- infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art. 248 Cod penal raportat la art. 2481 Cod penal; - infracţiunea de înşelăciune în formă agravată, prev. de art. 215 alin. 1, 2 şi 5 Cod Penal; - infracţiunea pre

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BRAŞOV

SECŢIA PENALĂ

SENTINŢA PENALĂ NR. 219/S

Şedinţa publică din data de 17 decembrie 2018

Completul de judecată constituit din:

PREŞEDINTE – (…)  – judecător

Grefier – (…)

Cu participarea procurorului (…) din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra cauzei penale cu privire la inculpaţii:

- DV trimis în judecată pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

- infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art. 248 Cod penal raportat la art. 2481 Cod penal;

- infracţiunea de înşelăciune în formă agravată, prev. de art. 215 alin. 1, 2 şi 5 Cod Penal;

- infracţiunea prev. de art. 8 din Legea 39/2003 cu referire la art. 323 Cod penal raportat la art. 2, lit. b), pct. 5 şi pct. 20 din Legea 39/2003;

- toate cu aplic. art. 33 lit. a) Cod penal;

- VC, trimis în judecată sub aspectul săvârşirii următoarelor infracţiuni:

- complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată reţinută în sarcina inculpatului DV, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 248 Cod penal şi raportat la art. 2481 Cod penal;

- complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă agravată, reţinut reţinută în sarcina inculpatului DV, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2 şi 5 Cod penal;

- infracţiunea prev. de art. 8 din Legea 39/2003 cu referire la art. 323 Cod penal rap. la art. 2, lit. b), pct. 5 şi pct. 20 din Legea 39/2003;

- toate cu aplic. art. 33 lit. a) Cod penal

- AV, trimis în judecată  sub aspectul săvârşirii următoarelor infracţiuni:

- complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată reţinută în sarcina inculpatului DV, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 248 Cod penal şi raportat la art. 2481 Cod penal;

- complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă agravată, reţinut reţinută în sarcina inculpatului DV, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2 şi 5 Cod penal;

- infracţiunea prev. de art. 8 din Legea 39/2003 cu referire la art. 323 Cod penal rap. la art. 2, lit. b), pct. 5 şi pct. 20 din Legea 39/2003;

- toate cu aplic. art. 33 lit. a) Cod penal

- DV, trimis în judecată  sub aspectul săvârşirii următoarelor infracţiuni:

- complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată reţinută în sarcina inculpatului DV, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 248 Cod penal şi raportat la art. 2481 Cod penal;

- complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă agravată, reţinut reţinută în sarcina inculpatului DV, prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2 şi 5 Cod penal;

- infracţiunea prev. de art. 8 din Legea 39/2003 cu referire la art. 323 Cod penal raportat la art. 2, lit. b), pct. 5 şi pct. 20 din Legea 39/2003;

- toate cu aplic. art. 33 lit. a) Cod penal

Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrare conform art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la pronunţare, se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Dezbaterile în cauza penală de faţă au avut loc în şedinţa publică din data de 08 august 2018 când părţile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanţa, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea cauzei la data de 09 august 2018 când,

T R I B U N A L U L, 

Deliberând,

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov cu numărul 471/P/2011 înregistrat iniţial la Tribunalul Braşov s-a dispus:

Trimiterea în judecată a inculpaţilor DV, VC, AV şi DV, după cum urmează:

- DV – sub aspectul săvârşirii următoarelor infracţiuni:

-infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art. 248 Cod penal rap. la art. 2481 Cod Penal;

-infracţiunea de înşelăciune în formă agravată, prev. de art. 215 alin. 1, 2 şi 5 Cod Penal;

-infracţiunea prev. de art. 8 din Legea 39/2003 cu referire la art. 323 Cod penal rap. la art. 2, lit. b), pct. 5 şi pct. 20 din Legea 39/2003;

-toate cu aplic. art. 33 lit. a) Cod Penal.

-VC 

-AV

-DV – sub aspectul săvârşirii următoarelor infracţiuni:

-complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată reţinută în sarcina inculpatului DV, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 248 Cod penal şi rap. la art. 2481 Cod Penal;

-complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă agravată, reţinută în sarcina inculpatului DV, prev. de art. 26 Cod Penal rap. la art. 215 alin. 1, 2 şi 5 Cod Penal;

-infracţiunea prev. de art. 8 din Legea 39/2003 cu referire la art. 323 Cod penal rap. la art. 2, lit. b), pct. 5 şi pct. 20 din Legea 39/2003;

-toate cu aplic. art. 33 lit. a) Cod Penal.

În baza art. 249 rap. la art. 11 pct. 1, lit. b) şi art. 10 alin. 1, lit. b1) din Codul de procedură penală, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului DC –– sub aspectul săvârşirii următoarelor infracţiuni:

-complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată reţinută în sarcina inculpatului DV, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 248 Cod penal şi rap. la art. 2481 Cod Penal;

-complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă agravată, reţinută în sarcina inculpatului DV, prev. de art. 26 Cod Penal rap. la art. 215 alin. 1, 2 şi 5 Cod Penal;

-infracţiunea prev. de art. 8 din Legea 39/2003 cu referire la art. 323 Cod penal rap. la art. 2, lit. b), pct. 5 şi pct. 20 din Legea 39/2003;

-toate cu aplic. art. 33 lit. a) Cod Penal.

Aplicarea sus-numitului inculpat DC a amenzii administrative în cuantum de 1000 (una mie) RON şi stabilirea de cheltuieli judiciare în cuantum de 200 (două sute) RON.

În baza art. 228 alin. 1 rap. la art. 10 alin. 1, lit. d) Cod Procedură Penală, neînceperea urmăririi penale în cauză privind infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod Penal şi infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291 Cod Penal.

Ca stare de fapt, în esenţă se reţin următoarele:

DV (în calitate de autor) şi VC, AV, DV şi DC (în calitate de complici) în perioada 2002-2006, cel dintâi ocupând funcţii de responsabilitate în cadrul structurii de aprovizionare a părţii vătămate – SNTFC„CFR – CĂLĂTORI S.A. - Sucursala Regionala de Transport Feroviar Călători Braşov (RTFC Braşov) şi aflat în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu privind procedurile de achiziţie publică efectuate de societate, cu sprijinul celorlalţi inculpaţi, şi-a îndeplinit în mod defectuos sarcinile sale de serviciu privind îndeplinirea formalităţilor de achiziţie publică, prin aceasta cauzând o pagubă patrimoniului părţii vătămate, astfel cum a reieşit din raportul de expertiză financiar-contabilă nr. 530291/08.10.2010 întocmit în cauză de expertul contabil desemnat din oficiu TFP – întrunesc elementele constitutive după cum urmează:

- DV – infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art. 248 Cod penal rap. la art. 2481 Cod Penal;

- VC, AV, DV şi DC – complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată reţinută în sarcina inculpatului DV, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 248 Cod penal şi rap. la art. 2481 Cod Penal.

Faptele coinculpaţilor DV (în calitate de autor), cu sprijinul coinculpaţilor VC, AV, DV şi DC (în calitate de complici), care au indus în eroare partea vătămată RTFC Braşov, prin prezentarea ca adevărate a aspectelor privind organizarea şi desfăşurarea procedurilor de achiziţie publică în perioada 2002-2006, ca fiind în conformitate cu legea şi satisfăcând principiile de achiziţie publică, pe când în realitate aceştia au procedat la simularea caracterului real şi concurenţial al procedurilor respective, prin favorizarea societăţilor comerciale în care aveau interese proprii, în scopul de a obţine pentru sine, prin intermediul acestor societăţi, a unor foloase materiale injuste şi pricinuind astfel o pagubă părţii vătămate, fapte săvârşite prin folosire de mijloace frauduloase constând în nerelevarea faţă de achizitorul parte vătămată a propriilor interese la societăţilor adjudecătoare şi introducerea în procedurile respective a unor date nereale, precum societăţi fictive, înscrisuri nereale şi alte asemenea date false.

DV, VC, AV, DV şi DC au constituit un grup infracţional, în sensul art. 8 din Legea nr. 39/2003, care a existat în perioada 2002-2006 şi a acţionat în scopul comiterii unor infracţiuni grave de serviciu şi contra patrimoniului, săvârşite cu ocazia desfăşurării procedurilor de achiziţie publică în cadrul părţii vătămate achizitoare RTFC Braşov, pentru a obţine pentru sine beneficii materiale, în dauna societăţii parte vătămată – întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 8 din Legea 39/2003 cu referire la art. 323 Cod penal rap. la art. 2, lit. b), pct. 5 şi pct. 20 din Legea 39/2003.

Înainte de dezbateri reprezentantul Ministerului Public a făcut următoarele precizări:

Ordinul nr. 1012/2001, invocat ca  legislaţie secundară încălcată este aprobat în baza art. 57 din HG nr. 461/2001, vizează documentaţia standard privind oferta pentru achiziţia publică de produse, şi, de asemenea, la art. 3 pct. 2 din acest ordin se arată că este emis în explicitarea dispoziţiilor OUG nr. 60/2001.

Prin precizările la rechizitoriu depuse de către procurorul de caz,  la 25 noiembrie 2013, în legătură cu solicitarea instanţei relativ la încadrarea juridică a faptei, cu referire la art. 248 Cod penal, de asemenea se face explicit trimitere la atribuţiile de serviciu încălcate, rezumând atribuţii ce vizau studiul pieţii, analizarea efectivă a ofertelor, participarea la stabilirea adjudecatarului, cu încălcarea principiului liberei concurenţei, eficienţei utilizării fondurilor publice, transparenţei tratamentului egal al ofertanţilor şi confidenţialităţii,  principii din OUG.60/2001, art. 14 şi art. 2 lit. b. Procurorul de caz în precizările depuse face referire la legislaţia primară ulterior detaliată prin cele două acte normative din analiza cărora nu rezultă aspecte noi impuse în cadrul procedurii, altele decât cele din OUG nr. 60/2001 care se reţin a fi încălcate în speţă.

Caracterul repetat al faptei solicită a fi reţinut cu privire la modalitatea de comitere a faptei, întinderea şi numărul de proceduri considerate în actul de sesizare a fi încălcate, cu menţinerea încadrării juridice de la art. 8 din Legea nr. 39/2003 apreciind că există corespondenţă în art. 367 din Codul penal actual, având în vedere participarea concomitentă a trei sau mai multe persoane, în perioada la care face referire, constatând că acest grup a avut o activitate cu desfăşurare în timp,  o activitate coordonată şi a avut drept scop comiterea de infracţiuni.

S-a solicitat şi menţinerea art. 8 din Legea nr. 39/2003 în lumina vechiul Cod penal, cu corespondenţă în 367 Cod penal văzând şi art. 4 Cod penal.

Istoricul cauzei:

După sesizarea instanţei de fond, ca urmare a intrării în vigoare a noilor dispoziţii penale şi procesual penale, s-a constatat că dosarul trebuie să urmeze faza camerei preliminare.

Astfel prin Încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Braşov din data de 12.02.2014 s-a constatat că infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 248 Cod penal 1968 rap. la art. 2481 Cod Penal 1968 are corespondent în legea nouă în art. 297 Cod Penal în vigoare începând cu data de 01.02.2014.

S-a constatat de asemenea că infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin 1,2,3,5 Cod Penal 1968 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod Penal 1968 (9 acţiuni) are corespondent în legea nouă în art. 244 Cod Penal.

De asemenea, s-a apreciat că infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea 39/2003 cu referire la art. 323 Cod penal a fost dezincriminată, astfel că în baza art. 6 din Legea 255/2013 s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.

Prin Încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Braşov, din data de 24.06.2018 pronunţată în dosarul penal 4530/62/2013, în baza art. 346 alin. (2) Cod Procedură Penală s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 471/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov,  privind pe inculpaţii DV, VC, AV şi DV, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

S-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpaţii DV, VC, AV şi DV.

Prin Încheierea judecătorului din cadrul Judecătoriei Braşov din data de 03.10.2018 în temeiul art. 50 raportat la art. 36 alin. 1 lit. a  Cod Procedură penală s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Braşov, invocată din oficiu, şi s-a declinat în favoarea Tribunalului Braşov, competenţa privind soluţionarea dosarului penal nr. 4530/197/2014 privind pe inculpaţii:

I. DV sub aspectul săvârşirii următoarelor infracţiuni:

1) Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, faptă prevăzută şi pedepsită de  art. 248 Cod Penal rap. la art. 2481 Cod Penal,

2) Infracţiunea de înşelăciune în formă agravată,  faptă prevăzută şi pedepsită  de art. 215 alin. 1, 2 şi 5 Cod Penal;

3) Infracţiunea prev. de art. 8 din Legea 39/2003 cu referire la art. 323 Cod penal rap. la art. 2, lit. b), pct. 5 şi pct. 20 din Legea 39/2003; toate cu aplic. art. 33 lit. a) Cod Penal

II. VC sub aspectul comiterii infracţiunilor de:

1) Complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată reţinută în sarcina inculpatului DV, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 Cod Penal rap. la art. 248 Cod penal şi rap. la art. 2481 Cod Penal

2) Complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă agravată, reţinută în sarcina inculpatului DV, faptă prevăzută de art. 26 Cod Penal rap. la art. 215 alin. 1, 2 şi 5 Cod Penal

3) Infracţiunea prev. de art. 8 din Legea 39/2003 cu referire la art. 323 Cod penal rap. la art. 2, lit. b), pct. 5 şi pct. 20 din Legea 39/2003; toate cu aplic. art. 33 lit. a) Cod Penal.

III. AV sub aspectul comiterii infracţiunilor de :

1) Complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată reţinută în sarcina inculpatului DV, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 Cod Penal rap. la art. 248 Cod penal şi rap. la art. 2481 Cod Penal

2) Complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă agravată, reţinută în sarcina inculpatului DV, faptă prevăzută de art. 26 Cod Penal rap. la art. 215 alin. 1, 2 şi 5 Cod Penal

3) Infracţiunea prev. de art. 8 din Legea 39/2003 cu referire la art. 323 Cod penal rap. la art. 2, lit. b), pct. 5 şi pct. 20 din Legea 39/2003; toate cu aplic. art. 33 lit. a) Cod Penal.

IV. DV sub aspectul comiterii infracţiunilor de :

1) Complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată reţinută în sarcina inculpatului DV, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 Cod Penal rap. la art. 248 Cod penal şi rap. la art. 2481 Cod Penal

2) Complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă agravată, reţinută în sarcina inculpatului DV, faptă prevăzută de art. 26 Cod Penal rap. la art. 215 alin. 1, 2 şi 5 Cod Penal

3) Infracţiunea prev. de art. 8 din Legea 39/2003 cu referire la art. 323 Cod penal rap. la art. 2, lit. b), pct. 5 şi pct. 20 din Legea 39/2003; toate cu aplic. art. 33 lit. a) Cod Penal.

S-a apreciat că prin decizia nr.12/02.06.2014 Înalta curte de Casţie şi Justiţie, a stabilit că faptele prevăzute de art. 323 din Codul penal anterior şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, se regăsesc în incriminarea din art. 367 din Codul penal, nefiind dezincriminate.

După înregistrarea cauzei la Tribunalul Braşov au fost audiaţi martorii din lucrări: BA, RG, SI, PZA, OV, SL, HG, PIS, GV, CG, GMN, SM, VLI, BBK, LJ, ICM, PL, PFI, MMC, CER, TOG, MCE, PV, BAC, AC, BNT, DIL, AOA, PTP, PI, SFM.

 De asemenea a fost efectuată o expertiză contabilă.

Inculpaţii DV şi VC au fost audiaţi în faza de judecată, ceilalţi inculpaţi nu  furnizat declaraţii în cauză.

În preambul se impune a menţiona că SNTFC(SNTFC) „C.F.R. Călători” S.A. este persoană juridică română cu capital integral de stat şi desfăşoară activităţi de interes naţional în scopul realizării transportului feroviar public de călători ca serviciu public social şi al satisfacerii nevoilor de apărare a ţării, în conformitate cu H.G. nr. 584/1998 privind înfiinţarea Societăţii Naţionale de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători” S.A. prin reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române.

Regionala de Transport Feroviar de Călători Braşov (RTFC Braşov) este o sucursală a societăţii naţionale de profil având personalitate juridică şi înregistrată la registrul comerţului (partea I, vol. IV, f. 165-179).

Astfel, S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A este o persoană juridică de interes public, în sensul art. 145 Cod Penal, orice persoană care exercită însărcinări în serviciul acesteia având calitatea de funcţionar public, în acord cu disp. art.  147 alin. 1 Cod Penal.

Având în vedere calitatea de autoritate contractantă, acestei persoane juridice i se aplică dispoziţiile OUG 60/2001 atunci când efectuează proceduri de achiziţie.

Principiile legale care stau la baza oricărei proceduri de achiziţie publică au fost prevăzute expres în partea introductivă a legii speciale în materie – O.U.G. nr. 60/2001 privind achiziţiile publice, acestea fiind libera concurenţă (respectiv asigurarea condiţiilor pentru ca orice furnizor de produse, executant de lucrări sau prestator de servicii, indiferent de naţionalitate, să aibă dreptul de a deveni, în condiţiile legii, contractant); eficienţa utilizării fondurilor publice (respectiv folosirea sistemului concurenţial şi a criteriilor economice pentru atribuirea contractului de achiziţie publică); transparenţa (respectiv punerea la dispoziţie tuturor celor interesaţi a informaţiilor referitoare la aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziţie publică); tratamentul egal (respectiv aplicarea în mod nediscriminatoriu a criteriilor de selecţie şi a criteriilor pentru atribuirea contractului de achiziţie publică, astfel încât orice furnizor de produse, executant de lucrări sau prestator de servicii să aibă şanse egale de a i se atribui contractul respectiv) şi confidenţialitatea (respectiv garantarea protejării secretului comercial şi a proprietăţii intelectuale a ofertantului).

