - 2.11, 3.1, 3.3., 3.4., 3.7., 3.8, 3.9, din Condiţiile Generale, precum si toate referirile din contract la „dobânda de referinţa variabilă" (DRV) si, respectiv la comisioanele declarate abuzive, pentru motive de nulitate absolută.
8. Obligarea pârâtei la a emite reclamantei un nou grafic de rambursare, care sa reflecte costul contractului dupa eliminarea clauzelor abuzive.
Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
In motivarea cererii a arătat că in anul X, reclamanta a incheiat cu pârâta X, prin reprezentanţii sai, doua contracte de credit:
Contractul de Credit Bancar pentru persoane fizice nr. X, in baza căruia am contractat un credit in valoare de X EUR, reprezentând Maxicredit cu ipoteca pentru nevoi persoanale, acordat reclamantei pentru o perioada de 300 luni, calculate de la data primei trageri si
- Contractul de Credit Bancar pentru persoane fizice nr. X, in baza căruia a contractat un credit in valoare de X RON, pentru nevoi persoanale (denumit generic „credit de trezorerie nenominalizat"). Creditul a fost acordat reclamantei pentru o perioada de 120 luni, calculate de la data primei trageri Aceste contracte vor fi denumite in cele ce urmează si „Contractul" / „Contractele" sau „Contractele de credit") si vom trata simultan ambele contracte dat fiind ca acestea conţin clauze similare/identice.
Contractele de credit sus-mentionate sunt acte de adeziune, clauzele contractuale fiind prestabilite de banca, fara a oferi reclamantei posibilitatea de a le negocia, de a le modifica sau de a inlatura vreuna din aceste clauze prestabilite de Banca.
Prezentarea clauzelor contractuale apreciate ca fiind abuzive:
Art.5 regăsit in cele doua contracte prevede:
In contractul nr.X: „La data încheierii prezentului contract, dobânda curenta este de 7,4% pe an si este fixa in primele 12 luni si variabila ulterior. Dobânda fixa se menţine constanta pe o perioada de 12 luni, începând cu data primei trageri, cu excepţiile prevăzute la pct. 7 si 8. După această dată, dobânda curenta este formata din dobânda de referinţa variabila, care se afişează la sediile X, la care se adaugă 1,50."
In contractul nr.X: „La data încheierii prezentului contract, dobânda curenta este de 11,8% pe an si este revizuibila semestrial. Dobânda curenta este formata din dobânda de referinţa revizuibila semestrial, care se afişează la sediile X, la care se adaugă 2,05p.p."
-Potrivit art.2.6 din Condiţiile Generale de creditare ale ambelor contracte, „Pe parcursul derulării creditului, nivelul dobânzii curente se poate schimba in funcţie de evoluţia serviciului unic al datoriei clientului fata de banca".
Ceea ce nu s-a detaliat nici la data furnizării serviciilor financiare si nici ulterior este, de fapt, modul de calcul al acestor dobânzi variabile / revizuibile semestrial, respectiv din ce componente se alcătuieşte dobânda de referinţa proprie a băncii si nici plafonul maxim pana la care aceasta poate urca. Contractele prevăd ca informarea reclamantei asupra acestui cost se face prin procedura afişării la sediile X a valorilor dobânzilor de referinţa, care sunt variabile, respectiv revizuibile semestrial.
Conform art.2.10 lit.a) din Condiţiile Generale de creditare, care completează contractele de credit si care fac parte integranta din astea, „Pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica dobânda, fara consimţământul împrumutatului, in funcţie de costul resurselor de creditare, noul procent de dobânda aplicându-se de la data notificării acestuia, la soldul creditului existent. Modificarea dobânzii curente (%) conduce la recalcularea dobânzii datorate."
Conform art.2.10 lit.b) din aceleaşi Condiţii Generale de creditare, „pentru creditele cu dobânda variabila stabilita in funcţie de un indice de referinţa LIBOR/EURIBOR, nivelul dobânzii se poate modifica in funcţie de evoluţia acestuia.”
Conform art.2.11 din Condiţiile Generale de creditare, „Noul procent de dobânda de referinţa va fi afişat la sediul băncii la data intrării in vigoare a modificării. (...) In cazul in care, in urma modificării nivelului dobânzii de către banca, împrumutatul nu va rambursa restul din creditul angajat si dobânzile aferente in termen de 10 zile de la data luării la cunoştinţa, se considera ca împrumutatul a acceptat noul nivel al dobânzii. "
Aceasta clauza este contrara prevederilor art.970 alin.3 C.civ. aplicabil la data semnării contractului de credit, având in vedere lipsa totala de buna credinţa a băncii. Cu alte cuvinte, banca apreciază creditul scadent anticipat, obligând practic împrumutatul (consumator) fie sa se supună prin constrângere si sa accepte noul nivel al dobânzilor fie, in situaţia in care nu accepta asta, sa achite, prin rambursare anticipata întreaga suma rămasa din credit, in termen de doar 10 zile.
Nu este inserata de către banca si o clauza care sa ofere echilibru contractual pe acest aspect, respectiv o clauza care sa confere drepturi egale si consumatorului, de acelaşi cuantum, in situaţia neîndeplinirii anumitor obligaţii de către banca.
Conform art.2.10 lit.d) din Condiţiile Generale de creditare, „Pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica dobânda de referinţa revizuibila semestrial, fara consimţământul împrumutatului, in funcţie de costul resurselor de creditare, doar la datele de 30 septembrie si 31 martie ale anului, noul procent de dobânda aplicându-se de la 01 octombrie, respectiv 01 aprilie, la soldul creditului existent. Modificarea nivelului dobânzii de referinţa revizuibila semestrial conduce a recalcularea dobânzii datorate "
Conform art.2.11 din aceleaşi Condiţii Generale de creditare, „Noul procent de dobânda revizuibila semestrial va fi afişat la sediul băncii de la data aplicării acesteia."
Banca nu menţionează clar si explicit dupa ce formula isi calculează propria dobânda de referinţa, astfel ca împrumutatul sa-si poată raporta rata lunara la indicele prestabilit de BNR sau BCE si sa verifice modul concret al dobânzii de referinţa.
Pe parcursul derulării contractelor, banca trebuia sa isi raporteze modul de calcul al dobânzii de referinţa semestrial la indicii EURIBOR, respectiv ROBOR, stabiliţi periodic de BNR, in funcţie de moneda in care era încheiat contractul.
Or, in plina perioada de descreştere a indicilor EURIBOR si ROBOR, dobânzile practicate de Banca in cadrul contractelor reclamantei au avut valori peste nivelul celei maxime - adică peste procentele iniţiale convenite in cele doua contracte (7,4%, la creditul in EUR si 11,8%, la creditul in RON). Banca nu a inclus in graficele de rambursare indicii valorii dobânzilor practicate pe piaţa interbancara, iar costurile peste aceste valori si le-a asumat ca si marja proprie de castig, desi marja iniţiala a creditelor a fost fixata la 1,50 p.p., pentru creditul in EUR si 2,05 p.p., pentru creditul in RON.
Conform graficelor de rambursare si extraselor de cont aferente creditelor, reclamanta are in prezent un nivel al ratelor lunare considerabil mai mare fata de nivelul înregistrat Ia data acordării creditelor. Astfel, banca a majorat costurile prin impunere unilaterala, transformând contractele bilaterale in contracte unilaterale, incalcand principiile Legii nr. 193/2000 (dispoziţiile art.4 alin. 1, 2 si 3 si dispoziţiile pct. 1 lit. a) si b) din anexa la Legea nr. 193/2000).
Desi a revizuit periodic dobânzile aplicabile celor doua contracte, Banca nu a ţinut cont de scăderea ratei dobânzilor interbancare sau a celorlalte costuri, ci dimpotrivă a crescut exponenţial dobânzile aplicate creditelor, din analiza valorilor ratelor lunare reiesind fara echivoc faptul ca, in mod contrar principiului bunei credinţe ce ar fi trebuit sa guverneze contractele, valoarea ratei nu este descrescătoare (in concordanta cu valorile ratelor dobânzilor interbancare), ci dimpotrivă, crescătoare, ducând astfel la pauperizarea reclamantei.
Prin urmare, in plina recesiune economica, desi costurile de creditare au fost reduse iar indicii EUR1BOR si ROBOR au scăzut, câştigul net al băncii pe contractele reclamantei a crescut considerabil, fiind reprezentat de diferenţa dintre EURIBOR si ROBOR si procentele in creştere-aplicate creditului reclamantei, depăşind cu mult marja iniţiala a băncii.
La punctul 9 din contractele de credit, sunt prevăzute mai multe comisioane, respectiv:
a)comision rambursare anticipata:
-in primele 36 luni de creditare: 4,50%, minim 30 EUR, sau echivalent;
-intre 37 si 60 luni: 3%, minim 30 EUR sau echivalent;
-intre 61 si 120 luni: 2,5%, minim 30 EUR sau echivalent;
-peste 121 luni: 2%, minim 30 EUR sau echivalent;
b)comision de acordare credit de 0.95% flat;
c)comision de administrare,
-de 42,50 EUR lunar, reprezentând un procent de 0,05 % din valoarea creditului contractat prevăzuta la pct. 1 (pentru contractul nr. X)
-de 16,50 RON lunar, reprezentând un procent de 0,05 % din valoarea creditului contractat prevăzuta la pct. 1 (pentru contractul nr. X)
d)comision de transformare pentru prima solicitare - flat de 0,50% flat;
e)comision de transformare pentru următoarele solicitări - flat de 1,00% flat;
f)comision de urmărire riscuri de X RON lunar, reprezentând un procent de 0,23% din valoarea creditului contractat prevăzuta la pct.l (pentru contractul nr. X).
In condiţiile generale de creditare anexa la contractele de credit sunt incluse clauze care permit băncii sa modifice unilateral, din proprie iniţiativa, valoarea comisioanelor, fara a fi insa indicate Condiţiile concrete sau circumstanţele juridice anticipative, predictibile, care sa permită Băncii modificarea costurilor si pe care reclamanta in calitate de împrumutat sa le poată cunoaşte.
Pct.3.1: „Comisionul de acordare credit se plăteşte la prima tragere a creditului si se calculează la valoarea creditului prevăzuta in contract. In cazul in care banca finanţează si comisioanele aferente creditului, comisionul de acordare se aplica la valoarea obiectului creditat, din care se scade avansul imprumutatului. In funcţie de opţiunea împrumutatului, la creditele acordate in lei, la valoarea rezultata se adaugă si alte costuriaferente acordării creditului.'"
Pct.3.3: „Comisionul de rambursare anticipata se calculeza asupra sumei rambursate anticipat. (...)"
Pct.3.4: „Comisionul de transformare calculat asupra soldului creditului transformat dintr-o valuta in alta se va incasa la data semnării actului adiţional. Nivelul comicionului de transformare perceput va fi cel in vigoare la momentul respectiv. Banca isi rezerva dreptul sa refuze operaţiunea, daca aceasta nu se încadrează in politica sa de trezorerie din acel moment.
Pct.3.7: „Pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica nivelul comisioanelor in funcţie de evoluţia pieţei financiar-bancare, in cazul modificării nivelului comisioanelor in sensul majorării acestora, banca va notifica împrumutatul in momentul in care intervine aceasta modificare, prin afişare la sediul băncii sau prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire. (...) In cazul in care împrumutatul nu este de acord cu noul nivel al comisioanelor, are dreptul sa ramburseze anticipat creditul si sa achite dobânzile aferente in temen de ....zile de la data notificării. In caz contrar părţile convin ca împrumutatul accepta in mod tacit noeile niveluri ale comisioanelor."
