Plângere împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată. Citarea la soluţionarea plângerii. Făptuitori militari şi civili. Excepția necompetenţei materiale şi după calitatea persoanei. Declinare de competenţă.

I.1. La data de 24.08.2017 petentul M.A.N, pentru S.C.M.U.,,Dr. V.P.” T. - U.M......T., prin reprezentant Direcţia pentru relaţia cu Parlamentul şi asistenţă juridică, a formulat plângere întemeiată pe dispoziţiile art.340 alin.1 C.pr.pen. împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţa din 21.06.2016 emisă de prim-procurorul militar adjunct al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara în dosarul nr.73/P/2015, soluţie menţinută prin ordonanţa nr.16/II-2/2016 din 19.06.2017 emisă de prim-procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, prin care a solicitat admiterea plângerii, întrucât cele două ordonanţe nu reţin în mod corect şi complet situaţia de fapt constatată la S.C.M.U.,,Dr. V.P.” T. consemnată în procesul verbal de cercetare administrativă, nu se întemeiază pe probe, sunt dată în baza unor prezumţii şi nu respectă dispoziţiile art.5, art.8, art.97-100, art.197, art.198, art.285 şi art.306 C.pr.pen.

2. În motivare, în fapt, a arătat următoarele:

Instituţia militară a sesizat organele de urmărire penală în legătură cu săvârşirea unor fapte având caracter infracţional de către persoane din cadrul instituţiei medicale, care au avut calitatea de ordonator de credite sau/şi în absenţa acestuia, au îndeplinit atribuţiile acestei funcţii: col. dr. M.G., col. dr. M.T., col. dr. B.M. şi col. dr. (rez.) T.L.I.; persoanele care au acordat viza de control financiar preventiv propriu pe facturile emise de persoanele fizice autorizate şi au semnat ordonanţările de plată aferente acestor facturi: p.c.c. E.N. şi p.c.c. S.M.; persoanele care au semnat facturile emise de persoanele fizice autorizate în calitate de şef al compartimentului de specialitate, certificând realitatea, regularitatea şi legalitatea operaţiunilor:  p.c.c. dr. F.L.,  p.c.c. dr. G.C. şi p.c.c. dr. P.E.; şi persoanele care au semnat procesele-verbale de recepţie a serviciilor prestate de persoanele fizice autorizate: col. dr. B.M.. col. dr. B.S., col. dr. (rez.) T.L.I., p.c.c. dr. F.L., p.c.c. ing. M.M. şi p.c.c. sing. R.E.

Deşi parchetul a fost sesizat şi cu privire la fapte ce constau în atestarea, în cuprinsul unor înscrisuri oficiale, a unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, elemente ce conturează elementul material al laturii obiective a infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 320 C.pen., ordonanţa nr. 73/P/2015 din 21.06.2016 nu cuprinde nicio referire cu privire la această infracţiune; 

În cuprinsul procesului-verbal de cercetare administrativă şi prin plângere au fost indicate actele normative încălcate de fiecare persoană răspunzătoare de producerea prejudiciului, însă  în ordonanţa nr. 73/P/2015 din 21.06.2016 se fac precizări generale, în sensul că persoanele reclamate au îndeplinit uneori superficial atribuţiile ce le reveneau ori au omis înserarea unor date şi împrejurări potrivit normelor în vigoare, fără a reţine disfuncţionalităţile şi omisiunile şi care sunt consecinţele directe şi indirecte care s-au produs şi dacă acestea realizează latura subiectivă a infracţiunilor de neglijenţă în serviciu.

Spre deosebire de cele înscrise în ordonanţa atacată, în cuprinsul procesului-verbal de cercetare administrativă au fost analizate riguros faptele şi legătura de cauzalitate între acestea şi producerea prejudiciului în cuantum de 114.114 lei, ce constă în contravaloarea serviciilor neexecutate, dar plătite.

- Prejudiciul în cuantum de 114.114 lei este constituit numai din acele prestaţii care nu au fost executate şi pentru care nu au fost întocmite documente de evidenţă.