Aceste principii au fost puse în aplicare prin adoptarea unor reglementări subsidiare în domeniu, atât la nivel de autoritate contractantă cât şi la nivel naţional, în cauză procedura de organizare, desfăşurare, evaluare şi atribuire a achiziţiilor de produse în cadrul societăţii naţionale de transport desfăşurându-se, în principal, potrivit dispoziţiilor legale, în vigoare în perioada respectivă, prevăzute în O.U.G. nr. 60/2001 privind achiziţiile publice; H.G. nr. 461/2001 pentru aprobarea normelor de aplicare a O.U.G. nr. 60/2001; O.M.F.P. nr. 1012 privind aprobarea structurii conţinutului şi modului de utilizare a „Documentaţiei pentru elaborarea şi prezentarea ofertei pentru achiziţie publică de produse”; Dispoziţia nr. 18/2001 a Directorului General al Societăţii Naţionale de Transport Feroviar de Călători „CFR – CĂLĂTORI S.A., pentru asigurarea aprovizionării operative a unităţilor S.N.T.F.C. cu piese de schimb şi materiale, Reglementările nr. 523/a/217/15.08.2001, cu privire la achiziţiile publice de produse conform ordonanţei 60/2001, aprobate de directorul  Societăţii Naţionale de Transport Feroviar de Călători „CFR – CĂLĂTORI S.A. - Sucursala Regionala de Transport Feroviar Călători Braşov (partea I, vol. III, f. 222-260).

Principiile achiziţiilor publice au fost concretizate de achizitorul din discuţie prin normarea procedurilor specifice şi evidenţierea actelor şi înscrisurilor necesare în acest sens.

Pentru aprovizionările cu produse care nu depăşeau un anumit cuantum valoric pe an (40.000 de euro) se puteau organiza proceduri de achiziţie (cumpărare) directă sau cerere de ofertă, pentru aplicarea cărora se întocmeau următoarele acte: fişa de date a achiziţiei; invitaţia de participare, caietul de sarcini; procesul-verbal de analiză de oferte; raportul de necesitate sau după caz, contractul de achiziţie de produse; răspuns scris transmis la societăţile comerciale care au participat la procedura de  cerere de oferte – astfel cum este prevăzut, în mod detaliat, în Reglementările nr. 523/a/217/15.08.2001, cu privire la achiziţiile publice de produse conform ordonanţei 60/2001, aprobate de directorul  Societăţii Naţionale de Transport Feroviar de Călători „CFR – CĂLĂTORI S.A. - Sucursala Regionala de Transport Feroviar Călători Braşov.

Structurile specifice ale RTFC Braşov, inclusiv structura de aprovizionare (compartimentul de aprovizionare al regionalei), procedau la întocmirea unui raport de necesitate enumerând produsele pentru care se solicita aprovizionarea, care se comunica Serviciului de Aprovizionare.

Astfel, se proceda la întocmirea şi comunicarea invitaţiile de participare şi caietele de sarcini, după caz, către societăţi comerciale de profil, urmând a se primi ofertele acestor societăţi comerciale conţinând produsul respectiv şi preţul acestuia, completându-se şi fişa de date a achiziţiei, după caz. La unele proceduri au fost regăsite aşa-numite declaraţii pe propria răspundere în care şeful serviciului de aprovizionare consemna că „a efectuat testarea pieţei pentru aprovizionarea produselor din raportul de necesitate nr. … la următorii furnizori … la data prezentei cele mai bune condiţii de preţ şi calitate sunt îndeplinite de furnizorul … de la care s-a efectuat achiziţia …”. Toate aceste oferte erau apoi supuse comisiei de analiză şi adjudecare a ofertelor, alcătuită din persoanele cu funcţii de conducere şi responsabilitate, precum directorul regionalei, şeful serviciului economic, şeful serviciului de profil pentru care se făcea aprovizionarea şi şeful serviciului/compartimentului aprovizionare – care procedau la constatarea, în cuprinsul unui proces-verbal de analiză şi adjudecare oferte că „analiza comparativă a ofertelor a indicat că oferta cu preţul cel mai scăzut este de la firma …” şi astfel „a fost aleasă oferta firmei …”. Urma apoi, dacă era cazul, încheierea contractului de furnizare produse sau se trecea direct la achiziţionarea produselor respective doar pe baza de documente financiar-contabile aferente.

De asemenea, conform art. 8 alin. 4 din OUG 60/2001, autoritatea contractantă are dreptul de a proceda la cumpărare directă, potrivit normelor de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă, fără a avea obligaţia de a aplica procedurile prevăzute la art. 9, în cazul în care achiziţionează produse, lucrări sau servicii, a căror valoare, fără T.V.A., cumulată pe parcursul unui an, nu depăşeşte echivalentul în lei a 1.500 euro, ulterior 2000 euro. Conform art. 14 indiferent de procedura aplicată, autoritatea contractantă are obligaţia să asigure respectarea principiilor liberei concurenţe, transparenţei, tratamentului egal şi confidenţialităţii în relaţia cu furnizorii, executanţii sau prestatorii interesaţi să participe la procedura pentru atribuirea contractului de achiziţie publică.

Articolul 6 după republicarea actului normativ (în perioada presupusei acţiuni infracţionale) defineşte termenul de activitate relevantă, aplicabilă în cauză fiind descrierea efectuată la litera e şi anume, punerea la dispoziţie sau exploatarea de reţele de transport destinate să asigure prestarea de servicii în beneficiul publicului, în domeniul transportului pe calea ferată şi transportului terestru de călători, programate. De asemenea, conform art. 8 alin. 4 autorităţile contractante prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. d) nu au obligaţia de a aplica prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă atunci când achiziţionează (lit. a) produse, lucrări sau servicii destinate altor scopuri decât desfăşurării de activităţi relevante. Ca atare ori de câte ori autoritatea contractantă va achiziţiona produse şi servicii care au legătură cu activitatea sa relevantă, în speţă de transport, sunt aplicabile dispoziţiile OUG.

Prin urmare, chiar şi în cazul achiziţiilor directe/referatele de necesitate RTFC Brasov având posibilitatea legală de a achiziţiona direct, potrivit propriului interes comercial, trebuie respectare principiile de mai sus. Se mai impune a menţiona că toate achiziţiile directe/referate de necesitate descrise în rechizitoriu sunt sub pragul legal stabilit de OUG de 1500 euro, respective 2000 euro.

De asemenea, o mare parte de achiziţii s-au efectuat prin achiziţie directă/raport de necesitate prin Bursa Romană de Mărfuri. Achiziţiile prin Bursa Romană de Mărfuri presupunea existenţa unei documentaţii secrete/sigilate depuse de către participanţi. Câştigătorul fiind desemnat în urma desfacerii ofertelor şi analizei lor în prezenţa comisiei de la Bursa Romană de Mărfuri. Practic era o procedură de achiziţie externalizată, RTFC Braşov nu avea nicio implicare.

În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu:

În apărare s-a invocat faptul că această infracțiune a fost dezincriminată ca urmare a efectelor deciziei CCR 405/2016.

Se impun următoarele argumente:

Prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 246 din Codul penal din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) din Codul penal şi a constatat că “acestea sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma îndeplineşte în mod defectuos din cuprinsul acestora se înţelege îndeplineşte prin încălcarea legii”.

În esenţă, în motivarea deciziei, Curtea a statuat că “neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară – legi şi ordonanţe ale Guvernului. Aceasta deoarece adoptarea unor acte de reglementare secundară care vin să detalieze legislaţia primară se realizează doar în limitele şi potrivit normelor care le ordonă. Curtea reţine că ilicitul penal este cea mai gravă formă de încălcare a unor valori sociale, iar consecinţele aplicării legii penale sunt dintre cele mai grave, astfel că stabilirea unor garanții împotriva arbitrariului prin reglementarea de către legiuitor a unor norme clare şi predictibile este obligatorie”.

Curtea constituțională a statuat prin decizia de mai sus că elementul material al infracțiunii de abuz în serviciu constând în neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară – legi şi ordonanţe ale Guvernului.

Decizia CCR nr. 405/2016 este una de interpretarea a dispoziţiilor cuprinse în art. 297 Cod Penal care incriminează abuzul în serviciu: deşi textul de lege din Cod lasă să se înţeleagă că ar fi vorba de exercitarea funcţiei prin încălcarea oricărei dispoziţii legale, regulamentare sau contractuale, Curtea Constituţională a interpretat această normă în sensul că ea se referă doar la încălcarea legislaţiei primare, adică a legii emise de Parlament, respectiv a Ordonanţelor şi Ordonanţelor de Urgenţă ale Guvernului.

Infracțiunea este în continuare în codul penal, având același conținut legal ca înainte de pronunțarea deciziei CCR. Prin urmare, nu se produc consecințe asupra existenței normative în ordinea juridică a prevederii legale supuse controlului, ci se stabilește doar, pe cale de interpretare, un unic înțeles constituțional al dispoziției respective, așa cum statuează paragraful nr. 57 din Decizia nr. 265/2014 a CCR.

Ca stare de fapt s-a reţinut în rechizitoriu:

I.Cu privire la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art. 248 Cod penal rap. la art. 2481 Cod Penal.

Ministerul Public a reţinut că sus-numiţii coinculpaţi, DV (în calitate de autor) şi VC, AV, DV şi DC (în calitate de complici), în perioada 2002-2006, cel dintâi ocupând funcţii de responsabilitate în cadrul structurii de aprovizionare a părţii vătămate – SNTFC„CFR – CĂLĂTORI S.A. - Sucursala Regionala de Transport Feroviar Călători Braşov (în continuare, RTFC Braşov), aflat în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu privind procedurile de achiziţie publică efectuate de societate, cu sprijinul celorlalţi coinculpaţi, şi-a îndeplinit în mod defectuos sarcinile sale de serviciu privind îndeplinirea formalităţilor de achiziţie, prin aceasta cauzând o pagubă patrimoniului părţii vătămate.

Inculpatul DV a ocupat începând din data de 01.10.1998 funcţii de responsabilitate în cadrul structurii de aprovizionare a părţii vătămate RTFC Braşov, denumită Serviciul de Aprovizionare, mai întâi ca tehnician specialist, iar începând cu data de 27.02.2003 având atribuţii de Şef Serviciu Aprovizionare, astfel cum reiese din fişa postului acestuia (partea I, vol. III, f. 213 şi urm.). Conform fişelor postului acestuia, inculpatul avea atribuţii principale utilizarea şi punerea în valoare a tuturor resurselor materiale din unităţile regionalei, de asigurare a bazei tehnico-materiale necesare realizării ritmice a planului pe întreaga regională, de preîntâmpinarea formării de stocuri supranormative şi redarea în circuitul economic al celor disponibile. Totodată, s-a specificat că la încheierea contractelor de aprovizionare şi la efectuarea aprovizionării va respecta întocmai prevederile legii privind întocmirea contractelor economice. De asemenea, în funcţiile respective inculpatul avea ca atribuţii întocmirea şi analizarea rapoartelor de necesitate întocmite de subunităţile RTFC pe care le supunea spre aprobare factorilor de conducere, participând astfel activ la luarea deciziei în acest sens (partea I, vol. III, f. 213-221; f. 268-286).

S-a reţinut că inculpatul DV, deşi se afla în relaţii de muncă cu achizitorul RFTC Braşov în funcţia de şef serviciu aprovizionare, acesta a acţionat în perioada respectivă în numele şi interesul S.C. TS.R.L. şi S.C. SC S.R.L.. În acest sens, au fost regăsite subscrieri ale sale pe documentele financiar-contabile şi administrative ale celor două societăţi S.C. TS.R.L. şi S.C. SC S.R.L., atât în legătură directă cu operaţiunile comerciale cu RTFC Braşov – e.g., procesul-verbal (p.v.) din 07.12.2009 în partea II, mapa 2, cât şi în mod general – e.g., partea II, mapa 3 (procuri de reprezentare, specimene de semnătură etc.); partea II, mapa 7, p.v. 08.12.2009; partea II, mapa 8 şi 9, p.v. 28.12.2009 – documente financiar-contabile (facturi fiscale etc.), înscrisuri administrativ-bancare (ordine de plată, extrase de cont, dispoziţii de plată, dovezi ridicare numerar, deconturi pentru operaţiuni de asigurare etc.); partea II, mapa 10, p.v. 07.12.2009; partea II, mapa 11, p.v. 27.02.2010  (ordine de plată, facturi fiscale şi bonuri fiscale, devize de comandă etc.); partea II, mapa 13, p.v. 04.01.2010 (facturi fiscale, avize de însoţire a mărfii, ordine de plată şi scrisori de trăsură de mesagerie); partea II, mapa 14, p.v. 04.01.2010 (facturi fiscale, etc.); partea II, mapa 15, p.v. 15.01.2010 (ordine de plată); partea II, mapa 16, p.v. 05.01.2010 (facturi fiscale); partea II, mapa 17, p.v. 05.01.2010 (ordine de plată, state de salarii şi jurnale pentru vânzări); partea II, mapa 18, p.v. 15.12.2009 (înscrisuri ridicate de la Inspectoratul Teritorial de Muncă Braşov); partea II, mapa 19 (înscrisuri ridicate de la birouri notariale); partea II, mapa 20, p.v. din 18.01.2010 (înscrisuri ridicate de la oficiul registrului comerţului).

Pentru a proceda în acest sens, inculpatul DV şi-a înregistrat propriul specimen de semnătură la unităţile bancare unde aceste societăţi comerciale aveau deschise conturi bancare, precum la Banca Română de Dezvoltare pentru S.C. TS.R.L. (partea II, mapa 3, f. 5, 9, 10, 12, 15, 16), la BANC POST Braşov pentru S.C. SC S.R.L. (partea II, mapa 3, f. 19, 21, 22).

De altfel, în ceea ce priveşte implicaţiile inculpatului DV în societăţile ofertante relevante sunt şi declaraţiile martorilor ascultaţi în cauză.

Astfel, martorul ICM, finul inculpatului DV, având calitatea de asociat unic şi administrator începând cu anul 2003 la S.C. TS.R.L., a fost acela care a semnat la data 27.01.2003 procura specială, notarial autentificată, de împuternicire a inculpatului DV să reprezinte această firmă, arătând că acest din urmă inculpat ţinea constant legătura cu el pentru administrarea treburilor curente ale acestei societăţi comerciale pentru că el însuşi nu a avut o astfel de disponibilitate „încă de la înfiinţarea societăţii” (partea I, vol. II, f. 74).

Martorul PL, de asemenea finul inculpatului DV, fiind asociat unic şi administrator la S.C. AS S.R.L. începând cu anul 2001, a declarat că posibilitatea derulării unor afaceri cu regionala s-a ivit prin prisma inculpatului DV, acesta obişnuind să-l contacteze în acest sens, şi că acelaşi inculpat, împreună cu coinculpaţii VC şi AV, i-au adus la cunoştinţă că mărfurile ce trebuiau livrate către regională puteau fi achiziţionate de la S.C. TS.R.L., „ceea ce se întâmpla în proporţie de 50% din totalitatea mărfurilor livrate către CFR” (partea I, vol. II, f. 76).

În acelaşi sens sunt şi declaraţiile martorilor lucrători în societăţile comerciale respective care au confirmat prezenţa inculpaţilor la sediile sociale şi implicarea lor în activităţile comerciale cu regionala, precum martorii PFI (personal administrativ şi economist la S.C. TS.R.L. în acea perioadă, partea I, vol. II, f. 81), MMC (secretară la S.C. TS.R.L. în acea perioadă, partea I, vol. II, f. 83-86), CER (operator calculator la S.C. TS.R.L. în perioada 1998-2002, partea I, vol. II, f. 87),  PV (conductor auto la S.C. S S.R.L., partea I, vol. II, f. 90) şi BAC (economist la S.C. TS.R.L. în perioada 2002-2004, partea I, vol. II, f. 91-93).

Inculpatul DV, prin prisma atribuţiilor sale de serviciu în funcţiile de responsabilitate a structurii de aprovizionare a părţii vătămate, s-a preocupat îndeaproape de îndeplinirea formalităţilor de achiziţie publică organizate de achizitorul parte vătămată RTFC Braşov, participând la luarea deciziilor în acest sens.

În acest sens inculpatul şi biroul condus de acesta s-a preocupat de primirea rapoartelor de necesitate de la subunităţi sau întocmea el însuşi rapoarte de necesitate, comunica firmelor interesate invitaţii de participare la procedurile de achiziţie şi primea ofertele acestor firme, făcea parte din comisia de analiză şi adjudecare a ofertelor respective. Se reţine în actul de sesizare că subscrierile acestui inculpat se regăsesc pe majoritatea procedurilor de achiziţie, acesta procedând la semnarea înscrisurilor aflate în dosarele de achiziţie, relevându-se astfel implicarea sa directă în procedurile respective. S-a apreciat de procurorul de caz că în aceeaşi măsură, poate fi evidenţiată implicarea inculpatului DV în procedurile de achiziţie în care nu au fost regăsite asemenea subscrieri ale sale din diverse motive, precum neregăsirea tuturor documentelor din dosarele de achiziţie sau lipsa efectivă a acestuia de la locul de muncă pentru dăţile respective ori alte asemenea. Astfel, chiar nefiind individualizate pe aceste înscrisuri subscrieri ale inculpatului, procedurile respective s-au desfăşurat în aceleaşi condiţii asemănătoare celorlalte, cu participarea aceloraşi societăţi comerciale ofertante din sfera de interes a inculpatului şi adjudecarea procedurilor de către aceleaşi societăţi comerciale, în virtutea inerţiei câştigate cu ocazia procedurilor anterioare. De altfel, coinculpaţii în cauză, în special VC şi AV, se aflau în continuare implicaţi în toate procedurile respective, prin firmele ofertante şi adjudecătoare, chiar şi în lipsa temporară şi întâmplătoare a inculpatului DV. Mai mult, semnătura inculpatului DV a fost regăsită pe documentele aparţinând societăţilor ofertante, astfel cum urmează a se învedera.

În acest sens, s-a apreciat de procurorul de caz că relevante sunt declaraţiile martorilor PIS (lucrător aprovizionare la RTFC Braşov) şi GV (tehnician aprovizionare RTFC Braşov).

Astfel, martorul PIS a arătat că inculpatul DV, din funcţia de şef serviciu aprovizionare, obişnuia să indice anumite firme cu care să se procedeze la derularea unor relaţii comerciale, precizând că anumite rapoarte de necesitate şi procese-verbale de analiză au fost semnate de către el la rubrica şefului serviciului de aprovizionare, însă acest lucru se datora faptului că DVVALER nu era la serviciu la momentul respectiv el fiind acela care, prin natura funcţiei, îi ţinea locul, însă proceda în acest sens „doar după ce primea telefonic acordul verbal al lui DVVALER” (partea I, vol. II, f. 47).