Pct. 3.8: „Comisionul de urmărire riscuri se calculează flat, prin aplicarea unui anumit procent la valoarea creditului contractat de la pct.l din contract. Clientul achita comisionul de urmărire riscuri lunar, odată cu rata de credit si dobânda. Comisionul de urmărire riscuri se percepe integral, inclusiv pentru fracţiunile din luna."
Pct. 3.9: „Comisionul de administrare este in suma fixa lunara si se calculează prin aplicarea unui anumit procent la valoarea creditului prevăzuta la pct. 1 din contract. Clientul achita comisionul de urmărire riscuri lunar, odată cu rata de credit si dobânda. Comisionul de administrare se percepe integral, inclusiv pentru fracţiunile din luna."
Notificarea la care face referire clauza inclusa la pct.3.7 de mai sus este, prin ea insasi, un mod de impunere a unor condiţii unilaterale, prestabilite. Conform codului civil, un contract bilateral este considerat valabil doar in prezenta consimţământului ambelor parti semnatare. Or, banca incalca prin decizia sa unilaterala consimţământul liber exprimat pe care trebuie sa-1 gireze reclamanta, in calitate de împrumutat (cea de-a doua parte contractanta). Smulgerea consimţământului prin metoda impunerii unei clauze este abuziva si vădit contrara pct.l lit.a) si lit.b) din lista anexa la Legea 193/2000.
Stipularea posibilităţii banei de modificare a nivelului comisionului de administrare - clauza de la art.3.7 - pare in contradicţie cu cea inserata in cuprinsul art.3.9, caci efectul juridic este unul contrar, clauzele practic anulându-se. Pe de o parte banca isi aroga dreptul modificării unilaterale a valorii comisioanelor, insa pe de alta parte menţionează ca valoarea comisionului de administrare este fixa, calculându-se ca procent la valoarea creditului iniţial acordat.
Cele doua ipoteze contrare trebuie interpretate exclusiv in beneficiul reclamantei (consumator), neputand fi permisa nicio modificare unilaterala iniţiata de banca, fiind incidente dispoziţiile art. 1 alin.2 din Legea 193/2000 („In caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate in favoarea consumatorului").
In ce priveşte comisionul de risc, prevăzut doar in cuprinsul contractului nr.X, se observa faptul ca, desi in contract nu se menţionează clar care sunt riscurile care impun aplicarea acestui comision de risc aplicat de banca, in contract nu este prevăzuta nici posibilitatea împrumutatului de a solicita băncii restituirea acestui comision, daca pe perioada de rambursare nu s-au înregistrat riscurile avute in vedere la momentul stabilirii si incasarii comisionului.
Contractele de credit criticate prin prezenta cerere nici nu justifica perceperea de către banca a acestor comisioane si nici nu circumstantiaza condiţiile, cauzele si împrejurările predictibile de majorare a costurilor contractuale, reclamanta consumator văzându-se astfel obligata sa achite costuri de care nu a avut cunoştinţa la momentul semnării contractului. Formulări precum: „da dreptul băncii", „autorizează banca sa modifice unilateral", ,functie de costurile resurselor de creditare", „poate modifica" - sunt apanajele modificărilor unilaterale, stipulate in contractul de credit cu încălcarea dispoziţiilor pct.l lit. a) din lista anexa a legii nr.193/2000, raportate la dispoziţiile art.4 alin.l, 2 si 3 din Legea 193/2000.
Dezvoltarea motivelor de fapt si de drept ale cererii pendinte:
Referitor la clauzele contractuale care reglementează dobânda - clauza prevăzute de art.X teza a II-a ("dobânda curentă este formată din dobânda de referinţă variabila / revizuibilă semestrial, care se afişează la sediile X, la care se adaugă ...x... puncte procentuale") cea prevăzuta de art. 2.6. din Condiţiile generale de creditare (pe parcursul derulării creditului, nivelul dobânzii curente se poate schimba în funcţie de evoluţia serviciului unic al datoriei clientului fata de banca), dar si clauzele 2.10 - 2.11. pe care le-am citat in cele ce preced, apreciez că acestea sunt clauze abuzive, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.5 din cele doua contracte, dobânda este formată din dobânda de referinţă variabila, respectiv revizuibilă semestrial, care se afişează la sediile băncii, la care se adaugă punctele procentuale aplicate pentru fiecare contract. Referitor la acest articol, in care este prezentat un asa-zis "mod de calcul" al dobânzii aplicate de X care, dupa perioada contractuala iniţiala când dobânda este fixa (1 an, pentru contractual in EUR/1 semestru, pentru contractual in RON), are o componenta variabila /revizuibilă in funcţie de dobânda de referinţa a băncii, se observa ca in tot cuprinsul contractului aceasta noţiune nu este definita.
Clauza este criticabilă aşadar din perspectiva faptului că acordă un drept discreţionar băncii, în sensul că dobânda de referinţă nu are un caracter determinabil, indicii sai de referinţă neputând fi verificaţi. în speţă, banca a exclus din mecanismul de formare al dobânzii criteriul obiectiv al pieţei financiare, stabilind un element subiectiv, favorabil propriei sale politici financiare dând posibilitatea băncii ca, indiferent de creşterea sau diminuarea indicilor EURIBOR sau ROBOR, dobânda sa să nu scadă niciodată, aceasta urmând a fi adoptată prin creşterea marjei fixe, operând astfel o ajustare automată care să menţină dobânda la nivelul dorit.
In cadrul acestor contracte, reclamanta am cunoscut doar dobânda fixă iniţiala, aplicata in primul an pentru contractul X (7,4% pe an) si, respectiv cea aplicata in primele 6 luni pentru contractul X (11,8% pe an), după care s-a ştiut doar că dobânda va fi stabilita de banca periodic pentru fiecare contract, variind după anumiţi indici doar de banca știuți si care nu-i erau niciodată comunicaţi. Sensul clauzei contractuale putea fi insa în sensul că aceasta dobânda putea fluctua, atât pozitiv cât şi negativ, faţă de valoarea fixă din primul an, însă reclamanta nu am cunoscut niciodată formula de calcul pentru determinarea dobânzii variabile, mai precis, nu am cunoscut formula de calcul a dobânzii de referinţă bancară care intră în componenţa dobânzii contractuale. f Chiar daca banca a enumerat în art. 2.4 din Condiţiile generale ce variabile ar fi putut fi avute în vedere la calculul dobânzii variabile, nu a indicat în mod explicit ce indici bancari intră în calculul dobânzii de referinţă bancară şi nici formula matematică de determinare a variabilei, la care se adăuga marja fixă.
In aceste condiţii, reclamanta a încheiat cele doua contracte de credit fara a avea cunoştinţa care va fi nivelul dobânzii dupa primul an (pentru contractual in EUR), respectiv dupa primul semestru (pentru contractul in RON), imprejurare care este in mod evident de natura a ma prejudicia intrucat dobânda reprezintă un element esenţial al contractului de credit bancar, orice clauza nelegala cu incidenţa asupra dobânzii afectând insasi normala derulare a raporturilor contractuale.
Prin inserarea in contract a clauzei contractuale conţinuta de textul art.5 din contract, privind modalitatea de stabilire a dobânzii dupa primul an, respectiv dupa primul semestru, s-a creat un dezechilibru contractual, in detrimental reclamantei (consumator), nefiind respectata cerinţa bunei credinţe intrucat, chiar daca dobânda de referinţa a băncii ar constitui un element obiectiv de calcul, respectiv o noţiune definita in domeniul bancar, aceasta noţiune nici nu a fost explicata reclamantei la momentul încheierii contractului si nici nu a fost definita in contract, fiindu-i necunoscuta la data încheierii contractului, împrejurare de care banca, in mod evident a fost conştienta. Totodată, necircumstatierea elementelor care permit băncii modificarea unilaterala a dobânzii curente contractuale (art.2.10 a si d si art.2.11 din Condiţiile generale), lăsând la libera sa apreciere majorarea dobânzii, este de natura sa îl prejudicieze, in calitatea mea de consumator. Aceasta clauza care da dreptul băncii de a modifica unilateral dobânda nu este raportata la un indicator precis, individualizat, acest factor fiind menţionat generic sub formula "costul resurselor de creditare".
Prin urmare, aceste clauze sunt abuzive, fiind îndeplinite condiţiile art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000, întrucat aceste clauze nu au fost negociate cu reclamanta, contractul fiind unul de adeziune; clauzele au fost prevăzute contrar cerinţelor bunei credinţe şi au creat un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, în detrimentul reclamantei, dand posibilitatea băncii să calculeze, în mod aleatoriu, dobânda de referinţă bancară.
Din analiza modului de reglementare se observă că, în concret, nu se poate deduce care este mecanismul în funcţie de care poate evolua dobânda, în partea ei variabilă, care ar fi formula matematică aplicabilă, care din factorii enumeraţi se aplică, în ce ordine, în ce proporţie şi în ce limite.
Părţile unui contract de credit nu sunt pe poziţii de egalitate, atât din punct de vedere al forţei economice, cât şi din punct de vedere al cunoştinţelor de specialitate, dar şi din punct de vedere al posibilităţii de negociere, contractul de credit fiind unul de adeziune, consumatorii neavând posibilitatea de a negocia clauzele, ci doar de a-1 semna sau nu, chiar dacă au avut posibilitatea să-1 studieze, informarea nefiind echivalentă cu negocierea.
Potrivit practicii CJUE, clauzele unui contract bancar care se referă la preţul contractului trebuie redactate într-un mod clar şi inteligibil, astfel încât, consumatorul să poată prevedea consecinţele economice ale contractului semnat.
Din felul în care este redactată clauza de la pct. 5, raportată la pct. 2.4 din Condiţiile generale, nu se poate deduce, în mod clar şi inteligibil, care va fi evoluţia în timp a părţii variabile a dobânzii pe care reclamanta trebuie să o plătească băncii, modul de redactare dând posibilitatea băncii să aprecieze, în mod unilateral, criteriile în funcţie de care va stabili această componentă a dobânzii, creându-se, astfel, un vădit dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor, în defavoarea reclamantei, rezultând, totodată, reaua-credinţă a băncii la redactarea acestor clauze, care conduc, aşa cum s-a arătat, la un dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor, în defavoarea reclamantei .
Cererea dedusa judecaţii pendinte are ca scop eliminarea acestor clauze abuzive care acorda băncii puterea unilaterala si discreţionara de modificare a nivelului dobânzilor aplicate creditelor si, totodată, stabilirea unui mecanism clar după care sa se calculeze dobânda datorata in contract.
