Bunuri proprii

R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. ……………

DECIZIA CIVILĂ NR. 805/A

Şedinţa publică de la 18 decembrie 2018

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE :  …………

JUDECĂTOR : …………..

GREFIER : ………………….

Pe rol, pronunţarea asupra apelului declarat de apelanta B.M. împotriva sentinţei civile nr. 927/2018, pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică lipsesc părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanţa constată că dezbaterile asupra cauzei de faţă au avut loc în şedinţa publică de la 11 decembrie 2018, susţinerile şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de astăzi, 18 decembrie 2018.

T R I B U N A L U L

Asupra cauzei de faţă, constată:

Prin sentinţa civilă nr. 927/2018, Judecătoria Sfântu Gheorghe a respins acţiunea formulată de reclamanta-pârâtă reconvenţională B.M., CNP ……., cu domiciliul procesual ales în ………………., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant reconvenţional A.I., CNP ………….., cu domiciliul procesual ales în localitatea ……………………….

A admis cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant reconvenţional A.I. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvenţională B.M..

A admis cererea de intervenţie în interesul pârâtului-reclamant reconvenţional formulată de intervenientul A.M., CNP …………., domiciliat în …………………..

A constatat că imobilul compus din teren în suprafaţă de 851 mp înscris în CF nr. 24652 nr. top. 4532/2, 4533/2 şi casă neîntabulată, cu o valoare totală de 84.000 lei este bun propriu al pârâtului-reclamant reconvenţional.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Părţile s-au căsătorit la data de 02.05.1996, căsătoria lor fiind desfăcută prin divorţ prin sentinţa civilă nr. 1333/18.06.2008 pronunţată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosar nr. ………………. (fl.10).

În timpul căsătoriei, la data de 30.06.2004, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP …………. sub nr. 967, privind pe A.I. şi A. M. în calitate de cumpărători şi B.N. în calitate de vânzător, obiectul contractului fiind imobilul înscris în CF vechi nr. 3950 al localităţii …………., nr. top. 4532/2 şi nr. top 4533/2 (fl.12).

Conform susţinerilor părţilor, confirmate de martorul B.N., obiect al vânzării a fost şi casa situată pe teren, casă neîntabulată.(fl.62)

Preţul vânzării a fost de 32.000.000 ROL, bani ce au fost achitaţi vânzătorului anterior semnării şi autentificării actului, respectiv în anul 1996. (fl.12)

Prin cererea ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta-pârâtă reconvenţională solicită partajarea imobilului mai sus indicat, format din casă şi teren susţinând calitatea de bun comun al acestuia.

Pe cale reconvenţională, pârâtul-reclamant reconvenţional a solicitat să se constate că bunul a cărui partajare se solicită nu este bun comun, ci bunul său propriu.

În drept, instanţa a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile Codului familiei, având în vedere că data încheierii căsătoriei şi cea a divorţului, precum şi cea a încheierii contractului de vânzare cumpărare sunt anterioare întrării în vigoare a Codului Civil.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 din Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor, calitatea de bun comun fiind prezumată de lege.

 Potrivit dispoziţiilor art. 31 lit. b din acelaşi act normativ, nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecărui soţ, bunurile dobândite în timpul căsătoriei prin moştenire, legat sau donaţie, afară numai dacă dispunătorul a prevăzut că ele vor fi comune, iar potrivit lit. f a aceluiaşi articol, este bun propriu al soţului, valoarea care reprezintă şi înlocuieşte un bun propriu sau bunul care a trecut această valoare.

În cauză, astfel cum rezultă din cele mai sus expuse, dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF vechi nr. 3950 al localităţii …., nr. top. 4532/2 şi nr. top 4533/2 compus din teren în suprafaţă de 851 mp şi casă neîntabulată, a trecut de la vânzător la cumpărători odată cu încheierea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.967/30.06.2004, de BNP ………….

Astfel, prin raportare la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, cât şi la dispoziţiile art. 30 din Codul familiei, se prezumă că imobilul este bun comun al părţilor, aspect însă contestat de pârâtul-reclamant reconvenţional care a invocat calitatea de bun propriu a imobilului.

