Efectuare neautorizată de operațiuni cu substanțe psihoactive.

Efectuare neautorizată de operațiuni cu substanțe psihoactive. Săvârșirea infracțiunii înainte de pronunțarea Deciziei ICCJ nr. 10 din 12 septembrie 2018. Achitare.

În prezenta cauză, Parchetul de pe lângă Înalte Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Galați a dispus trimiterea în judecată a inculpatului CF sub aspectul săvârșirii a trei infracțiunii de efectuare neautorizată de operațiuni cu substanțe psihoactive, prevăzute de art. 16(1) din Legea nr. 194 / 2011 (republicată), toate cu aplicarea art. 5 și art. 38(1) Cod Penal. S-a reținut ca situație de fapt în sarcina acestuia că la trei date diferite (06.04.2016, 14.03.2017 și 12.04.2017) ar fi fost depistat având asupra cantități de fragmente vegetale în care s-a pus în evidență compusul MDMB CHMICA, cannabinoid sintetic înscris drept substanță activă nouă în Anexa 1 („Substanțe psihoactive noi notificate pentru prima dată în 2014 sistemului european de avertizare rapidă în temeiul Deciziei-cadru 2005/387/JAI a Consiliului”) din Raportul anual 2014 al EMCDDA/Europol.

În înțelesul art. 2(b) din Legea nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive termenul de operator este definit ca fiind „persoana fizică sau juridică care, coordonând direct ori prin interpuși, efectuează sau intenționează să efectueze operațiuni de fabricare, producere, tratare, sinteză, extracții, condiționare, distribuire, punere în vânzare, plasare pe piață, livrare, procurare, ambalare, transport, stocare-depozitare, manipulare sau orice altă activitate legală de import, export ori intermediere de produse, denumite în continuare operațiuni cu produse”. Se constată că termenii folosiți de legiuitor în textul legal anterior citat (și în mod special cel de procurare), sunt susceptibili a primi două interpretări, una strict gramaticală, iar alta logică si sistematică, cu consecinte directe si decisive asupra continutului constitutiv al incriminării. Prin urmare, aspectul ce trebuie lămurit este acela dacă activitatea de procurare pe care legiuitorul a înțeles să o incrimineze trebuie analizată din perspectiva sensului comun al acestei activităti sau din perspectiva ansamblului dispozitiilor Legii nr 194/2011, act normativ care face referire la operatiuni de import, export sau intermediere.

Prin Decizia nr. 10 din 12 septembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a apreciat că procurarea de produse susceptibile de a avea efecte psihoactive de către consumatorul final în vederea consumului propriu, efectuată exclusiv în acest scop, nu constituie operațiune cu produse în sensul art. 2(b) din Legea nr. 194/2011 și nu intră sub incidența dispozițiilor art. 16(1) din același act normativ. S-a avut în vedere faptul că în enumerarea din cuprinsul art. 2(b) din Legea nr. 194/2011 nu este inclusă acțiunea de deținere sau cea de consum a substanțelor susceptibile de a avea fecte psihoactive și, a fortiori, acestea nu sunt supuse autorizării de către Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor. În mod evident, consumul sau deținerea în vederea consumului a unor substanțe susceptibile de a avea efect psihoactiv nu fac parte din categoria activităților de intermediere în circulația unor asemenea produse și nu ar putea fi incluse în categoria celor supuse autorizării în condițiile prevăzute de lege. Având în vedere conținutul legal al art. 16 din Legea nr. 194/2011, se constată că elementul material al infracțiunii poate consta exclusiv în efectuarea uneia sau mai multora dintre activitățile definite de actul normativ ca operațiuni cu produse, întrucât numai acestea sunt supuse autorizării. Practic, prin instituirea cerinței specifice, respectiv de a nu fi deținută autorizația prevăzută de lege, legiuitorul a exclus din categoria acțiunilor ce ar putea constitui elementul material al infracțiunii actele care nu sunt supuse procedurii de autorizare.

Extrapolând considerentele anterior expuse la cauza de față, Tribunalul Galați apreciază că cele trei fapte pentru care a fost trimis în judecată inculpatul CF nu întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunii de efectuare neautorizată de operaţiuni cu substanţe psihoactive, prevăzută de art. 16(1) din Legea nr. 194/2011 (republicată) și prin urmare nu sunt prevăzute de legea penală ca infracțiuni. Pe cale de consecință în temeiul art. 396(5) în referire la art. 16(1)(b) teza I Cod Procedură Penală singura soluție care poate fi dispusă în cauză este achitarea sub aspectul celor trei infracțiuni.

Domenii speta

Spete similare