Prin urmare, solicit instanţei de judecata sa constate caracterul abuziv, neclar si nenegociat al clauzei conţinute de art.5 teza a Il-a din cele doua Contracte, acestea având o exprimare ambigua, care permite băncii sa calculeze dobânda dupa cum doreşte si, intrucat aceasta clauza trebuie formulata in mod clar si neechivoc, urmează ca instanţa sa dispună ca dobânda contractuala sa fie calculata dupa o formula clara si lesne determinabila, in funcţie de indicii EURIBOR si ROBOR practicaţi pe piaţa bancara, raportat la moneda in care a fost încheiat fiecare contract, respectiv formula: EURIBOR la 6 luni + marja fixă de 1,50 p.p. (pentru contractul de credit nr. X) si formula: ROBOR la 6 luni + marja fixă de 2,05 p.p. (pentru contractul de credit nr. X)
Referitor la clauzele contractuale care reglementează comisioanele:
În privinţa clauzelor prevăzute de art. 9 lit. a) din contracte (comisionul de rambursare anticipată) şi de art. 3.3 din Condiţiile generale de creditare, anexă la contractul de credit (comisionul de rambursare anticipată se calculează asupra sumei rambursate anticipat), apreciez ca aceste clauze sunt abuzive, pentru următoarele considerente:
Prin prisma dispoziţiilor legale care reglementează caracterul abuziv al clauzelor din contractele încheiate între comercianţi (actualii profesionişti) şi consumatori, este clar că aceste contracte de credit, încheiate între reclamanta şi pârâtă, sunt contracte de adeziune, clauzele lor nefiind negociate de părţi, simpla informare a reclamantei neechivalând cu negocierea contractelor.
O astfel de clauză trebuie analizată din punct de vedere al consecinţelor pe care le produce, raportat, printre altele, la un eventual dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. Or, există un dezechilibru major în defavoarea reclamantei , în ce priveşte drepturile şi obligaţiile părţilor, cât timp prin această prevedere contractuală se statuează că reclamanta trebuie să plătească acest comision de rambursare anticipată, chiar si in situaţia posibila in care as urma să plătesc întregul credit şi costurile acestuia, în mod anticipat, fara a exista o contraprestaţie a băncii legată de rambursarea anticipata si care sa justifice aplicarea acestui cost.
Nu in ultimul rând, prin stipularea unei astfel de clauze, banca nu urmăreşte decât să descurajeze plata anticipată a creditului, pentru a-şi maximiza beneficiile.
Aşadar, clauza privind perceperea comisionului pentru rambursarea anticipată a creditului este abuzivă intrucat banca pârâta nu prestează nici un serviciu în schimbul rambursării anticipate a creditului, plata acestuia neacoperind o contraprestaţie din partea băncii si menţinerea acestui comision are ca efect descurajarea si chiar blocarea plaţilor anticipate.
Clauzele prevăzute de art.9 lit.b) din contracte (comisionul de acordare credit de 0,95% flat), sunt de asemenea abuzive, intrucat cuantumul sau perceperea acestor comisioane nu au nicio justificare si, desi nu intra in preţul contractului, sunt catalogate ca atare de către banca.
In plus, aceste comisioane nu au fost niciodată negociate sau discutate cu reclamanta si, prin natura lor, m-au prejudiciat intrucat au crescut costul contractului desi banca nu justifica o contraprestaţie pentru perceperea lor.
Chiar dacă am aprecia ca justificarea acestui comision o reprezintă "acoperirea cheltuielilor aferente întocmirii documentaţiei de credit", atunci nu se explică de ce cuantumul acestui comision este invariabil de 0,95%, indiferent de tipul de contract (unul fiind un contract de credit cu ipoteca, care cel puţin la nivel teoretic implică mai multe costuri, cel de-al doilea fiind un contract de nevoie personale) şi de acest cuantum este raportat la mărimea sumei împrumutate şi nu la volumul, complexitatea actelor ce formează documentaţia de acordare a creditului (mai ales în condiţiile în care aceste contracte sunt preformulate)".
În privinţa clauzelor prevăzute de art. 9 lit. c) din contracte ("comisionul de administrare reprezentând 0,05% flat din valoarea creditului contractat prevăzuta la pct.r) şi de art. X din Condiţiile generale de creditare (comisionul de administrare este în sumă fixă lunară şi se calculează prin aplicarea unui anumit procent la valoarea creditului prevăzută la pct. 1 din contract; clientul achită aceste comisioane lunar, odată cu rata de credit şi dobânda; comisioanele se percep integral, inclusiv pentru fracţiunile din lună), acestea sunt tot clauze abuzive, pentru următoarele considerente:
Asa cum s-a arătat, comisioanele de administrare percepute lunar de banca pe cele doua contracte sunt dupa cum urmează:
-pentru contractul nr. X - X EUR lunar,
-pentru contractul nr. X - a fost stabilit iniţial la valoarea de X RON lunar si ulterior, incepand cu anul 2010 si pana in prezent, sa ajungă la valoarea de X RON lunar (prin adăugarea comisionului iniţial de urmărire riscuri de X lei), astfel depăşind in mod evident procentul de 0,5% flat statuat chiar de banca in contract, fara a exista o justificare in acest sens.
O clauza contractuala care prevede perceperea unui comision de administrare, calculat la valoarea creditului, este in mod evident abuziva. Desi clauzele prin care se stabileşte un comision de , administrare a creditului, nu sunt, în sine abuzive, în raport de scopul acestui comision -monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operaţiuni în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului, în cauză, însă, se creează un dezechilibru major între drepturile şi obligaţiile părţilor, întrucât comisionul plătit lunar se raportează la valoarea întregului credit contractat, iar nu la valoarea soldului la data plăţii comisionului.
Dezechilibru semnificativ există, întrucât valoarea comisionului nu se corelează cu valoarea soldului rămas de plată, în condiţiile în care scopul comisionului, declarat de banca pârâtă, este acela de a acoperi cheltuieli de monitorizare a creditului care scade progresiv cu fiecare rată lunară achitată. Din scadenţarele depuse la dosar rezultă că în cursul derulării contractelor valoarea comisionului de administrare a creditului poate depăşi chiar si valoarea dobânzii.
Odată cu intrarea in vigoare a OUG nr.50/2010, instituţiile de creditare au obligaţia de a respecta prevederile acestui act normative, astfel ca, începând cu aceasta data, prevederile din contract care contravin acestui act normative sunt nule de drept, indiferent daca contractual a fost actualizat sau nu. Prin aceasta ordonanţa de urgenta s-a prevăzut: comisionul de rambursare anticipata este de maxim 1% pentru credite cu dobânda fixa si nu se percepe comision de rambursare anticipate la credite cu dobânda variabila.
Fata de faptul ca ambele contracte deduse judecaţii pendinte prevăd dobânzi variabile, susţinerile reprezintă un argument in plus in susţinerea nelegalității acestui comision pe care banca nu-1 mai poate percepe in cele doua contracte.
In privinţa clauzei prevăzute de art. 9 lit. f) din contractul nr.X (comision de urmărire riscuri de X RON lunar, reprezentând X % din valoarea creditului contractat prevăzuta la pct.l) şi de art. X din Condiţiile generale de creditare, anexă la contract (comisionul de urmărire riscuri este în sumă fixă lunară şi se calculează prin aplicarea unui anumit procent la valoarea creditului prevăzută la pct. 1 din contract; clientul achită aceste comisioane lunar, odată cu rata de credit şi dobânda; comisioanele se percep integral, inclusiv pentru fracţiunile din lună), acestea sunt abuzive, dat fiind următoarele considerente:
Desi comisionul de urmărire riscuri nu este definit in contract, acest cost, ca şi dobânda, sunt percepute pentru acordarea creditului (cost al creditului). In concluzie, atât dobânda cât şi comisionul de risc sunt percepute pentru unul şi acelaşi lucru, acest comision de risc nefiind altceva decât o dobândă mascată.
Perceperea comisionului de urmărire riscuri nu a fost justificata de banca decât printr-o asa-zisa necesitate de acoperire a riscului de credit (comportamentul contractual al împrumutatului). Or, o astfel de justificare a acestui cost este abuzivă intrucat comportamentul contractual al împrumutatului nu este cunoscut de la început de Bancă, si, in consecinţa atitudinea Băncii de a încasa un comision de la o persoană care, verificată fiind în evidenţele incidenţelor de plăţi nu oferă nici o suspiciune cu privire la seriozitatea sa, este abuziva. Comisionul de urmărire riscuri perceput de banca este, aşadar, necuvenit, neavând nici o justificare economică, cu atat mai mult cu cat, asa cum am arătat, in contract nu este prevăzuta posibilitatea împrumutatului de a solicita băncii restituirea acestui comision de risc, daca pe perioada de rambursare nu s-au înregistrat riscurile avute in vedere la momentul stabilirii comisionului.
Întrucât comisionul de urmărire riscuri este perceput de bancă pentru a-şi acoperi propriul risc, consumatorul nu suporta doar propriul său risc, ci şi pe cel al băncii. In cazul în care piaţa ar evolua în favoarea consumatorului (ar scădea cursul valutar, preţurile etc.) acesta ar datora oricum comisionul de risc pentru a acoperi reducerea profitului previzionat de bancă.
Banca, în loc să îşi stabilească criterii concrete şi reale de determinate a categoriilor de clientelă pe categorii de risc şi sa facă diferenţierea produselor de creditare în funcţie de aceste criterii, a ales varianta abuzivă, mult mai costisitoare pentru împrumutaţii bun-platnici pe baza căreia, prin achitarea acestui comision de risc, îşi acoperă în realitate pierderile rezultate din nerambursarea creditelor de către alţi clienţi, transferând, astfel, consecinţele pierderilor cauzate de creditele sale neperformante asupra clienţilor bun-platnici. Totodată, prin perceperea acestor comisioane, banca realizează câştiguri mari, deoarece creditele neperformante nu sunt atât de mari încât să compenseze cu valoarea totală a comisioanelor de risc încasate. Prin urmare, din nepoformanţa băncii nu suferă si nu pierde banca, ci suferă şi pierd clienţii băncii, bun-platnici.
Din analiza acestor comisioane nu se poate determina care este realitatea ce este acoperită de aceste costuri, atâta timp cât împrumutul este unul cu dobândă, în acest mod pârâta acoperindu-şi eventuale pierderi şi obţinând, totodată, şi un câştig. In plus, terminologia folosită nu este decriptată în condiţiile generale ale contractului, pentru ca împrumutatul să fie în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la motivele pentru care sunt percepute de către pârâtă aceste costuri.
Soluţia ce se impune este aceea de constatare ca abuzive a clauzelor privind toate aceste comisioane si de eliminare a acestora din contract, o astfel de abordare fiind în acord şi cu jurisprudenţa CJUE care a hotărât, prin Hotărârea data în cauza C-618/10 Banco Espanol de Credita SA/Joaquin Calderon Cantino, că instanţa naţională nu poate modifica conţinutul unei clauze abuzive care figurează intr-un contract încheiat între un vânzător sau un furnizor şi un consumator. Atunci când constată existenţa unei astfel de clauze, instanţa naţională trebuie să dispună că aceasta nu se aplică.
Ca urmare a constatării nulităţii clauzelor menţionate mai sus, pe viitor plata de către reclamanta a unor sume pentru acoperirea acestor comisioane ar fi in tot nejustificată, motiv pentru care, reţinându-se caracterul retroactiv al efectelor nulităţii, solicit instanţei sa dispună obligarea băncii pârâte la restituirea către reclamanta a sumelor plătite cu acest titlu, aceasta cerere de restituire fiind întemeiată pe plată nedatorată, ca urmare a dispariţiei fundamentului executării prestaţiei, prin declararea nulităţii clauzelor contractuale în baza cărora au fost executate obligaţiile.