Sub acest aspect, instanţa a reţinut că, din probele administrate în cauză, a rezultat că banii cu care a fost achiziţionat imobilul nu au fost bani comuni ai părţilor, ci bani dăruiţi pârâtului-reclamant reconvenţional de mama acestuia.

În acest sens instanţa a reţinut că, astfel cum rezultă din declaraţia martorului B.N., (fl.62) pentru vânzarea imobilului ce face obiectul prezentului dosar a negociat cu mama pârâtului-reclamant reconvenţional, tot aceasta fiind cea care, în anul 1996, i-a predat suma de 32.000.000 ROL, reprezentând preţul vânzării. De  asemenea,  martorul a mai arătat că mama pârâtului-reclamant reconvenţional i-a spus că doreşte să cumpere imobilul pentru fiul său A.I., iar banii pentru achiziţionarea acestuia i-a obţinut din vânzarea unui grajd.

Din procesul-verbal din data de 21.11.1991 emis de C.A.P. …., rezultă că părinţii pârâtului-reclamant reconvenţional au achiziţionat la data de 21.11.1991 un grajd, de la C.A.P. ………….. (fl.71)

Reclamanta-pârâtă reconvenţională a susţinut că imobilul a fost achiziţionat din bani comuni, bani proveniţi din veniturile comune din agricultură conform celor declarate la interogatoriu (întrebarea nr.4), întrucât locuiau împreună din anul 1994.

Însă, din probele administrate nu a rezultat că în perioada convieţuirii părţilor, ianuarie 1994 – martie 1996, aceştia au dobândit suma de 32.000.000 ROL, sumă pe care au folosit-o pentru achiziţionarea imobilului.

Faţă de aceste aspecte, instanţa a reţinut că imobilul supus partajului nu este bun comun, ci bun propriu al pârâtului-reclamant reconvenţional, dobândit cu banii dăruiţi de mama sa, fiind incidente dispoziţiile art. 31 lit. b şi lit. f teza a doua din Codul familiei, motiv pentru care a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată şi a admis cererea reconvenţională şi cererea de intervenţie în interesul pârâtului-reclamant reconvenţional.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta B.M..

În motivarea apelului se arată că sentinţa este nelegală şi netemeinică, pentru următoarele considerente:

Din declaraţia martorului B.N. reiese doar că a negociat preţul cu mama pârâtului - reclamant reconvenţional şi că aceasta a predat preţul imobilului, fără a exista vreo probă asupra provenienţei sumei în cauză.

Martorul B.N. nu a luat la cunoştinţă prin propriile simţuri asupra vânzării grajdului de către părinţii pârâtului - reclamant reconvenţional şi asupra faptului că suma de 32.000.000 lei provine din vânzarea grajdului, declaraţia lui privind vânzarea grajdului fiind bazată exclusiv pe declaraţia unei terţe persoane (mama pârâtului) şi nesusţinută de nici o altă probă.

La dosarul cauzei nu există nici o probă sub aspectul vânzării grajdului obiect al procesului-verbal din data 21.11.1991, preţului încasat pentru acesta sau destinaţia sumei încasate pentru aşa-zisa vânzare a acestuia.

Instanţa de fond a dat dovadă de vădită părtinire reţinând că „din probele administrate nu rezultă că în perioada convieţuirii părţilor, ianuarie 1994 - martie 1996, aceştia au dobândit suma de 32.000.000 ROL”, deşi nu există la dosar nicio dovadă a provenienţei sumei de 32.000.000 lei, mai ales raportat la faptul că toţi martorii audiaţi au susţinut că reclamanta a fost singura care a adus în familie venituri de natură salarială (din activitatea prestată în ţară şi străinătate),

Prin semnarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 967/30.06.2004 pârâtul a recunoscut achiziţionarea imobilului în regimul comunităţii legale de bunuri, în condiţiile art. 339 Cod civil.

