Moştenire testamentară: reducţiune testamentară

Prin sentinţa Judecătoriei Paşcani, s-a admis in parte actiunea civila formulata de reclamantii-parati C. G., C. B. M. si C. S..-M. in contradictoriu cu paratele C. A. si S. O. si parata-reclamanta H. V. M..

A constatat ca defunctul C.M., in calitate de mostenitor testamentar, impreuna cu parata H. V. M., in calitate de mostenitor legal, sunt mostenitori ai defunctei C.M., decedata la 25.04.1990, paratele C. A. si S. O. fiind straine de succesiune prin neacceptare.

Constata ca masa succesorala privind pe defuncta C. M.este formata din cota de ¼ din terenul in suprafata de 500 mp situat in P., str. 13 Decembrie nr. 50 si casa de locuit  situata pe acest teren.

A admis cererea reconventionala formulata de parata-reclamanta H. M., avand ca obiect reductiunea legatului pana la cotitatea disponibila.

A dispus reductiunea testamentului autentificat sub nr. 685/29 mai 1975 la BNS Pascani, proportional, pana la limita rezervei succesorale de 3/12 cuvenite paratei-reclamante H.  V. M.  din succesiunea dupa defuncta sa mama C. M.”

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

„C.M. a fost căsătorită cu C. V., iar in urma decesului acestuia din urma, survenit la 5.02.1970, se elibereaza Certificatul de Mostenitor nr. 3xx din 25.11.1970 de catre BNS Pascani(fila 90 dosar). Potrivit acestui certificat, mostenitori ai defunctului C.V. sunt C.M.., in calitate de sotie supravietuitoare si C. V. . (in prezent H., parata in cauza), in calitate de fiica. Renuntatori la mostenire sunt indicati ca fiind  C. A. si C. O., fiicele defunctului.

Potrivit aceluiasi certificat de mostenitor, masa succesorala privind pe defunctul C. V. este formata din suprafata de 800 mp teren constructii situat in Pascani, str. 13 Decembrie nr. 1944. Din aceasta masa succesorala, conform art. 659 Cod civil de la 1864 si ale art. 1 din Legea nr. 319/1944, sotiei supravietuitoare C. M. ii revine cota de ¼ iar fiicei C. V . M.(parata H.V. Maria) ii revine cota de ¾ din acest teren in suprafata de 800 mp.

Retine instanta ca la momentul deschiderii acestei succesiuni pe teren nu era inca edificata vreo casa de locuit, aceasta fiind construita incepand cu anul 1973, conform Autorizatiei de executare lucrari nr. 76/25 iunie 1973 (fila 12).

In timpul vietii sale, C. M., sotia supravietuitoare a defunctului C.V., testeaza in favoarea nepotului sau de pe fiica, C.M., toata averea sa mobila si imobila ce se va afla in patrimoniul acesteia la data decesului(fila 13). Testamentul a fost autentificat sub nr. 685 din 29 mai 1975 de catre BNS Pascani.

Pe terenul situat in Pascani, str. 13 Decembrie s-a ridicat o casa de locuit. C. M., fiul lui C, A,, la randul ei fiica M, C,, a locuit impreuna cu aceasta in acest imobil. Potrivit declaratiilor martorilor audiati in cauza, intre C,M, si matusa sa, C, (H,) V. M, a existat o buna relatie.

Potrivit Autorizatiei de executare lucrari nr. xx emisa la data de 25 iunie 1973, beneficiar al acestei autorizatii este C.V. M., una si aceeasi persoana cu C. M., sotia supravietuitoare a defunctului C. V.. Fata de aceasta mentiune si intrucat in cauza nu s-a facut dovada clara a faptului ca imobilul casa de locuit ar fi fost construit doar de catre autorul reclamantelor, C. M.,  concluzia instantei este aceea ca imobilul casa de locuit a fost edificata si apartine numitei C.M.. Eventualul ajutor acordat de catre nepotul acesteia, C. M., respectiv de fiica acesteia, C.(H.) V. M, cu materiale de constructii ori mana de lucru nu poate fi interpretat, in lipsa unor dovezi contrarii certe, nu poate fi interpretat decat in considerarea relatiilor de rudenie apropiate intre aceste persoane.

Prin urmare, instanta va aprecia ca imobilul casa de locuit reprezenta proprietate a numitei C, M,.

C, M,, cea care a testat in favoarea nepotului sau, C, M,, a decedat la 25.04.1990, cu ultimul domiciliu la adresa din Pascani, st. 13 D. nr. 50.

La randul sau, C.M., unicul mostenitor testamentar al defunctei C. M., a decedat la data de 30 .10.2013.