- Menţiunile organului de urmărire penală în sensul că nu există probe care să evidenţieze că medicii angajaţi nu şi-ar fi respectat întocmai îndatoririle medicale asumate contractual, nu corespund realităţii, pornind de la confuzia dintre cele două raporturi contractuale/comerciale: cel contractual existent între PFA şi instituţie, în virtutea căruia instituţia s-au fi putut îndrepta împotriva PFA pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale şi cel de serviciu (pentru cadrele militare), respectiv de  muncă (pentru personalul civil contractual), potrivit căruia instituţia are posibilitatea angajării răspunderii civile delictuale (şi nu contractuale) a personalului propriu. Raportul juridic cercetat cu prilejul efectuării cercetării administrative a fost raportul juridic obligaţional existent între instituţie şi personalul propriu care nu şi-a îndeplinit atribuţiile legale şi a încălcat normele juridice, aşa cum au fost indicate pentru fiecare persoană în parte în procesul verbal de cercetare administrativă. 

- Cu privire la practica recentă a  Curţii Militare de Apel, la invocarea autorităţii de lucru judecat şi că printr-o cercetare administrativă nu se poate determina întinderea unui prejudiciu, neavând putere probatorie, a arătat că procesul-verbal de cercetare administrativă cuprinde consemnarea cauzelor şi a împrejurărilor producerii faptelor, indicarea autorilor, a dispoziţiilor legale încălcate şi a consecinţelor produse, respectiv arătarea mijloacelor materiale de probă pe care se întemeiază constatările comisiei de cercetare administrativă, iar potrivit art.172 C.pr.pen. organul de urmărire penală avea posibilitatea de a dispune efectuarea unei expertize contabile sau a unui raport de constatare.

- Cu privire la temeiul indicat pentru clasarea cauzei – art.16 alin.1 lit.b) C.pr.pen., a arătat că, numai în cazul în care culpa făptuitorilor nu poate fi reţinută sub niciuna dintre cele două modalităţi, fapta nu constituie infracţiunea de neglijenţă în serviciu; însă, în cuprinsul ordonanţei de clasare nu se reţine lipsa culpei persoanelor care au participat la angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor aferente contractelor de prestări de servicii medicale încheiate de instituţie cu persoanele fizice autorizate, ba chiar sunt menţionate ,,disfuncţionalităţi şi omisiuni.”

- Dispoziţiile legale în vigoare, a căror încălcare a fost detaliat indicată, nu prevăd distincţii/diferenţieri între diferite unităţi militare, unităţi spitaliceşti, unităţi de învăţământ etc. Aceste norme legale sunt obligatorii pentru toate subiectele de drept cărora li se adresează şi nu pot constitui excepţii, nici măcar prin acte ale organelor de urmărire penală. Deşi se reţine existenţa unor disfuncţionalităţi, omisiuni, a superficialităţii, organul de cercetare penală nu a raportat aceste fapte atât la cerinţele laturii subiective a infracţiunii, cât şi la cele ale laturii obiective.

- Probele materiale constituite din înscrisurile ce atestă prestaţiile medicale efectuate (foi de observaţie, fişe de internare, fişe consult interdisciplinar, registre de consultaţii), confirmă în mod concret, exact actele medicale care s-au îndeplinit de către fiecare persoană fizică autorizată. Ca urmare a valorificării acestor probe a rezultat foarte clar că au existat servicii care nu au fost prestate, a căror valoare este de 114.114 lei. În cuprinsul ordonanţei de clasare nu sunt indicate probe - din care să rezulte că serviciile despre care în actul de sesizare (procesul-verbal de cercetare administrativă) se afirmă că nu au fost prestate, au fost efectuate şi că cele consemnate de către comisia de cercetare administrativă nu corespund realităţii faptice – ci doar unele afirmaţii făcute de unele persoane răspunzătoare cu privire la necesitatea şi oportunitatea încheierii contractelor de prestări de servicii, precum şi faptul că acestea au condus la obţinerea de venituri superioare cheltuielilor. Or, aceste aspecte pot face obiectul unei analize privind îndeplinirea indicatorilor de performanţă de către managerul spitalului şi nu constituie o justificare pentru plata unor servicii care nu au fost, în realitate, executate. De asemenea, afirmaţiile privind caracterul teoretic, pur scriptic, al prejudiciului, sunt neîntemeiate, în condiţiile în care se bazează exclusiv pe afirmaţiile persoanelor răspunzătoare, potrivit cărora serviciile ar fi fost prestate integral.

În drept, a invocat dispoziţiile art.340 corob. Cu art.341 alin.6 lit.b) C.pr.pen. alin.1 C.pr.pen.

3. Plângerea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Militar Timişoara sub nr. 34/751/2017 din 24.08.2017, fiind trimisă în aceeaşi zi judecătorului de cameră preliminară, termen de soluţionare fiind stabilit la data de 12.09.2017.