Martorul GV a susţinut aceeaşi situaţie de fapt sub aceste aspecte, precizând că au existat situaţii când în lipsa lui DV locul acestuia era ţinut de el sau de alţi lucrători cu astfel de atribuţii (PIS, SM sau DE), însă studiul de piaţă nu era făcut de aceştia din urmă, „de acest lucru ocupându-se exclusiv DV şi VC” (partea I, vol. II, f. 55).

Aşa fiind, pentru ca firmele agreate să aibă câştig de cauză în procedurile respective nu a fost necesar ca inculpatul DV să se implice în mod direct în desfăşurarea acestor proceduri, în condiţiile în care acesta avea cunoştinţă de aceste aspecte tocmai prin interesele sale evidenţiate în aceste societăţi, în cadrul unora dintre acestea îndeplinind chiar şi funcţii de reprezentare convenţională, precum în S.C. TS.R.L..

Astfel, inculpatul DV, alături de coinculpaţi, a desfăşurat activitatea infracţională cu caracter continuu în circumstanţele de fapt ale relaţiilor comerciale de durată (cinci ani de zile) derulate între societăţile comerciale ofertante şi partea vătămată achizitoare, prezentând aspecte de fapt diverse (analizarea necesarului de materiale în cadrul regionalei, indicarea unor firme ofertante, redactarea şi comunicarea ofertelor, procesul de analiză şi adjudecare a acestor oferte, achiziţionarea de către firma câştigătoare şi furnizarea produselor către regională).

Urmare a implicării sale directe în societăţile ofertante şi adjudecătoare, pe de o parte, şi a participării sale oficiale în cadrul procedurilor de achiziţie publică din partea achizitorului, de cealaltă parte – fiind astfel în acelaşi timp şi jucător şi arbitru – inculpatul DV a nerespectat prevederile legale privind realizarea procedurilor de achiziţie publică, ignorând toate principiile care stau la baza oricărei licitaţii publice – libera concurenţă, eficienţa utilizării fondurilor publice, tratamentul egal şi confidenţialitatea – pe care le-a viciat şi lipsit de finalitatea scopului urmărit, prejudiciind astfel achizitorul parte vătămată.

Procurorul de caz a apreciat că activităţile infracţionale ale inculpatului DV nu puteau fi aduse la îndeplinire decât cu sprijinul celorlalţi coinculpaţi VC, AV, DV şi DC. Astfel, coinculpaţii s-au aflat în strânse relaţii personale şi patrimoniale, fiind rude sau cunoştinţe apropiate între ei şi având interese proprii în societăţile comerciale respective, astfel cum s-a evidenţiat în cauză prin procesele-verbale ale procurorului din data de 18.05.2012, referitor la relaţiile personale şi patrimoniale dintre inculpaţi şi din data de 12.10.2012, în ceea ce priveşte societăţile comerciale implicate în proceduri (partea I, vol. II, f. 105-108).

Inculpatul VC (fin cu DV) era şi el angajat al aceleiaşi părţii vătămate într-o funcţie administrativă, aceea de tehnician la depozitul regional de materiale (şef de depozit potrivit colegilor martori), astfel cum rezultă din înscrisurile privind relaţiile de muncă ale acestuia, precum contractele individuale de muncă şi fişele postului (partea I, vol. III, f. 294-365).

În acelaşi timp, inculpatul VC a acţionat ca reprezentant de drept şi de fapt în interesul societăţilor comerciale S.C. S S.R.L. (fiind administratorul acesteia, asociat unic fiind sindicatul SPSA - RTFC Braşov, al cărui preşedinte era inculpatul DV – a se vedea, partea I, vol. III, f. 148-151 şi 380), precum şi S.C. TS.R.L. şi S.C. SC S.R.L. (subscriind în interesul acestora documente financiar-contabile şi administrative, în acest sens urmând a se vedea procesele-verbale de individualizare a semnăturilor respective din dosarul de urmărire penală, partea II, mapele 1-3; 5-11; 13; 15; 16; 18-20).

S-a apreciat că inculpatul VC s-a implicat în mod direct în procedurile de achiziţie publică, prin prisma sarcinilor sale de serviciu acesta având cunoştinţă de necesităţile de material şi de procedurile necesare în vederea efectuării achiziţionării, inculpatul preocupându-se îndeaproape de realizarea procedurilor prin înaintarea ofertelor necesare îndeplinirii acestora, cu conţinutul corespunzător interesului urmărit, provenind de la aceleaşi firme ale coinculpaţilor.

Relevantă privind implicarea inculpatului în procedurile de achiziţie este declaraţia martorei  OV (economist RTFC Braşov), care a arătat că „VC, care în acel moment era şeful Depozitului Regional RTFC Braşov, mi-a dat un număr de fax unde mi-a zis să trimit cereri de ofertă. Numărul de fax aparţinea fie S.C. TS.R.L. şi S.C. S S.R.L.” (partea I, vol. II, f. 36 verso). De asemenea, martorul PIS (lucrător aprovizionare la RTFC Braşov) a precizat în declaraţia sa dată în cauză că „ofertele pentru rapoartele întocmite în RTFC Central erau aduse de către VC sau erau transmise prin fax” şi că „cu certitudine pot afirma că l-am văzut pe VC aducând, în repetate rânduri, oferte ale societăţilor S.C. TS.R.L. şi S.C. S S.R.L., dar şi oferte de la alte societăţi” (partea I, vol. II, f. 46,47). În acelaşi sens a arătat şi martorul GV (tehnician aprovizionare RTFC Braşov), acesta evidenţiind modalitatea concretă a activităţii inculpatului VC precizând: „Privitor la rapoartele de necesitate care se întocmeau şi aprobau de conducerea RTFC Braşov pentru achiziţii directe se proceda în felul următor. Depozitul regional prin VC, şef de depozit, centraliza necesarul de la Reviziile de vagoane şi înainta la RTFC Braşov – Serviciul de Aprovizionare, necesarul însoţit de ofertele de preţ şi declaraţia pe propria răspundere a lui VC pentru testarea pieţei. Prin acea declaraţie, VC certifica că el personal a studiat şi testat piaţa (preţurile produselor), iar preţurile din oferte sunt cele reale” (partea I, vol. II, f. 51 verso). Mai mult, martora PFI (personal administrativ şi economist la S.C. TS.R.L. în acea perioadă) a declarat că „VC semna acte contabile pentru ambele societăţi Tşi Stil Invest şi întocmea chiar oferte către Regională, în numele ambelor societăţi” (partea I, vol. II, f. 81).

S-a apreciat că un aspect particular în activitatea inculpatului VC privind implicarea sa în relaţiile comerciale dintre firmele ofertante din cercul de interes al inculpaţilor şi achizitorul parte vătămată este reprezentat de faptul că acesta apare în documente financiar contabile, precum facturi emise de firmele S.C. TS.R.L., S.C. VT S.R.L. şi S.C. AD S.R.L., ca reprezentând RTFC Braşov însă mijlocul de transport ce este menţionat ca fiind utilizat în acest sens aparţine S.C. TS.R.L., astfel cum rezultă din procesul-verbal din data de 14.03.2012 (partea I, vol. I, f. 64).

Astfel s-a apreciat că inculpatul VC, în sprijinirea coinculpatului DV, a acţionat prin societăţile comerciale ofertante în care avea un interes formal sau neformal, folosindu-se de aspecte cunoscute în calitatea sa de şef depozit materiale la RTFC Braşov.

Inculpaţii AV, DV şi DC, fiind cunoştinţe apropiate (cel dintâi) sau rude (cei din urmă fiind fraţi între ei şi cu coinculpatul DV), au sprijinit în mod asemănător activitatea coinculpatului DV.

Astfel, în timp ce inculpatul AV era implicat direct în societăţile comerciale S.C. SC S.R.L. (în perioada 2000-2003, împreună cu  soţia inculpatului DV, numita DI), S.C. VT S.R.L. şi S.C. TS.R.L. (în primele două având calitatea de asociat unic şi administrator, iar în cea din urmă acţionând în fapt, e.g., partea II, mapa 12), inculpaţii DV şi DC au fost administratori şi asociaţi în societăţile comerciale ofertante S.C. D S.RL. şi respectiv S.C. TC  S.RL., fiind de asemenea angajaţi în cadrul unor societăţi naţionale de profil transport feroviar fără însă a avea atribuţii de natură comercială.

S-a mai reţinut de procurorul de caz că inculpaţii AV, DV şi DC având cunoştinţă de calitatea şi atribuţiile de serviciu ale coinculpatului DV, fiind în relaţii personale apropiate cu acesta din urmă, s-au preocupat de întocmirea şi comunicarea ofertelor părţii vătămate achizitoare, stabilind în concret preţurile respective, în funcţie de care anume dintre societăţile agreate urmau să câştige procedura de achiziţie respectivă.

În acest sens au fost avute în vedere, în principal, declaraţiile martorilor lucrători în societăţile comerciale respective care au confirmat prezenţa inculpaţilor la sediile sociale şi implicarea lor în activităţile comerciale cu regionala, precum martorii PFI (personal administrativ şi economist la S.C. TS.R.L. în acea perioadă, f. 81), MMC (secretară la S.C. TS.R.L. în acea perioadă, f. 83-86) şi PV (conductor auto la S.C. S S.R.L., f. 90).

S-a arătat că acelaşi cerc de interese în implicarea societăţilor comerciale ofertante în procedurile de achiziţie şi relaţiile dintre acestea este reprezentat şi de faptul că lucrători din cadrul uneia dintre aceste firme, inclusiv coinculpaţii, obişnuiau să subscrie inclusiv în numele altor asemenea firme în cadrul cărora nu aveau nicio calitate formală, confirmând astfel interesul comun al acestora.

Astfel, inculpatul DV a semnat în mod obişnuit, atât pentru S.C. TS.R.L. cât şi pentru S.C. SC S.R.L.,  având procură autentică specială de reprezentare generală (e.g., partea II, mapele 13-17). Inculpatul VC a semnat în mod repetat pentru S.C. S S.R.L. având calitatea de administrator în cadrul acesteia, însă subscrierea sa a fost regăsită inclusiv în numele societăţilor S.C. TS.R.L. şi S.C. SC S.R.L. în relaţiile acestora cu RTFC Braşov (e.g., partea II, mapele 7-11 şi 13-17). Inculpatul AV a semnat ca asociat unic şi administrator pentru S.C. SC S.R.L. şi S.C. VT S.R.L., însă a acţionat ca reprezentant şi în interesul societăţii S.C. TS.R.L., semnătura sa regăsindu-se pe înscrisurile provenind de la această din urmă societate (e.g., partea II, mapa 12).

Aceeaşi situaţie a fost reţinută şi referitor la lucrătorii acestor societăţi comerciale. Astfel, martora PFI (personal administrativ şi economist la S.C. TS.R.L. în acea perioadă, partea I, vol. II, f. 79 şi 82 verso) a subscris formal atât pentru cele două societăţi S.C. TS.R.L. şi S.C. SC S.R.L., însă semnătura sa se regăseşte şi pe documentele S.C. S S.R.L, S.C. VT S.R.L., S.C. AS S.R.L. şi S.C. D S.R.L, unde martora nu avea nicio calitate oficială. De asemenea, martora MMC (secretară la S.C. TS.R.L. în acea perioadă, partea I, vol. II, f. 83-86) şi-a recunoscut semnătura aflată pe înscrisurile S.C. SC S.R.L., S.C. VT S.R.L., S.C. AS S.R.L., S.C. D S.R.L şi S.C. TC S.R.L., firme în care nu avea nicio calitate formală. În mod asemănător, martora BAC (operator calculator la S.C. TS.R.L. în perioada 2002-2004, partea I, vol. II, f. 91-93) a semnat inclusiv pentru S.C. SC S.R.L., S.C. AS S.R.L., S.C. VT S.R.L. şi S.C. D S.R.L.

Sus-numitele martore PFI, MMC şi BAC, fiind întrebate expres au arătat că nu cunosc amănunte privind prezenţa propriilor semnături pe înscrisurile emanând de la societăţile comerciale în care nu avea nicio calitate formală, însă fiecare dintre acestea explică situaţia respectivă doar prin prisma sarcinilor de serviciu de la societatea unde erau atunci angajate, afirmând că documentele respective le-au fost puse la dispoziţie special în acest sens de către inculpaţii VC şi AV.

Prezenţa aceloraşi compoziţii grafice relevând efectuarea subscrierilor de către aceleaşi persoane au fost evidenţiate în cauză inclusiv grafoscopic prin rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifice (RCTS) nr. 699977/04.02.2013 şi 700195/09.04.2013, efectuate în cauză de către Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Braşov – Serviciul Criminalistic (partea I, vol. VI, f. 1-65).

Astfel, au fost relevate aceleaşi subscrieri în numele unor societăţi comerciale diferite, prezente în mod special pe ofertele de produse către achizitorul parte vătămată, acestea fiind grupate criminalistic în 41 (patruzeci şi unu) de astfel de compoziţii grafice, astfel cum reiese din RCTS nr. 699977/04.02.2013, lit. A, pct. 1-41 (partea I, vol. VI, f. 20-40) – evidenţiindu-se în clar comunitatea de persoane şi interese implicate în procedurile de achiziţie publică în care au fost declarate adjudecătoare societăţile din cercul de interes al coinculpaţilor.

De altfel, inculpatul DV a fost în cunoştinţă de cauză privind prezenţa propriilor semnături pe înscrisurile S.C. TS.R.L. şi S.C. SC S.R.L., intenţionând în prima fază a cercetărilor a tăinui acest aspect faţă de organele judiciare, astfel cum reiese din declaraţia martorei PFI (partea I, vol. II, f. 78) coroborată cu înregistrările telefonice în cauză privind aceleaşi aspecte (partea I, vol. VI, f. 108, 110, 112, 114, 115).

Mai mult, astfel cum a reieşit din RCTS nr. 700195/09.04.2013, au fost regăsite subscrieri suprapuse ale inculpatului DV cu a unei alte persoane, neidentificată în cauză, evidenţiindu-se o eventuală intenţie de disimulare a celei dintâi semnături (partea I, vol. VI, f. 44-65).

S-a apreciat că reprezentanţii societăţilor din cercul de interes al inculpaţilor aveau cunoştinţă concretă de produsele care urmau să fie achiziţionate anterior chiar realizării procedurii de achiziţie în care acestea se regăseau, relevându-se astfel cunoaşterea detaliată de către coinculpaţi a procedurilor respective de achiziţie publică, în mod special a produselor obiect al licitaţiilor şi a preţurilor la care acestea puteau fi ofertate achizitorului parte vătămată.

Astfel, societăţile comerciale ofertante şi mai apoi adjudecătoare a licitaţiilor, mai înainte chiar de punerea în aplicare a procedurilor respective de achiziţie, au procurat ele însele exact aceleaşi produse care urmau a face obiectul licitaţiei, imediat anterior declanşării procedurii de achiziţie respective sau chiar în aceeaşi dată, relevându-se în clar atât cunoaşterea detaliată a conţinutului a acelor proceduri, cât şi convingerea că produsele astfel procurate urmau să fie revândute de îndată părţii vătămate achizitoare la preţuri superioare celor de achiziţie proprie. Astfel de situaţii se pot observa analizând anexele raportului de expertiză financiar-contabilă efectuat în cauză şi comparând data facturii cu data raportului de necesitate aferent acesteia (partea I, vol. V, f. 89-104).

În cuprinsul raportului de expertiză financiar-contabilă efectuat în cauză s-a învederat şi faptul că au fost cazuri în care marfa a fost facturată de către una din societăţile respective (S.C. TS.R.L. şi S.C. AS.R.L.) către RTFC Braşov, chiar anterior aprovizionării de către societatea respectivă cu aceeaşi marfă, cu alte cuvinte, în intermedierea mărfurilor respective, firma a vândut produsele regionalei înainte chiar de a le cumpăra ea însăşi (partea I, vol. V, f. 82, 84).

De altfel, faptul că firmele adjudecătoare nu aveau produsele obiect al licitaţiilor respective pe stoc, ci acestea erau procurate special în vederea re-vânzării imediate la achizitorul parte vătămată este şi declaraţia martorului PV (conductor auto la S.C. S S.R.L. din anul 2003) care a precizat în acest sens: „Cu siguranţă pot afirma că niciodată nu am încărcat marfă de la sediul S.C. TS.R.L. sau S.C. SC S.R.L.. Întotdeauna marfa o luam de la furnizor… mă întorceam la sediu unde PF (sus-numita martoră PFI - personal administrativ şi economist la S.C. TS.R.L. în acea perioadă, n.n.) îmi făcea avizul de însoţire a mărfii după care plecam la depozitul RTFC Braşov unde predam marfa gestionarului aflat acolo” (partea I, vol. II, f. 90 verso).

S-a reţinut că referitor la caracterul pur speculativ al acestor operaţii de intermediere şi lipsa unor condiţii comerciale avantajoase pentru achizitor faţă de alte societăţi ofertante au reieşit în evidenţă inclusiv prin faptul că au fost cazuri în care firmele ofertante care au furnizat marfa regionalei s-au aprovizionat cu aceleaşi produse de la alte firme, însă din acelaşi cerc de interes al inculpaţilor, cu alte cuvinte, aceleaşi produse erau uneori trecute prin mai multe firme ale inculpaţilor până să ajungă să fie livrate regionalei (e.g., S.C. SC S.R.L. a vândut produse RTFC Braşov achiziţionate în aceeaşi zi de la S.C. TS.R.L. etc. – partea I, vol. V, f. 94 şi urm.).