Raportând situaţia de fapt la dispoziţiile art.992 şi urm. C.civ. din 1864 (aplicabil în speţă potrivit art.5 din Legea nr. 71/2011), ce reglementează instituţia plăţii nedatorate, apreciez ca fiind întrunite cumulativ condiţiile acesteia, din moment ce prestaţia efectuată de reclamanta - solvens, cu privire la comisioanele criticate, a avut semnificaţia operaţiei juridice a unei plăţi, că datoria vizată, deşi a existat iniţial, a dispărut cu efect retroactiv, ca urmare a desfiinţării clauzelor contractuale respective, prin aplicarea sancţiunii nulităţi absolute şi, că, în ipoteza restituirii plăţii efectuate în temeiul unei obligaţii lovite de nulitate absolută, legea nu impune condiţia erorii solvensului, acesta având dreptul să pretindă restituirea prestaţiei, în caz contrar eludându-se efectele nulităţii absolute.
Pentru aceste considerente, dând efect obligaţiei de restituire ce incumbă băncii pârâte accipiens şi întrucât aceasta a fost de rea-credinţă, cunoscând caracterul abuziv al clauzelor stipulate în contractele de credit preredactate de ea, neputând invoca în sprijinul său necunoaşterea Legii nr.193/2000, instanţa urmează sa oblige banca parata la restituirea către reclamanta a sumelor achitate cu titlu de comisioane, în contractele de credit pentru persoane fizice ce fac obiectul cercetării judecătoreşti pendinte, dar şi la plata dobânzilor legale aferente acestor sume, calculate de la data plaţii fiecărei rate de către reclamanta şi până la restituirea integrală a datoriei de către banca parata.
Soluţia de restituire a acestor sume este corectă si din prisma anularii clauzelor, efectul nulităţii fiind repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu consecinţa obligării băncii să restituie sumele încasate în temeiul acestor clauze. Principiul restabilirii situaţiei anterioare este acea regulă de drept potrivit căreia tot ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel încât părţile raportului juridic să ajungă în situaţia în care acel act juridic nu s-ar fi încheiat.
In privinţa clauzei prevăzute de art. 3.7 din Condiţiile generale de creditare, anexă la contractul de credit (pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica nivelul comisioanelor în funcţie de evoluţia pieţei financiar-bancare. In cazul modificării nivelului comisioanelor în sensul majorării acestora, banca va notifica împrumutatul în momentul în care intervine această modificare, prin afişare la sediul băncii sau prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. In cazul în care împrumutatul nu este de acord cu noul nivel al comisioanelor, are dreptul să ramburseze anticipat creditul şi să achite dobânzile aferente în termen de ... zile de la data notificării. In caz contrar, părţile convin că împrumutatul acceptă în mod tacit noile niveluri ale comisioanelor. In cazul în care nivelul comisioanelor se reduce, acesta se afişează la sediile băncii), aceasta este de asemenea o clauză abuzivă, pentru următoarele considerente:
Din lectura acestei clauze rezulta ca motivul întemeiat, prevăzut în contract, pentru modificarea comisioanelor este: „în funcţie de evoluţia pieţei financiar-bancare".
Prin „motiv prevăzut în contract", în sensul legii, se înţelege o situaţie clar descrisă, care să ofere clientului posibilitatea să ştie de la început că, dacă acea situaţie se va produce, comisioanele vor fi mărite. Totodată, motivul trebuie să fie suficient de clar arătat, determinat, ca, în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanţa să poată verifica dacă acea situaţie, motiv de modificare a comisioanelor, chiar s-a produs. Clauza contractuală trebuia astfel formulată încât consumatorul să poată anticipa că dacă o anumită situaţie intervine, o anumită consecinţă se produce.
Or, motivul „în funcţie de evoluţia pieţei financiar-bancare" nu îndeplineşte această condiţie, caracterul conştient al actului juridic impunând ca subiectul de drept civil să aibă puterea de a aprecia efectele juridice pe care le implică perfectarea sa, având reprezentarea corectă şi determinată a consecinţelor actului juridic pe care îl semnează.
Dezechilibrul contractual generat de art.3.7 din condiţiile generale este evident întrucât operează un transfer inechitabil al riscurilor din sarcina băncii creditoare (care a impus şi a acceptat o garanţie de o anumită valoare) în sarcina reclamantei .
Plecând de la premisele cerinţei de previzibilitate a actelor normative şi a regulii de drept civil, potrivit căreia actul juridic se impune părţilor întocmai ca legea, având forţă obligatorie, potrivit dispoziţiilor art.969 alin.(l) C.civ. din 1864, se deprinde concluzia că şi actul juridic trebuie caracterizat prin previzibilitate, clauzele contractuale fiind necesar a fi formulate astfel încât consumatorul să poată anticipa producerea consecinţei în ipoteza producerii situaţiei.
Cererea reclamantei se referă la constatarea caracterului abuziv al unor clauze în contractele de credit încheiate cu banca parata, consecinţa constatării caracterului abuziv al acestor clauze fiind echivalentă cu constatarea nulităţii absolute a acestora.
Potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene care, potrivit dispoziţiilor constituţionale şi ale Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, este obligatorie pentru instanţele româneşti, există un interes public ca aceste clauze, constatate ca fiind abuzive pentru consumator, să nu-şi producă efectele, recunoscând judecătorului naţional puterea de a le declara nule, chiar din oficiu.
Potrivit Legii nr. 193/2000, evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, doar cu condiţia ca aceste clauze să fie exprimate într-un limbaj uşor inteligibil şi să nu creeze un dezechilibru între părţi.
Reglementarea din dreptul naţional asigurată prin Legea nr. 193/2000 este în consens cu cea din dreptul european, art.4 alin.(2) din Directiva nr. 13/93 stabilind că aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu priveşte nici definirea obiectului contractului, nici justeţea preţului sau a remuneraţiei, pe de o parte, faţă de serviciile sau de mărfurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar şi inteligibil.
Solicita sa se dea eficienta juridica argumentelor de fapt si de drept anterior expuse, urmând ca, prin hotărârea ce o va pronunţa in cauza, sa admită cererea reclamantei asa cum a fost formulata.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art.l, art.4 din Legea 193/2000, alin. (1) lit. a), g) şi i) din Anexa la Legea 193/2000, Codul consumului (Legea 296/2004), O.G. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, art.l 17 din OUG 99/2006, OUG 50/2010, art.l535 NCC, art.l94 şi urm., art.453 C.proc.civ. (NCPC) art.8,9 si 15 din Legea 190/1999, precum si celelalte dispoziţii legale la care am făcut referire in cele ce preced.
La data de X reclamanta X, a depus cerere de modificare si completare a cererii de chemare in judecata deduse judecaţii pendinte, in sensul ca reclamanta intelege sa-si completeze cererea introductiva de instanţa in sensul ca solicita instanţei de judecata ca, prin hotărârea ce o va pronunţa in cauza sa constate ca fiind abuzive clauzele inserate in cadrul punctelor 1, 4 teza finala, 7, 8 si 9 din cuprinsul Actului adiţional nr. l la Contractul de credit nr. X, incheiat Ia data de X, sa dispună excluderea acestor clauze din contract si sa oblige banca parata la a-mi restitui toate sumele de bani incasate de la reclamanta cu titlu de dobânzi majorate conform pct.l din cadrul acestui act adiţional, aceste plaţi nefiind datorate de reclamanta.
In motivarea cererii s-a arătat că la data de X, apreciind ca astfel se aliniază dispoziţiilor OUG 50/2010, banca parata a solicitat reclamantei semnarea Actului Adiţional nr.l la Contractul de credit nr. X, in baza căruia a majorat in mod inexplicabil si vădit abuziv costul contractual instituind in sarcina reclamantei o doband fixa de 9,9% pe an pentru primii 5 ani, dupa care dobânda devenea variabila urmând sa fie calculata „in funcţie de cotatia EURIBOR la 6 Luni", la care se adaugă 7.5 puncte procentuale marja fixa pe an".
Acest act adiţional nu a fost negociat cu reclamanta iar creşterea costului creditului nu a fost in niciun fel justificata de banca.
Este evident ca actul nu a fost negociat cu reclamanta intrucat nu exista nicio raţiune pentru ca un consumator sa isi asume in cadrul unui contract, de buna voie si nejustificat, obligaţii mai mari decât cele sumate iniţial prin contract fara o contraprestatie din partea băncii care sa echilibreze sarcinile contractuale.
Clauza introdusa in contractul de credit potrivit pct.l din acest act adiţional trebuie aşadar înlăturata ca abuziva iar instituţia parata este datoare sa restituie reclamantei toate sumele de bani încasate in baza acesteia (plata nedatorata).
Toate celelalte clauze indicate in preambulul prezentei cereri sunt de asemenea abuzive si, deci, lovite de nulitate absoluta intrucat contribuie la accentuarea dezechilibrului contractual, in defavoarea reclamantei, prin instituirea in favoarea băncii a unor drepturi absolute de modificare unilaterala si aleatorie a contractului de credit, fara asumarea unor obligaţii corelative.
In drept, s-au invocat dispoziţiile art.204 alin.l NCPC, precum si celelalte texte de lege pe care s-au întemeiat cererea introductiva de instanţa.
La data de X pârâta X S.A., a depus întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată şi acordarea de cheltuieli de judecată.
La data de X, între Bancă şi reclamantă s-a încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. X prin care reclamanta a accesat un credit de nevoi personale cu ipotecă în valoare de X de euro pe o perioadă de 300 de luni cu o dobândă promoţională fixă de 7,4% fixă în primele 12 luni şi ulterior variabilă în funcţie de dobânda de referinţă variabilă (DRV) + 1,5 puncte procentuale (Contractul de credit în euro).
Ulterior, la data de X, între Bancă şi reclamantă s-a încheiat un al doilea contract de credit bancar pentru persoane fizice, nr. X pentru suma de X de lei pe o perioadă de X de luni cu o dobândă variabilă în funcţie de dobânda revizuibilă semestrial (DRS) + 2,05 puncte procentuale (Contractul de credit în lei).
Ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, Banca a comunicat reclamantei propunerea de act adiţional la Contractul de credit în euro (Anexa nr. 1) şi propunerea de act adiţional la Contractul de credit în lei (Anexa nr. 2) pentru alinierea contractelor de credit la dispoziţiile acestui act normativ. Conform art. 95 din OUG nr. 50/20IO2, în varianta iniţială, nesemnarea actului adiţional de implementare a acestei ordonanţe valora acceptare tacită.
La data de X, între Bacă şi reclamantă s-a încheiat un act adiţional (Anexa nr. 3) Contractul de credit în lei, prin care dobânda a fost convenită ca fiind fixă pe toată perioada de creditare, în cuantum de 15,25% începând cu data de X.
La data de X, între Bacă şi reclamantă s-a încheiat actul adiţional nr. 1 la Contractul de credit în euro (Anexa nr. 4), prin care dobânda a fost convenită ca fiind fixă timp de 5 ani, începând cu X, la valoarea de 9,9% şi variabilă ulterior în funcţie de cotaţia EURIBOR la 6 luni + 7,5 puncte procentuale.
La data de X, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 288/2010 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori3, actul adiţional de implementare a OUG nr. 50/2010 la Contractul de credit în lei, faţă de care reclamanta nu şi-a manifestat în mod expres în vigoare de la X consimţământul, a fost denunţat unilateral de către Bancă în temeiul art.II din Legea nr. 288/20104.