I. Privitor la mostenirea deschisa dupa defuncta C. M., decedata la 25.04.1990

La momentul decesului autoarei C. M., aceasta avea ca fiice pe C. (. V. M., C.A. si C. O.. De asemenea, nepotul dupa fiica C. A., C. M. a fost instituit legatar de catre defuncta, conform Testamentului autentificat sub nr. 6xx din 29 mai 1975 de catre BNS Pascani.

Prin actiunea de fata, reclamantele, in calitate de succesoare ale lui C.M., solicita a se constatata ca acesta din urma a fost unicul mostenitor al defunctei C. M., restul mostenitorilor fiind straini prin neacceptarea in termen a succesiunii.

Apreciaza instanta ca in cauza s-a dovedit ca fiind efectuate acte de acceptare a mostenirii defunctei C. M.atat de catre C. M., cat si de parata H. (C.) V. M..

In primul rand, instanta a retinut ca intre C. M. si parata-reclamanta H. (C.) V. M.au existat bune relatii, parata avandu-si locuinta in aceeasi localitate cu cea in care locuia mama sa, C. M., impreuna cu nepotul sau, C. M., dupa cum declara in mod expres martorii U. I, si B, M,S,.

In cauza, se ridica problema acceptarii mostenirii dupa defuncta C,M, de catre fiicele acesteia, ca mostenitori legali, alaturi de autorul reclamtilor, C, M,, care a fost instituit legatar universal de catre defuncta in cauza. Mai trebuie avut in vedere aspectul legat de faptul ca parata-reclamanta  H, (C,) V. M, este mostenitoare legala dupa defunctul sau tata C,,V respectiv asupra suprafetei de 800 mp teren (astfel cu apare inscris in certificatul de mostenitor) situat in Pascani, str. 13 Decembrie.

Apreciaza instanta ca, in lipsa unei acceptari exprese din partea mostenitorilor cu vocatie la succesiune, se pune doar problema acceptarii tacite a mostenirii. In cauza, este vorba despre mostenitorii legali, despre care reclamantii invedereaza ca nu exista din partea acestora exercitat vreun act de acceptare a mostenirii dupa defuncta C. M..

In calitatea sa de mostenitor testamentar cu titlu universal, autorul reclamantilor-parati, C. M., a preluat mostenirea lasata de matusa sa, respectiv imobilul casa de locuit construit pe suprafata de 500 mp teren ( conform inscrisurilor depuse de reclamanti), din Pascani, str. 13 Decembrie. 

Retine instanta, din coroborarea declaratiilor martorilor cu raspunsul la interogatoriul luat paratei-reclamante H.M., ca intre aceasta si C. M., datorita bunelor relatii dintre acestia, nu au existat dispute cu privire la stapanirea in fapt a casei si terenului aferent, C. M. fiind lasat sa locuiasca in acest imobil.

Retine instanta ca, dupa decesul defunctei C.M., parata-reclamanta H. M. si-a manifestat dorinta de a intra in posesia unui teren in suprafata de 7500 mp (declaratia martor Ungureanu Iordache, fila 225), fiind de acord ca nepotului sau, C. M., sa ii revina casa de locuit.

Mai retine instanta ca la momentul decesului defunctei C. M., C.M., mostenitorul testamentar, locuia in Botosani, unde isi avea si locul de munca, parata H. M.ocupandu-se, potrivit declaratiilor maritorilor (filele 226, 227), de imobilul casa de locuit si lucrand totodata pamantul.

Din aceleasi declaratii ale martorilor, instanta constata ca ceilalti mostenitori cu vocatie la succesiune, C. A. si C.O., nu au efectuat niciun act de acceptare expresa ori tacita a mostenirii ramasa dupa defuncta C.. M..

La stabilirea calitatii de mostenitori ale partilor din prezenta cauza, instanta are in vedere ca potrivit art. 700 alin. 1 din C.civ, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii. Potrivit art. 689 C.civ., acceptarea unei succesiuni poate fi expresa sau tacita. 

Apreciind ca in cauza acceptarea succesiunii ramasa dupa defuncta C.M. s-a facut doar de catre parata-reclamanta H. V. M., prin acceptare tacita, aceasta, alaturi de mostenitorul testamentar C. M., autorul reclamantilor, este considerata de catre instanta ca fiind mostenitoare dupa defuncta, C. A. si C.O. fiind renuntatoare prin neacceptarea mostenirii.

Cat priveste masa de partajat ramasa de pe urma defunctei C. M., trebuie avut in vedere ca imobilul casa de locuit si terenul de 500 mp din str. 13 Decembrie, a fost mostenit de catre defuncta la randu-i de la sotul acesteia, C. V., in cota de ¼.