Termenul de soluţionare a plângerii a fost comunicat procurorului, căruia i s-a pus în vedere faptul că poate formula note scrise cu privire la admisibilitatea sau temeinicia plângerii, iar petentului i s-a comunicat termenul de soluţionare.

Întrucât în cauză nu s-a început urmărirea penală in personam, nicio persoană nu a fost citată în calitate de intimat la soluționarea cauzei.

4. La data de 29.08.2017 şi 11.09.2017 procurorul militar a înaintat dosarul de urmărire penală nr.73/P/2015 - în care se află şi ordonanţa nr.16/II-2/2016 din 19.06.2017 emisă de prim-procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara - şi dovada de comunicare a ordonanţei nr.16/II-2/2016 din 19.06.2017 emisă de prim-procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, însă nu a formulat note scrise cu privire la admisibilitatea sau temeinicia plângerii.

5. La acest termen a fost invocată din oficiu excepţia necompetenţei materiale și excepţia necompetenţei după calitatea persoanei a judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalului Militar Timişoara.

II. Verificând soluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală, cu precădere prin prisma excepţiei necompetenţei materiale şi a excepţiei necompetenţei după calitatea persoanei a judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Militar Timişoara, reține următoarele:

1. În temeiul dispoziţiilor art.196 din legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, în perioada 01.01.2012-31.12.2014, S.C.M.U.,,Dr. V.P.” T. – U.M..... T. a încheiat un număr de 41 de contracte de prestări servicii medicale cu persoane fizice autorizate. Ca urmare a verificării modului în care s-au derulat contractele de prestări de servicii, printr-o misiune de audit şi o cercetare administrativă, s-a constatat că, în perioada menţionată au fost angajate, lichidate, ordonanţate şi plătite cheltuieli în sumă totală de 114.114 lei, pentru care nu au fost prezentate documente care să ateste efectuarea serviciilor medicale în cantităţile înscrise în anexele la contracte.

Astfel, în urma misiunii de audit efectuată de o echipă din cadrul Direcţiei Audit Intern din M.A.N. la S.C.M.U.,,Dr. V.P.” T. – U.M..... T. , a fost constatată şi raportată ministrului apărării naţionale, cu raportul nr.A.4612/19.11.2014, o iregularitate constând în efectuarea unor plăţi fără documente justificative, fiind aprobată efectuarea cercetării administrative de  către Direcţia de prevenire şi investigare a corupţiei şi fraudelor

2. Ulterior, în perioada 03.12.2014-11.03.2015, o comisie din cadrul M.A.N. - Direcţia de prevenire şi investigare a corupţiei şi fraudelor, a efectuat o cercetare administrativă la S.C.M.U.,,Dr. V.P.” T. – U.M..... T.

În partea introductivă a procesului-verbal de cercetare administrativă nr.A 400/11.03.2015 sunt menţiuni şi cu privire la: natura pagubei – cheltuieli nelegale de mijloace băneşti care au condus la diminuarea patrimoniului M.A.N., prin încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare; obiectul pagubei – efectuarea unor plăţi în perioada 2012-2014 în sumă totală de 625.4367 lei aferente unor contracte de prestări servicii medicale încheiate de spital cu medici independenţi şi persoane fizice autorizate (PFA), fără existenţa documentelor justificative necesare care să reflecte îndeplinirea obligaţiilor contractuale, prevăzută ca cerinţă în contract; valoarea pagubei: 114.114 lei. 

Concluziile procesului-verbal de cercetare administrativă au fost în sensul că paguba în sumă de 114.114 lei a fost produsă de persoanele care au semnat procesele verbale de recepţie, au certificat în privinţa realităţii, regularităţii şi legalităţii, facturile emise de prestatori, în calitate de şef al compartimentului de specialitate, au acordat viza de control financiar preventiv propriu pe aceste documente, au avut calitatea de ordonator de credite sau înlocuitor legal desemnat al acestuia şi au semnat facturile pentru ,,bun de plată”, respectiv au aprobat ordonanţările de plată.

