Tentativă la infracțiunea de omor.

Sentinţă penală 570 din 07.12.2018


Tentativă la infracțiunea de omor. Lovirea victimei în cap cu o bâtă și producerea unor leziuni care nu au pus în primejdie viața. Schimbare de încadrare juridică.

În prezenta cauză, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a dispus trimiterea în judecată a inculpatului HL sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor – art. 32(1) raportat la art. 188(1) Cod Penal. Ca situație de fapt s-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 05.03.2017, în jurul orei 1330, în urma unui conflict spontan, în timp ce se aflau în extravilanul comunei Rădeşti, ar fi lovit cu bâtă în cap persoana vătămată CN, cauzându-i în acest mod un traumatism cranio-cerebral minor cu plagă contuză parietală mediană, care a necesitat 14-15 zile de îngrijiri medicale.

Contrar acestor considerente, Tribunalul apreciază că fapta inculpatului nu întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de tentativă la omor, ci pe cel a infracțiunii de lovire sau alte violențe (forma agravată). În acest sens, Tribunalul reține că practica judiciară și doctrina de specialitate au stabilit o serie de criterii care delimitează o infracțiune contra vieții (omor) de una îndreptată împotriva integrității corporale (lovire sau alte violențe, vătămare corporală ori vătămarea corporală gravă din Codul Penal 1969). Astfel, obiectul vulnerant folosit (instrument apt ori nu de a produce moartea), regiunea corpului vizată (o zonă vitală sau nu), numărul și intensitatea loviturilor (o singură lovitură ori mai multe lovituri aplicate cu forță ridicată) sunt aspecte ce trebuie avute în vedere la stabilirea poziției psihice a făptuitorului, pentru a se determina dacă acesta a acționat cu intenția (directă ori indirectă) de a provoca decesul victimei ori doar pentru vătăma integritatea corporală a acesteia.

Analizând aceste criterii prin prisma situației de fapt anterior expuse în prezenta hotărâre, se constată acestea sunt doar parțial îndeplinite. Este adevărat că zona vizată este un vitală, datorită organelor aflate acolo (creier), însă îndeplinirea doar acestei condiții nu este suficientă. În primul rând, Tribunalul are unele dubii că obiectul vulnerant folosit de inculpat (bâtă cu o grosime de doar 2,5 cm) ar fi apt să producă decesul. Un obiect vulnerant cu asemenea grosime și lung de 122 cm are o masă relativ redusă, ceea ce o lipsește în mare măsură de aptitudinea de produce leziuni grave. De asemenea, în ceea ce privește criteriul referitor la lovitura/loviturile aplicate, nici acesta nu este îndeplinit. În acest sens se cuvin a fi avute în vedere concluziile examinării medico-legale a victimei, potrivit cărora la data producerii, leziunile nu i-au pus în primejdie viaţa, traumatismul suferit fiind potrivit medicului legist unul minor și care a necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale de 14-15 zile. Prin urmare, indiferent de faptul că a fost vizată o regiune vitală a corpului, agresiunea nu putea avea drept rezultat moartea victimei, prin simplul faptul că intensitatea loviturii nu a fost suficient de ridicată pentru a produce rezultatul necesar (punerea în primejdie a vieții victimei și eventual decesul). A considera altfel ar însemna că orice lovitură aplicată în zona capului cu un obiect contondent asemănător celui folosit în speța de față întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, indiferent de intensitatea loviturii și indiferent de faptul că nu s-au produs leziuni ori s-au produs leziuni minore. Acest rezultat (punerea în primejdie a vieții victimei) este criteriul obiectiv care delimitează infracțiunile contra integrității și sănătății persoanei de infracțiunile contra vieții, prag care în cauza de față nu a fost trecut.

Pentru aceste considerente, instanța de judecată apreciază că fapta inculpatului HL nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor și în temeiul art. 386 Cod Procedură Penală va dispune schimbarea încadrării juridice date faptei din cea prevăzută în rechizitoriu în cea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193(2) Cod Penal.