Prin urmare, in cauza de fata, mostenirea dupa defuncta C. M. priveste aceasta cota de ¼ din imobilul aratat, masa de partajat la care vin cei doi mostenitori: C. M, in calitate de mostenitor testamentar si H V. M, mostenitor legal.

II. Actiunea de reducere a liberalitătilor reglementata de art 847 cod civil este supusă prescriptiei extinctive de 3 ani , prevazută prin art 1 si 3 din Decretul nr 167/1958, deoarece au un caracter personal , si nu un caracter real . Termenul de prescriptie de trei ani curge de la data deschiderii succesiunii sau la data cind a luat cunoştinţă reclamantul de existenta testamentului.

Potrivit sustinerilor paratei-reclamanta H V. M, despre existenta testamentului defunctei C Mnu a avut cunostinta decat la momentul depunerii copiei acestuia la dosarul de fata, odata cu cererea de chemare in judecata.

In cauza nu s-a facut in niciun fel dovada ca parata-reclamanta ar fi cunoscut existenta acestui testament la un alt moment , anterior celui comunicarii cererii de chemare in judecata, aspect care, coroborat cu mentiunile din incheierea nr. 36/13.11.2013 privind verificarile evidentelor succesorale (fila 19) – din care rezulta ca nu s-au identificat ca fiind inregistrate testamente privind pe defuncta C M – conduce instanta la concluzia ca termenul de prescriptie de 3 ani pentru formularea actiunii in reductiune testamentara a inceput sa curga de la data de 5 februarie 2014, data la care i s-a comunicat paratei-reclamante duplicatul cererii de chemare in judecata la care era atasata copia testamentului contestat.

Prin urmare, exceptia tardivitatii formularii cererii privind reductiunea testamentara, din cuprinsul cererii reconventionale la cererea de chemare in judecata, apare ca fiind neintemeiata.

Pe fondul cererii, instanta are in vedere ca prin Testamentul autentificat sub nr. 6xx din 29 mai 1975 de catre BNS Pascani, CMa testat in favoarea nepotului sau, C M intreaga sa avere ce se va regasi in patrimoniul acesteia la momentul decesului, fiind astfel vorba despre un testament universal.

Retine instanta ca la momentul deschiderii succesiunii defunctei C M, vocatie la mostenirea legala  aveau cele trei fiice ale acesteia, C (C) A., C. O. si H. V. M., insa doar aceasta din urma fiind constatata de catre instanta ca venind efectiv la mostenirea mamei sale, alaturi de mostenitorul testamentar.

Instanta are in vedere ca potrivit art. 847 Cod civil, liberalitatile prin act sau intre vii sau prin testament, cand vor trece peste partea disponibila vor fi reduse, iar conform art. 841 Cod civil acestea nu pot trece peste a patra parte daca dispunatorul lasa la moarte trei sau mai multi copii, dupa cum este vorba in cauza.

In cauza de fata, defuncta C. M. nu putea testa decat cu privire la cota de ¼ din imobilul casa si teren aferent situat in Pascani, str. 13 Decembrie, insa, chiar si in aceste conditii, cota de ¾ din aceasta masa de partajat reprezinta rezerva succesorala.

Data fiind caracterul universal al testamentului, in mod clar s-a incalcat rezerva succesorala ce se cuvenea in cauza mostenitorilor legali. Insa, se are in vedere ca de efectele reductiunii testamantare beneficiaza doar mostenitorul ce invoca reductiunea, respectiv parata-reclamanta, care, oricum, a fost constatata de catre instanta ca fiind unicul mostenitor legal. Insa, se va avea in vedere cota ce revine acestei parate-reclamante mostenitor legal din intreaga rezerva succesorala, respectiv de 3/12 .

Prin urmare, instanta va admite cererea privind reductiunea testamentului , pana la limita rezervei succesorale de 3/12 cuvenite paratei-reclamante din succesiunea privind pe defuncta sa mama C. M..

 Cu privire la solutia ce urmeaza a fi adoptata in cauza de fata, desi cererea reclamantilor vizeaza in mod expres constatarea faptului ca autorul lor a fost unic mostenitor al defunctei, paratele fiind straine de succesiune, instanta, fata de cele anterior expuse, nu poate dispune respingerea actiunii in intregul sau, intrucat in cauza s-a pus  in disctutie si urma a fi stabilit/constatat inclusiv calitatea de mostenitor dupa defuncta C. M. a lui C.M., respectiv compunerea masei de partajat.