Prin urmare, Contractul de credit în euro a avut dobândă fixă pentru primele 12 luni, după care, conform acestuia, dobânda a devenit variabilă. în continuare, ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 50/2010 şi a încheierii actului adiţional nr. 1 la Contractul de credit în euro, dobânda a redevenit fixă pentru o perioadă de 5 ani de aceasta dată, după care aceasta a devenit din nou variabilă.
În ceea ce priveşte Contractul de credit în lei, acesta a fost încheiat de la început cu o dobândă variabilă, revizuibilă semestrial.
În concret, atât dobânda curentă din Contractul de credit în euro cât şi dobânda curentă din Contractul de credit în lei au fluctuat atât în sens crescător, cât şi în sens descrescător.
Susţinerile reclamantei sunt neîntemeiate, astfel cum vom arăta în continuare:
În principal, clauzele referitoare la dobândă şi la comisioane sunt excluse de la analizarea caracterului abuziv
Potrivit art. 4 alin.(6) din Legea nr. 193/2000,
(6) Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele şi serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil
Prin urmare, clauzele care privesc obiectul principal al contractului şi sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil sunt excluse de la analizarea caracterului abuziv.
A. Clauzele contestate privesc obiectul principal al contractului
Cu privire la elementele care fac obiectul principal al contractului, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) a reţinut în cauza C-26/13 Arpad Kasler si Hajnalka Kaslerne Rabai/OTP Jelzalogbank Zrt, că o clauză intră în sfera obiectului principal al contractului, dacă aceasta are caracter esenţial, revenind instanţei de judecată să analizeze dacă pretinsa clauză are, în contractul analizat, caracter esenţial.
Potrivit art. 6 din Contractul de credit în euro, respectiv din Contractul de credit în lei, în DAE sunt incluse: dobânda anuală, comisionul de analiză a documentaţiei, de acordare credit şi administrare, cheltuieli efectuate cu încheierea poliţei de asigurare de viaţă, comisionul de urmărire riscuri, precum şi alte costuri (orice costuri intervenite ulterior semnării acestui contract);
Iar potrivit art.2.1 - 2.5 din Condiţiile generale de creditare aferente celor două contracte de credit,
Art. 2.1. Dobânda anuală efectivă (DAE) reprezintă cotul total al creditului, exprimat în procent anual din valoarea creditului total acordat. Art. 2.2. In cazul creditelor de consum acordate persoanelor fizice, la calculul DAE nu se iau în calcul următoarele costuri; (....).
Art. 2.4. ,,Modalitatea de calcul utilizata pentru determinarea dobânzii aferente creditului acordat este :
Sold cont împrumut x Rata anuală dob. x Nr. ef. Zile
Dob. datorata = -----------------------------------------------------------------------
360x 100
Art. 2.5. "Numărul efectiv de zile" luat în calcul la determinarea dobânzii aferente unei scadenţe este, pentru graficele tip "Payment", de 30 de zile, iar pentru graficele tip "Rate de credit egale" este numărul efectiv de zile existente între ultima scadenţă şi scadenţa următoare.
Astfel cum rezultă din clauzele contractuale sus-citate, din OUG nr. 21/1992 şi din OUG nr. 50/2010, DAE reprezintă costul total al creditului, iar din DAE fac parte dobânda şi comisioanele contestate de către reclamantă.
Aşa cum a statuat si CJUE în cauza C-76/10 Pohotovost s.r.o./Iveta Korckovskâ, informarea consumatorului asupra costului global al creditului, sub forma unei dobânzi calculate potrivit unei formule matematice unice, are, aşadar, o importanţă esenţială. Pe de o parte, aceasta informaţie (....) contribuie la transparenţa contractului, în sensul că permite consumatorului să compare ofertele de creditare. Pe de altă parte, ea permite consumatorului sa aprecieze întinderea obligaţiei sale.
Aşa fiind, întrucât dobânda si comisioanele pricepute de Bancă reprezintă un cost definitoriu al contractului de credit, iar obligaţia împrumutatului de plată a acestui cost este o obligaţie principală şi esenţială, alături de cea de restituire a capitalului, analizare a caracterului abuziv al clauzelor care o determină este exclusă.
Clauzele contestate sunt redactate într-un limbaj uşor inteligibil
In ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie prevăzută de art. 4 alin.(6) din Legea nr.193/2000, redactarea clauzei într-un limbaj uşor inteligibil, aceasta presupune, pe de-o parte, utilizarea unor criterii obiective, care ţin de acurateţea limbajului, iar pe de altă parte, criterii subiective, care ţin de percepţia şi nivelul de înţelegere al consumatorului, în funcţie de experienţa lui şi gradul de implicare în relaţia cu banca.
a. Clauzele contestate sunt uşor inteligibile obiectiv
Examinând clauzele în discuţie din punct de vedere obiectiv, sub aspectul acurateţei limbajului, ca premisă a înţelegerii mesajului transmis, se remarcă faptul că acestea sunt redactate într-un limbaj inteligibil, în sensul că nu sunt utilizaţi termeni echivoci de natură să genereze confuzii sau să distorsioneze înţelesul clauzelor.
b. Clauzele contestate sunt uşor inteligibile subiectiv
Nu mai puţin, limbajul utilizat este uşor inteligibil şi din punct de vedere subiectiv, noţiunile utilizate fiind uşor accesibile pentru orice consumator cu aptitudini medii de informare.
De altfel, reclamanta, atât la finalul Contractul de credit în euro, cât şi la finalul Contractului de credit în lei a declarat că:
Prin semnarea prezentului contract, declar că am citit, înţeles şi mi-au fost explicate clauzele acestuia, pe care mi le însuşesc în întregime.
Prin urmare, cel puţin în ceea ce o priveşte, limbajul utilizat de bancă este clar şi inteligibil, informaţiile primite fiind suficiente şi pe deplin însuşite de către aceasta.
Mai mult, reclamanta era la data semnării celor două contracte de credit asociat unic şi administrator la o societate cu răspundere limitată, conform certificatului constatator nr. X (Anexa nr. 5) câştiga venituri substanţiale din închirierea proprietăţilor conform declaraţiei 220 pentru anul 2007 (Anexa nr. 6) şi încheiase în trecut cel puţin două contracte de credit imobiliar conform evidenţelor Băncii (Anexa nr. 7), fiind deci o persoană iniţiată în afaceri şi în creditare.
În sensul înlăturării clauzelor privitoare la costuri de la analizarea caracterului abuziv s-a pronunţat şi Tribunalul Specializat X, care în cuprinsul Sentinţei civile nr. X a reţinut cu privire la un contract de credit similar celor încheiate cu reclamanta că:
- [clauza contractuala (...) prevede plata unui comision de administrare de X euro lunar, reprezentând o cota procentuala de 0,05 % din valoarea iniţiala a creditului. Aceste dispoziţii contractuale sunt clare, stabilesc o obligaţie neechivoca de plata cu periodicitate lunara a unei sume de bani cu un cuantum determinat si nu necesita cunoştinţe de specialitate pentru a fi intelese si aduse la îndeplinire. In consecinţa Tribunalul retine ca verificarea caracterului pretins abuziv al acestei clauze contractuale este împiedicat de dispoziţiile art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000.
Intr-un prim subsidiar, clauzele referitoare la dobândă şi la comisioane nu sunt abuzive
Potrivit art. 4 alin.(l) din Legea nr. 193/2000,
(1)0 clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.
Rezultă, aşadar că pentru ca o clauză contractuală să fie considerată abuzivă din perspectiva art. 4 alin. (1), trebuie întrunite, cumulativ următoarele condiţii: (i) clauza să nu fi avut caracter negociabil; (ii) clauza să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, contrar cerinţelor bunei-credinţe.
A. Clauzele contestate au fost negociate
În primul rând, reclamanta a avut iniţiativa contractării unui credit cu dobândă fixă în primele 12 luni şi ulterior variabilă în cazul Contractului de credit în euro, respectiv contractării unui credit cu dobândă variabilă în cazul Contractului de credit în lei, în detrimentul unui produs de creditare cu dobândă fixă.
De asemenea, tot reclamanta a avut iniţiativa alegerii produselor de creditare cu dobândă variabilă în funcţie de DRV, respectiv de DRS, în detrimentul unor alte produse similare cu dobândă variabilă în funcţie de EURIBOR, respectiv de ROBOR aflate în portofoliul Băncii la acel moment (Anexa nr. 8).
Prin urmare, reclamanta a considerat la momentul încheierii celor două contracte de credit că dobânda fixă timp de 12 luni care devine potrivit contractului variabilă prin raportare la DRV ulterior în cazul Contractului de credit în euro, respectiv dobânda integral variabilă prin raportare la DRS în cazul Contractului de credit în lei sunt cele mai bune oferte. Acum, prin cererea de chemare în judecată, solicită practic înlocuirea produsului de creditare ales cu un altul, la care avea acces încă de la început, respectiv un produs de creditare cu dobândă variabilă prin raportare exclusiv la EURIBOR, respectiv la ROBOR.
În al doilea rând, potrivit ultimului paragraf din ambele contracte de credit, prin semnarea prezentului contract, declar că am citit, înţeles şi mi-au fost explicate clauzele acestuia, pe care mi le însuşesc în întregime.
Semnarea contractelor de credit în aceste condiţii implică pe de o parte faptul că reclamanta şi-a format consimţământul în mod liber şi este de acord să accepte oferta Băncii, astfel cum i-a fost prezentată, iar pe de altă parte, faptul că reclamanta nu a intenţionat să aducă vreo modificare clauzelor contractuale.
În acest sens a reţinut şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. X din X, prin care s-a statuat astfel:
Cât priveşte susţinerea recurentei-reclamante, în sensul că această prevedere contractuală stipulată la art. 10 nu a fost negociată în mod direct, aceste contracte fiind preformulate, standard, este de observat că, la art. 21 din Contractul de credit bancar (...) s-a stipulat: «Prin semnarea prezentului contract, declar că am citit, înţeles şi mi-au fost explicate clauzele acestuia, pe care mi le însuşesc în întregime», astfel încât, fată de conţinutul acestei clauze, Înalta Curte apreciază critica recurentei drept nefondată, cu atât mai mult urmare încheierii contractului, care presupune o reală negociere a acestuia şi care exclude abuzul de drept al părţii determinante în pretinsul raport de adeziune creat.
In al treilea rând, în cazul Contractului de credit în euro, reclamanta a încheiat actul adiţional nr. 1 în urma renegocierii cu Banca a condiţiilor contractuale iniţiale. Că este astfel rezultă cu evidenţă din faptul că propunerea de act adiţional pentru implementarea OUG nr. 50/2010 care a fost comunicată reclamantei (Anexa nr. 1) este diferită de actul adiţional semnat (Anexat cererii de modificare şi completare).
Având în vedere posibilitatea evidentă de negociere, nimic nu a împiedicat reclamanta să renegocieze cu această ocazie şi condiţiile Contractului de credit în lei, pentru care a primit aceeaşi propunere de act adiţional pentru implementarea OUG nr. 50/2010. In acest condiţii, lipsa dorinţei de negociere din partea reclamantei nu poate fi imputată Băncii.
B. Clauzele contestate nu produc un dezechilibru semnificativ contrar bunei-credinţe
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta susţine în esenţă că (i) acele clauze contractuale contestate referitoare la dobândă ar fi abuzive întrucât indicii DRV şi DRS în funcţie de care varia aceasta nu ar fi unii obiectivi, iar că (ii) acele clauze contractuale contestate referitoare la comisioane nu ar justifica perceperea acestora.