De asemenea au fost indicate cauzele directe şi indirecte, precum şi împrejurările care au favorizat producerea pagubei, acestea fiind consemnate detaliat în cap.B.2 şi B.3, constând, în principal, în neîndeplinirea atribuţiilor şi obligaţiilor prevăzute de actele normative în vigoare sau îndeplinirea defectuoasă a acestora, de către persoanele din cadrul instituţiei medicale care:

a) - au semnat procesele-verbale de recepţie a serviciilor prestate de persoanele fizice autorizate: col. dr. B.M., col. dr. B.S., col. dr. (rez.) T.L.I., p.c.c. (personal civil contractual) dr. F.L., p.c.c. ing. M.M.,  p.c.c. sing. R.E. şi p.c.c. ec. B.A.M.

b) – au certificat în privinţa realităţii, regularităţii şi legalităţii facturile emise de prestatori în calitate de şef al compartimentului de specialitate: p.c.c. dr. F.L.,  p.c.c. dr. G.C. şi p.c.c. dr. P.E.;

c) - au acordat viza de control financiar preventiv propriu pe facturile emise de persoanele fizice autorizate şi au semnat ordonanţările de plată aferente acestor facturi: p.c.c. ec. E.N. şi p.c.c. ec. S.M.;

d) - au avut calitatea de ordonator de credite sau/şi în absenţa acestuia, au îndeplinit atribuţiile acestei funcţii: col. dr. M.G., col. dr. M.T., col. dr. B.M. şi col. dr. (rez.) T.L.I.;

În ceea ce priveşte semnăturile olografe existente pe procesele verbale de recepţie – care au produs consecinţe juridice, acestea stând la baza parcurgerii fazelor de lichidare şi ordonanţare a cheltuielilor - ca urmare a faptului că două dintre persoanele înscrise pe acestea au susţinut că o parte dintre semnături nu le aparţin, comisia a apreciat că sunt create suspiciuni rezonabile privind contrafacerea subscrierilor existente pe aceste documente.

În final, s-a arătat că, pentru neîndeplinirea atribuţiilor şi obligaţiilor prevăzute de actele normative în vigoare sau prin îndeplinirea defectuoasă a acestora, s-a cauzat atât o tulburare însemnată bunului mers al procesului execuţiei cheltuielilor în cadrul instituţiei, cât şi o pagubă în patrimoniul acesteia, în sumă totală de 114.114 lei.

Comisia de cercetare administrativă a propus informarea ministrului apărării naţionale cu privire la concluziile şi propunerile rezultate ca urmare a executării cercetării administrative şi sesizarea parchetului competent, conform disp. art.44 din O.G.121/1998.

3. Prin adresa nr. A653/23.03.2015 M.A.N. - Direcţia de prevenire şi investigare a corupţiei şi fraudelor a sesizat Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara arătând că unele fapte săvârşite pot fi apreciate ca posibile infracţiuni. A anexat procesul-verbal de cercetare administrativă nr.A 400/11.03.2015, împreună cu toate anexele.

Cauza s-a înregistrat pe rolul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara sub nr.73/P/2015 din 30.03.2015.

4. Prin ordonanţa nr.73/P/2015 din 14.04.2015 prim-procurorul militar adjunct al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, în temeiul dispoziţiilor art.305 alin.1 şi 2 C.pr.pen. a dispus începerea urmăririi penale in rem, cu privire la infracţiune de neglijenţă  în serviciu prev. de art.298 C.pen.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri şi au fost audiaţi în calitate de martor un număr de 14 persoane: col.dr. M.G., col. dr. B.S., E.N., S.C.,  S.M., M.M.I., col. dr. B.M., F.L., P.E., G.C. col. dr. M.T., P.T.F., M.D.M. şi C.R.F.

Ulterior, procurorul militar nu a dispus ca urmărirea penală să se efectueze în continuare faţă de vreo persoană, astfel că medicii militari şi personalul civil contractual din cadrul S.C.M.U. ,,Dr. V.P.” T. – U.M. ..... T., menţionaţi în procesul-verbal de cercetare administrativă nr.A 400/11-03.2015 ca fiind răspunzători de producerea pagubei, nu au dobândit calitatea de suspect.

