Revendicare imobiliară

Dosar nr. 549/188/2018 Revendicare imobiliară

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BICAZ

SENTINŢA CIVILĂ NR. xx

Şedinţa publică din data de 19.02.2020

Instanţa constituită din:

Preşedinte –  xx

Grefier – xx

La ordine venind pronunţarea asupra cauzei civile formulată de reclamanţii REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA prin Direcţia silvică Neamţ, cu sediul în municipiul Piatra Neamţ,  str. V.A.Urechea, nr.24, judeţul Neamţ şi STATUL ROMÂN prin MINISTERUL DE FINANŢE cu sediul procedural ales la AGENŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE NEAMŢ, cu sediul în Piatra Neamţ, B-dul Traian, nr. 17 BIS, Judeţ Neamţ, în contradictoriu cu pârâtele P.A. şi P.A.L-G, având ca obiect revendicare imobiliară.

În şedinţa publică din data de 05.02.2020 instanţa observând că nu mai sunt probe de administrat, cereri de formulat şi excepţii de invocat, a constat cauza în stare de judecată, iar din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunţarea pentru data de 12.02.2020 şi apoi pentru data de astăzi, 19.02.2020

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă, constată următoarele:

  Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bicaz sub numărul  549/188/2018  la data de  04.04.2018 , astfel cum a fost precizată, reclamanta Regia Națională a Pădurilor prin Direcția Silvică Neamț, în numele statului român  a chemat în judecată pe pârâta P.A. solicitând instanţei să oblige pe pârâtă să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 8496 mp teren forestier, proprietate publică a Statului român situată în UP IX N., ua98M, înscrisă în amenajamentul silvic al Ocolului Silvic Bicaz, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta a  arătat că acționează în numele Statului Român în calitate de administrator al proprietății forestiere a acestuia pe care solicită să fie introdus în proces, prin Ministerul de Finanțe- AJFP Neamț. Precizează că pârâta deține o suprafață de  teren pe care susţine că l-a cumpărat de la C.E. în anul 2007 şi l-a intabulat în Cartea Funciară. Această tranzacţie apreciază reclamanta că nu poate fi opusă proprietăţii publice a Statului, dovedită prin amenajamentul silvic, document anterior actului invocat de pârâtă. În condiţiile în care este proprietar neposesor a fost nevoită să formuleze prezenta acţiune. 

  În drept s-au invocat prevederile art 563, art 865 Cod civil.

Au fost atașate înscrisuri ( filele 7- 39 )

  Cererea este scutită de plata taxei de timbru potrivit art 29 alin 1 din OUG nr 80/2013.

Legal citată pârâta nu a formulat întâmpinare.

Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice- AJFP Neamț a formulat precizări  prin care a arătat că susține demersul juridic a reclamantei indicând ca temei al dreptului de proprietate Codul silvic, Legea nr 213/1998 și Codul civil. S-a precizat că în cuprinsul inventarului bunurilor din domeniul public al statului administrat de RNP Romsilva, fondul forestier proprietate publică a statului a fost înregistrat compact, potrivit art 1 din Legea nr 46/2008. S-a mai arătat că potrivit pct 1.4 din anexa nr 1 a Legii nr 213/1998, pădurile şi terenurile destinate împăduriri, cele care servesc nevoilor de cultură, de producte ori de administraţie silvică, care fac parte din fondul forestier naţional, aparţin domeniului public al statului. De asemenea, potrivit art 11 din Legea nr 213/1998, dar şi art 861 Cod civil, actele juridice încheiate cu încălcarea prevederilor regimului juridic  al bunurilor aparţinând domeniului public  sunt lovite de nulitate absolută, solicitând instanţei să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare a pârâtei. 

În cauză s-au încuviințat și au fost administrate proba cu înscrisuri, proba cu expertiză topografică care a fost efectuată de  d-na expert Tofan Elena, fiind totodată ataşat dosarul civil nr 936/2005. 

La data de 30.10.2019 dosarul a fost repus pe rol în contextul în care unul dintre coproprietarii devălmaşi era decedat şi ulterior au fost introduşi în cauză moştenitorii acestuia, respectiv fiica minoră P.A.L-G  şi soţia supravieţuitoare, deja parte în proces.

 Pentru pârâte s-au depus concluzii scrise în sensul respingerii acţiunii din mai multe considerente. În primul rând s-a arătat că sunt dobânditori de bună credinţă al terenului , dreptul lor de proprietate fiind intabulat apreciind incidente dispoziţiile art 563 alin 3 Cod civil potrivit cărora dreptul de proprietate dobândit cu bună credinţă în condiţiile legii, este pe deplin recunoscut.