Astfel, fata de aceste aspecte, apreciaza instanta, chiar si in conditiile in care s-a constatat ca autorul reclamantilor nu este singurul mostenitor al defunctei C. M., ca se poate pronunta in cauza o admitere in parte a actiunii, in sensul constatarii ca autorul reclamantilor, alaturi de parata-reclamanta, este mostenitor al defunctei C. M., cu indicarea componentei masei de partajat, constatand totodata ca paratele C. A. si C. O. sunt straine de mostenire.

***

Împotriva  sentinţei au declarat apel atât  reclamanţii şi pârâta-reclamantă.

Motivele de apel formulate de reclamanţii sunt următoarele:

Instanţa a apreciat în mod eronat  probele care s-au administrat în cauză, nu a avut în vedere declaraţiile martorilor pe care i-au propus şi care au fost audiaţi şi este vorba de  C. Vi. şi U. I., nici  înscrisurile pe care le-au depus (declaraţii de la persoanele din localitate care au arătat că singurul acceptant al succesiunii a fost C. M.). Nu s-a făcut vreo probă că H. V. M.ar fi contribuit cu materiale de construcţii la imobilul pe care l-a edificat  C. M. împreună cu C.M.. Mai mult decât atât, C. M (M) avea posibilităţi extrem de reduse, nu avea venituri, nu avea din ce se întreţine, ea a fost întreţinută şi ajutată de autorul lor, C M.Este notoriu în localitate că imobilul casă de locuit a fost edificat cu ajutorul substanţial sau poate chiar în întregime de C M. Şi vecinii pot confirma acest lucru. După decesul lui C.M.grădina şi casa au fost la dispoziţia şi folosinţa reclamanţilor-apelanţi. S-au făcut lucrări nu numai de renovare a construcţiilor şi adăugiri, anexe, aşa cum au arătat în acţiunea introductivă; mai mult decât atât, s-a făcut racordul la gaz metan, la reţeaua de apă de către reclamanţi, s-a înfiinţat o plantaţie de pomi, s-au făcut garduri şi trotuare, s-au făcut poieţi, beci, garaj. Deşi s-a reţinut, la pagina 4 din hotărâre, că, în calitate de moştenitor testamentar cu titlu universal, autorul lor C M. a preluat moştenirea, „nu de la mătuşa sa”, cum se precizează, ci de la bunica sa, în cele ce urmează la pagina 4 instanţa reţine că din coroborarea declaraţiilor martorilor s-ar deduce ideea că, dat fiind relaţiile bune dintre ei, dar şi autorul lor şi H. M ar fi existat o înţelegere cu privire la succesiune, ceea ce echivalează cu o acceptare tacită a succesiunii. Nu s-a făcut dovada acceptării succesiunii în termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 alin. 1 Cod civil şi, drept urmare, greşit instanţa a constatat calitatea  de moştenitor a pârâtei-reclamante H. M.. În cauză s-a făcut dovada neîndoielnică a faptului că singurul acceptant al succesiunii a fost C. M. – autorul lor. Instanţa a reţinut greşit că nu a avut cunoştinţă de existenţa testamentului şi că ar fi luat act de acesta doar la momentul la care s-a introdus cererea de chemare în judecată. Greşit instanţa a apreciat că termenul de 3 ani curge  de la data când i s-a comunicat cererea de chemare în judecată.

Încă de la momentul decesului lui C. M., când toţi erau prezenţi, inclusiv pârâtele, în mod special H.M., în considerarea testamentului despre care au avut cunoştinţă de la data la care fost încheiat, C. M. fiind cea care le-a şi spus despre ceea ce a întocmit, nici una din cele trei pârâte nu au ridicat vreo pretenţie la succesiune. De altfel, coroborând probele administrate în cauză, în mod cert rezultă  că testamentul a fost cunoscut de toate pârâtele, celelalte două C.A. şi C. O.  nu s-au prezentat la interogatoriu, în cauză fiind operante dispoziţiile Codului de procedură civilă cu privire la achiesarea la acţiunea lor şi nici una din ele nu a negat că a avut cunoştinţă de testament. Separat de aceasta, deşi se respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, în dispozitiv instanţa  nu reia o astfel de dispoziţie.

Deşi s-au făcut cheltuieli de judecată, taxe de timbru, onorarii de avocaţi, instanţa nu le-a acordat nici cheltuielile de judecată, dimpotrivă i-a obligat la 250 lei către H. V. M.în considerente, însă nu şi în dispozitiv.

Motivele de apel formulate de pârâta-reclamantă sunt următoarele:

Deşi în considerentele sentinţei (pagina 5 alineatul 5) se arată în mod expres că rezerva succesorală este de 3/4, iar în pag. 5 alineatul 6 se reţine că ea este unicul moştenitor legal care a acceptat tacit succesiunea, în dispozitivul hotărârii instanţa de judecată reţine  că i se cuvine o cotă succesorală de doar 3/12 (respectiv 1/4) din moştenire.