5. În final, prin ordonanţa nr.73/P/2015 din 31.06.2016 emisă de prim-procurorul militar adjunct al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara - în temeiul dispoziţiilor art.315 alin.1 lit.b) cu ref. art.314 alin.1 lit.a) C.pr.pen. rap. la art.16 alin.1 lit.b) C.pr.pen, cu aplic. art.5 C.pen, respectiv art.46 C.pr.pen rap. la art.63 C.pr.pen. - s-a dispus: 1. clasarea cauzei având ca obiect infracţiunea de neglijenţă în serviciu prev. de art.298 C.pen.; 2. disjungerea cauzei cu privire la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.320 C.pen. şi înregistrarea ei pe rolul acestei unităţi de parchet militar în vederea continuării cercetărilor şi soluţionării ei legale; 3.în temeiul art.275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare în cuantum de 200 lei rămân în sarcina statului; 4. în temeiul art.316 alin.1 C.pr.pen. ordonanţa se comunică în copie U.M. …….T. şi M.A.N. - Direcţia de prevenire şi investigare a corupţiei şi fraudelor.

Pentru a dispune soluţia de clasare, prim-procurorul militar adjunct a apreciat că, fără excepţie, toţi medicii care şi-au desfăşurat activitatea ca PFA la S.C.M.U.,,Dr. V.P.” T. – U.M..... T. şi-au îndeplinit pe deplin activitatea principală pentru care au fost angajaţi – prestarea de servicii medicale – fiind remuneraţi conform contractelor, neexistând probe în sens contrar (aspect constatat inclusiv prin cercetarea administrativă).

Astfel, se poate concluziona fără echivoc faptul că plata efectuată pentru aceşti medici a fost absolut întemeiată. Raţiunea pentru care s-au efectuat plăţile a fost reprezentată de prestaţia medicală şi nu de întocmirea unor documente justificative. Or, atâta timp cât probele administrate în cauză au demonstrat prestaţia medicală, plata aferentă acestei prestaţii este justificată.

Fără îndoială, în anumite situaţii, s-au constatat disfuncţionalităţi şi omisiuni privind întocmirea documentaţiei de decontare a serviciilor medicale îndeplinite de PFA, realitate cauzată inclusiv de o oarecare superficialitate în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu din partea factorilor de comandă ai spitalului. Această situaţie trebuie privită în contextul specific al desfăşurării activităţilor într-o unitate spitalicească (unde în covârşitoare majoritate sunt angajate cadre medicale civile) care nu se poate compara cu activitatea existentă într-o unitate militară curentă.

În acelaşi timp, starea de fapt trebuie raportată la cerinţele laturii obiective a infracţiunii de neglijenţă în serviciu. Pentru existenţa acestei infracţiuni este necesară cauzarea unei pagube ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime aparţinând unei persoane fizice sau juridice. Or, în situaţia concretă a prezentei cauze, această cerinţă nu este îndeplinită. Activitatea în cadrul spitalului militar s-a desfăşurat în bune condiţii, iar paguba constatată prin cercetarea administrativă are un caracter teoretic, pur scriptic, nefiind o pagubă efectivă care să greveze bugetul M.Ap.N. Aşadar, din punct de vedere al laturii obiective nu sunt întrunite cerinţele pentru existenţa infracţiunii.

Întrucât întocmirea şi derularea contractelor de prestări servicii medicale supuse verificărilor în prezenta cauză au avut loc în intervalul 2012-2014, inclusiv, iar la 01.02.2014 au intrat în vigoare noile coduri în materie penală, starea de drept trebuie verificată în contextul existenţei a două norme de incriminare privind neglijenţa în serviciu, fiind necesară implicit aplicarea legii penale mai favorabile cf.art.5 C.pen. Analiza privind definiţiile infracţiunii de neglijenţă în serviciu în cele două coduri, relevă identitatea referitor la latura obiectivă a acestei infracţiuni. Ambele texte impun ca pentru existenţa infracţiunii să se fi cauzat o pagubă ori vătămare/tulburare privind interesele unei persoane. Din acest punct de vedere, prin raportare la argumentaţia mai sus invocată, este indiferent dacă se analizează speţa prin prisma actualei sau fostei reglementări.

Pe de altă parte, îndeplinirea în mod deficitar a documentaţiei privind plata serviciilor medicale, deşi reală, nu constituie, de plano, temei pentru atragerea răspunderii penale, pentru această deficienţă putând fi angajată, eventual, un alt gen de răspundere, cum ar fi cea managerială, administrativă sau disciplinară.