Mai mult, produsele au fost achiziţionate („denumire primul furnizor”, cum este evidenţiat în raportul de expertiză) de la punctele de lucru locale ale unor societăţi comerciale, fără nicio justificare pentru lipsa unei iniţiative a inculpatului DV de a iniţia, având cunoştinţă de toate aceste împrejurări, o astfel de procedură direct cu societăţile comerciale respective şi a prefera astfel achiziţionarea aceloraşi produse prin firmele din cercul său de interes (e.g., S.C. DAREL IMPEX S.R.L., Sucursala Braşov – partea III, vol. III, f. 6; S.C. SEA ROMÂNIA S.R.L., punct de lucru Braşov, Şos. Cristianului nr. 11 – partea III, vol. III, f. 35; S.C. M S.R.L., punct de lucru Braşov, str. Griviţei, A 44 – partea III, vol. III, f. 37; S.C. K S.R.L., punct de lucru Braşov, str. 13 Decembrie, nr. 94 A – partea III, vol. III, f. 57; S.C. O I S.R.L., punct de lucru Braşov, str. Ciocârliei, nr. 4 – partea III, vol. IV, f. 7; S.C. C S.R.L., punct de lucru Braşov, str. Morii, nr. 79 – partea III, vol. IV, f. 112; S.C. B C S.R.L., punct de lucru Braşov, str. Zorilor, nr. 1 – partea III, vol. V, f. 32; S.C. NOVO FARM IMPEX S.R.L., punct de lucru Braşov, str. Mihai Viteazul, nr.46 – partea III, vol. V, f. 141; S.C. B I S.R.L., punct de lucru Săcele, jud. Braşov, str. Zizinului, nr. 2 – partea III, vol. VII, f. 11; S.C. B D P S.R.L., punct de lucru Braşov, str. Alexandru Vlahuţă, nr. 3 – partea III, vol. VII, f. 68; S.C. M ROMÂNIA S.R.L., punct de lucru Şos. DN 1 – Braşov-Sibiu, km. 174, Braşov – partea III, vol. XI, f. 309).

Cu privire la prejudiciul adus părţii vătămate achizitoare RTFC Braşov, s-a avut în vedere diferenţa dintre preţul cu care societatea comercială din cercul de interes al inculpaţilor a cumpărat produsele respective de la o altă societate fără nicio legătură cu inculpaţii (de la primul furnizor) şi preţul cu care aceleaşi produse au fost ulterior vândute de cele dintâi societăţi părţii vătămate RTFC Braşov (achizitorul final).

În acest sens, s-a luat în considerare situaţia expusă privind implicarea coinculpaţilor în cadrul procedurilor de achiziţie, atât în mod direct cât şi prin intermediul societăţilor ofertante, unii dintre inculpaţi acţionând, în drept sau în fapt, în interesul mai multor societăţi comerciale ofertante, uneori chiar în acelaşi timp, şi luând în considerare relaţiile personale apropiate între aceştia, reieşind fără echivoc că toţi inculpaţii au avut cunoştinţă despre caracterul simulat al procedurilor respective, corespunzător adjudecării licitaţiei de către una dintre societăţile în care aceştia aveau interes propriu şi, în concret, despre cuantumul preţurilor produselor obiect al licitaţiilor – atât a celor cuprinse în ofertele firmelor lor, inclusiv preţul de achiziţie al acestora din urmă, cât şi preţul prezentat în cuprinsul celorlalte oferte ale altor societăţi ofertante – lipsind astfel partea vătămată de achiziţionarea produselor obiect al licitaţiilor respective la aceste preţuri inferioare şi urmărind astfel prejudicierea acesteia.

Aşadar, având cunoştinţă de cuantumul preţurilor stabilite atât în propriile oferte cât şi în ofertele celorlalţi participanţi la procedură, de cele mai multe ori acestea fiind doar societăţile comerciale din cercul de interes al inculpaţilor, precum şi aspectul potrivit căruia produsele erau achiziţionate de ofertantul adjudecatar de la societăţi comerciale locale, neexistând niciun motiv pentru care inculpatul DV să nu învedereze în comisia de evaluare a ofertelor aceste din urmă preţuri, acestea fiind vădit inferioare faţă de preţurile prezentate de societăţile în care avea un interes propriu, urmează a se lua în considerare că partea vătămată achizitoare, prin activităţile coinculpaţilor, a fost vătămată în interesul acesteia de a obţine preţul cel mai mic în urma licitaţiilor respective.

Ca urmare, s-a luat în considerare în acest sens diferenţa dintre preţul la care s-a făcut achiziţia produselor de către oricare dintre societăţile ofertante S.C. TS.R.L., S.C. SC S.R.L., S.C. VT S.R.L., S.C. D S.R.L., S.C. T C S.R.L., S.C. AS S.RL. şi S.C. S SERV S.R.L. şi preţul de furnizare către RTFC Braşov, în cazul unor achiziţii consecutive a societăţilor comerciale respective avându-se în vedere cea dintâi achiziţie (de la primul furnizor).

II.Cu privire la săvârşirea infracţiunii prev. de art. 8 din Legea 39/2003 cu referire la art. 323 Cod penal rap. la art. 2, lit. b), pct. 5 şi pct. 20 din Legea 39/2003.

S-a apreciat de procurorul de caz că inculpaţi DV, VC, AV, DV şi DC au constituit un grup infracţional, în sensul art. 8 din Legea nr. 39/2003, care a existat în perioada 2002-2006 şi a acţionat în scopul comiterii infracţiunilor de serviciu şi contra patrimoniului, săvârşite cu ocazia desfăşurării procedurilor de achiziţie publică în cadrul părţii vătămate achizitoare RTFC Braşov, pentru a obţine pentru sine beneficii materiale, în dauna societăţii parte vătămată.

Obiectul grupului infracţional este alcătuit din faptele reţinute mai sus, infracţiuni de înşelăciune în formă agravată, prev. de art. 215 alin. 1, 2 şi 5 Cod Penal şi infracţiuni de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 248 Cod Penal rap. la art. 2481 Cod Penal, raportându-se astfel la disp. art. 2, lit. b), pct. 5 şi pct. 20 din Legea nr. 39/2003 referitoare la infracţiunile grave privind infracţiuni contra patrimoniului cu consecinţe deosebit de grave şi respectiv infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei minim special este de cel puţin 5 ani.

S-a apreciat că grupul infracţional alcătuit din persoanele inculpaţilor DV, VC, AV, DV şi DC a acţionat în vederea săvârşirii de infracţiuni grave contra patrimoniului şi de serviciu, desfăşurând activităţile infracţionale pe o perioadă îndelungată de cinci ani de zile şi în strânsă colaborare, prin prisma funcţiei profesionale şi a sarcinilor de serviciu ale inculpatului DV, în cadrul procedurilor de achiziţie publică organizate de partea vătămată RTFC Braşov şi participând fiecare sub diverse modalităţi la simularea procedurilor respective de achiziţie publică pentru desemnarea câştigătoare a societăţile comerciale în care aceştia avea interese proprii şi producerea astfel a unui prejudiciu achizitorului în scopul obţinerii unor foloase materiale.

În activitatea infracţională astfel descrisă, inculpaţii au acţionat coordonat, având relaţii personale şi patrimoniale reciproce, fiecare având cunoştinţă despre situaţia celuilalt şi folosindu-se de activitatea fiecăruia, precum calitatea inculpaţilor DV şi VC în cadrul societăţii parte vătămată (şef serviciu aprovizionare şi respectiv şef de depozit) şi interesele fiecăruia dintre inculpaţi în cadrul societăţilor comerciale ofertante – astfel cum acestea au fost prezentate pe larg mai sus şi evidenţiate sintetic prin procesele-verbale ale procurorului din data de 18.05.2012, referitor la relaţiile personale şi patrimoniale dintre inculpaţi şi din data de 12.10.2012, în ceea ce priveşte societăţile comerciale implicate în proceduri (partea I, vol. II, f. 105-108).

Contribuţia fiecăruia dintre inculpaţi a constatat astfel, atât în activităţile desfăşurate prin prisma atribuţiilor de serviciu în cadrul părţii vătămate RTFC Braşov ale inculpaţilor DV – şef aprovizionare şi VC – şef de depozit, cât şi în acţiunile întreprinse de către fiecare dintre inculpaţi prin intermediul societăţilor comerciale ofertante şi adjudecătoare în care deţineau controlul şi avea interesele, precum S.C. TS.R.L., S.C. SC S.R.L., S.C. VT S.R.L., S.C. D S.R.L., S.C. TC S.R.L., S.C. AS S.RL. şi S.C. SS S.R.L..

Pe aceste relaţiile personale şi patrimoniale existente între inculpaţi s-au grefat activităţile infracţionale reţinute cu ocazia desfăşurării procedurilor de achiziţie, constând în introducerea în proceduri a unor firme inexistente, plăsmuirea şi simularea unor însemne şi subscrierea aparţinând unor societăţi comerciale ofertante, acţionarea în fapt a unor dintre inculpaţi în interesul unor societăţi ofertante în care avea nu avea o calitate formală aceasta aparţinând altor inculpaţi în cauză.

În ceea ce priveşte caracterul structurat şi ierarhizat al grupului infracţional, acesta nu poate fi reţinut în cauză dat fiind relaţiile personale apropiate şi de rudenie între inculpaţi, aceştia acţionând în mod coordonat însă nu ierarhizat, neputându-se reţine o structură piramidală ierarhizată privind relaţiile în cadrul activităţilor infracţionale ale acestora. Astfel, în cauză nu există date privind o putere de direcţiune şi control a unora dintre inculpaţi asupra celorlalţi, cu toţii acţionând în interesul comun şi pentru aceeaşi finalitate. De asemenea, astfel cum reiese din materialul probator mai sus prezentat, inculpaţii acţionau deseori în interesul societăţilor comerciale unde nu avea nicio calitate, dar pe care le reprezentau în fapt, desfăşurând activităţi în acest sens fără un caracter prestabilit sau sub îndrumarea constantă şi imperativă a vreunui alt inculpat, lipsind astfel grupul infracţional de o structură ierarhizată care să constituie fundamentul relaţiilor infracţionale dintre inculpaţi.

III.Cu privire la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă agravată, prev. de art. 215 alin. 1, 2 şi 5 Cod Penal.

Procurorul de caz a reţinut că sus-numitul inculpat DV, în complicitate cu sus-numiţii coinculpaţi VC, AV, DV şi DC, au indus în eroare partea vătămată RTFC Braşov, prin prezentarea ca adevărate a aspectelor privind organizarea şi desfăşurarea procedurilor de achiziţie publică în perioada 2002-2006, ca fiind în conformitate cu legea şi satisfăcând exigenţele de concurenţă comercială, pe când în realitate aceştia au procedat la simularea caracterului real şi concurenţial al procedurilor respective, prin favorizarea societăţilor comerciale în legătură cu care aveau interese proprii, în scopul de a obţine pentru sine, prin intermediul acestor societăţi, a unor foloase materiale injuste şi pricinuind astfel o pagubă părţii vătămate, fapte săvârşite prin folosire de mijloace frauduloase constând în nerelevarea faţă de achizitorul parte vătămată a propriilor interese la societăţilor adjudecătoare şi introducerea în procedurile respective a unor date nereale, precum societăţi fictive, înscrisuri nereale şi alte asemenea date false.

S-a apreciat că inculpatul DV, sprijinit de coinculpaţii VC, AV, DV şi DC, au desfăşurat activităţi prin care au indus în eroare achizitorul parte vătămată cu privire la realitatea procedurilor de achiziţie publică, în scopul de a obţine pentru sine foloase materiale injuste şi pricinuind astfel o pagubă părţii vătămate.

Astfel, inculpatul DV, angajat în cadrul structurii de aprovizionare a părţii vătămate şi membru în comisia de analiză oferte, participând astfel în procesul de selecţie a ofertei celei mai bune în procedurile respective, nu a învederat comisiei respective şi conducerii societăţii achizitoare propriile interese avute în societăţile ofertante, precum şi relaţiile personale şi patrimoniale existente între el, pe de o parte, şi persoanele care deţineau funcţii formale sau doar acţionau în numele unor societăţi ofertante, de cealaltă parte, creând astfel aparenţa corectitudinii procesului de selecţie a ofertelor şi afectând astfel caracterul real şi concurenţial al procedurii, în dauna părţii vătămate achizitoare şi în beneficiul propriu.

La desfăşurarea activităţii infracţionale a inculpatului DV au participat coinculpaţii VC, AV, DV şi DC. Aceştia din urmă, alături de coinculpatul autor, au acţionat, atât în drept cât şi în fapt, în cadrul societăţilor comerciale ofertante, cunoscând calitatea şi sarcinile de serviciu ale inculpatului autor şi de conivenţă cu acesta din urmă. Astfel, coinculpaţii au participat la procedurile de achiziţie publică prin intermediul societăţilor comerciale prin care îşi exprimau interesele, depunând oferte în acest sens care erau luate în considerare de membrii comisiei de selecţie a acestora în vederea stabilirii societăţii adjudecătoare.

Contribuţia inculpatului VC la săvârşirea faptei a avut un caracter specific în aceste împrejurări, acesta ocupând funcţia de şef depozit în cadrul aceleiaşi societăţi parte vătămată prin intermediul căreia lua la cunoştinţă de necesarul de materiale şi facilita contactul între societăţile ofertante adjudecătoare şi societatea achizitoare parte vătămată, relevante în acest sens fiind declaraţiile martorilor OV (economist RTFC Braşov - partea I, vol. II, f. 36 verso), PIS (lucrător aprovizionare la RTFC Braşov - partea I, vol. II, f. 46,47), GV (tehnician aprovizionare RTFC Braşov - partea I, vol. II, f. 51 verso).

Intenţia coinculpaţilor de inducere în eroare a achizitorului este relevată în primul rând de activitatea comercială de lungă durată dintre firmele coinculpaţilor şi societatea naţională achizitoare desfăşurată pe parcursul a cinci ani de zile printr-un număr de societăţi comerciale, precum S.C. TS.R.L. şi S.C. SC S.R.L., care aveau în perioada respectivă cel mai mare volum de activitate comercială cu regionala, învederându-se astfel că firmele respective au fost special folosite în acest scop de natură infracţională pentru desfăşurarea relaţiilor de intermediere a vânzării-cumpărării de produse la suprapreţ cu regionala. În acest sens este declaraţia martorei PFI (personal administrativ şi economist la S.C. TS.R.L. în acea perioadă, partea I, vol. II, f. 78) care a precizat că „în perioada 2002-2006 totalitatea operaţiilor financiare din cadrul Tcât şi pentru Stil Invest erau în proporţie de 80-90 % cu Regionala Braşov”.

În ceea ce priveşte intenţia de inducere în eroare a părţii vătămate prin cunoaşterea de către coinculpaţi a caracterului simulat al procedurilor respective, relevanţă aparte prezintă aspectele care duc la concluzia că coinculpaţii au acţionat împreună având cunoştinţă reciprocă de acţiunile infracţionale ale fiecăruia. Astfel, coinculpaţii erau în relaţii de rudenie sau cunoştinţe apropiate şi dat fiind relaţiile existente între aceste societăţi, atât conducătorii acestora cât şi lucrătorii cu diverse funcţii, obişnuiau să subscrie inclusiv în numele altor societăţi decât acelea în care erau formal încadraţi, semnăturile acestora regăsindu-se pe documentele acestor societăţi, astfel cum s-a arătat în cele expuse mai sus. De exemplu, subscrierea martorei MMC, lucrător (secretară) în cadrul S.C. TS.R.L. a fost individualizată, atât prin recunoaştere personală cât şi în lucrarea grafoscopică efectuată în cauză, în numele firmelor S.C. SC S.R.L., S.C. D S.R.L., S.C. CC S.R.L., S.C. VT S.R.L., S.C. AS S.R.L., S.C. TC S.R.L. (partea I, vol. II, f. 86 şi partea I, vol. VI, f. 23, 38). În mod asemănător, subscrierea martorei BAC, lucrător (economist) în cadrul S.C. TS.R.L. a fost individualizată pentru S.C. SC S.R.L., S.C. AS S.R.L., S.C. VT S.R.L., S.C. D S.R.L. (partea I, vol. II, f. 92 şi partea I, vol. VI, f. 29). Cele două martore pot justifica prezenţa semnăturilor lor pe documentele societăţilor comerciale respective în care nu aveau nicio calitate formală doar prin subscrierea acestora în exercitarea atribuţiilor de serviciu la sediul S.C. TS.R.L. şi din dispoziţia coinculpaţilor AV şi VC, ceea ce relevă conivenţa inculpaţilor în concentrarea activităţii infracţionale în relaţiile cu regionala CFR Braşov şi caracterul duplicitar faţă de această societate naţională.

Intenţia de inducere în eroare a părţii vătămate şi caracterul duplicitar al acţiunilor coinculpaţilor în desfăşurarea relaţiilor comerciale cu regionala, reiese inclusiv din tăinuirea de către coinculpaţi a intereselor avute de aceştia în cadrul unora dintre societăţile ofertante şi adjudecătoare. Astfel, niciunul dintre lucrătorii cu atribuţii şi responsabilităţi specifice din cadrul regionalei nu au avut cunoştinţă despre interesele şi implicaţiile inculpaţilor în firmele ofertante, pe de o parte, şi niciunul dintre lucrătorii din cadrul acestora din urmă societăţi nu au cunoscut sau nu au realizat implicaţiile funcţiilor profesionale deţinute în regională de inculpaţii DV şi VC, de cealaltă parte.

Potrivit declaraţiilor martorilor lucrători în cadrul regionalei (partea I, vol. II, f. 27-72), precum RG (directorul RTFC Braşov în perioada respectivă), S. I.(directorul RTFC Braşov în perioada imediat ulterioară), PZA (contabil şef RTFC Braşov în perioada respectivă), OV (economist RTFC Braşov), HG (şef-revizie adjunct economic RTFC Braşov – Revizia de Vagoane), PIS (lucrător aprovizionare la RTFC Braşov), GV (tehnician aprovizionare RTFC Braşov), GMN (şef serviciu tehnic RTFC Braşov), SM (economist serviciul aprovizionare RTFC Braşov), BBK (tehnician serviciul aprovizionare RTFC Braşov), LJ (conducător auto depozit RFTC Braşov) – deşi aceştia îndeplineau sarcini în cadrul procedurilor de achiziţie alături de inculpatul DV, şef serviciu aprovizionare, având cunoştinţă inclusiv despre activităţile de serviciu ale inculpatului VC, şef de depozit materiale, martorii au declarat că nu aveau niciun fel de cunoştinţe privind eventuale interese şi legături ale inculpatului DV în cadrul societăţilor ofertante.