În al doilea rând pârâtele arată că nu există o identitate între terenul cumpărat cu actul autentic 312/2007 şi cel al reclamantei, terenul extravilan având ca vecinătăţi numai persoane fizice, ori suprafaţa revendicată ar trebui să se învecineze măcar pe o latură cu Ocolul Silvic Bicaz, ceea ce face acţiunea inadmisibilă.

 Pe de altă parte, reclamanta pretinde un teren situat în UPIX N. dar dovezile sale  datate 1959 se referă la UPX N. şi nu la UPIX N.. În continuare arată că titlul de proprietate al proprietarului iniţial care a stat la baza titlului său de proprietate este mai vechi decât titlul invocat de reclamantă şi la data intabulării dreptului său de proprietate pentru suprafaţa de teren extravilan nu exista nici o interdicţie legală de înstrăinare, nici o decizie de expropriere şi nici o menţiune care să împiedice înscrierea în Cartea funciară a dreptului său de proprietate.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa constată următoarele:

Acţiunea în revendicare este acea acţiune în justiţie prin intermediul căreia reclamantul care se pretinde proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicită instanţei să i se recunoască dreptul său exclusiv de proprietate asupra bunului, cu consecinţa obligării pârâtului – care stăpâneşte bunul respectiv şi care la rândul lui se pretinde proprietar - la restituirea acestuia. În cadrul acţiunii, fiecare dintre părţile implicate va trebui să indice şi să depună titlul (temeiul) în baza căruia pretinde anumite drepturi cu privire la bunul revendicat, titlu în sensul de act juridic, jurisdicţional sau administrativ, translativ sau chiar declarativ de proprietate.

 Faţă de dispoziţiile art. 249 Cod procedură civilă potrivit cu care „cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afara cazurilor anume prevăzute de lege” reclamantul este cel care trebuie să facă primul dovada dreptului de proprietate, în favoarea pârâtului operând, prin însuşi faptul posesiei, o prezumţie relativă de proprietate. Pârâtul are obligaţia sa facă dovada dreptului său de proprietate doar la momentul la care reclamantul face dovada cel puţin a unei aparenţe a dreptului său de proprietate asupra bunului revendicat şi implicit reuşeşte să răstoarne prezumţia de proprietate care operează în favoarea pârâtului posesor.

Direcția Silvică Neamț are calitatea de administrator a fondului forestier proprietate publică a statului. Terenurile cu destinația de pădure au devenit proprietatea statului prin Constituția din 1952. Potrivit art 7 din Codul silvic, fondul forestier național poate fi : fond forestier proprietate publică  a statului, fond forestier proprietate publică a unităților administrativ teritoriale, fond forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și fond forestier proprietate privată a unităților administrativ teritoriale. În conformitate cu dispozițiile art 11 din Legea nr 46/2008, fondul forestier proprietate publică  a statului se administrează de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva.

Potrivit art 35  alin 1 din Legea nr 18/1991 - Terenurile proprietatea statului sunt acele suprafeţe intrate în patrimoniul său în conformitate cu prevederile legale existente până la data de 1 ianuarie 1990 şi înregistrate ca atare în sistemul de evidenţă al cadastrului funciar general şi în amenajamentele silvice. Decizia Curţii Constituţionale nr 748/04.11.2015 a stabilit că aceste prevederi sunt constituţionale în măsura în care nu condiţionează dobândirea dreptului de proprietate publică prin expropriere, de înscrierea acesteia în cartea funciară, amenajamentele silvice nefiind supuse pentru a fi recunoscute de înscrierea în cartea funciară.

În fapt, potrivit susținerilor reclamantei confirmate și de concluziile raportului de expertiză topografică efectuat în cauză, terenul în litigiu în suprafaţă de 8496 mp este teren cu vegetaţie forestieră  care a fost înscris în amenajament silvic începând cu anul 1959 până în prezent.

De partea cealaltă, pârâta P.A. este proprietar devălmaş, împreună cu soţul său P.G-D, în prezent decedat, asupra unui teren în suprafaţă totală de 14600 mp compusă din următoarele suprafeţe de 3900 mp, 2583 mp şi respectiv 8117 mp potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr 312/01.02.2007, contract care este intabulat în cartea funciară. Potrivit consemnărilor din acest act autentic  terenurile erau cadastrate şi înscrise în cartea funciară la data vânzării şi provin din moştenirea defunctei H.M., conform unui certificat de moştenitor nr 160/23.08.2006 după soţul său, H.D.. Terenul în litigiu se suprapune peste terenul de 3900 mp şi parte din suprafaţa de 8117 mp.

Întrucât la dosar reclamanta a ataşat o hotărâre judecătorească pronunţată de instanţa de control judiciar în procesul civil nr 1508/RC/2006, din oficiu s-a ataşat dosarul 936/2005 al Judecătoriei Bicaz care are anexat şi dosarul din recurs. În acest proces, care a fost promovat de către  H.M. în contradictoriu cu oraşul Bicaz s-a constatat că terenul în suprafaţă de 3900 mp este proprietatea numitei H.M., soluţia rămânând definitivă.