Aşa cum a demonstrat în cauză, în data de 02.05.1996 a fost înregistrată căsătoria părţilor, sub regimul matrimonial al comunităţii legale de bunuri. A demonstrat prin proba cu martori faptul că anterior căsătoriei cu pârâtul, a locuit cu acesta în relaţii de concubinaj încă din anul 1994, gospodărind împreună. Pârâtul chiar a recunoscut, prin interogatoriul administrat, faptul că au locuit împreună începând cu anul 1994, motiv pentru care instanţa trebuia să constate faptul că bunurile achiziţionate de cei doi soţi sunt supuse regimului matrimonial al comunităţii legale de bunuri, mai ales că la dosar nu există nicio probă din care să reiasă proveninţa diferită a sumei achitate în contul imobilului.

Important de subliniat este şi faptul că martorii audiaţi în cauză au declarat faptul că, pe de o parte, este cunoscut la nivelul localităţii că a locuit cu pârâtul şi s-au gospodărit împreună, precum şi faptul că a lucrat la magazinul din sat, iar ulterior în străinătate în mai multe rânduri, fiind astfel singura oare a realizat venituri în familie.

Martorul H. G. chiar a declarat că are cunoştinţă asupra faptului că împreună cu pârâtul s-au gospodărit împreună anterior naşterii fiicei noastre, precum şi că imobilul a fost achiziţionat de reclamantă si pârât împreună, fără a şti dacă la acea dată eram căsătoriţi sau nu.

Cu privire la apărarea pârâtului că ar fi cumpărat imobilul ca bun propriu, această afirmaţie este vădit nefondată, iar instanţa de fond trebuia să înlăture această afirmaţie, având în vedere faptul că:

- din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 967/30.06.2004 reiese clar achiziţionarea sa în regimul comunităţii legale de bunuri, în condiţiile art. 339 Cod civil (dispoziţie regăsită şi în art. 30 din vechiul Cod al Familiei),

- potrivit textului legal susmenţionat, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor, iar aşa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 967/30.06.2004, data de dobândire a imobilului este ulterioară căsătoriei,

- reclamanta şi pârâtul au gospodărit împreună încă din anul 1994, motiv pentru care susţinerile pârâtului sunt vădit nefondate, reclamanta fiind singura care a adus în familie venituri de natură salarială (din activitatea salarială prestată în ţară şi străinătate),

- pârâtul nu o demonstrat faptul că începând cu anul 1994 a realizat vreun venit,

- la dosarul cauzei nu există nicio probă asupra provenienţei sumei de 32.000.000 rol şi nu există o dovada sub aspectul vânzării grajdului obiect al procesului-verbal din data de 21.11.1991, preţului încasat pentru acesta sau destinaţia sumei încasate pentru aşa-zisa vânzare a acestuia,

- martorii audiaţi au declarat că au cunoştinţă cu caracter informativ (din spusele terţilor) că părinţii pârâtului au înstrăinat un grajd, fără să poată preciza data înstrăinării sau dacă banii obţinuţi din vânzarea grajdului ar fi fost utilizaţi la achitarea imobilului obiect al acţiunii introductive.

Însă, aşa cum reiese chiar din conţinutul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 967/30.06.2004 „preluarea proprietăţii asupra imobilului de către cumpărători se face începând cu data semnării şi autentificării actului”, motiv pentru care bunul a intrat în patrimoniul comun al soţilor la data de 30.06.2004. Faptul că imobilul a fost în posesia acestora anterior datei de 30.06.2004 nu afectează data constituirii dreptului de proprietate, până la perfectarea actului autentic orice înţelegere având doar regimul unei promisiuni de vânzare - cumpărare.

Astfel, pe de o parte, căsătoria reclamantei cu pârâtul a fost încheiată în regimul matrimonial al comunităţii legale de bunuri, iar bunul obiect al acţiunii introductive a intrat în patrimoniul părţilor la 8 ani de la încheierea căsătoriei.