În acelaşi sens sunt declaraţiilor martorilor lucrători sau reprezentanţi în cadrul firmelor ofertante (partea I, vol. II, f. 73-93), precum martora PFI (personal administrativ şi economist la S.C. TS.R.L. în acea perioadă), MMC (secretară la S.C. TS.R.L. în acea perioadă), BAC (operator calculator la S.C. TS.R.L. în perioada 2002-2004), PV (conductor auto la S.C. S S.R.L. din anul 2003) – care au declarat fie că nu au cunoscut legăturile inculpaţilor DV şi VC cu RTFC Braşov, fie că nu au realizat corespunzător implicaţiile acestora în simularea procedurilor respective de achiziţie publică. De exemplu, martora BAC a declarat că: „Nu cunosc dacă VC era angajat la CFR, dar nu cred acest lucru deoarece era prezent foarte des la sediul celor trei societăţi comerciale”, făcând referire la S.C. TS.R.L., S.C. SC S.R.L. şi S.C. IMPRIMERIA ROMPRINT S.R.L. .

Intenţia de inducere în eroare a părţii vătămate achizitoare RTFC Braşov de către coinculpaţi a fost relevată în cauză în mod special prin folosirea de către aceştia în cadrul procedurilor de achiziţie publică a unor mijloace frauduloase, constând inclusiv în date şi mijloace materiale necorespunzătoare realităţii în scopul simulării caracterului real al procedurilor respective.

Astfel, intenţia de inducere în eroare a fost evidenţiată prin verificările efectuate la registrul public al comerţului, de unde a reieşit că unele societăţi care apar ca fiind participante la procedurile de achiziţie publică sunt practic inexistente, astfel că nu aveau cum să participe în cadrul procedurilor de achiziţie, semnăturile fiind astfel imaginare iar ştampilele ticluite. În acest sens, Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Braşov a comunicat cu adresa nr. 77533/31.07.2009 că S.C. S S.R.L. Braşov, S.C. AP S.R.L. Braşov, S.C. M S.R.L. Braşov şi S.C. S S.R.L. Bacău – nu au fost înmatriculate în registrul comerţului.

Aceeaşi intenţie de inducere în eroare a părţii vătămate a reieşit din datele relevate cu ocazia percheziţiei informatice asupra mediilor informatice ridicate de la sediul comun al S.C. TS.R.L. şi S.C. SC S.R.L., situat în mun. Braşov, str. 11 iunie 1848, nr. 12, şi anume un calculator şi un laptop şi stick memorie, utilizate de inculpaţii VC (calculatorul) şi DV (laptop-ul şi stick-ul), astfel cum rezultă din precizarea martorei PFI, lucrătoare a societăţii prezentă cu acea ocazie (partea I, vol. IV, f. 31). Astfel, în calculatorul respectiv au fost regăsite impresiuni de ştampile aparţinând unor societăţi care apar în ofertele procedurilor de achiziţie ale părţii vătămate, fiind individualizate impresiuni de ştampile cu inscripţia „SOCIETATEA COMERCIALĂ C SRL BRAŞOV-ROMÂNIA” şi „SOCIETATEA COMERCIALĂ VAL S.R.L. BRAŞOV-ROMÂNIA”.

Manopere dolosive relevând intenţia de inducere în eroare a părţii vătămate au fost evidenţiate prin prezenţa în cadrul procedurilor de achiziţie publică, alături de societăţile inculpaţilor, a unor societăţi comerciale ale căror reprezentanţi au declarat că nu au avut niciodată astfel de relaţii comerciale cu achizitorul RTFC Braşov. În acest sens, martorii AC (reprezentant al S.C. AG & CO S.R.L. Braşov – partea I, vol. II, f. 94), BNT (reprezentant al S.C. B S.R.L. Braşov – partea I, vol. II, f. 96), DIL (reprezentant al S.C. DLD C S.R.L. Braşov – partea I, vol. II, f. 97), AOA (reprezentant al S.C. V S.R.L. Braşov – partea I, vol. II, f. 99), PTP (reprezentant al S.C. B S.R.L. Braşov – partea I, vol. II, f. 101), PI (reprezentant al S.C. TI S.R.L. Zărneşti – partea I, vol. II, f. 103), SFM (reprezentant al S.C. C S.R.L. Braşov – partea I, vol. II, f. 104) – toţi administratori ai societăţilor respective în perioada când acestea figurează că au depus oferte la procedurile de licitaţie la RTFC Braşov – au declarat că nu au avut niciodată sau doar în mod excepţional relaţii comerciale cu RTFC Braşov şi că firmele lor nu au avut nici măcar obiectul de activitate specific ofertelor care apar ca provenind de la acestea, rezultând că acestea societăţi ofertante, deşi apar cu oferte scrise în procedurile de achiziţie, nu au participat efectiv la acestea, înscrisurile cuprinzând ofertele respective fiind plăsmuite sub aspectul apartenenţei firmelor respective, semnăturile şi ştampilele necorespunzând realităţii.

Astfel cum rezultă din datele evidenţiate mai sus, s-a reţinut că impresiunea ştampilei S.C. C S.R.L. Braşov a fost individualizată pe unul din mediile de stocare ridicate de la sediul societăţilor S.C. TS.R.L. şi S.C. SC S.R.L., şi anume calculatorul astfel ridicat (partea I, vol. IV, f. 42)., în condiţiile în care reprezentantul acestei societăţi, martorul SFM, a declarat că nu are aducere aminte despre eventuale relaţii comerciale cu RTFC Braşov prin participare la licitaţii şi depunere oferte, negând însuşirea subscrierii respective şi precizând că „ştampila aplicată pare a fi reală” (partea I, vol. II, f. 104).

Cu privire la această infracţiune procurorul de caz a solicitat schimbarea încadrării juridice prin includerea infracţiunii de înşelăciune în cea de abuz în serviciu.

Ulterior, la cererea instanţei procurorul de caz a efectuat următoarele precizări la rechizitoriul pe care l-a întocmit:

Potrivit conţinutului constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată, prev. de art. 248 Cod penal rap. la art. 2481 Cod Penal, sub aspectul laturii obiective, s-a reţinut în cauză ca urmare imediată, producerea unei pagube patrimoniului Regionalei de Transport Feroviar de Călători Braşov (RTFC Braşov), persoană vătămată constituită parte civilă în cauză.

Astfel cum a fost menţionat în cuprinsul rechizitoriului, cu privire la modalitatea de calcul a prejudiciului adus părţii vătămate achizitoare RTFC Braşov, s-a avut în vedere diferenţa dintre preţul cu care societatea comercială din cercul de interes al inculpaţilor a cumpărat produsele respective de la o altă societate fără nicio legătură cu inculpaţii (de la primul furnizor) şi preţul cu care aceleaşi produse au fost ulterior vândute de cele dintâi societăţi părţii vătămate RTFC Braşov (achizitorul final). În acest sens, s-a luat în considerare situaţia expusă privind implicarea coinculpaţilor în cadrul procedurilor de achiziţie, atât în mod direct cât şi prin intermediul societăţilor ofertante, unii dintre inculpaţi acţionând, în drept sau în fapt, în interesul mai multor societăţi comerciale ofertante, uneori chiar în acelaşi timp, şi luând în considerare relaţiile personale apropiate între aceştia, reieşind fără echivoc că toţi inculpaţii au avut cunoştinţă despre caracterul simulat al procedurilor respective, corespunzător adjudecării licitaţiei de către una dintre societăţile în care aceştia aveau interes propriu şi, în concret, despre cuantumul preţurilor produselor obiect al licitaţiilor – atât a celor cuprinse în ofertele firmelor lor, inclusiv preţul de achiziţie al acestora din urmă, cât şi preţul prezentat în cuprinsul celorlalte oferte ale altor societăţi ofertante – lipsind astfel partea vătămată de achiziţionarea produselor obiect al licitaţiilor respective la aceste preţuri inferioare şi urmărind astfel prejudicierea acesteia.

Aşadar, având cunoştinţă de cuantumul preţurilor stabilite atât în propriile oferte cât şi în ofertele celorlalţi participanţi la procedură, de cele mai multe ori acestea fiind doar societăţile comerciale din cercul de interes al inculpaţilor, precum şi aspectul potrivit căruia produsele erau achiziţionate de ofertantul adjudecatar de la societăţi comerciale locale, neexistând niciun motiv pentru care inculpatul DV să nu învedereze în comisia de evaluare a ofertelor aceste din urmă preţuri, acestea fiind vădit inferioare faţă de preţurile prezentate de societăţile în care avea un interes propriu, s-a luat în considerare că partea vătămată achizitoare, prin activităţile coinculpaţilor, a fost vătămată în interesul acesteia de a obţine preţul cel mai mic în urma licitaţiilor respective.

Ca urmare, s-a avut în vedere în acest sens diferenţa dintre preţul la care s-a făcut achiziţia produselor de către oricare dintre societăţile ofertante S.C. TS.R.L., S.C. SC S.R.L., S.C. VT S.R.L., S.C. D S.R.L., S.C. TC S.R.L., S.C. AS S.RL. şi S.C. SS S.R.L. şi preţul de furnizare către RTFC Braşov, în cazul unor achiziţii consecutive a societăţilor comerciale respective luându-se în considerare cea dintâi achiziţie (de la primul furnizor). În mod concret, paguba astfel produsă a fost relevată prin raportul de expertiză efectuat în cauză, înregistrat sub nr. 530291/08.10.2010 la Biroul Local de Expertize de pe lângă Tribunalul Braşov.

Astfel, în cuprinsul raportului de expertiză prejudiciul a fost calculat în modalitatea descrisă mai sus şi conform obiectivelor stabilite de organul de urmărire penală, prin raportare la activităţile comerciale dintre partea civilă RTFC Braşov şi fiecare dintre societăţile comerciale din cercul de interes al tuturor inculpaţilor participanţi la săvârşirea aceleiaşi fapte penale, stabilindu-se matematic diferenţa dintre preţul la care s-a făcut achiziţia produselor de către oricare dintre societăţile ofertante (S.C. TS.R.L., S.C. SC S.R.L., S.C. VT S.R.L., S.C. D S.R.L., S.C. SS S.R.L. S.C. şi AS S.RL.) şi preţul de furnizare către RTFC Braşov (având în vedere că au fost cazuri când circulaţia aceloraşi produse a fost intermediată prin mai multe firme dintre cele de mai sus până să fie livrate către RTFC Braşov, în cazul unor achiziţii consecutive a societăţilor comerciale respective fiind luată în considerare cea dintâi achiziţie), reţinându-se după cum urmează:

1. S.C. TS.R.L. – 101.058,59 de lei;

2. S.C. SC S.R.L. – 198.267,39 de lei;

3. S.C. VT S.R.L. – 28.888,96 de lei;

4. S.C. D S.R.L. – 13.937, 89 de lei;

5. S.C. SS S.R.L. – 11.280,24 de lei;

6. S.C. AS S.R.L. – 34.576,45.

Pentru a se stabili paguba produsă părţii civile RTFC Braşov prin fapta inculpaţilor DV (în calitate de autor) şi VC, AV, DV şi DC (în calitate de complici), participanţi la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni, se procedează la efectuarea operaţiei matematice de adunare a sumelor de mai sus, rezultând o sumă de bani în cuantum de 388.009,52 de lei.

În cadrul raportului de expertiză au fost efectuate inclusiv calculele referitoare la actualizarea sumelor de mai sus cu indicii de inflaţie şi dobânzile legale aferente, raportate la fiecare societate comercială şi pe fiecare an de zile, până la data raportului de expertiză, chestiuni ce pot fi avute în vedere în cadrul exercitării acţiunii civile în cauză, distinct de paguba efectiv produsă ca element constitutiv al infracţiunii.

În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune în formă agravată, procurorul de caz a efectuat următoarele precizări:

Potrivit conţinutului constitutiv al infracţiunii de înşelăciune în formă agravată, prev. de art. 215 alin. 1, 2 şi 5 Cod Penal, sub aspectul laturii obiective, s-a reţinut în cauză ca urmare imediată, crearea unei situaţii de fapt contrară celei care ar fi trebuit să existe, dacă nu s-ar fi săvârşit acţiunea de inducere în eroare a Regionalei de Transport Feroviar de Călători Braşov (RTFC Braşov).

În mod concret, inculpatul DV, cu sprijinul coinculpaţilor VC, AV şi DV, au creat şi prezentat părţii vătămate RTFC Braşov, inclusiv prin folosirea de mijloace frauduloase, o situaţie de fapt contrară realităţii, în sensul că procedurile de licitaţie publică sunt legale şi achizitorul beneficiază de o informare corectă asupra preţurilor din piaţa comercială, în realitate însă formalităţile de achiziţie au fost viciate prin producerea de către toţi inculpaţii, în conivenţă, a unor oferte de produse şi preţuri ale societăţilor comerciale din cercul lor de interes şi introducerea acestora în cadrul procedurilor de achiziţie pentru adjudecarea în interes personal şi în dauna părţii vătămate achizitoare RTFC Braşov, care a luat astfel o decizie în acest sens în necunoştinţă de cauză şi ca urmare a unei false reprezentări a realităţii induse de inculpaţi.

Pentru ca urmarea imediată să aibă eficienţă în conţinutul infracţiunii de înşelăciune, trebuie să fie îndeplinită o cerinţă esenţială şi anume urmarea imediată „să fi pricinuit o pagubă”.

Consecinţa civilă a faptei (paguba) constituie deci o cerinţă esenţială pentru existenţa acestei infracţiuni.

În cauză, cerinţa esenţială a urmării imediate a infracţiunii de înşelăciune reţinută în sarcina coinculpaţilor DV (autor) şi VC, AV şi DV (complici), nu poate fi decât paguba produsă părţii civile RTFC Braşov, calculată astfel cum s-a arătat mai sus, într-un cuantum de 388.009,52 de lei, constând în diferenţa dintre preţul cu care societatea comercială din cercul de interes al inculpaţilor a cumpărat produsele respective de la o altă societate fără nicio legătură cu inculpaţii (de la primul furnizor) şi preţul cu care aceleaşi produse au fost ulterior vândute de cele dintâi societăţi părţii vătămate RTFC Braşov (achizitorul final).

În ceea ce priveşte cererile de completare a rechizitorului cu privire la descrierea fiecărei acţiuni care formează obiectul acuzării, a stării de fapt, formulate în cauză pentru inculpaţii DV, VC, AV şi DV, procurorul de caz a considerat că situaţia de fapt a fost descrisă în rechizitoriul întocmit în cauză, faţă de fiecare inculpat şi cu privire la fiecare din infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acestora.

Astfel, faţă de descrierea faptelor din rechizitoriu, cu precizarea perioadei de desfăşurare a procedurilor de achiziţie publică de către achizitorul RTFC Braşov între anii 2002-2006 şi trimiterea expresă la raportul de expertiză financiar-contabilă nr. 530291/08.10.2010 întocmit în cauză de expertul contabil desemnat din oficiu TFP, se reţine fără echivoc că faptele pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii DV, VC, AV şi DV sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu în formă agravantă, înşelăciune în formă agravantă şi asocierea în vederea săvârşirii de infracţiuni, se circumscriu, în ceea ce priveşte determinarea precisă a achiziţiilor publice relevante în cauză, în mod exclusiv, procedurilor de achiziţie publică enumerate expres, sub formă tabelară, în cuprinsul anexelor raportului de expertiză financiar-contabilă nr. 530291/08.10.2010 (în concret, Anexele 1/T/2002, 2/T/2003, 3/T/2004, 4/T/2005, 5/T/2006, 1/S/2002, 2/S/2003, 3/S/2004, 4/S/2005, 5/S/2006, 1/A/2002, 2/A/2003, 3/A/2004, 1/V/2002, 1/D/2004 şi 1/SIN/2005).

În ambele cazuri, atât în ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu cât şi referitor la infracţiunea de înşelăciune, faţă de materialul probator al cauzei, procurorul a apreciat că nu este necesar ca activitatea infracţională a inculpaţilor să fie analizată şi detaliată, în mod distinct, cu privire la anumite aspecte concrete, precum fiecare procedură de licitaţie publică organizată de achizitorul RTFC Braşov şi enumerate în anexele raportului de expertiză contabilă amintit, întrucât faptele penale ce fac obiectul cauzei au un aspect continuu în timp, desfăşurându-se pe o perioadă îndelungată de cinci ani de zile, în circumstanţe complexe de fapt, prin acţiuni diverse ale inculpaţilor, raportate la relaţiile personale şi patrimoniale dintre inculpaţi şi firmele din cercul lor de interes ori la calitatea profesională a unora dintre ei în cadrul achizitorului şi implicarea tuturor în cadrul firmelor ofertante adjudecatoare.

Cu alte cuvinte, procurorul de caz a arătat că situaţia de fapt trebuie apreciată în mod unitar, cu privire la întreaga activitate infracţională a inculpaţilor, desfăşurată pe parcursul unei perioade lungi de timp şi având un caracter complex, fiind vorba despre o unitate naturală de infracţiune, iar nu în mod distinct cu privire la anumite acte materiale infracţionale, precum activităţile concrete referitoare la o anumită procedură de licitaţie publică, individualizate ca acte materiale distincte în conţinutul unei infracţiuni continuate ca unitate legală de infracţiune.

Ca urmare, procurorul de caz a apreciat că în cauză nu este necesar ca fiecare astfel de activitate infracţională a inculpaţilor (precum activitatea fiecărui inculpat  în legătură cu o anumită procedură de licitaţie publică), privită singular, să aibă caracter infracţional, exclusiv prin ea însăşi, ca act material al unei infracţiuni continuate, nefiind astfel satisfăcută cerinţa pluralităţii de acte materiale autonome ale infracţiunii continuate.

Astfel, spre exemplificare, în cazul individualizării unei proceduri de licitaţie publică, adjudecată prin ipoteză de către o societate din cercul de interes al inculpaţilor, în cadrul căreia, pentru diverse motive (lipsa temporară de la locul de muncă, plecare în concediu etc.), nu se regăseşte subscrierea inculpatului DV, nici în actele achizitorului RTFC Braşov (rapoartele de necesitate, invitaţie de participare, declaraţie pe propria răspundere privind studiul pieţei, procesele-verbale de analiză şi adjudecare a ofertelor etc.) şi nici în actele firmelor ofertante câştigătoare a procedurii (ofertele de produse şi preţuri, facturile fiscale aferente, procese-verbale de recepţia mărfii etc.), această situaţie nu absolvă de răspundere penală pe inculpaţi pentru procedura respectivă, în condiţiile în care o astfel de procedură este precedată şi urmată de alte proceduri având adjudecatoare firmele de interes ale inculpaţilor, care s-au desfăşurat pe durata a cinci ani de zile şi într-un număr de aproximativ patru sute de proceduri, prin prisma relaţiilor patrimoniale şi personale instituite şi extinse de însăşi inculpaţii în cauză, atât între ei cât şi cu personalul cu astfel de atribuţii din cadrul achizitorului parte vătămată, activităţile inculpaţilor întrepătrundu-se între ele şi în conivenţă unii cu alţii.