În altă ordine de idei, dar cu influenţe directe asupra soluţionării prezentului dosar, trebuie amintită practica recentă a Curţii Militare de Apel în ceea ce priveşte efectele cercetărilor administrative întreprinse de unităţile M.Ap.N. având ca obiect desfăşurarea activităţilor în cadrul structurilor militare. Astfel, prin decizia penală nr.12/14.04.2016 pronunţată în dosarul nr.4/751/2016/a1, s-a stabilit în mod definitiv că o cercetare administrativă  nu se poate determina întinderea unui prejudiciu (de orice natură). Mai mult, s-a arătat că o astfel de cercetare administrativă nu are putere probatorie, nefiind aptă să constituie o probă în cadrul procesului penal. Această situaţie nu poate fi ignorată atâta timp cât decizia instanţei  se bucură de deplină autoritate de lucru judecat.

Faţă de toate aceste considerente, prim-procurorul militar adjunct a constatat că în cauză sunt incidente disp. art.16 alin.1 lit.b) C.pr.pen., în sensul că fapta (nerespectarea întru totul a formalităţilor privind justificarea plăţilor aferente prestaţiilor PFA contractuale) nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu sub aspectul laturii obiective.

De asemenea, pentru a dispune soluţia de disjungere a cauzei cu privire la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.320 C.pen., în vederea continuării cercetărilor, prim-procurorul militar adjunct a reţinut că disjungerea se impune, în scopul înfăptuirii unei eficiente cercetări,  întrucât din probatoriul administrat în cauză rezultă existenţa unor suspiciuni privind contrafacerea subscrierii aferente unor documente.

6. Din actele dosarului de urmărire penală nu rezultă data la care ordonanţa a fost comunicată M.A.N. - Direcţia de prevenire şi investigare a corupţiei şi fraudelor, la fila 91 regăsindu-se doar o adresă emisă de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, datată 21.06.2016.

7. În cadrul procedurii de control pe cale ierarhică, declanşată, potrivit art. 339 C.pr.pen., în aplicarea principiului subordonării ierarhice, potrivit art. 132 alin. (1) din Constituţia României, republicată, examinând plângerea formulată de petentul M.A.N. - Direcţia de prevenire şi investigare a corupţiei şi fraudelor împotriva ordonanţei nr.73/P/2015 din 21.06.2016 emisă de prim-procurorul militar adjunct al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, prin ordonanţa nr.16/II-2/2016 din19.06.2016, prim-procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, a respins, ca nefondată, plângerea petentului (f.92-94 ds.u.p.).

8. Cu privire la respectarea termenului prevăzut de lege şi la obiectul plângerii

8.1. Potrivit art.340 alin. 1, persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţă, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Din actele dosarului de urmărire penală nu rezultă data la care ordonanţa prim-procurorului militar a fost comunicată M.A.N. - Direcţia de prevenire şi investigare a corupţiei şi fraudelor, la filele 17-18 din dosarul nr.34/751/2017 regăsindu-se doar o adresă emisă de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, datată 30.06.2016, în copie şi un borderou din 04.08.2017, în copie.

În plângerea sa, petentul M.A.N, pentru S.C.M.U.,,Dr. V.P.”  T. - U.M......T., prin reprezentant Direcţia pentru relaţia cu Parlamentul şi asistenţă juridică, a arătat că ordonanţa nr.16/II-2/2016 din 19.06.2017 a fost comunicată la data de 07.08.2017.

8.2. Faţă de dispoziţiile art.340 C.pr.pen., cu denumirea marginală „Plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată”, obiectul plângerii de faţă nu-l reprezintă ordonanţa nr.73/P/2015 din 21.06.2016 emisă de prim-procurorul militar adjunct al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, nici ordonanţa nr.16/II-2/2016 din 19.06.2017 emisă de prim-procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara (ca acte procedurale), nici soluţia de disjungere a cauzei cu privire la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.320 C.pen., (ca act procesual), ci doar soluţia de clasare a cauzei sub aspectul infracţiunii de neglijenţă în serviciu prev. de art.298 C.pen. (ca act procesual, soluţie dispusă prin ordonanţa nr. 73/P/2015 din 21.06.2016 emisă de prim-procurorul militar adjunct al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara) astfel că nu trebuie  analizată legalitatea şi temeinicia soluţiei procurorului ierarhic superior. Ceea ce trebuie verificat este doar dacă petentul a parcurs etapa procedurii de control pe cale ierarhică, declanşată, potrivit art. 339 C.pr.pen., în aplicarea principiului subordonării

9. Cu privire la excepţia necompetenţei materiale și excepţia necompetenţei după calitatea persoanei a judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalului Militar Timişoara.

9.1. Potrivit art. 47 alin.1 şi 4 C.pr.pen. excepţia necompetenţei materiale sau după calitatea persoanei poate fi invocată şi din oficiu.