Pe de altă parte, începând cu anul 1994 a locuit împreună cu pârâtul şi familia acestuia (fratele său şi părinţii), gospodărindu-ne în comun, în condiţiile în care aceştia aveau ca singură ocupaţie agricultura şi creşterea animalelor, iar reclamanta a fost singura care a adus în familie venituri de natură salarială.

Din examinarea sentinţei atacate prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul reţine următoarele:

Începând cu anul 1994 părţile au convieţuit împreună, iar la data de 2 mai 1996 s-au căsătorit. Căsătoria a fost desfăcută prin divorţ prin sentinţa civilă nr. 1333/2008 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

Sub aspectul legii materiale aplicabile, tribunalul constată că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile Codului familiei.

În continuare, se reţine că, în cursul căsătoriei, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat de B.N.P. ………. sub nr. 967/30.06.2004 între A.I. şi M. (în calitate de cumpărători) şi B.N. (în calitate de vânzător) cu privire la imobilul înscris în CF vechi nr. 3950 ………., nr. top4532/2, 4533/2.

În cuprinsul contractului se menţionează următoarele:

„Preţul vânzării este de 32.000.000 lei (vechi) care a fost achitat anterior semnării şi autentificării acestui act, respectiv în anul 1996.”

În acest context, chiar dacă, în contract, apar ca părţi ambii soţi, pentru stabilirea naturii juridice a imobilului cumpărat (bun comun sau propriu), se impune a se stabili provenienţa banilor cu care a fost cumpărat respectivul bun.

Or, cea mai îndreptăţită persoană care poate clarifica toate aspectele legate de această împrejurare este vânzătorul B.N., căruia i-a fost înmânată suma de 32.000.000 lei vechi în anul 1996.

Audiat în cauză, martorul B.N. (fila 62 dosar fond) a arătat că, pentru imobilul menţionat, în anul 1996, a negociat cu mama pârâtului, care i-a spus că intenţionează să cumpere acest imobil „pentru fiul său, A.I.”. De asemenea, a arătat că, tot în anul 1996, a primit de la mama pârâtului suma de 32.000.000 lei vechi (reprezentând preţul vânzării), despre care mama pârâtului i-a spus că a obţinut-o în urma vânzării unui grajd.

Astfel, din declaraţia martorului B.N., coroborată cu procesul-verbal din 21.11.1991 (din care reiese că părinţii pârâtului au achiziţionat un grajd) şi cu celelalte probe administrate, tribunalul reţine că banii cu care a fost achiziţionat imobilul au fost donaţi pârâtului de către mama acestuia.

De asemenea, tribunalul constată că reclamanta nu a făcut dovada faptului că în perioada 1994 – 1996 au economisit o sumă de bani în vederea cumpărării imobilului.

În lumina tuturor considerentelor expuse, tribunalul reţine că suma de bani cu care a fost achiziţionat imobilul reprezintă bunul propriu al pârâtului, potrivit art. 31 lit. b din Codul familiei, prin urmare şi imobilul cumpărat cu această sumă constituie bunul propriu al pârâtului, potrivit art. 31 lit. f din Codul familiei, toate motivele invocate în apel fiind vădit nefondate.

Aşa fiind, în raport cu cele ce preced, tribunalul constată sentinţa atacată ca fiind legală şi temeinică, motiv pentru care va respinge apelul, potrivit art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă.

În continuare, tribunalul reţine că intimatul-pârât A.I. nu a făcut dovada efectuării unor cheltuieli în apel, prin urmare va respinge cererea acestuia pentru acordarea de cheltuieli de judecată în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge apelul formulat de apelanta B.M., cu domiciliul procesual ales în municipiul ………., (la sediul avocatului ……….), în contradictoriu cu intimaţii A.I., cu domiciliul ales în …………….. şi A.M., cu acelaşi domiciliu, împotriva sentinţei civile nr. 927/16.03.2018, a Judecătoriei Sfântu Gheorghe şi împotriva sentinţei civile nr. 2417/05.07.2018 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe.

Respinge cererea intimatului A.I. pentru acordarea de cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 decembrie 2018, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Preşedinte, Judecător,  Grefier,

Domenii speta

Spete similare