Invocă disp. art. 841 Cod civil vechi, care prevăd că  liberalităţile nu pot trece „peste a patra parte” dacă dispunătorul „lasă trei sau mai mulţi copii”.Având în vedere că de pe urma mamei sale au rămas trei fiice, respectiv . este evident că rezerva succesorală este de 3/4. Legiuitorul nu-i condiţionează cota succesorală, ca şi moştenitor legal,  de numărul copiilor defunctei care au acceptat succesiunea. Instanţa de judecată nu a sesizat faptul că, deşi C. M. era beneficiarul unui testament universal lăsat de defunctă, nu a uzat de dispoziţiile Legii 18/1991, în sensul că nu a solicitat să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru vreo suprafaţă  de teren ce a aparţinut defunctei, indiferent de modalitatea de dobândire. Precizează că mama sa a fost membru cooperator şi prin urmare terenul a aparţinut de CAP până în anul 1990.

În timpul procesului a dovedit cu înscrisuri că a fost singura dintre fiicele defuncţilor C. V. şi C.M.care a urmat procedura expres prevăzută de Legea 18/1991 şi, de asemenea, singura căreia i s-a stabilit drept de proprietate pentru terenul rămas moştenire de la părinţi. Dovadă în acest sens o reprezintă adeverinţa de proprietate de la dosar. Prin urmare, consideră că în mod neîntemeiat Judecătoria Paşcani a inclus în masa succesorală rămasă de la defunctă şi cota de 1/4 din suprafaţa  de 500 mp teren intravilan. Deşi în cauză a solicitat plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu apărător, iar la dosar a depus în original chitanţa de plată, instanţa de fond a omis a-i acorda cheltuielile.

Arată că reclamanţii au învestit instanţa de judecată  cu soluţionarea unei cereri prin care au solicitat a se constata că defunctul C. M. este unicul moştenitor este unicul moştenitor al defunctei C.M.. Pe parcursul judecăţii reclamanţii nu şi-au modificat sau completat acţiunea. În prezenţa acestui cadru procesual, soluţia ce se impunea era ceea de  respingere a acţiunii, din moment ce Judecătoria Paşcani a admis cererea reconvenţională, a dispus reducţiunea testamentului şi a constatat că există şi moştenitori legali.

S-au administrat probe noi în apel, respectiv înscrisuri şi interogatorii ce au fost administrate prin comisie rogatorie de către Tribunalul Arad  şi Tribunalul Călăraşi în dosarele  ataşate nr. 2099/108/2017 şi nr. 412/116/2017.

***

Prin decizia civilă nr. 969 din 9 iunie 2017 Tribunalul a  respins cererea de apel formulată de reclamanţi, a admis cererea de apel formulată de pârâta-reclamantă împotriva aceleaşi sentinţe civile pe care o schimbă în parte şi în consecinţă:

A constatat că masa succesorală rămasă după defuncta C. M. este formată din cota de 1/4 din casa de locuit situată în Paşcani, str. 13 Decembrie, nr. 50.

A dispus reducţiunea testamentului autentificat sub nr. 685/29.05.1075 în privinţa cotei de 1/2 din masa succesorală, cotă ce reprezintă rezerva succesorală ce se cuvine pârâtei-reclamante H. M..

A păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate ce nu contravin prezentei decizii.

A obligat apelanţii-intimaţi să plătească intimatei-apelante suma de 1225 lei cheltuieli de judecată în calea de atac.

Tribunalul a constatat următoarele:

In prezenta cauza, reclamanții . au solicitat, in contradictoriu cu paratele ., sa se constate ca autorul reclamanților, C. M., decedat la 30 octombrie 2013, a fost unic moştenitor a defunctei C. M., decedată la 25.04.1990, cu ultimul domiciliu în municipiul Paşcani, pentru averea compusă dintr-o casă de locuit situată în municipiul Paşcani, str. 13 Decembrie, nr. 50 judeţul Iaşi, situată pe suprafaţa de 500 mp.

 De asemenea, au  solicitat a se constata ca pârâtele sunt străine de succesiunea defunctei, prin neacceptarea in termen a succesiunii defunctei C. M.. Au invocat reclamanţii faptul ca numita C. M., în timpul vieţii, a testat, toată averea mobilă şi imobilă, autorului lor, C. M., astfel cum rezultă din testamentul autentificat sub nr. 685 din 29 mai 1975. Prin testamentul menţionat, s-a instituit  autorul reclamanților ca legatar universal asupra întregii averi a defunctei.

Pârâta . a formulat cerere reconvenționala, solicitând reducțiunea legatului până la cotitatea disponibila.