9.2. Așa cum rezultă de mai sus, în dosarul penal nr.73/P/2005 s-a efectuat urmărirea penală in rem de către prim-procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, urmare sesizării petentului M.A.N. - Direcţia de prevenire şi investigare a corupţiei şi fraudelor cu privire la faptele de neglijenţă în serviciu pretins săvârșite de persoanele din cadrul S.C.M.U. ,,Dr. V.P.” T. – U.M. ..... T. care:

a) - au semnat procesele-verbale de recepţie a serviciilor prestate de persoanele fizice autorizate: col. dr. B.M., col. dr. B.S., col. dr. (rez.) T.L.I., p.c.c. (personal civil contractual) dr. F.L., p.c.c. ing. M.M.,  p.c.c. sing. R.E. şi p.c.c. ec. B.A.M.

b) – au certificat în privinţa realităţii, regularităţii şi legalităţii facturile emise de prestatori în calitate de şef al compartimentului de specialitate: p.c.c. dr. F.L.,  p.c.c. dr. G.C. şi p.c.c. dr. P.E.;

c) - au acordat viza de control financiar preventiv propriu pe facturile emise de persoanele fizice autorizate şi au semnat ordonanţările de plată aferente acestor facturi: p.c.c. ec. E.N. şi p.c.c. ec. S.M.;

d) - au avut calitatea de ordonator de credite sau/şi în absenţa acestuia, au îndeplinit atribuţiile acestei funcţii: col. dr. M.G., col. dr. M.T., col. dr. B.M. şi col. dr. (rez.) T.L.I.;

Potrivit art.305 alin.1 C.pr.pen., când actul de sesizare îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale cu privire la fapta săvârşită ori a cărei săvârşire se pregăteşte, chiar dacă autorul este indicat sau cunoscut.

9.3. Potrivit dispoziţiilor alin.5 al art.56 C.pr.pen. (cu denumirea marginală Competenţa procurorului): Procurorii militari din cadrul parchetelor militare sau secţiilor militare ale parchetelor efectuează urmărirea penală potrivit competenţei parchetului din care fac parte, faţă de toţi participanţii la săvârşirea infracţiunilor comise de militari, urmând a fi sesizată instanţa competentă potrivit art.44.

9.4. Potrivit art.340 alin.1 C.pr.pen., plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată se face la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

9.5. Ca atare, trebuie stabilit care este instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

9.5.1. Competenţa materială a instanţelor judecătoreşti se referă la sfera de cauze penale pe care le poate judeca o instanţă judecătorească în funcţie de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite. În unele cazuri, competenţa se stabileşte după calitatea persoanei care a săvârşit infracţiunea, cum ar fi aceea de militar. Competenţa teritorială determină sfera de cauze penale pe care le poate judeca o instanţă judecătorească în raport de circumscripţia în care funcţionează.

9.5.2. Legiuitorul noului Cod de procedură penală a regândit competenţa instanţelor militare, doar pe două paliere, în sensul reglementării competenţei tribunalului militar - cu rang de tribunal - şi a curţii militare de apel.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art.37 din noul Cod de procedură penală: (1) Tribunalul militar judecă în primă instanţă toate infracţiunile comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepţia celor date în competenţa altor instanţe; (2) Tribunalul militar soluţionează şi alte cauze anume prevăzute de lege.

9.5.3. Ca atare, nu în raport de fapta care face obiectul cercetărilor efectuate într-o cauză penală se determină competenţa de primă instanţă a tribunalului militar, ci de calitatea de militar până la gradul de colonel inclusiv a persoanelor care au comis infracţiunea.

9.5.4. În speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art.37 C.pr.pen. care reglementează competenţa funcţională, după materie şi după calitatea persoanei a tribunalului militar, nefiind incident cazul prevăzut de lege care ar atrage competenţa de primă instanţă a Tribunalului Militar Timişoara, respectiv calitatea de militar până la gradul de colonel inclusiv a tuturor persoanelor care ar fi comis infracţiunile de neglijenţă în serviciu care au făcut obiectul dosarului nr.73/P/2015. Astfel, infracţiunile pretins săvârşite de către medicii militari sunt de competenţa de primă instanţă a unei instanţe militare - Tribunalul Militar Timişoara - iar infracţiunile pretins săvârşite de personalul civil contractual sunt de competenţa de primă instanţă a unei instanţe civile, respectiv a judecătoriei, potrivit art.35 alin.1 C.pr.pen., iar din punct de vedere teritorial, față de criteriile prev. la art.41 C.pr.pen., de competența Judecătoriei Timişoara.

