Probe în procedura reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar. Valoare probatorie interogatoriu pentru a se dovedi respectarea dispoziţiilor legale în procedura reconstituirii dreptului de proprietate.

Prin DECIZIA CIVILĂ NR. 440/Ap/ 27.03.2018 a fost respins apelul declarat de apelanta G M împotriva sentinţei civile 1067/2016 a Judecătoriei Z.

Proba cu interogatoriul părţilor pârâte a fost în mod corect respinsă de către prima instanţă raportat la teza probatorie indicată de reclamantă.

S-a susţinut că prin administrarea probei cu interogatoriu putea fi dovedit în ce fel a fost respectată sau nu procedura de reconstituire a drepturilor de proprietate pentru suprafeţele de teren pădure în litigiu; care au fost actele, documentaţiile şi argumentele legale în baza cărora intimatele au stabilit că numitul G A. I are calitatea de moştenitor după defunctul proprietar tabular G I, precum şi pe baza căror probe a fost efectuată propunerea şi validarea reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 6,11 ha pădure înscrisă în CF  , nr. top.

Aspectele pe care apelanta reclamantă dorea să le dovedească prin interogatoriu pot fi dovedite exclusiv cu înscrisuri, procedura de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar fiind concretizată exclusiv în înscrisuri.

Faptul că, în aprecierea apelantei, la dosar nu există documente care să justifice propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea numitului Gabor A. Ioan nu justifică administrarea probei cu interogatoriu deoarece procedura de reconstituire a dreptului de proprietate nu poate fi completată astfel.

Nu era necesară şi utilă administrarea în cauză a probei cu expertiză tehnică de identificare a terenului în suprafaţă de 39067 mp pădure deoarece apelanta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după defunctul G I, care a avut în proprietate cota de ¼ din imobilul înscris în CF, nr. top, cu suprafaţa totală de pădure de 15,6 ha şi nu s-a dovedit ieşirea din indiviziune asupra acestui imobil conform cotelor de proprietate.

Suprafaţa de 3,9 ha menţionată de apelanta reclamantă nu poate fi identificată individual în lipsa ieşirii din indiviziune.

În apel au fost formulate critici referitoare la actele care au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate pentru 1 ha pădure prin titlul de proprietate nr. 00539/1996 emis pe numele B N.

Apelanta reclamantă nu a formulat cerere de anulare a acestui titlu de proprietate, astfel că toate motivele de apel referitoare la modul de interpretare a acestor acte nu sunt de natură a duce la modificarea sentinţei primei instanţe.

Aşa cum am arătat anterior, în CF este înscrisă o suprafaţă de teren de 15,6 ha pădure, iar apelanta reclamantă a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru cota de ¼ din aceasta, ceea ce ar reprezenta o suprafaţă de 3,9 ha.

Apelanta reclamantă G M a formulat la data de 28.11.2005 o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile cu destinaţie forestieră proprietatea unchiului său G I.

G I, proprietar tabular asupra unei cote de ¼ din imobilul pădure înscris în CF, a decedat la data de 26.11.1955.

Sora acestuia, B V, născută G, a decedat la data de 26.03.1958. G V, anterior căsătoriei, a avut o fiică, G V, născută la 14.02.1924, căsătorită S şi decedată la data de 26 noiembrie 2002.

Apelanta G M este fiica defunctei G V şi susţine că această succesiune de rudenie îi conferă calitatea de unic moştenitor după defunctul G I.

G A. I, în favoarea căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate şi la care apelanta face referire în motivele de apel, este fiul numitei G A.

Din adresa nr. 2174/1.03.2004 a Primăriei Comunei V rezultă că T A, cu numele anterior G, fiica lui S şi A, s-a căsătorit cu G I la data de 17 iunie 1925, G I a decedat, aşa cum am arătat anterior, la data de  26 noiembrie 1955, iar G A, soţia acestuia, a decedat la data de 3 septembrie 1965.