Tribunalul constată, din analiza ansamblului probator administrat la instanţa de fond şi completat cu probele administrate în apel, la solicitarea părților si din oficiu,  că cererea  de apel formulată de reclamanţi  este neîntemeiată.

In fapt, Tribunalul retine ca defuncta  C. M. a fost căsătorită cu numitul C. V., iar in urma decesului acestuia din urma, survenit la 5.02.1970, se eliberează Certificatul de moștenitor nr. 332 din 25.11.1970 de către BNS Pascani. Potrivit acestui certificat, moștenitori ai defunctului C. V. sunt C. M., in calitate de soție supraviețuitoare si C. V. M.(in prezent H.), in calitate de fiica. Renunțători la moștenire sunt C. A.si C. O., fiicele defunctului.

In timpul vieții sale, C. M., sotia supraviețuitoare a defunctului C.V., testează in favoarea nepotului sau de pe fiica, C. M., toata averea sa mobila si imobila ce se va afla in patrimoniul acesteia la data decesului. Testamentul a fost autentificat sub nr. 685 din 29 mai 1975 de către BNS Pascani. C. M. a decedat la 25.04.1990, cu ultimul domiciliu la adresa din Pascani, st. 13 Decembrie nr. 50. C.M.., unicul moștenitor testamentar al defunctei C.M., a decedat la data de 30 .10.2013.

Tribunalul notează că in mod întemeiat in baza unei analize atente  prima instanta a reţinut ca  au fost efectuate, in termenul legal,  acte de acceptare a moștenirii defunctei C.M. de catre fiica acesteia,  parata H. (C.) V. M.. În mod  vadit neîntemeiat susţin apelanţii . faptul că intimata H. M. nu ar fi acceptat succesiunea defunctei C.M..

Instanţa de apel reţine ca potrivit art. 700 alin. 1 din C.civ, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii. Potrivit art. 689 C.civ., acceptarea unei succesiuni poate fi expresa sau tacita

Tribunalul constată că probatoriul administrat la instanţa de fond şi în apel atestă acceptarea tacită a moşteniri  şi de către intimata H. .M

 Din depozitiile martorilor audiati la instanţa de fond,  tribunalul reţine ca imediat dupa decesul defunctei C. M.  cea care s-a ocupat de casa  a fost intimata H. M., care avut si cheile  imobilului. De asemenea martorii au relatat ca la momentul decesului defunctei C. M., C. M, mostenitorul testamentar, locuia in Botosani, unde isi avea si locul de munca, parata H.M.ocupandu-se, potrivit declaratiilor maritorilor de imobilul casa de locuit si lucrand totodata pamantul.

De asemenea, Tribunalul constată neîntemeiate criticile privind modalitatea de soluţionare a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiunea în reducţiune testamentară. Desi in  dispozitiv instanţa de fond nu  a redat explicit aceasta dispoziţie de respingere a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiunea în reducţiune testamentară, argumentele ce au condus instanţa de fond la acesta soluție se regăsesc in mod corect expuse in considerentele sentintei apelate, pentru a îndrepta aceasta omisiune apelanții având deschisa doar procedura prevazuta de art 442 NCPC.

Actiunea de reducere a liberalitătilor reglementata de art 847 cod civil este supusă prescriptiei extinctive de 3 ani,  avand un caracter personal. Termenul de prescriptie de trei ani curge de la data cind a luat cunoştinţă H. V. M. de existenta testamentului.

Tribunalul notează că art 6 alin 4 din Noul cod civil prevede ca prescriptiile incepute  si neimplinite  la data intrarii in vigoare a legii noi  sunt, in întregime supuse dispozitiilor  legale care le-au instituit. Art 2523 din Noul cod civil  prevede  ca prescripția incepe sa curga  de la data la care titularul  dreptului la actiune a  cunoscut  sau după împrejurări trebuia sa cunoască  nasterea lui.

 H. V. M., nu a avut cunostinta despre existenta testamentului defunctei C. M. decat la 5 februarie 2014, momentul  comunicarii copiei acestui legat,  depus  la dosarul de fond, odata cu cererea de chemare in judecata ( dovada de comunicare depusa la fila 70 dosar fond).  In cauza nu s-a facut dovada ca parata-reclamanta ar fi cunoscut existenta acestui testament la un alt moment, anterior celui comunicarii cererii de chemare in judecata.