9.5.5 Pe de altă parte, spre deosebire de competenţa procurorului militar, competenţa instanţei cu privire la cauzele în care există participanţii civili la săvârşirea infracţiunilor comise de militari, se determină potrivit art.44 C.pr.pen, cu denumirea marginală Competența în caz de reunire a cauzelor.

Astfel, potrivit art.44 alin 4 şi 5 C.pr.pen, dacă, în raport cu diferiţii făptuitori ori diferitele fapte, competenţa aparţine, potrivit legii, mai multor instanţe de grad diferit, iar dintre instanţe una este civilă, iar alta este militară, competenţa revine instanţei civile, iar dacă instanţa militară este superioară în grad, competenţa revine instanţei civile echivalente în grad competente potrivit art.41 şi 42 C.pr.pen.

Ca atare, în speță, instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, este Tribunalul Timişoara, instanţă civilă echivalentă în grad Tribunalului Militar Timişoara.

9.6. Pe cale de consecință, potrivit art.340 alin.1 C.pr.pen., competența de  soluționare a plângerii petentului M.A.N, pentru S.C.M.U.,,Dr. V.P.” T. - U.M......T., prin reprezentant Direcţia pentru relaţia cu Parlamentul şi asistenţă juridică, împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţa din 21.06.2016 emisă de prim-procurorul militar adjunct al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara în dosarul nr.73/P/2015, soluţie menţinută prin ordonanţa nr.16/II-2/2016 din 19.06.2017 emisă de prim-procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara,  aparține judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Timiş.

În același sens este și încheierea nr.815/04.08.2016 pronunţată în dosarul 2199/109/2016 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală. (www.scj.ro)

III.1. Pentru aceste motive, va admite excepţia necompetenţei materiale şi excepţia necompetenţei după calitatea persoanei a judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Militar Bucureşti, excepţii invocate din oficiu.

În baza art.50 alin.1 C.pr.pen. rap. la art.340 alin.1 C.pr.pen. cu ref. la art.35 alin.1 C.pr.pen., art.41 alin.1 C.pr.pen. și art.44 alin.4 şi 5 C.pr.pen., va declina competenţa de soluţionare a plângerii petentului M.A.N. (…), pentru S.C.M.U.,,Dr. V.P.” T. – U.M..... T. , prin reprezentant Direcţia pentru relaţia cu Parlamentul şi asistenţă juridică, împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţa din 21.06.2016 emisă de prim-procurorul militar adjunct al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara în dosarul nr.73/P/2015, soluţie menţinută prin ordonanţa nr.16/II-2/2016 din 19.06.2017 emisă de prim-procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, în favoarea judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Timiş, căruia i se va trimite dosarul.

2. În baza art. 275 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

3. Conform art. 50 alin.4 C.pr.pen hotărârea nu este supusă căilor de atac

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DISPUNE:

Admite excepţia necompetenţei materiale şi excepţia necompetenţei după calitatea persoanei a judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Militar Timişoara, excepţii invocate din oficiu.

În baza art.50 alin.1 C.pr.pen. rap. la art.340 alin.1 C.pr.pen. cu ref. la art.35 alin.1  C.pr.pen., art.41 alin.1 C.pr.pen. și art.44 alin.4 şi 5 C.pr.pen., declină competenţa de soluţionare a plângerii petentului M.A.N. (…), pentru S.C.M.U.,,Dr. V.P.” T. – U.M..... T. , prin reprezentant Direcţia pentru relaţia cu Parlamentul şi asistenţă juridică, împotriva soluţiei de clasare dispusă prin ordonanţa din 21.06.2016 emisă de prim-procurorul militar adjunct al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara în dosarul nr.73/P/2015, soluţie menţinută prin ordonanţa nr.16/II-2/2016 din 19.06.2017 emisă de prim-procurorul militar al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, în favoarea judecătorului de cameră preliminară de la Tribunalul Timiş., căruia i se trimite dosarul.

În baza art. 275 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Conform art. 50 alin.4 C.pr.pen hotărârea nu este supusă căilor de atac

Soluţionată în camera de consiliu şi pronunţată în şedinţă publică, azi, 26.09.2017.

Domenii speta

Spete similare