Dobânda variabilă nu produce un dezechilibru semnificativ contrar bunei-credinţe
În primul rând, în cazul Contractului de credit în euro, reclamanta a ales un produs de creditare cu dobândă fixă în primele 12 luni şi ulterior variabilă în funcţie de DRV. Prin urmare, modificarea dobânzii după primele 12 luni nu reprezintă o modificare unilaterală din partea Băncii, ci executarea contractului astfel cum a fost încheiat.
În al doilea rând, DRV şi DRS reprezintă dobânzi standardizate, unice pentru întregul portofoliu de credite destinate persoanelor fizice, afişate în permanenţă la sediile Băncii, reprezentând suma unor costuri pe care banca le are de suportat ca urmare a acordării acestor credite. Ceea ce diferă între contractele încheiate cu diverşi clienţi este marja fixă.
În acest sens a reţinut şi înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia civilă nr. X, prin care a statuat despre dobânda de referinţă internă a X că:
Fiind determinată pe baza unor indicatori obiectivi şi a unor formule de calcul, trimiterea contractuală la evoluţia ei este deopotrivă de surprinzătoare pentru ambele părţi ale convenţiei de creditare, aşa încât nu se poate considera că numai reclamanta ar fi afectată.
Prin urmare, stabilirea dobânzii variabile în funcţie de DRV, respectiv de DRS nu creează un dezechilibru semnificativ contrar bunei credinţe, aceştia fiind indici obiectivi.
Astfel, DRV si DRS apar ca fiind o reflecţie a costului resurselor de creditare pe care Banca este nevoită a-1 plăti în scopul obţinerii lichidităţilor necesare în vederea acordării de credite către populaţie, toate aceste costuri stabilindu-se şi având la bază Reglementări ale BNR.
La rândul său, costul resurselor de creditare, ca element de variaţie, are la bază următoarele elemente cumulative prezentate pe larg în Anexa nr. 9:
a. indicele de referinţă EURIBOR/LIBOR/ROBOR;
b. costul cu rezerva minimă obligatorie, calculat ca procent din pasivele Băncii (cum ar fi depozitele clienţilor);
c. costurile de lichiditate, care acoperă diferenţa de scadenţă între creditele pe termen lung acordate clienţilor şi scadenţa pe termen scurt a surselor de finanţare corespondente;
d. riscul de ţară, ce reprezintă probabilitatea pierderilor din activităţi internaţionale, ca urmare a unor evenimente economice, sociale şi politice specifice fiecărei ţări în parte.
Întrucât toate elementele care intră în componenţa DRV şi DRS enumerate mai sus sunt obiective şi nu pot fi controlate de către Bancă, rezultă că indicele rezultant nu este unul subiectiv, astfel cum susţine în mod eronat reclamanta.
De altfel, faptul ca în componenţa DRV şi DRS intră mai mulţi factori obiectivi, inclusiv indicele de referinţă EURIBOR/LIBOR/ROBOR, rezultă că pretenţia reclamantei de a stabili rata dobânzii prin raportare la EURIBOR, respectiv ROBOR, însă menţinând aceeaşi marjă fixă ca cea iniţială, negociată si agreată având în vedere tocmai cuantumul mai mare al DRV, respectiv DRS este de natură a crea un dezechilibru semnificativ împotriva Băncii.
Lipsa inserării în contract a explicaţiilor de mai sus privind modul de calculare al DRV, respectiv DRS, nu conferă caracter abuziv clauzelor contestate. Clauza în sine, prin efectele pe care le produce, trebuie să fie abuzivă, indiferent dacă consumatorul are sau nu cunoştinţă de motivaţia producerii acestor efecte.
b. Comisioanele contestate nu produc un dezechilibru semnificativ contrar bunei-credinţe
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta susţine, printre altele, că ar fi abuzive clauzele privind comisioanele (i) de acordare credit întrucât nu ar fi justificat, (ii) de administrare întrucât valoarea acestuia nu se corelează cu soldul şi (iii) de urmărire riscuri întrucât ar fi o dobândă mascată. Susţinerile reclamantei sunt neîntemeiate:
Comisionul de acordare credit, de 0,95% în ambele contracte de credit, este perceput pentru activităţi de punere la dispoziţia clientului a creditului şi cuprinde costurile Băncii cu deschiderea contului de credit, punerea la dispoziţia clientului în contul curent a sumei de bani provenind din credit, punerea la dispoziţia clientului a graficului de rambursare.
Mai mult, cuantumul redus al acestuia, de doar 0,95%, elimină de plano posibilitatea producerii unui dezechilibru semnificativ contrar bunei-credinţe având în vedere faptul că Banca are evident unele costuri din acordarea unui credit.
Comisionul de administrare este perceput pentru activităţile de administrare a contului de credit (e.g. întreţinerea aplicaţiilor informatice de gestiune a creditului, informarea clienţilor despre modificarea costurilor etc).
Ca şi în cazul comisionului de acordare credit, valoarea lunară redusă a acestuia (de 42,50 euro în cazul Contractului de credit în euro, respectiv de 92,40 lei în cazul Contractului de credit în lei) şi existenţa costurilor pentru Bancă elimină de plano posibilitatea producerii unui dezechilibru semnificativ contrar bunei-credinţe.
Mai mult, potrivit art. 36 alin.(l) şi (3) din OUG nr. 50/2010,
(1) Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensaţie în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor şi, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terţi, precum şi un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.
(3) Comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operaţiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. în cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului.
Iar potrivit preambulului la Directiva 93/13/CE a Consiliului din 05.04.1994 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (care a fost transpusă în dreptul intern prin chiar Legea nr. 193/2000), se consideră că actele cu putere de lege sau normele administrative ale statelor membre, care determină direct sau indirect clauzele contractelor încheiate cu consumatorii, nu conţin clauze abuziv.
Astfel, contrar afirmaţiei reclamantei potrivit căreia ar exista un dezechilibru semnificativ întrucât valoarea comisionului nu se corelează cu valoarea soldului rămas de plată, cât timp legea prevede pe de o parte posibilitatea perceperii unui comision de administrare şi, pe de altă parte, faptul că un astfel de comision poate fi fix sau în funcţie de nivelul soldului, rezultă că un comision fix, cum este cel din ambele contracte, nu este abuziv.
In altă ordine de idei, referinţele reclamantei cu privire la nivelul maxim pentru comisionul de rambursare anticipată după intrarea în vigoarea a OUG nr. 50/2010 sunt lipsite de obiect de vreme ce acest comision a fost eliminat din contractele de credit.
Comisionul de urmărire risc a fost eliminat ca urmare a intrării în vigoare a OUG 50/2010 şi, anterior, era perceput pentru operaţiuni care implică gestiunea riscului de credit, precum cele de colectare prematură şi târzie realizate de Bancă sau de societăţi specializate asupra portofoliului de credite care înregistrează întârzieri la plata creditului.
Acesta era perceput exclusiv pentru creditele negarantate. Or, atâta vreme cât reclamanta a ales să nu aducă garanţii, aceasta a optat implicit pentru suportarea acestui comision.
IV. Intr-un al doilea subsidiar, instanţa nu poate impune cuantumul dobânzii
A.Instanţa de judecată nu poate stabili cuantumul dobânzii / comisioanelor
Instanţa de judecată nu poate interveni în acordul de voinţe al părţilor, modificând, prin decizia sa, însuşi obiectul contractului, respectiv costul acestuia.
În acest sens s-a pronunţat şi înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia civilă nr. X prin care a statuat că:
Intervenţia instanţei în mecanismul contractual şi modificarea unui element esenţial al acestuia, mai precis preţul contractului, înfrânge forţa juridică obligatorie a convenţiilor legal încheiate. (...)
[Lipsirea băncii de contraprestaţiile legal stabilite în contractele aflate în derulare are efectul unei atingeri aduse proprietăţii în înţelesul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.
B.Cuantumul dobânzii, respectiv a marjei fixe au fost stabilite expres. Doar variaţia DRV sau DRS poate fi abuzivă
Astfel cum rezultă şi din Figura nr. 1 de mai sus,
În primele 12 luni de executare a Contractului de credit în euro, dobânda a fost fixă, conform contractului.
Între X şi X, dobânda a fost variabilă conform contractului prin raportare la DRV.
Între X şi X, dobânda a fost fixă, negociată de către părţi şi convenită prin actul adiţional nr. 1 la Contractul de credit în euro.
După X, dobânda este variabilă prin raportare la EURIBOR + o marjă fixă negociată de către părţi şi convenită prin actul adiţional nr. 1 la Contractul de credit în euro.
Dobânda fixă iniţială a fost agreată expres de către părţi, prin urmare aceasta nu poate fi per se abuzivă. De asemenea, prima dobândă variabilă, cea de la X a fost de asemenea agreată expres de către părţi, deci nici aceasta nu poate fi per se abuzivă.
Variaţia ulterioară a DRV, contestată de către reclamantă ca fiind presupus subiectivă, este independentă de faptul că părţile au agreat nivelul iniţial al dobânzii variabile prin contract.
De asemenea nu pot fi per se abuzive nici dobânda fixă din cuprinsul actului adiţional nr. 1 la Contractul de credit în euro, nici cuantumul marjei fixe din acesta, ele fiind de asemenea agreate în mod expres. Cât despre variaţia indicelui EURIBOR, chiar reclamanta solicită ca dobânda să se stabilească în funcţie de EURIOBOR.
Prin urmare, în situaţia puţin probabilă în care instanţa va considera abuzive clauzele referitoare la dobândă, exclusiv variaţia dobânzii în funcţie de DRV în perioada X şi X poate fi cenzurată, iar nu şi cuantumul acesteia la X sau ulterior semnării actului adiţional nr. 1 la Contractul de credit în euro.
Similară este şi situaţia Contractului de credit în lei, unde până la data de X, dobânda a fost variabilă în funcţie de DRS + 2,05 puncte procentuale, după care a devenit fixă pe toată perioada de creditare rămasă, conform actului adiţional încheiat între părţi.
C. Cuantumul marjei fixe ulterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2010 a fost negociat de către părţi
În altă ordine de idei, ulterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2010, marja fixă din Contractul de credit în euro a fost stabilită conform îndrumării ANPC, formulată prin Adresam. X (Anexa nr. 10).
Formula de calcul prin care s-a ajuns la cuantumul marjei fixe de 7,5% este (marja fixă iniţială de 1,5%) + (dobânda de referinţă variabilă la X - EURIBOR la 6 luni valabil la aceeaşi dată). Această formulă a fost acceptată în mod expres de către ANPC prin adresa sus-menţionată:
Pentru contractele de credit aflate în curs de derulare, în care dobânda era compusă din dobânda de referinţă a băncii + o marjă fixă, suntem de acord ca noua formulă de calcul să includă indicele de referinţă aferent valutei în care a fost acordat creditul + o marjă fixă, compusă din marja fixă existentă în contractul iniţial, valabilă la data semnării contractului şi diferenţa dintre valoarea dobânzii de referinţă şi valoarea indicelui de referinţă, valabile la data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2010, respectiv, 21 iunie 2010.
De altfel, reclamanta a şi semnat în acest sens actul adiţional nr. 1 la Contractul de credit în euro.