 Tribunalul constata că din incheierea nr. 36/13.11.2013 privind verificarile evidentelor succesorale rezulta ca nu s-au identificat ca fiind inregistrate testamente privind pe defuncta C. M. Relativ la raspunsurile intimatei C.A. la interogatoriul administrat in apel  prin comisie rogatorie,  de Tribunalul Calarasi, instanţa de apel constata ca aceste raspunsuri nu se coroboreaza cu alte probatorii care sa dovedeasca in mod  lipsit de echivoc faptul ca H.V. M.a  avut cunostinta de testament anterior datei  de 5 februarie 2014.

Potrivit art. 249 NCPC, Tribunalul constată că sarcina probei revenea  reclamantilor. Atât timp cât intimata H. V. M. a sustinut ca nu a avut cunostinta de testament anterior datei  de 5 februarie 2014, sarcina faptului pozitiv contrariu revenea reclamanţiilor C. G., C.B.M.şi C. S. M. .  Tribunalul constata ca in jurisprudența sa constantă  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a  statuat că, potrivit regulilor probaţiunii, instituite prin art. 249 NCPC, sarcina probei incumbă celui care afirmă ceva, iar nu celui care neagă (probatio incumbit ei qui dicit non ei qui negat)-Decizia nr. 1927 din 17 iunie 2014 pronunţată în recurs de Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

 Prin urmare, exceptia  precriptiei dreptului la actiunea in reductiunea testamentara, reiterartă de reclamanţii C. G., C.B. M. şi C. S. M.  este  vădit neîntemeiata.

Tribunalul constată, de asemenea, ca fiind nefondate  susţinerile relative la construirea casei de către C..M.atât timp cât actele dosarului relevă faptul că  în anul 1973 s-a eliberat autorizaţie de construire pe numele  autoarei sale C. M. iar C. M. era minor, avea  doar vârsta de17  ani,  la momentul eliberării  autorizaţiei de construire.

Împrejurarea invocata de apelanti relativa la faptul ca imobilul casă de locuit ar fost edificat cu ajutorul substanţial  al autorului lor,  C. M. nu le deschidea posibilitatea de a exclude acest imobil din masa succesorala ci doar aceea de a valorifica dreptul de creantă  născut in patrimoniul  autorului prin lucrarile de construire  efectuate  la imobilul ce apartine masei succesorale. Tribunalul noteaza ca,  potrivit accesiunii imobiliare,  proprietarul terenului devine proprietarul construcţiilor realizate pe terenul său chiar dacă nu este el  cel care  a ridicat integral construcţiile respective.

Tribunalul constată ca fiind întemeiată cererea de apel formulată de pârâta-reclamantă H M, respectiv in limitele si motivat de considerentele ce  vor fi expuse in continuare.

In mod prioritar se retine ca fiind neîntemeiata susținerea apelantei care a invocat faptul ca  instanța nu ar fi  avut in vedere strict obiectul cererii. Instanţa de apel observa ca prima instanța  a  dezlegat raportul juridic litigios având in vedere limitele investirii,  potrivit cererilor parţilor ( acțiune in constatarea calitatii de mostenitor si cerere de reductiune testamentară) cu respectarea art 9 si 22 NCPC.

Tribunalul constată că în masa succesorală a defunctei C M nu este  inclusă şi cota din terenul situată în Paşcani, str. 13 Decembrie,  deoarece doar intimata H M a formulat cerere în temeiul Legilor speciale de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel cum atestă adeverinţa nr. 6595/12.08.1991 eliberată în baza Legii 18/1991 depusă la fila 88 dosar fond.

Terenul situat în Paşcani, str. 13 Decembrie a intrat in patrimoniul pârâtei-reclamante H M,  in calitate de mostenitoare,  prin aplicarea Legii 18/1991. Tribunalul notează ca acest teren nu exista in patrimoniul defunctei CMla data decesului acesteia  in  anul 1990( anterior aparitiei Legii 18/1991), deoarece era cooperativizat.

Instanța de apel constata ca legatarul universal,  C M era obligat,  pentru a avea pretenţii patrimoniale  în legătura cu terenul situat în Paşcani, str. 13 Decembrie,  sa formuleze  in termenul legal, cerere de reconstituire in baza Legii 18/1991  pentru terenul litigios, invocând calitatea de moștenitor, astfel cum statuează in mod imperativ prevederile Legii 18/1991. C M nu a formulat în temeiul legilor fondului funciar o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în condiţiile în care reconstituirea dreptului de proprietate se face  doar la cererea persoanelor îndreptăţite (art. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/1991).

Mai mult, cererile de reconstituire a drepturilor de proprietate formulate în baza legilor fondului funciar au fost supuse unor termene, sub sancţiunea decăderii din drepturi, un ultim astfel de termen fiind cel prevăzut de art. 3 al titlului IV din Legea nr. 247/2005 care a stabilit termen de depunere a cererii de reconstituire un termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a actului respective. Legea 247/2005 a intrat în vigoare la 27.07.2005, astfel că, termenul limită de depunere a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate a expirat la 27.09.2005.