Astfel, chiar dacă inculpatul DV nu ar fi cunoscut în concret detaliile unei anume proceduri de achiziţie, precum preţul oferit de societatea adjudecatoare, în condiţiile în care societatea comercială respectivă era folosită special în acest sens de inculpat în relaţii comerciale cu achizitorul, inculpatul având propriile sale interese în firma respectivă, relevate prin puteri de reprezentare legală sau convenţională, prin relaţii de rudenie şi de prietenie apropiată cu responsabilii acelor firme, prin implicare personală în operaţiile comerciale ale acelor societăţi, inclusiv prin subscrieri în actele administrative (state de plată ale angajaţilor firmelor, jurnale de vânzări etc.) şi financiar-fiscale (facturi fiscale, ordine de plată, devize de comandă etc.), şi având în vedere durata mare şi caracterul continuu al relaţiilor comerciale dintre societatea ofertantă şi achizitor, apare evident că prin această activitate concertată a inculpatului acesta a fost în deplină cunoştinţă de toate relaţiile comerciale şi a urmărit desfăşurarea acestora, în ansamblul lor, nemaifiind astfel relevant dacă inculpatul ar fi avut cunoştinţă punctuală sau implicare personală concretă şi directă (prin semnături personale pe actele procedurii respective), cu privire la o anume operaţie comercială de acest fel, precum preţurile concrete ale produselor din cuprinsul unei oferte ale societăţii respective sau alte asemenea – inculpatul DV fiind acela care, fiind angajat în cadrul achizitorului respectiv în funcţii cu responsabilitate în achiziţii publice, a iniţiat relaţii comerciale de durată cu acelaşi achizitor, în interes propriu şi în dauna achizitorului respectiv.

În acest sens, urmează a se vedea materialul probator al cauzei, în special declaraţiile martorilor PIS (lucrător aprovizionare la RTFC Braşov) care a arătat că inculpatul DV, din funcţia de şef serviciu aprovizionare, obişnuia să indice anumite firme cu care să se procedeze la derularea unor relaţii comerciale, precizând că anumite rapoarte de necesitate şi procese-verbale de analiză au fost semnate de către el la rubrica şefului serviciului de aprovizionare, însă acest lucru se datora faptului că DVVALER nu era la serviciu la momentul respectiv el fiind acela care, prin natura funcţiei, îi ţinea locul, însă proceda în acest sens „doar după ce primea telefonic acordul verbal al lui DVVALER” (partea I, vol. II, f. 47), precum şi declaraţia martorului GV care a precizat că au existat situaţii când în lipsa lui DV locul acestuia era ţinut de el sau de alţi lucrători cu astfel de atribuţii (PS, SM sau DE), însă studiul de piaţă nu era făcut de aceştia din urmă, „de acest lucru ocupându-se exclusiv DV şi VC” (partea I, vol. II, f. 55).

S-a apreciat de procurorul de caz că în cauză nu este necesar a se proceda la o individualizare distinctă a procedurilor de achiziţie în legătură cu care au fost reţinute faptele de abuz în serviciu şi înşelăciune, activităţile concrete ale fiecărui inculpat cu privire la fiecare dintre aceste proceduri, privite în mod singular, neavând în mod necesar o relevanţă penală distinctă în măsură să reprezinte un act material într-o infracţiune continuată, activitatea infracţională a inculpaţilor având a fi privită în ansamblul ei, prin raportare la întreaga situaţie de fapt reţinută în sarcina inculpaţilor şi circumscrisă în conţinutul constitutiv al infracţiunilor pentru care aceştia au fost trimişi în judecată.

Faţă de cele expuse mai sus, procurorul de caz a efectuat următoarele precizări considerate necesare, urmând a se reţine faţă de sus-numiţii inculpaţi sub aspectul infracţiunilor de abuz în serviciu şi înşelăciune pentru care au fost trimişi în judecată, după cum urmează.

În ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art. 248 Cod penal rap. la art. 2481 Cod Penal, cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată a fiecăruia dintre inculpaţii participanţi DV, VC, AV şi DV, prin rechizitoriu întocmit în cauză se va reţine că fapta coinculpaţilor DV (în calitate de autor) şi VC, AV, DV şi DC (în calitate de complici), care, în perioada 2002-2006, cel dintâi ocupând funcţii de responsabilitate în cadrul structurii de aprovizionare a părţii vătămate – SNTFC„CFR – CĂLĂTORI S.A. - Sucursala Regionala de Transport Feroviar Călători Braşov (RTFC Braşov) şi aflat în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu privind procedurile de achiziţie publică efectuate de societate şi enumerate expres în cuprinsul anexelor raportului de expertiză financiar-contabilă nr. 530291/08.10.2010, cu sprijinul celorlalţi inculpaţi, şi-a îndeplinit în mod defectuos sarcinile sale de serviciu privind îndeplinirea formalităţilor de achiziţie publică – în principal, prin nerespectarea sarcinile de serviciu privind studiul pieţei produselor obiect al procedurilor de licitaţie, analizarea ofertelor de produse şi preţuri şi participarea la stabilirea adjudecatarului, ignorând principiilor legale care stau la baza oricărei proceduri de achiziţie publică, prevăzute expres în O.U.G. nr. 60/2001 privind achiziţiile publice, referitoare la libera concurenţă, eficienţa utilizării fondurilor publice, transparenţa, tratamentul egal şi confidenţialitatea – prin aceasta cauzând o pagubă patrimoniului părţii vătămate, constând în diferenţa dintre preţul cu care societatea comercială din cercul de interes al inculpaţilor a cumpărat produsele respective de la o altă societate fără nicio legătură cu inculpaţii (de la primul furnizor) şi preţul cu care aceleaşi produse au fost ulterior vândute de cele dintâi societăţi părţii vătămate RTFC Braşov (achizitorul final), în cuantum de 388.009,52 de lei, astfel cum a reieşit din raportul de expertiză financiar-contabilă întocmit în cauză şi înregistrat cu nr. 530291/08.10.2010 la Biroul Local de Expertize de pe lângă Tribunalul Braşov – întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art. 248 Cod penal rap. la art. 2481 Cod Penal faţă de inculpatul DV şi respectiv complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată reţinută în sarcina inculpatului DV, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 248 Cod penal şi rap. la art. 2481 Cod Penal faţă de coinculpaţii VC, AV şi DV.

În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune în formă agravată, prev. de art. 215 alin. 1, 2 şi 5 Cod Penal, cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată a fiecăruia dintre inculpaţii participanţi DV, VC, AV şi DV, prin rechizitoriu întocmit în cauză se va reţine că fapta coinculpaţilor DV (în calitate de autor), cu sprijinul coinculpaţilor VC, AV, DV şi DC (în calitate de complici), care au indus în eroare partea vătămată RTFC Braşov, prin prezentarea ca adevărate a aspectelor privind organizarea şi desfăşurarea procedurilor de achiziţie publică în perioada 2002-2006 şi enumerate expres în cuprinsul anexelor raportului de expertiză financiar-contabilă nr. 530291/08.10.2010, ca fiind în conformitate cu legea şi satisfăcând principiile de achiziţie publică, pe când în realitate aceştia au procedat la simularea caracterului real şi concurenţial al procedurilor prin favorizarea societăţilor comerciale în care aveau interese proprii – în principal, în sensul folosirii în interes propriu a unor societăţi comerciale de profil, participarea la procedurile de achiziţie prin aceste firme, producerea şi introducerea tendenţioasă a ofertelor participante în favoarea firmelor din cercul de interes personal, preocuparea pentru circulaţia comercială a produselor respective, având ca urmare inducerea unei false reprezentări a realităţii pe baza căreia achizitorul a efectuat un act patrimonial păgubitor – în scopul de a obţine pentru sine, prin intermediul acestor societăţi, a unor foloase materiale injuste şi pricinuind astfel o pagubă părţii vătămate RTFC Braşov, constând în diferenţa dintre preţul cu care societatea comercială din cercul de interes al inculpaţilor a cumpărat produsele respective de la o altă societate fără nicio legătură cu inculpaţii (de la primul furnizor) şi preţul cu care aceleaşi produse au fost ulterior vândute de cele dintâi societăţi părţii vătămate RTFC Braşov (achizitorul final), în cuantum de 388.009,52 de lei, astfel cum a reieşit din raportul de expertiză financiar-contabilă întocmit în cauză şi înregistrat cu nr. 530291/08.10.2010 la Biroul Local de Expertize de pe lângă Tribunalul Braşov – fapte săvârşite prin folosire de mijloace frauduloase constând în nerelevarea faţă de achizitorul parte vătămată a propriilor interese la societăţilor adjudecătoare şi introducerea în procedurile respective a unor date nereale, precum societăţi fictive, înscrisuri nereale şi alte asemenea date false – întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în formă agravată, prev. de art. 215 alin. 1, 2 şi 5 Cod Penal faţă de DV şi respectiv complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă agravată, reţinută în sarcina inculpatului DV, prev. de art. 26 Cod Penal rap. la art. 215 alin. 1, 2 şi 5 Cod Penal faţă de coinculpaţii VC, AV şi DV.

Referitor la infracţiunile de fals în înscrisuri – infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod Penal şi infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291 Cod Penal – având ca obiect înscrisurile cuprinzând ofertele din procedurile de achiziţie publică care apar provenind de la anumite societăţi comerciale ofertante, în baza art. 228 alin. 1 rap. la art. 10 alin. 1, lit. d) Cod Procedură Penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale acestora infracţiuni. Astfel, s-a reţinut că acţiunile coinculpaţilor privind plăsmuirea ofertelor din dosarele de achiziţie, reprezentând înscrisuri sub semnătură privată, au fost săvârşite prin prezentarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare realităţii ce constituie element material doar în conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 Cod Penal, nefiind reţinute astfel în ceea ce priveşte infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod Penal şi infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291 Cod Penal, al căror conţinut constitutiv este circumscris exclusiv prin raportare la modalităţile elementului material descrise în art. 288 Cod Penal la care se face astfel trimitere, respectiv contrafacerea scrierii sau a subscrierii sau alterarea înscrisului.

Cu toate acestea, acţiunile coinculpaţilor privind prezentarea unor aspecte necorespunzătoare realităţii în cuprinsul unor oferte ce apar provenind de la anumite societăţi comerciale şi depuse în dosarele de achiziţie concurând astfel la simularea procedurilor respective, au fost reţinute ca circumstanţe de fapt constituind mijloace frauduloase, în acord cu prevederile art. 215 alin. 2 Cod Penal. 

Procurorul de şedinţă a solicitat schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor, după cum urmează:

DV

DIN infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art. 248 Cod penal rap. la art. 2481 Cod Penal; infracţiunea de înşelăciune în formă agravată, prev. de art. 215 alin. 1, 2 şi 5 Cod Penal ÎN infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată de art. 248 Cod penal rap. la art. 2481 Cod Penal 1969, art. 41 alin. 2 Cod Penal 1969.

CORESPONDENTUL ÎN Cod Penal ACTUAL

art. 297 cod penal raportat la art. 309 Cod Penal, art. 35 al. 1 Cod Penal şi art. 13 indice 2 din Legea 78/2002 şi art. 367 al. 1,2 Cod Penal.

VC

DIN complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 248 Cod penal şi rap. la art. 2481 Cod Penal; complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă agravată, prev. de art. 26 Cod Penal rap. la art. 215 alin. 1, 2 şi 5 Cod Penal ÎN complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 248 Cod penal şi rap. la art. 2481 Cod Penal, art. 41 alin. 2 Cod Penal 1969;

CORESPONDENTUL ÎN Cod Penal ACTUAL

Art. 48 raportat la art. 297 cod penal raportat la art. 309 Cod Penal, art. 35 al. 1 Cod Penal şi art. 13 indice 2 din Legea 78/2002 şi art. 367 al. 1,2 Cod Penal.

AV

DIN complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 248 Cod penal şi rap. la art. 2481 Cod Penal; complicitate la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă agravată, prev. de art. 26 Cod Penal rap. la art. 215 alin. 1, 2 şi 5 Cod Penal ÎN complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 248 Cod penal şi rap. la art. 2481 Cod Penal, art. 41 alin. 2 Cod Penal 1969;

CORESPONDENTUL ÎN Cod Penal ACTUAL

Art. 48 raportat la art. 297 cod penal raportat la art. 309 Cod Penal, art. 35 al. 1 Cod Penal şi art. 13 indice 2 din Legea 78/2002 şi art. 367 al. 2 Cod Penal.

Argumentele instanţei:

Echitatea unei proceduri se apreciază în raport cu ansamblul acesteia. Dispoziţiile art. 6 p 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului exprima necesitatea acordării unei atenţii deosebite notificării acuzaţiei aduse persoanei în cauză. Actul sesizării joacă un rol determinant în urmărirea penală, după notificare, persoana în cauză trimisă în judecată este oficial înştiinţată în scris cu privire la temeiul legal şi factual al acuzaţiilor care i se aduc.

În materie penală dreptul acuzatului de a fi informat detaliat cu privire la acţiunile sau inacţiunile presupus a fi comise, informare care se face în cursul urmăririi penale în etapele prevăzute de lege şi ulterior prin rechizitoriu, nu poate fi suplinită, atunci când lipseşte, de instanţa de judecată. Acesta este motivul pentru care instanţa de fond nu va analiza în cuprinsul considerentelor hotărârii toate contractele de achiziţie despre care se afirmă că ar fi fost încheiate în perioada infracţională imputată inculpaţilor.

În ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu în serviciu în formă calificată prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 248 Cod penal şi rap. la art. 2481 Cod Penal cu corespondenţa în art. 48 raportat la art. 297 cod penal raportat la art. 309 Cod Penal, art. 35 al. 1 Cod Penal şi art. 13 indice 2 din Legea 78/2002;

În prezenta cauză instanţa a solicitat procurorului de caz să enumere contractele de achiziţie în legătură cu care inculpaţii şi-au încălcat atribuţiile de serviciu, să descrie actele considerate ca făcând parte din elementul constitutiv al infracţiunii, iar pe de altă parte s-a solicitat indicarea expresă a dispoziţiilor din legislaţia primară care au fost încălcate.

În actele de urmărire penală şi expertiza contabilă efectuată în cursul urmăririi penale se face vorbire de un număr de 128 de contracte de achiziţie. Procurorul de caz a apreciat că este vorba de o infracţiune unică desfăşurată pe o perioadă de mai mulţi ani, procurorul de şedinţă a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 41 Cod Penal 1969, fiind vorba de acţiuni comise în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale. Nu au fost descrise niciodată contractele de achiziţie şi nu au fost arătate în concret care anume dispoziţii din OUG 60/2001 au fost încălcate.

Instanţa apreciază că în acest moment a descrie toate contractele de achiziţie în legătură cu care au fost depuse documente în dosarele de urmărire penală ar încălca grav dreptul inculpaţilor la un proces echitabil. Ca atare, analiza se va efectua în ansamblu cu pornire de la principiile care guvernează materia.

Sediul materiei în privința regimului juridic al achizițiilor publice este, faţă de epoca faptelor Ordonanță de Urgență a Guvernului nr. 60/2001, (legea specială) iar actul ulterior Ordonanță de Urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, iar în ceea ce privește legislația secundară, de punere în aplicare a dispozițiilor din legea specială, cel mai important act normativ este reprezentat de Hotărârea de Guvern nr. 461/2001, ulterior pentru OUG 34/2006, Hotărârea de Guvern nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din OUG nr. 34/2006. Cu excepția unui singur articol, introdus foarte recent, respectiv art. 246 din Codul penal actual, nici în legea specială și nici în legea penală generală (Codul penal) nu există incriminări particulare care să contureze tiparul vreunei infracțiuni incidente în această materie foarte tehnică și foarte dificilă, însă atât de necesară pentru disciplinarea cheltuirii fondurilor publice.

De menționat este și faptul că legea specială nu incriminează nicio infracțiune, ci prevede doar contravenții.

Achiziția directă, cumpărarea directă sau încredințare directă are loc când Autoritatea contractantă achiziţionează direct produse, servicii sau lucrări, în măsura în care valoarea achiziţiei, nu depăşeşte un anumit prag valoric.

Potrivit art. 9 din OUG 60/2001:

(1) Autoritatea contractantă are obligaţia de a aplica una dintre procedurile de mai jos pentru atribuirea unui contract de achiziţie publică:

a) licitaţie deschisă, respectiv procedura prin care orice furnizor, executant sau prestator interesat are dreptul de a depune ofertă;

b) licitaţie restrânsă, respectiv procedura care se desfăşoară în două etape distincte şi prin care numai candidaţii selectaţi de către autoritatea contractantă în prima etapă sunt invitaţi să depună oferte;

c) negociere, care poate fi:

- negociere competitivă, respectiv procedura prin care autoritatea contractantă se consultă şi negociază clauzele contractuale, exclusiv preţul, cu mai mulţi furnizori, executanţi sau prestatori;

- negociere cu o singură sursă, respectiv procedura prin care autoritatea contractantă se consultă şi negociază clauzele contractuale, inclusiv preţul, cu un singur furnizor, executant sau prestator;

d) cerere de ofertă, respectiv procedura simplificată prin care autoritatea contractantă solicită, fără publicarea unui anunţ publicitar, oferte de la mai mulţi furnizori, executanţi sau prestatori.

Conform art. 13 Autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de cerere de ofertă numai în cazul în care valoarea estimată, fără T.V.A., a contractului de achiziţie publică este mai mică decât echivalentul în lei a următoarelor praguri:

a) pentru contractul de furnizare: 40.000 euro;

b) pentru contractul de servicii: 40.000 euro;

c) pentru contractul de lucrări: 100.000 euro.

Conform art. 14, indiferent de procedura aplicată, autoritatea contractantă are obligaţia să asigure respectarea principiilor liberei concurenţe, transparenţei, tratamentului egal şi confidenţialităţii în relaţia cu furnizorii, executanţii sau prestatorii interesaţi să participe la procedura pentru atribuirea contractului de achiziţie publică.