Prin urmare, contrar celor susţinute de reclamantă prin cererea modificatoare şi completatoare, nivelul dobânzii din actul adiţional nr. 1 la Contractul de credit în euro este stabilit conform îndrumării ANPC şi cu consimţământul reclamantei, neputând fi cenzurat de instanţă.
În cazul Contractului de credit în lei cuantumul dobânzii fixe de după data de X a fost negociat expres, fiind încheiat în acest sens actul adiţional din X.
V. Cererea de restituire a sumelor achitate este accesorie
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat restituirea sumelor plătite cu titlu de dobândă nedatorată şi cu titlu de comision, cu dobândă legală.
Restituirea prestaţiilor în temeiul principiului restitutio in integrum este accesorie constatării nulităţii absolute a clauzelor în temeiul cărora sumele au fost percepute.
In al doilea rând, reclamanta a solicitat restituirea acestor sume pentru prima dată prin cererea de chemare în judecată. Prin urmare, Banca nu a fost pusă în întârziere anterior introducerii cererii de chemare în judecată, deci nu datorează dobândă legală pentru restituire anterior acestei date.
In al treilea rând, în situaţia puţin probabilă în care cererea reclamantei va fi admisă, aceasta continuă să fie obligată la restituirea principalului împrumutat, respectiv la plata dobânzii şi eventualelor comisioane. Prin urmare, în temeiul art. 1144 Cod civil 1864, instanţa urmează să dispună compensarea până la concurenţa creanţelor.
În drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 193/2000 şi ale OUG nr. 50/2010 invocate pe parcursul întâmpinării.
La data de X reclamanta X, a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat criticile subliniate în cererea de chemare în jduecată.
Prin sentinţa civilă X, tribunalul a respins ca neîntemeiată acţiunea promovată de reclamantă.
Prin decizia Curţii de Apel Bucureşti nr. X, , ca urmare a admiterii căii de atac a apelului, sentinţa a fost anulată şi trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Curtea a reţinut că instanţa nu a realizat un examen efectiv al condiţiei negocierii clauzelor, ci unul pur formal, fără susţinere în probatoriul administrat şi în dispoziţiile legale incidente. A reţinut Curtea că o atare situaţie echivalează cu necercetarea fondului, reclamanta fiind pusă în situaţia de a i se respinge în mod pur formal cererea şi de a fi privată de un grad de jurisdicţie, deşi nu a consimţit la acest lucru.
În rejudecare nu au fost administrate probe noi, ambele părţi expunând concluzii pe fondul cauzei la termenul din X.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, în etapa rejudecării, instanţa va reţine următoarele aspecte:
La data de X, între reclamantă şi instituţia pârâtă s-a semnat contractul de credit bancar nr. X (în moneda EURO), iar la data de X, între aceleaşi părţi s-a semnat contractul de împrumut nr. X (în moneda RON). Ca o primă concluzie reţinută de instanţă, ambele contracte au fost semnate sub imperiul dispoziţiilor din vechiul cod civil.
Reclamanta a înţeles să critice ambele contracte semnate, sub mai multe aspecte, denunţând ca abuzive clauzele referitoare la modul de stabilire a dobânzii curente şi a comisioanelor , solicitând restituirea sumelor de bani încasate cu titlul de clauze abuzive, stabilirea unei formule de calcul a dobânzii, dar şi emiterea unui nou grafic de rambursare în cazul ambelor acte juridice.
Prin cererea completatoare a cererii iniţial depuse, reclamanta a solicitat şi anularea ca urmare a constatării caracterului abuziv a punctelor 1,4 teza finală, 7, 8 şi 9 din actul adiţional nr. X la contractul de credit X, încheiat la data de X (fila 58 volum I dosar înregistrat pe rolul Judecătoriei).
Analizând punctual criticile şi apărările părţilor în raport de fiecare categorie de clauze denunţate ca având un caracter abuziv, se vor nota următoarele considerente:
În privinţa clauzelor contractuale ce reglementează dobânda curentă:
Din studierea art. 5 teza a II din contractul X şi X se poate observa că ambele contracte au fost încheiate cu o dobândă variabilă. Aceasta a fost fixă pentru perioada primelor 12 luni şi variabilă ulterior; după perioada de 12 luni, s-a stipulat că dobânda curentă este formată din dobânda de referinţă variabilă, care se afişează la sediile X, la care se adaugă un anumit număr de puncte procentuale ( 1,50 în cazul contractului 193 şi 2,05 în cazul contractului nr. 404). În clauza contractuală de la pct. 5 din ambele contracte nu au fost inserate alte elemente de referinţă şi nici în cuprinsul actului nu a figurat o altă formulă de calcul explicitată.
Ulterior, prin actul adiţional nr. X la contractul X, încheiat la data de X, părţile au stipulat expres în art. 1 că dobânda este fixă în primii 5 ani de la data intrării în vigoare a actului adiţional (de 9,90% pe an), iar pentru restul perioadei de creditare ea este variabilă şi se calculează în funcţie de cotaţia EURIBOR la 6 luni, la care se adaugă 7,5 pp marjă fixă pe an (a se vedea fila X dosar), actul fiind semnat se împrumutat.
De asemenea, la data de X, părţile au semnat un act adiţional al contractului X ( fila X dosar), în art. 1 act fiind stipulat că de la data intrării în vigoare a actului dobânda este de 21,51% pe an şi este fixă pe toată perioada de creditare.
Verificând astfel evoluţia modului de reglementare a dobânzii, în derularea relaţiei contractuale, se poate observa că, iniţial singurul reper de modificare a acestei componente era reprezentat de „dobânda de referinţă variabilă, care se afişează la sediile X”, pentru ca ulterior, prin intermediul actelor adiţionale dobânda să se compună din indicele de referinţă EUROBOR + marjă fixă ( contract X), respectiv să fie o dobândă fixă, în cuantum procentual indicat ( în cazul contractului nr. X).
Instanţa de judecată apreciază că dobânda constituie un element principal al contractului, constituind principala contraprestaţie urmărită de bancă la data acordării împrumutului. Mai mult, ea reprezintă o componentă a preţului contractului, iar în raport de aceste aspecte, analiza pe care o va realiza instanţa pe verificarea caracterului abuziv al clauzelor denunţate va avea ca punct de reper dispoziţiile art. 4 alin. 6 din legea 193/2000.
Art. 4 alin. 6 statuează: "Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerinţele de preţ şi de plată, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj uşor inteligibil." Totodată, art. 4 alin. (2) din Directiva 93/13/CEE prevede că „Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu priveşte nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al preţului sau remuneraţiei, pe de o parte, faţă de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar şi inteligibil".
Instanţa subliniază că în privinţa cerinţei de expunere a clauzei privitoare la comision într-un limbaj clar şi inteligibil trebuie avută în vedere jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C – 26/13, Kásler şi Káslerné Rábai, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, unde s- au stabilit următoarele:„ (…) cerinţa potrivit căreia o clauză contractuală trebuie redactată în mod clar şi inteligibil trebuie înţeleasă ca impunând nu numai ca respectiva clauză să fie inteligibilă pentru consumator din punct de vedere gramatical, ci şi ca contractul (sic !) să expună în mod transparent funcţionarea concretă a mecanismului (…) la care se referă clauza respectivă, precum şi relaţia dintre acest mecanism şi cel prevăzut prin alte clauze referitoare la deblocarea împrumutului, astfel încât acest consumator să poată să evalueze, pe baza unor criterii clare şi inteligibile, consecinţele economice care rezultă din aceasta în ceea ce îl priveşte”.
Or, redactarea iniţială a clauzelor contractuale în privinţa definirii elementului dobândă nu aduc în discuţie nici un reper obiect, apt a fi cuantificat de partea interesată ( consumator), menţionând doar un caracter variabil şi afişarea procentului de dobândă la sediile băncii. Instanţa apreciază că un atare mecanism de „variabilitate „ a componentei dobândă nu poate fi apreciat ca respectând cerinţele unui limbaj clar şi inteligibil, indiferent de explicaţiile ulterioare ale băncii sau de încercarea acesteia de subliniere a faptului că în realitate orice modificare a dobânzii îşi găseşte corespondentul în obligaţiile asumate de respectiva bancă pe piaţa financiară. Formula expresă de calcul, existenţa unor repere obiective, cuantificabile şi susceptibile de o estimare concretă din partea consumatorului trebuie să existe la data semnării actului, deoarece la acel moment se apreciază posibilitatea reală a consumatorului de înţelegere şi previzionare. În plus, banca nu a reuşit să probeze că modificarea procentului de dobândă a fost realizată exclusiv în raport de costurile suportate de bancă.
Se va reţine că nerespectarea cerinţelor de limbaj echivalează cu o încălcare a obligaţiilor profesionistului de expunerea corectă a clauzelor contractuale, punând astfel în imposibilitate de înţelegere şi negociere consumatorul şi generând un vădit dezechilibru contractual, prin poziţia favorabilă a împrumutătorului. O atare concluzie este însă susceptibilă de aplicare doar până la intrarea în vigoare a actelor adiţionale, deoarece astfel cum s-a subliniat anterior, formula de calcul a suferit, prin intermediul acestora, modificări structurale. Astfel, în cazul contractului de credit în EURO, banca a introdus ca unic element de variaţiune un indice obiectiv ( EURIBOR la 6 luni, la care se adăuga marja fixă), în timp ce în cazul creditului în lei dobânda a devenit fixă pe întreaga perioadă de creditare. În cele două noi ipoteze, nu se mai poate reţine raţionamentul anterior, putându-se observa că formula de calcul respectă exigenţele unui limbaj clar şi accesibil, oferind posibilitatea concretă consumatorului mediu de a înţelege costul componentei în analiză, dar şi de a estima valoarea acestuia în preţul final al contractului. În plus, în cazul creditului în EURO, se poate observa că părţile au stabilit şi o perioadă de graţie, în care consumatorul beneficia de o dobândă fixă. Ambele acte adiţionale expun în concret modalitatea de negociere a acestei componente şi respectă dispoziţiile art. 4 alin. 6 din legea 193/2000, articol pe care instanţa a realizat analiza condiţiilor de nulitate invocate de reclamantă.
Pentru aceste raţiuni, instanţa urmează a reţine caracterul abuziv al clauzelor inserate la art. X contract X în privinţa criteriilor în raport de care poate varia dobânda ( şi anume în privinţa menţiunii „care se afişează la sediile BCR”) şi respectiv art. X contract X în privinţa criteriilor în raport de care poate varia dobânda ( şi anume în privinţa menţiunii „care se afişează la sediile BCR”).
Cu privire la solicitarea subsecventă de stabilire a unei formule de calcul şi de restituire a dobânzilor încasate excedentar în raport de o atare limitare adusă de instanţă, se va reţine că intervenţia instanţei în materia clauzelor abuzive se rezumă la constatarea caracterului nul al clauzei, fără a exista vreo posibilitate de intervenţie în înţelegerea părţilor. Principiul simetriei consimţământului funcţionează plenar şi nu poate face obiectul cenzurii instanţei într-o atare procedură întemeiată pe dispoziţiile legii 193/2000. Or, ceea ce doreşte reclamanta, prin stabilirea unei formule de calcul, ar constitui chiar o modificare a înţelegerii părţilor, axată preponderent pe critici ce vizează nu caracterul abuziv al dobânzii, ci cuantumul disproporţionat al preţului unei atare componente. Părţile au stabilit de la momentul semnării contractelor caracterul variabil al dobânzii, lăsând însă ( în forma iniţială a contractelor, până la intrarea în vigoare a actelor adiţionale) la latitudinea băncii modul în care se aplicau reperele de variabilitate. Or, deşi se poate reţine caracterul abuziv al unei atare materializări a relaţiei parteneriale în cadrul celor două contracte, instanţa nu poate cenzura înţelegerea iniţială referitoare la caracterul variabil şi stabili o formulă de calcul. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile exprese ale art. 6 din legea 193/2000, care stabilesc soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de judecată în cazul constatării caracterului abuziv al clauzelor contractuale.