De asemenea, Tribunalul constată că în mod greşit s-au aplicat la instanta de fond prevederile legale  relative la reducţiunea testamentară,  în  ceea  ce priveşte cota ce se cuvine pârâtei HM din masa succesorală, aceasta fiind în mod corect de 1/2 din masa succesorală, potrivit dispozitiilor art. 841 Cod civil.

Art. 841 Cod civil prevede: „Liberalităţile, fie făcute prin acte între vii, fie făcute prin testament, nu pot trece peste jumătatea bunurilor dispunătorului, dacă la moarte-i lasă un copil legitim;

Rezerva succesorala este acea parte a moştenirii care revine moştenitorilor legali rezervatari de drept, în virtutea legii, chiar împotriva voinţei defunctului manifestate prin dezmoşteniri (dispoziţia testamentară prin care testatorul îi înlătură de la moştenire, în tot sau în parte, pe unul sau mai mulţi dintre moştenitorii săi legali) sau liberalităţi (acte prin care o persoană dispune de bunurile sale prin donaţie, în timpul vieţii, sau prin testament, la moartea sa). Cu alte cuvinte, rezerva succesorală este acea parte din moştenire de care defunctul nu poate dispune liber prin testament şi de la care nu poate înlătură prin dezmoştenire pe moştenitorii săi rezervatari

Rezerva succesorală revine moştenitorilor rezervatari care îndeplinesc condiţiile cerute de lege pentru a moşteni (capacitate de a moşteni, vocaţie la moştenire, condiţia de a nu fi nedemn) şi au acceptat moştenirea. Ca atare, rezerva nu poate reveni moştenitorilor care au renunţat expres sau tacit la moştenire.

Tribunalul noteaza ca in mod constant in doctrina si jurisprudenţa in materie s-a statuat ca la stabilirea rezervei urmează a se tine seama numai de descendenţii care vin efectiv la moștenire iar nu si de aceea care,  datorita renunțării,  sunt straini de moștenire. Prin sintagma „copii lăsaţi" din art. 841 C. civ. se pot înţelege numai cei care vin efectiv la moştenire, nu şi cei care şi-au aneantizat retroactiv vocaţia prin renunţare - 696 C. civ.

 Prin urmare la stabilirea rezervei urmează a se tine seama  de faptul ca doar un descendent  a venit la moștenirea defunctei  C.M. (respectiv pârâta-reclamantă H. M.) celelelalte  fiice, respectiv C. A. şi C. O. fiind renunţătoare.

Tribunalul constată, în ce priveşte casa de locuit, că instanţa de fond a constatat că  masa succesorală este formată din cota de 1/4  din imobilul format din teren şi casă de locuit, astfel cum a reţinut şi în considerentele expuse  la fila 4, paragrafele 9 şi 10 în care s-a reţinut că masa de partajat de pe urma defunctei C. M. este formată din cota de 1/4  imobilul casă de locuit şi terenul de 500 mp din str. 13 Decembrie.

Tribunalul constată că nici una din părţile litigante nu a adus critici legate de această cotă  din construcţie de 1/4  ce a fost reţinută ca aparţinând masei de partajat.

Instanţa de apel notează că singurele critici ce au fost aduse legate de includerea construcţiei  sunt cele ale apelanţilor-reclamanti C. G, C B. M.şi C.S. M., însă aceştia au solicitat, astfel cum rezultă din motivele de apel (explicitate la punctul nr. 1 paginile 3-4) doar excluderea construcţiei din masa de partajat,  motiv vadit neîntemeiat in condițiile in care construcția este edificata pe terenul ce aparținuse anterior cooperativizarii defunctei C. M., în anul 1973 fiind  eliberată autorizaţie de construire pe numele acesteia .

Prin urmare, Tribunalul având în vedere dispoziţiile art.  477 NCPC şi principiul disponibilităţii reglementat de art. 9 NCPC, urmează a păstra dispoziţiile instanţei de fond relative la cota de 1/4 din construcţie ce aparţine masei de partajat, atât timp cât acestea nu au fost criticate.

Tribunalul constată, relativ la criticile privind neacordarea cheltuielilor de judecată, că  partile aveau  deschisă doar calea  apelului împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale pronunţată de instanţa de fond la data de 09.02.2016, prin care s-a dispus cu privire la cheltuieli, în procedura prevăzută de art. 442 NCPC.  Ori, in cauza dedusă judecații niciuna din partile litigante nu a formulat cerere de apel şi împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale pronunţată de instanţa de fond la data de 09.02.2016.

Domenii speta

Spete similare