În dosarul ataşat de la judecata fondului,  la fila 106 se află un răspuns emis de Ocolul Silvic Bicaz  potrivit căruia terenul în suprafaţă de 3900 mp [..] nu este inclus în amenajamentul silvic al Ocolului Silvic Bicaz.

În cazul unei acţiuni în revendicare, proprietarul unui bun imobil ce a pierdut posesia acestuia  solicită restituirea bunului de la posesorul neproprietar.

În speţă, raportat la prevederile art 3  coroborat cu art 76 din Legea de punere în aplicare a Codului civil, sun incidente dispoziţiile vechiului Cod civil.

Prin urmare, instanţa va analiza prezenta acțiune în revendicare din perspectiva regulii care prevalează în situaţia dată, potrivit căreia are câștig de cauză partea care a urmat mai întâi procedura de publicitate imobiliară, regulă consacrată în doctrină și jurisprudență.

În acest sens, se constată că vânzătoarea imobilului către pârâţi avea intabulat în CF nr 779/N a oraşului Bicaz ( 8117 mp ) şi respectiv  CF 1085/N a oraşului Bicaz înainte de data de 01.02.2007, când a avut loc vânzarea în formă autentică. Intabularea  are ca efect opozabilitatea față de terți,  printre care se regăseşte şi reclamanta  din prezenta cauză. Scopul publicității imobiliare este să asigure evidența actelor juridice prin care se constituie, se transmit sau se sting drepturi reale imobiliare, astfel că oricine are interes poate să ia cunoștință de conținutul lor. Acest mijloc juridic oferă terților posibilitatea de a cunoaște situația juridică de imobilelor înscrise, prin aceasta evitându-se posibilitatea înstrăinării succesive, de către același proprietar, a imobilului către mai multe persoane.

Așadar, pe de o parte, reclamanta a fost întrebată – ceea ce prezumă că a avut deplină cunoştinţă despre proces, la data derulării acţiunii judecătoreşti (răspunsul este datat 29.01.2002 fiind înregistrat sub nr 420)  cu privire la suprafaţa de 3900 mp care este parte din terenul revendicat în prezenta cauză dar pe de altă parte,  avea posibilitatea verificării regimului juridic al proprietăţii sale, în condiţiile în care, proprietarii actuali exercită posesia de 13 ani. 

Este adevărat că proprietatea publică este imprescriptibilă dar după instaurarea regimului democratic, de peste 30 ani, nu mai există nici o diferenţiere de tipul preferenţialităţii între dreptul de proprietate publică şi dreptul de proprietate privată, toţi proprietarii având obligaţia înscrierii dreptului în Cartea funciară.

Față de cele arătate, instanţa constată că actul de proprietate a contractului de vânzare cumpărare al pârâtei prin care pârâţii au dobândit imobilul din care face parte şi terenul în litigiu, este preferabil titlului de proprietate al reclamantei, aceştia fiind primii care au îndeplinit formalităţile de publicitate imobiliară.

În ceea ce priveşte solicitarea Statului Român de constatarea nulităţii absolute a  contractului de vânzare cumpărare al pârâtei instanţa reţine că în speţă, pârâţii sunt dobânditori de bună-credinţă care au cumpărat un teren proprietatea privată a altei persoane, teren  înscris în Cartea Funciară şi faţă de care, în parte s-a constatat proprietatea prin hotărâre judecătorească.

Prin urmare, în contextul descris mai sus, strict faţă de pârâţi, nu se poate reţine că au achiziţionat un bun proprietate publică a statului sancţionat cu nulitatea absolută, titlul vânzătorului fiind în continuare valabil şi în lipsa altor motive relevate sau care să poată fi invocate din oficiu,  cererea este neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E :

Respinge ca neîntemeiată  acţiunea formulată de reclamanţii REGIA NAŢIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA prin Direcţia silvică Neamţ, cu sediul în municipiul Piatra Neamţ,  str. V.A.Urechea, nr.24, judeţul Neamţ şi STATUL ROMÂN prin MINISTERUL DE FINANŢE cu sediul procedural ales la AGENŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE NEAMŢ, cu sediul în Piatra Neamţ, B-dul Traian, nr. 17 BIS, Judeţ Neamţ, în contradictoriu cu pârâtele P.A. şi P.A.L-G, având ca obiect revendicare imobiliară.

Respinge ca neîntemeiată cererea Statului român de constatare a nulităţii absolute a  contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr 312/01.02.2007.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare. Cererea se depune la Judecătoria Bicaz.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei, astăzi 19.02.2020.

Preşedinte, Grefier,

XX XX

Domenii speta

Spete similare