Din aceste acte rezultă că după G I nu a fost singură moştenitoare sora sa G V, ci şi soţia acestuia, G A, mama numitului G A. I.

Chiar dacă nu a existat o relaţie de filiaţie între proprietarul tabular G I şi numitul G A. I, acesta a dobândit moştenirea după proprietarul tabular G I prin retransmitere de la mama sa.

În aceste condiţii, susţinerea apelantei în sensul că este unică moştenitoare după defunctul G I nu este întemeiată.

G I a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru 15,2 ha teren cu destinaţie forestieră, la data de 26 martie 1998. 

Susţinerile apelantei în sensul că adeverinţa emisă în anul 2004 nu dovedeşte că T A este aceeaşi persoană cu G A, mama numitului G I; că nu există dovezi privind naşterea numitei G A, fiica lui S şi A, nu există dovezi din care să rezulte că G  s-a căsătorit T, aşa după cum nu există nici dovezi că numitul G A. I are vreo legătură de rudenie cu numitul G I, că ar avea calitatea de moştenitor al acestuia şi că ar fi acceptat într-un fel succesiunea după defunct şi că din evidenţele de carte funciară rezultă că în anul 1933 s-a întabulat dreptul de proprietate, prin cumpărare, în cote de ¼, în favoarea numiţilor I G şi A S G. Dacă la acel moment G I ar fi fost căsătorit cu A SG, la înscrierea în cartea funciară ar fi fost efectuată această menţiune şi dobândeau bunul imobil în devălmăşie, nu sunt întemeiate.

Adresele emise de confirmă existenţa unor legături de rudenie în baza registrelor de stare civilă.

Căsătoria lui G I cu T A (G) a avut loc în anul 1925, iar înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu a avut loc în anul 1933, când erau în vigoare prevederile codului civil din 1865, care nu reglementa comunitatea de bunuri între soţi şi devălmăşia. Acestea au fost reglementate de art. 30 din Legea 4/1956, ceea ce justifică înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară pe cote părţi.

G A. I nu era ţinut să ataşeze cererii de reconstituire acte de moştenire ale mamei sale şi ale sale, fiind suficient să facă dovada gradului de rudenie care îi conferă calitatea de moştenitor.

Judecătorul fondului a analizat şi interpretat corect prevederile art. 33 din Legea 1/2000 aşa cum au fost modificate de Legea 247/2005.

Aceste norme legale permit formularea de cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în noul termen stabilit, pentru persoanele care nu au formulat cereri în termenele impuse de Legea 169/1997, însă doar dacă pentru acele terenuri nu au fost formulate cereri în termenul anterior.

Dacă apelanta considera că atât cererea sa cât şi cererea numitului G A. I trebuiau analizate în baza Legii 247/2005, avea posibilitatea să conteste, în termenul legal, Hotărârea emisă de către intimata pârâtă, prin care a fost soluţionată cererea numitului G A. I.

Apelanta însă nu a apelat la această posibilitate, ci a formulat prezenta acţiune, în contradictoriu cu comisiile de aplicare a legilor fondului funciar, prin care solicită obligarea acestora să-i reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 39047 mp de pădure şi să se întocmească toate actele pe care această reconstituire o presupune.

Această cerere se întemeiază  pe susţinerea că apelanta reclamantă este unică moştenitoare a proprietarului tabular G I, susţinere contrazisă de actele existente la dosar.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta nu a solicitat obligarea pârâtelor să-i soluţioneze cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, ci a solicitat direct obligarea acestora la emiterea actelor de reconstituire a dreptului de proprietate în calitatea sa de unic moştenitor, astfel că invocarea abuzului de drept pentru nesoluţionarea cererii este un motiv de apel străin cauzei.

În consecinţă, faţă de considerentele de fapt şi de drept mai sus expuse, reţinând incidenţa prevederilor art. 480 Cod procedură civilă, instanţa va respinge apelul şi va menţine sentinţa primei instanţe.

Domenii speta

Spete similare