Instanţa va respinge ca neîntemeiată solicitarea de stabilire a unei formule de calcul şi în consecinţă, cea de restituire a dobânzii încasate abuzi9v de către bancă, revenind părţilor obligaţia negocierii elementelor în raport de care dobânda a putut varia în perioada de timp cuprinsă între data încheierii contractului şi cea a intrării în vigoare a actului adiţional ( pentru fiecare contract în parte).
Referitor la art. X din condiţii generale de creditare, contract de credit X şi X, în privinţa posibilităţii băncii de a modifica nivelul comisioanelor, prin aplicarea aceluiaşi raţionament al unui limbaj clar şi inteligibil, instanţa va nota că banca nu a inserat nici un fel de repere în raport de care nivelul comisioanelor poate varia. Astfel, activarea unei atare clauze, iar permite o majorare în orice mod a costurilor comisioanelor ( cu excepţiile indicate în contract, adică a comisionului de risc, administrare, rambursare anticipată, în contractul nr. 193). Utilizarea sintagmei „ în funcţie de evoluţia pieţei financiare” nu poate fi considerată compatibilă cu cerinţele unui limbaj clar şi accesibil, care reclamă în toate cazurile existenţa unui minim de repere obiective, verificabile, care să permită unui consumator mediu o înţelegere primară a modului de calcul şi o estimare reală a costului în discuţie. Pentru aceste argumente, instanţa va reţine caracterul abuziv al ambelor art. 3,7 din cuprinsul fiecărui contract şi nulitatea absolută a unei atare clauze contractuale.
În ceea ce priveşte comisioanele denunţate ca fiind abuzive, instanţa va reţine :
În ceea ce priveşte clauzele inserate la art. 9 a din ambele contracte de credit , referitoare la comisionul de rambursare anticipată, instanţa constată că acesta este definit expres în ambele contracte, prin indicarea lui procentuală şi prin stabilirea unei limite minime, iar criticile reclamantei se referă exclusiv la adecvarea preţului la serviciile prestate. Reţinând respectarea concretă a cerinţelor de limbaj clar şi accesibil, inserarea unei formule concrete şi complete, stabilirea procentuală a limitei maxime, dar şi a unei limite minime a unui atare cost, instanţa constată că nu se impune reţinerea caracterului abuziv al unui atare cost contractual, consumatorul având posibilitatea concretă de a înţelege destinaţia lui ( limbajul de prezentare utilizat fiind unul uzual, neechivoc), valoarea finală a acestuia, dar şi evoluţia sa în derularea relaţiei contractuale.
Referitor la clauzele inserate la art. 9 litera b, privind comisionul de acordare, în valoare de 0,95% flat, se poate observa de asemenea o inserare expresă a destinaţiei sumei, prin utilizarea unui limbaj accesibil, inserarea unei formule unice de calcul şi perceperea costului o singură dată. Instanţa apreciază că nu se impune o descriere detaliată a operaţiunilor efectuate de bancă în vederea acordării creditului, contractul obligând nu doar la ceea ce este stipulat expres în conţinutul acestuia, dar şi la ceea ce legea sau natura acestuia prevăd. Reclamanta nu se poate prevala de neprezentarea explicativă sau exhaustivă a serviciilor de acordare a creditului ( prestate de bancă), cerinţele limbajului clar şi accesibil vizând doar înţelegerea corectă a scopului perceperii sumei respective şi a cuantumului său în ansamblul preţului contractului.
Referitor la clauzele inserate la art. 9 lit. C din contracte, privind comisionul de administrare, în valoare de 0,05% din valoarea creditului, comisionul fiind perceput în mod lunar, instanţa reţine că şi aceste dispoziţii contractuale respectă cerinţele unui limbaj clar şi inteligibil. În egală măsură şi în cazul acestui comision de administrare se poate vorbi de o descriere clară a scopului perceperii sale, fără a se impune denumirea serviciilor prestate şi de o indicare concretă a cuantumului costului şi a perioadei de percepere. Instanţa nu va avea în vedere critica referitoare la cuantumul efectiv al unui atare cost, întrucât adecvarea costului la servicii nu poate fi cenzurată în absenţa constatării caracterului abuziv al clauzei.
Aceleaşi concluzii vor fi reţinute în cazul comisioanelor de transformare ( art. 9 literele d şi e), pentru care de altfel , reclamanta nu a adus nici un fel de critici apte a susţine denunţarea caracterului abuziv.
Cu privire la comisionul de urmărire riscuri, inserat în art. 9 litera f, exclusiv în contractul de credit X, instanţa va reţine că reglementarea unui atare comision generează echivoc în contextul perceperii comisionului de administrare credit şi neevidenţierii riscurilor suplimentare asumate de bancă pe întreaga perioadă de derulare a raporturilor contractuale. Mao mult, cuantumul acestuia este de aproape 5 ori mai mare decât cel al comisionului de administrare, nefiind explicată în nici un mod destinaţia distinctă a încasării unui atare cost. Mergând pe ideea necesităţii expunerii tuturor costurilor într-o manieră clară şi inteligibilă, instanţa reţine că în cazul unui atare comision profesionistul nu a reuşit să delimiteze scopul său particular în economia contractului, punând în dificultate consumatorul mediu, care se confruntă cu necesitatea delimitării finalităţii comisionului de urmărire riscuri faţă de cel de administrare. Or, instanţa va reţine caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei inserate la art. 9 litera f din contractul de credit X şi va dispune restituirea sumelor percepute cu acest titlu, precum şi a dobânzii aferente începând cu data plăţii sumelor de bani de reclamantă către bancă, ca urmare a lipsirii sale de folosinţa banilor încasaţi. Restituirea sumelor este motivată de efectele nulităţii asupra contractului, care determină necesitatea repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii acestuia.
Referitor la dispoziţiile art. 2.4 , 2.6, 2.10-2.11, 3.1, 3.3, 3.4, 3.7, 3.8, 3.9 în privinţa sintagmei dobândă de referinţă variabilă, instanţa nu poate dispune anularea integrală a clauzelor, modificarea lor survenind doar la momentul negocierii părţilor cu privire la criteriile în raport de care dobânda a putut varia.
Referitor la critica adusă actelor adiţionale, se poate observa că acestea vizează doar reglementarea în materie de dobândă ( astfel cum a fost modificată prin intermediul actelor din X), cu privire la care instanţa deja a constatat caracterul compatibil cu art. 4 alin. 6 din legea 193/2000. Astfel, reţinând utilizarea unui limbaj clar şi inteligibil în definirea componentei dobândă, prin utilizarea indicelui EURIBOR, precum şi a marjei fixe, instanţa nu va da curs unei analize suplimentare a cuantumului efectiv al procentului de dobândă, pentru motivele deja expuse anterior. Cu privire la posibilitatea băncii de a reduce costul comisioanelor, reclamanta nu a indicat nici o critică concretă pentru care oi atare clauză ar putea fi apreciată ca fiind abuzivă. De asemenea, în privinţa clauzei inserata la art. 9 ( respectiv 8) acte adiţionale, referitoare la posibilitatea de neaplicare a clauzelor favorabile în cazul înregistrării unor întârzieri la plată a consumatorului, instanţa va reţine că limbajul utilizat este unul accesibil, clar, inteligibil, neexistând nici o situaţie care să genereze un caracter echivoc al interpretării.
Cu privire la solicitarea de emitere a unor noi grafice de rambursare, instanţa apreciază că o tare solicitare ar putea fi grefată doar pe refuzul băncii de percepere corectă a ratelor după eliminarea clauzelor constatate definitiv de instanţă ca fiind abuzive. Or, un atare refuz nu poate fi reţinut la acest moment.
Se va reţine că în cuvântul pe fond, ambele părţi au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂŞTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată şi precizată de către reclamanta X, CNP X cu domiciliul ales la Cabinetele de Avocat X în str. X nr.X, sector X în contradictoriu cu pârâta X, cui X cu sediul ales la SCA X în str. X, X, et.X, sector X. Persoane împuternicite cu primirea corespondenţei: X şi X.
Constată caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei contractuale reglementate de art. X contract X în privinţa criteriilor în raport de care poate varia dobânda ( şi anume în privinţa menţiunii „care se afişează la sediile X”).
Respinge ca neîntemeiată solicitarea de stabilire a unei formule de calcul a dobânzii, dar şi de restituire a dobânzii excedentare, percepute.
Constată caracterul abuziv şi nulitatea absolută a art. X din condiţii generale de creditare, contract de credit X, în privinţa posibilităţii băncii de a modifica nivelul comisioanelor.
Respinge ca neîntemeiată în rest cererea de constatare clauze abuzive în raport de contractul X şi actul adiţional aferent acestuia.
Constată caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei contractuale reglementate de art. X contract X în privinţa criteriilor în raport de care poate varia dobânda ( şi anume în privinţa menţiunii „care se afişează la sediile X”).
Respinge ca neîntemeiată solicitarea de stabilire a unei formule de calcul a dobânzii, dar şi de restituire a dobânzii excedentare, percepute.
Constată caracterul abuziv şi nulitatea absolută a art. X din condiţii generale de creditare, contract de credit X, în privinţa posibilităţii băncii de a modifica nivelul comisioanelor.
Constată caracterul abuziv şi nulitatea absolută a clauzei inserate la art. X litera f din contractul de credit X şi dispune restituirea sumelor percepute cu acest titlu, precum şi a dobânzii aferente începând cu data plăţii sumelor de bani de reclamantă către bancă.
Respinge ca neîntemeiată în rest cererea de constatare clauze abuzive în raport de contractul X şi actul adiţional aferent acestuia.
Respinge ca neîntemeiate cererile de emitere a unor noi grafice de rambursare pentru ambele contracte de credit.
Ia act că în cuvântul pe fond ambele părţi au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.
Cu drept de a formula cerere de apel, în termen de 30 de zile de la momentul comunicării, cererea urmând a fi depusă la sediul secţiei a X a X.
Pronunţată astăzi, X şi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
PRESEDINTE GREFIER
Red/tehn. Jud. X
4ex, X
Comunicat……………..
Ex…………………….
Judecătoria Brașov
Actiunea posesorie apara posesia ca stare de fapt, fara a pune in discutie dreptul de proprietate. Respingerea cererii fata de partile care si-au legitimat posesia asupra aceluiasi imobil in baza a doua acte translative de proprietate nedesfiintate
Judecătoria Tecuci
ACTIUNE ÎN RĂSPUNDERE CIVILĂ DELICTUALĂ – ADMITEREA ACŢIUNII
Judecătoria Pitești
plangerii contraventionale
Curtea de Apel Suceava
Acţiune în constatare întemeiată pe dispoziţiile art.111 Cod pr.civilă. Inadmisibilitate.
Tribunalul Brașov
Uzucapiune.Posesia exerciatată asupra unui teren proprietatea C.A.P.