Prin urmare, achiziţia directă nu este o procedură propriu-zisă în sensul legii speciale. Autoritatea contractantă va putea efectua achiziții directe fără alte obstacole, cu respectarea anumitor principii (economicitate, eficiență, eficacitate) fiecare autoritate contractantă trebuind să-și stabilească norme interne pentru aceasta.

Având în vedere această situație de fapt, este de analizat dacă încălcarea dispozițiilor ce statuează achiziția directă poate atrage răspunderea penală a persoanelor stabilite drept responsabile, cel mai adesea a ordonatorului principal de credite, răspunderea contravențională care excedează competenței organelor de urmărire penală sau eventual răspunderea disiplinară a acestor persoane.

Încălcarea normelor de achiziţie atrage în sarcina autorităţii contractante răspunderea contravenţională. Prin urmare pentru subiectul principal căruia i se adresează norma, este atrasă răspunderea contravenţională în cazul încălcării acesteia, ca atare nu ar fi proporţională răspunderea dacă pentru subiectul subsidiar – angajatul, ar fi atrasă răspunderea penală în cazul încălcării aceleiaşi norme.

În speţa de faţă se constată că acuzaţiile aduse inculpaţilor sunt vagi, generice, imprecis determinate, fără a se arăta în concret care sunt acele dispoziţii legale dintr-o lege şi ordonanţă care ar atrage răspunderea penală a acestora sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu. Indicarea generică în actul de acuzare că prin modul în care a încălcat dispoziţiile legale a produs un prejudiciu sau o tulburare însemnată, nu poate fi primită, pentru că aşa cum a statuat şi Curte Constituţională în motivarea decizie 405 din 15 iunie 2016 ”dacă neîndeplinirea ori defectuozitatea îndeplinirii unui act nu s-ar raporta la atribuţii de serviciu prevăzute într-un act normativ cu putere de lege s-ar ajunge la situaţia ca în cazul infracţiunii de abuz în serviciu elementul material al acesteia să fie configurat atât de legiuitor, Parlament sau Guvern, cât şi de alte organe, inclusiv persoane juridice de drept privat, în cazul fişei postului, ceea ce nu este de acceptat în sistemul juridic de drept penal”.

Neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuții de serviciu reglementate expres prin legislația primară - legi și ordonanțe ale Guvernului, aceasta deoarece adoptarea unor acte de reglementare secundară care vin să detalieze legislația primară se realizează doar în limitele și potrivit normelor care le ordonă.

Curtea Constituţională a arătat în cuprinsul deciziei 405/2017 că în cazul în care neîndeplinirea ori defectuozitatea îndeplinirii unui act nu s-ar raporta la atribuții de serviciu prevăzute într-un act normativ cu putere de lege s-ar ajunge la situația ca în cazul infracțiunii de abuz în serviciu elementul material al acesteia să fie configurat atât de legiuitor, Parlament sau Guvern, cât și de alte organe, inclusiv persoane juridice de drept privat, în cazul fișei postului, ceea ce nu este de acceptat în sistemul juridic de drept penal. Curtea a reținut că, deși legislația primară poate fi detaliată prin intermediul adoptării unor acte de reglementare secundară, potrivit art.4 alin.(3) din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative date în executarea legilor și a ordonanțelor Guvernului se emit doar în limitele și potrivit normelor care le ordonă.

Instanţa de control constituţional a mai stabilit că, în materie penală, principiul legalității incriminării, „nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege”, impune ca numai legiuitorul primar să poată stabili conduita pe care destinatarul legii este obligat să o respecte, în caz contrar aceștia supunându-se sancțiunii penale. Pentru aceste argumente, Curtea a constatat că dispozițiile criticate încalcă prevederile art.1 alin.(4) și (5) din Constituție prin faptul că permit configurarea elementului material al laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu prin activitatea altor organe, altele decât Parlament — prin adoptarea legii, în temeiul art.73 alin.(1) din Constituție —, sau Guvern — prin adoptarea de ordonanțe și ordonanțe de urgență, în temeiul delegării legislative prevăzute de art.115 din Constituție. În consecinţă, Curtea a constatat că dispozițiile art.246 din Codul penal din 1969 și ale art.297 alin.(1) din Codul penal sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii”.

Mai mult decât atât în motivarea deciziei sale Curtea Constituţională a arătat că, criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea defectuozităţii îndeplinirii atribuţiilor de serviciu trebuie să se circumscrie unei sfere clare şi previzibile aceasta neputându-se rezuma, în general, la a arăta că subiecţii activi ai infracţiunii au îndeplinit în mod defectuos atribuţii de serviciu, fie prin raportare la dispoziţiile legii, fie prin raportare la menţiuni regăsite în hotărâri de guvern, ordine ale miniştrilor, regulamente de organizare şi funcţionare, coduri deontologice sau fişe ale postului.

Instanţa apreciază că acuzaţia adusă unei persoane în sensul legii penale trebuie să poată determina, fără echivoc care este comportamentul ce poate avea semnificaţie penală, pentru că sintagma „îndeplineşte în mod defectuos” din cuprinsul dispoziţiilor art. 246 alin. (1)Cod Penal din 1969 şi ale art. 297 alin. (1) Cod Penal nu poate fi interpretată decât în sensul că îndeplinirea atribuţiei de serviciu se realizează „prin încălcarea legii” şi aceasta este singura interpretare care poate determina compatibilitatea normelor penale criticate cu dispoziţiile constituţionale referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii.

În stabilirea săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, nu se pot stabili ca şi criterii de încălcare a legii încălcarea anumitor obligaţii prevăzute prin hotărâri de Guvern; încălcarea anumitor ordine interne referitor la activitatea comisiilor de licitaţie, încălcarea eticii şi a deontologiei profesionale. Atribuţiile de serviciu, ca o componentă a stabilirii, derulării şi încetării raporturilor de muncă sunt caracterizate prin varietate, acestea rezultând din acte normative, instrucţiuni sau dispoziţii ale organelor competente (fişa postului), altele decât reglementările penale în vigoare.

Instanţa de fond apreciază că prin modul în care a fost formulate acuzaţia împotriva inculpaţilor, aceştia nu pot fi traşi la răspundere penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu.

Aspectele de ordin etic invocate de Ministerul Public, referitoare la faptul că inculpatul DV era implicat, sub aspect patrimonial şi personal, în anumite societăţi comerciale şi alte persoane juridice cu activităţi comerciale (era co-asociat (50%) împreună cu finul său VC – şef depozit RTFC Braşov (50%) şi co-administrator împreună cu acesta din urmă la S.C. TS.R.L. în 1998, având mandat autentic general de reprezentare a S.C. TS.R.L. din 27.01.2003 şi acţionând ca reprezentant în interesul societăţii respective; că soţia sa, DI, a fost asociat unic şi administrator la S.C. TS.R.L. în perioada 2000-2006 şi co-asociat (50%) şi co-administrator la S.C. SC S.R.L., împreună cu  coinculpatul AV în perioada 2000-2003; că inculpatul DV este naşul coinculpatului VC – şef depozit RTFC Braşov şi co-administrator împreună cu DV la S.C. TS.R.L. în 1998, administrator la S.C. S S.R.L. ce are ca asociat unic Sindicatul Personalului de Specialitate şi Administrativ al RTFC Braşov, preşedintele acestuia fiind chiar inculpatul DV; că inculpatul DV este cunoştinţă apropiată cu coinculpatul AV – co-asociat (50%) şi co-administrator la S.C. SC S.R.L. în perioada 2000-2003, alături de soţia sa DI şi din 2003 asociat unic şi administrator la aceeaşi societate, precum şi asociat unic şi administrator la S.C. VT S.R.L. începând cu anul 1993; că inculpatul DV este rudă apropiată frate, cu coinculpaţii DV administrator al S.C. D S.RL. din anul 2004 şi cu DC co-asociat cu soţia sa DI şi ambii administratori succesivi la S.C. TC S.RL. din anul 2004, fiind totodată naşul lui PL asociat unic şi administrator la S.C. AS S.R.L. din 2001) sunt aspecte care ţin doar de etica profesională şi ar fi putut atrage o răspundere disciplinară. În plus anumite relaţii invocate de acuzare sunt anterioare faptelor imputate.

Inculpatul DV conform fişei postului a avut o implicare în activitatea comisiilor de evaluare însă implicarea sa s-ar fi impus a fi analizată prin prisma unor eventuale încălcări ale regulamentului intern, a normelor interne ce reglementau modul în care se constituiau comisiile de evaluare a ofertelor şi nu sub aspect penal, aceasta în măsura în care au existat asemenea încălcări. Controlul finanicar intern ar fi trebuit să observe eventualele incompatibilităţi, în măsura în care acestea ar fi existat, ar fi trebuit să analizeze activitatea întregii comisii. Acest aspect a fost statuat şi de Curtea Constituţională care a arătat că, potrivit art. 247 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, „abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici” şi că, potrivit Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.

Faptul că inculpatul DV obişnuia să se folosească de bunurile celor două societăţi comerciale despre care acuzarea face vorbire, conducea autoturismul marca SKODA OCTAVIA (având nr. de înmatriculare … şi ulterior …), aparţinând S.C. TS.R.L. şi marca CHRYSLER SEBRING (nr. de înmatriculare …), aparţinând S.C. SC S.R.L., sunt chestiuni în legătură cu care nu s-a făcut dovada că ar fi existat vreo legătură de cauzalitate între aceste situaţii şi eventualele acuzaţii aduse inculpatului.

Mai mult decât atât, comisia de evaluare a fost constituită din mai multe persoane fiind un organism colectiv care a hotărât în sensul atribuirii unor contracte, decizia nu a aparţinut numai inculpatului DV. Nu s-a făcut dovada că acesta şi-a impus un punct de vedere.

În cadrul RTFC Braşov procedura de achiziţie directă efectuată pe baza unui referat de necesitate avea caracter de urgenţă şi era efectuată de către serviciu de achiziţii din cadrul societăţii cât şi de persoanele responsabile din cadrul subunităţilor RTFC Braşov care solicitau respectiva achiziţie.

Aceste persoane responsabile cu achiziţia din subunităţi întocmeau raportul de necesitate la care ataşau toate actele necesare, respectiv declaraţia de studiu de piaţă şi ofertele, documente care erau înainte ulterior serviciului aprovizionare din cadrul RTFC Braşov.

În cadrul acestui serviciu se întocmea un alt raport de necesitate în baza documentelor primate şi se supunea spre aprobare comisiei formată din director, contabil şef şi şef serviciu aprovizionare.

Aceasta comisie avea ca principal atribuţie verificarea existenţei tuturor documentelor necesare pentru efectuarea achiziţiei cât şi a înscrierilor din cadrul raportului de necesitate.

În funcţie de rezultatul verificărilor se aprobă achiziţia sau nu.

Raportul de necesitate din cadrul acestei proceduri se întocmea pe baza următoarelor documente: oferte comerciale/de preţ, declarative pe propria răspundere privind efectuarea studiului de piaţă.

După aprobarea raportului de către comisia din cadrul RTFC Braşov, acesta era înapoiat subunităţii solicitante pentru efectuarea achiziţiei.

În plus, în cadrul RTFC Braşov a existat un control financiar preventive exercitat de către contabila şefă a societăţii, care avea obligaţia de a verifica orice achiziţie şi orice plată pe care RTFC Braşov o efectua.

În cadrul acestui control financiar preventiv se verificau actele financiar contabile, modalitatea în care au fost întocmite, dacă creanţa este certa, lichidă şi exigibila pentru a se putea ordona plată.

În plus, analiza ofertelor de preţ care însoţeau referatul de necesitate avea în vedere şi termenul la care RTFC Braşov făcea plata şi care putea ajunge în unele situaţii până la 90 de zile cât şi livrarea urgenţă a produselor la sediul subunităţilor.

Faptul că societăţile comerciale ofertante şi mai apoi adjudecătoare a licitaţiilor au achiziţionat anterior procedurii de licitaţie aceleaşi produse care ulterior urmau să facă obiectul licitaţiei, chiar dacă relevă cunoaşterea unor informaţii referitoare la ce produse urmau să prezinte un interes, nu relevă încălcarea dispoziţiilor referitoare la modul de organizare a licitaţiei directe.

Faptul că firmele adjudecătoare nu aveau produsele obiect al licitaţiilor respective pe stoc, ci acestea erau procurate în vederea re-vânzării imediate la achizitorul parte vătămată reprezintă acte de comerţ specifice unui comerciant.

Orice operaţiune comercială presupune un act de speculaţie, fără ca prin faptul că au fost cazuri în care firmele ofertante care au furnizat marfa regionalei s-au aprovizionat cu aceleaşi produse de la alte firme, sau că aceleaşi produse erau uneori trecute prin mai multe firme până să ajungă să fie livrate regionalei, să se fi încălcate principiile concurenţei comerciale.

Între preţul de achiziţie şi cel de furnizare nu au existat diferenţe majore. Principiile concurenţei libere au fost respectate.

În speţă analizăm ipoteza în care autoritatea contractantă a atribuit contracte unor anumite societăți, despre care Ministerul Public a afirmat că au fost eludate prevederile legale (fără a fi arătate în concret care anume), dar între prețul oferit de respectivele societăţi și prețul de referință al pieței nu sunt valori disproporționate.

Se pune problema dacă într-o asemenea situaţie chiar se poate stabili un prejudiciu cert. Acest exercițiu de imaginație ar trebui să continue cu presupunerea că, de exemplu, la o eventuală licitație organizată de autoritatea contractantă, s-ar fi prezentat și alte societăți decât cea căreia i-a fost încredințat direct contractul de achiziție și că acestea ar fi oferit un preț inferior, iar, ipso facto, acestea ar fi adjudecat licitația, diferența dintre acest preț și cel plătit societății de la care s-a achiziționat direct putându-se considera un prejudiciu material cauzat autorității contractante.

Or o asemenea metodă de determinare a pagubei produse autorității contractante, nu poate avea caracter cert și suport științific, nebazându-se pe un raționament logic. Cel mult, dar numai ipotetic, se poate vorbi eventual de o vătămare, care deși nu poate fi evaluată material, se transpune într-o privare a unității contractante de a opta pentru servicii sau bunuri selecționate dintr-un mediu concurențial, aspect de natură să vulnerabilizeze prestigiul instituțional al acesteia, să-i lezeze imaginea și chiar să o prejudicieze, fără însă a putea fixa un prejudiciu patrimonial.

În aceste condiţii instanţa de fond apreciază că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 litera a Cod procedură Penală urmând a se dispune achitarea inculpaţilor pentru infracţiunea de abuz în serviciu.

În cauză instanţa de fond a apreciat că fapta de abuz în serviciu imputată inculpaţilor, nu există. Pe de o parte nu au fost încălcate (pentru a fi atrasă răspunderea penală) dispoziţiile referitoare la achiziţia directă, nu a fost indicată şi nu există legislaţie primară încălcată, pe de altă parte nu au fost dovedite acţiunile dolosive ale inculpaţilor şi în plus nu s-a putut stabili existenţa unui prejudiciu cert.

Referitor la această infracţiune, Ministerul Public a solicitat schimbarea încadrării juridice prin reţinerea dispoziţiilor art. 41 alin. 1 Cod penal 1969, cerere pe care instanţa o va admite doar pentru acurateţe juridică. Ministerul Public ar fi trebuit să fi descris toate actele materiale aferente infracţiunii, acest lucru fiind posibil. Acest aspect nu a fost remediat în camera preliminară, deşi ar fi putut să fie remediat pentru a exista o procedură clară şi transparentă.

În ceea ce priveşte grupul infracţional organizat, nu există absolut nici un mijloc de probă care să atestă, peste un dubiu rezonabil, existenţa grupului, modul în care a fost organizat, modul cum a funcţionat. De altfel în rechizitoriu se afirmă că grupul infracţional nu a fost organizat.

Pentru existenţa grupului ar fi trebuit ca din probele administrate în cauză să fi rezultat cel puţin următoarele criterii:

- activităţile ilegale desfăşurate de membrii grupului prezintă un grad sporit de pericol social, afectând grav un sector important al vieţii economice;

- activitatea infracţională a fost planificată, şi a avut un caracter de continuitate şi o structură bine organizată,

- s-a pus în evidenţă existenţa liderilor şi a ierarhiei în rândul membrilor grupului;

- s-a remarcat specializarea membrilor grupului prin divizarea şi stabilirea cu precizie a atribuţiilor fiecăruia dintre aceştia, scopul final fiind protejarea intereselor grupului.

Grupul infracţional organizat reprezintă o formă a pluralităţii constituite, caracterizată prin asocierea mai multor persoane în vederea comiterii de infracţiuni. Latura subiectivă a infracţiunii se caracterizează prin intenţie calificată prin scop.

Codul actual defineşte grupul infracțional organizat ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni. Pentru a exista infracţiunea, grupul la care se aderă trebuie să fie format din trei persoane.

În raport cu dispoziţiile legale menţionate, există un grup infracţional organizat, dacă inculpaţii au acţionat pentru o perioadă de timp şi în mod coordonat, fiecare dintre aceştia îndeplinind roluri determinate în executarea planului infracţional, în scopul comiterii infracţiunii, iar iniţierea şi constituirea unui astfel de grup se încadrează în conținutul infracțiunii.

Grupul infracțional organizat are ca elemente distinctive organizarea membrilor grupării și scopul săvârșirii unei infracțiuni. Cele două condiții trebuie întrunite cumulativ.

Raportat la considerațiile de ordin general, astfel cum au fost expuse anterior instanţa reține că acuzațiile cu privire la infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, nu sunt susținute de elemente probatorii concrete care să dovedească structura organizatorică planificarea şi conducerea activităților în realizarea elementului material al laturii obiective a infracțiunii, lipsind de asemenea şi coeziunea subiectivă a membrilor grupurilor.

Implicarea mai multor persoane în activitatea de atribuire a contractelor de achiziţie nu este determinată de împărţirea rolurilor într-o structură ierarhică stabilă în timp, de tipul unui grup infracţional organizat.

În cazul inculpaţilor trimişi în judecată pentru săvârșirea infracţiunii de grup infracţional organizat, nu este suficient ca acuzarea să se rezume doar la afirmarea existenţei unui scop comun şi a coeziunii grupului, elementele de tipicitate subiectivă trebuind să fie dovedite, prin probele administrate. Or, pe de o parte nu ne aflăm în prezenţa unei grupări organizate şi pe de altă parte nu au fost demonstrate nici celelalte elemente de tipicitate pentru existenţa infracţiunii.

În concluzie şi pentru această infracţiune instanţa va dispune achitarea inculpaţilor conform art. 16 litera a Cod Procedură Penală, deoarece fapta nu există.

În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, aceasta se suprapune prin descrierea efectuată de acuzare pe infracţiunea de abuz în serviciu. Acesta fiind şi motivul pentru care Ministerul Public a solicitat schimbarea încadrării juridice prin absorbirea acesteia în infracţiunea de abuz în serviciu.

Pentru acurateţe juridică, din punct de vedere teoretic, se impun următoarele puncte de vedere.

După cum rezultă din interpretarea şi analizarea dispoziţiilor art. 215 Cod Penal, infracţiunea de înşelăciune - în oricare din variantele sale normative face parte din categoria infracţiunilor patrimoniale şi are ca obiect juridic relaţiile sociale de ordin patrimonial a căror ocrotire este asigurată prin apărarea avutului personal, obiectul juridic special fiind reprezentat de ocrotirea acelor relaţii sociale de ordin patrimonial a căror formare, desfăşurare şi dezvoltare implică existenţa unui minim de bună-credinţă şi, corespunzător, a unui minim de încredere.

Analizând variantele normative ale infracţiunii prevăzute în art. 215 Cod Penal prin raportare la faptele imputate inculpaţilor se reţine, în esenţă, că varianta normativă reglementată în dispoziţiile art. 215 alin. (1) Cod Penal se caracterizează prin aceea că legiuitorul a prevăzut, ca element material al laturii obiective, inducerea în eroare, care se săvârşeşte cu forma de vinovăţie a intenţiei calificată prin scop, în concret, obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust.

În ceea ce priveşte subiectul activ al infracţiunii de înşelăciune, acesta nu este calificat, putând fi orice persoană.

Analizând, de asemenea, particularităţile infracţiunilor de serviciu şi, în special, ale infracţiunii prevăzute în art. 246 Cod Penal, se reţine că acest grup de infracţiuni tinde la apărarea relaţiilor sociale a căror normală formare, desfăşurare şi dezvoltare presupune, cu necesitate, asigurarea bunului mers al activităţii instituţiilor şi apărarea intereselor persoanelor de orice abuzuri ale funcţionarilor sau ale altor salariaţi.

Elementul material al infracţiunii prevăzute în art. 246 Cod Penal este reprezentat de neîndeplinirea, îndeplinirea defectuoasă a unui act din sfera atribuţiilor de serviciu (în alt mod decât ar fi trebuit). Rezultă, aşadar, că cerinţa esenţială a laturii obiective a infracţiunii constă în aceea că actul îndeplinit defectuos ori neîndeplinit trebuie să constituie pentru subiectul activ o atribuţie de serviciu prevăzută într-o legislaţie primară.

Analizând coroborat şi, totodată, comparativ, conţinuturile constitutive ale infracţiunilor prevăzute în art. 215 Cod Penal şi art. 246 Cod Penal, instanţa constată că, astfel după cum s-a arătat şi în doctrină, realizarea activităţilor specifice elementului material al infracţiunii de înşelăciune de către un subiect activ calificat, respectiv de un funcţionar în exercitarea atribuţiilor funcţiei, strămută fapta în sfera infracţiunilor de serviciu, întrucât funcţionarul ce nu îndeplineşte ori îndeplineşte eronat o atribuţie de serviciu acţionează, nu în interes propriu, ci pentru instituţia în cadrul căreia funcţionează. Obiectul ocrotirii penale - specific acestor infracţiuni şi care prevalează este constituit de buna desfăşurare a activităţii diferitelor instituţii şi, corelativ, ocrotirea persoanelor de activităţi nelegale ale funcţionarilor, iar nu ocrotirea patrimoniului în mod exclusiv, după cum este cazul infracţiunii de înşelăciune, cu distincţiile anterior precizate.

Raportând consideraţiile teoretice anterior expuse cauzei deduse judecăţii se constată că, în speţă, faptele descrise în sarcina inculpaţilor pentru cele două infracţiuni se suprapun. Cum în cauză instanţa a concluzionat că nu se poate reţine infracţiunea de abuz în serviciu, nu va schimba încadrarea juridică într-o singură infracţiune de abuz în serviciu.

Cum în speţă nu ne aflăm în prezenţa infracţiunii de înşelăciune, instanţa va pronunţa o soluţie de achitare şi pentru această infracţiune, conform art. 16 litera a Cod Procedură Penală, deoarece fapta nu există.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei:

RFTC Braşov s-a constituit parte civilă cu adresa nr. 503/1/03/2009 din data de 05.01.2010 cu suma stabilită prin raportul de expertiză financiar-contabilă întocmit în cauză (partea I, vol. V, f. 16).

Prejudiciul a fost evaluat la suma de 388.009,52 de lei.

S-a avut în vedere în acest sens diferenţa dintre preţul la care s-a făcut achiziţia produselor de către oricare dintre societăţile ofertante S.C. TS.R.L., S.C. SC S.R.L., S.C. VT S.R.L., S.C. D S.R.L., S.C. TC S.R.L., S.C. AS S.RL. şi S.C. SS S.R.L. şi preţul de furnizare către RTFC Braşov, în cazul unor achiziţii consecutive a societăţilor comerciale respective luându-se în considerare cea dintâi achiziţie (de la primul furnizor).

S-a apreciat că prejudiciul constă în diferenţa de preţ între preţul de achiziţie ca urmare a încheierii contractelor şi preţul mai mic ce s-ar fi putut plăti dacă inculpatul nu ar fi refuzat achiziţionarea produselor direct de la producător şi nu prin intermediar.

În cuprinsul rapoartelor de expertiză prejudiciul a fost calculat, stabilindu-se matematic diferenţa dintre preţul la care s-a făcut achiziţia produselor de către oricare dintre societăţile ofertante S.C. TS.R.L., S.C. SC S.R.L., S.C. VT S.R.L., S.C. D S.R.L., S.C. SS S.R.L. S.C. şi AS S.RL. şi preţul de furnizare către RTFC Braşov.

Acest mod de calcul al prejudiciului nu este realist. Pe de o parte societăţile ofertante nu au vândut produsele peste preţul pieţei. De altfel o asemenea dovadă nu a fost furnizată. Pe de altă parte, au fost respectate principiile liberei concurenţe, orice act de speculaţie presupune realizarea unui profit, care în cazul societăţilor administrate de persoanele acuzate în cauză nu poate fi considerat prejudiciu pentru partea civilă. Pentru sumele încasate de societăţile ofertante au fost achitate taxe şi impozite.

Aşa cum s-a arătat mai sus, în mod ipotetic, dacă la o eventuală licitație organizată de autoritatea contractantă, s-ar fi prezentat și alte societăți decât cea căreia i-a fost încredințat direct contractul de achiziție și că acestea ar fi oferit un preț inferior, iar, ipso facto, acestea ar fi adjudecat licitația, diferența dintre acest preț și cel plătit societății de la care s-a achiziționat direct putându-se considera un prejudiciu material cauzat autorității contractante. Or o asemenea metodă de determinare a pagubei produse autorității contractante, nu poate avea caracter cert și suport științific, nebazându-se pe un raționament logic.

Prin urmare, instanţa apreciază că în cauză nu s-a produs un prejudiciu, or în măsura în care acesta s-a produs el nu este cert şi nu poate fi calculat, ca atare nefiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, pretenţiile părţii civile vor fi respinse.

Prin ordonanţa procurorului din data de 16.09.2009 a fost instituit sechestru asigurator asupra imobilului teren şi construcţie situat în mun. Braşov, jud. Braşov, str. …, aparţinând inculpatului DV (partea I, vol. IV, f. 143). Având în vedere respingerea pretenţiilor, se va dispune ridicarea măsurii asiguratorii.

S-a solicitat ca în baza art. 348 Cod Procedură Penală, a instanţa de judecată să se pronunţe cu privire la desfiinţarea totală a înscrisurilor presupus a fi falsificate conţinând oferte. Inculpaţii nu au fost cercetaţi şi pentru infracţiunea de fals, ca atare o asemenea cerere nu poate fi admisă.

Având în vedere cele ce preced, se va dispune:

Pentru inculpatul DV:

În baza art. 386 Cod Procedură Penală schimbarea încadrării juridice DIN infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art. 248 Cod penal rap. la art. 2481 Cod Penal ÎN infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată de art. 248 Cod penal rap. la art. 2481 Cod Penal 1969, art. 41 alin. 2 Cod Penal 1969.

În baza art. 16 litera a Cod Procedură Penală – achitarea inculpatului pentru infracţiunile de:

-abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 248 Cod penal rap. la art. 2481 Cod Penal 1969, art. 41 alin. 2 Cod Penal 1969

-înşelăciune în formă agravată, prev. de art. 215 alin. 1, 2 şi 5 Cod Penal

-constituire grup infracţional art. 8 din Legea 39/2003 cu referire la art. 323 Cod penal rap. la art. 2, lit. b), pct. 5 şi pct. 20 din Legea 39/2003.

Respingerea celorlalte cereri de schimbare a încadrării juridice.

Se va constata că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 08.09.2009 11.09.2009.

Pentru inculpatul VC:

În baza art. 386 Cod Procedură Penală schimbarea încadrării juridice DIN infracţiunea de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art. 248 Cod penal rap. la art. 2481 Cod Penal ÎN complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 248 Cod penal şi rap. la art. 2481 Cod Penal, art. 41 alin. 2 Cod Penal 1969.

În baza art. 16 litera a Cod Procedură Penală – achitarea inculpatului pentru infracţiunile de:

-abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, în forma complicităţii prevăzută de art. 26 Cod penal rap. la art. 248 Cod penal rap. la art. 2481 Cod Penal 1969, art. 41 alin. 2 Cod Penal 1969

-înşelăciune în formă agravată, în forma complicităţii prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2 şi 5 Cod Penal

-constituire grup infracţional art. 8 din Legea 39/2003 cu referire la art. 323 Cod penal rap. la art. 2, lit. b), pct. 5 şi pct. 20 din Legea 39/2003.

Respingerea celorlalte cereri de schimbare a încadrării juridice.

Se va constata că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 08.09.2009 11.09.2009.

Pentru inculpatul AV:

În baza art. 386 Cod Procedură Penală schimbarea încadrării juridice DIN infracţiunea de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art. 248 Cod penal rap. la art. 2481 Cod Penal ÎN complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 248 Cod penal şi rap. la art. 2481 Cod Penal, art. 41 alin. 2 Cod Penal 1969.

În baza art. 16 litera a Cod Procedură Penală – achitarea inculpatului pentru infracţiunile de:

-abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, în forma complicităţii prevăzută de art. 26 Cod penal rap. la art. 248 Cod penal rap. la art. 2481 Cod Penal 1969, art. 41 alin. 2 Cod Penal 1969

-înşelăciune în formă agravată, în forma complicităţii prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2 şi 5 Cod Penal

-constituire grup infracţional art. 8 din Legea 39/2003 cu referire la art. 323 Cod penal rap. la art. 2, lit. b), pct. 5 şi pct. 20 din Legea 39/2003.

Respingerea celorlalte cereri de schimbare a încadrării juridice.

Se va constata că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 08.09.2009 11.09.2009.

Pentru inculpatul DV:

În baza art. 386 Cod Procedură Penală schimbarea încadrării juridice DIN infracţiunea de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art. 248 Cod penal rap. la art. 2481 Cod Penal ÎN complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 248 Cod penal şi rap. la art. 2481 Cod Penal, art. 41 alin. 2 Cod Penal 1969.

În baza art. 16 litera a Cod Procedură Penală – achitarea inculpatului pentru infracţiunile de:

-abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, în forma complicităţii prevăzută de art. 26 Cod penal rap. la art. 248 Cod penal rap. la art. 2481 Cod Penal 1969, art. 41 alin. 2 Cod Penal 1969

-înşelăciune în formă agravată, în forma complicităţii prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2 şi 5 Cod Penal

-constituire grup infracţional art. 8 din Legea 39/2003 cu referire la art. 323 Cod penal rap. la art. 2, lit. b), pct. 5 şi pct. 20 din Legea 39/2003.

Respingerea celorlalte cereri de schimbare a încadrării juridice.

Se va constata că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 08.09.2009 11.09.2009.

Se vor respinge pretenţiile părţii civile RFTC Braşov.

Se va ridica măsura sechestrului asigurator asupra imobilului teren şi construcţie situat în mun. Braşov, jud. Braşov, …, aparţinând inculpatului DV, măsură instituită prin ordonanţa procurorului din data de 16.09.2009 a fost instituit (partea I, vol. IV, f. 143).

Se va respinge cererea privind desfiinţarea totală a înscrisurilor considerate falsificate.

Reduce cuantumul onorariului expertizei efectuată de doamna expert Baciu Ligia Maria de la suma de 24.580 lei la suma de 11.000 lei. Suma solicitată este excesiv de ridicată faţă de nivelul mediu de complexitate al lucrării şi durata de timp efectiv alocată întocmirii acestui raport de expertiză.

Obligă pe fiecare inculpat să plătească expertului câte 2500 lei cu titlu de onorariu expertiză.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Pentru inculpatul DV (…):

În baza art. 386 Cod Procedură Penală dispune schimbarea încadrării juridice DIN infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art. 248 Cod penal rap. la art. 2481 Cod Penal ÎN infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată de art. 248 Cod penal rap. la art. 2481 Cod Penal 1969, art. 41 alin. 2 Cod Penal 1969.

În baza art. 16 litera a Cod Procedură Penală – dispune achitarea inculpatului pentru infracţiunile de:

-abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 248 Cod penal rap. la art. 2481 Cod Penal 1969, art. 41 alin. 2 Cod Penal 1969

-înşelăciune în formă agravată, prev. de art. 215 alin. 1, 2 şi 5 Cod Penal

-constituire grup infracţional art. 8 din Legea 39/2003 cu referire la art. 323 Cod penal rap. la art. 2, lit. b), pct. 5 şi pct. 20 din Legea 39/2003.

Respinge celelalte cereri de schimbare a încadrării juridice.

Constata că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 08.09.2009 11.09.2009.

Pentru inculpatul VC (…):

În baza art. 386 Cod Procedură Penală schimbarea încadrării juridice DIN infracţiunea de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art. 248 Cod penal rap. la art. 2481 Cod Penal ÎN complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 248 Cod penal şi rap. la art. 2481 Cod Penal, art. 41 alin. 2 Cod Penal 1969.

În baza art. 16 litera a Cod Procedură Penală dispune achitarea inculpatului pentru infracţiunile de:

-abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, în forma complicităţii prevăzută de art. 26 Cod penal rap. la art. 248 Cod penal rap. la art. 2481 Cod Penal 1969, art. 41 alin. 2 Cod Penal 1969

-înşelăciune în formă agravată, în forma complicităţii prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2 şi 5 Cod Penal

-constituire grup infracţional art. 8 din Legea 39/2003 cu referire la art. 323 Cod penal rap. la art. 2, lit. b), pct. 5 şi pct. 20 din Legea 39/2003.

Respinge celelalte cereri de schimbare a încadrării juridice.

Constata că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 08.09.2009 11.09.2009.

Pentru inculpatul AV (…):

În baza art. 386 Cod Procedură Penală dispune schimbarea încadrării juridice DIN infracţiunea de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art. 248 Cod penal rap. la art. 2481 Cod Penal ÎN complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 248 Cod penal şi rap. la art. 2481 Cod Penal, art. 41 alin. 2 Cod Penal 1969.

În baza art. 16 litera a Cod Procedură Penală dispune achitarea inculpatului pentru infracţiunile de:

-abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, în forma complicităţii prevăzută de art. 26 Cod penal rap. la art. 248 Cod penal rap. la art. 2481 Cod Penal 1969, art. 41 alin. 2 Cod Penal 1969

-înşelăciune în formă agravată, în forma complicităţii prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2 şi 5 Cod Penal

-constituire grup infracţional art. 8 din Legea 39/2003 cu referire la art. 323 Cod penal rap. la art. 2, lit. b), pct. 5 şi pct. 20 din Legea 39/2003.

Respinge celelalte cereri de schimbare a încadrării juridice.

Constata că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 08.09.2009 11.09.2009.

Pentru inculpatul DV (…):

În baza art. 386 Cod Procedură Penală dispune schimbarea încadrării juridice DIN infracţiunea de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev. de art. 248 Cod penal rap. la art. 2481 Cod Penal ÎN complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 248 Cod penal şi rap. la art. 2481 Cod Penal, art. 41 alin. 2 Cod Penal 1969.

În baza art. 16 litera a Cod Procedură Penală dispune achitarea inculpatului pentru infracţiunile de:

-abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, în forma complicităţii prevăzută de art. 26 Cod penal rap. la art. 248 Cod penal rap. la art. 2481 Cod Penal 1969, art. 41 alin. 2 Cod Penal 1969

-înşelăciune în formă agravată, în forma complicităţii prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2 şi 5 Cod Penal

-constituire grup infracţional art. 8 din Legea 39/2003 cu referire la art. 323 Cod penal rap. la art. 2, lit. b), pct. 5 şi pct. 20 din Legea 39/2003.

Respinge celelalte cereri de schimbare a încadrării juridice.

Constata că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 08.09.2009 11.09.2009.

Respinge pretenţiile părţii civile RFTC Braşov.

Dispune ridicarea măsurii sechestrului asigurator asupra imobilului teren şi construcţie situat în mun. Braşov, jud. Braşov, str. …, aparţinând inculpatului DV, măsură instituită prin ordonanţa procurorului din data de 16.09.2009 a fost instituit (partea I, vol. IV, f. 143).

Respinge cererea privind desfiinţarea totală a înscrisurilor considerate falsificate.

Reduce cuantumul onorariului expertizei efectuată de doamna expert Baciu Ligia Maria de la suma de 24.580 lei la suma de 11.000 lei.

Obligă pe fiecare inculpat să plătească expertului câte 2500 lei cu titlu de onorariu expertiză.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi data de 17.12.2018.

PREŞEDINTEGREFIER

(…)

Red.C.G.C./18.12.2018

Tehnored.V.P./18.12.2018

- 12 ex -

10 comunicări/19 decembrie 2018

Domenii speta

Spete similare