Stabilire program vizitare minor

SENTINŢA CIVILĂ NR. 420

Ședinta publică din 14.06.2017

Completul constituit din:

Președinte:

Grefier:

Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Făget.

Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul M. A. I. în contradictoriu cu pârâta S. D. C, având ca obiect stabilire program vizitare minor.

La apelul nominal făcut în ședința publică,au fost lipsă părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care instanţa constată că dezbaterea cauzei în fond și concluziile părților au avut loc în data de 07.06.2017, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa a stabilit termen de pronunțare la data de 14.06.2017, dând următoarea hotărâre

I N S T A N Ț A,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată că:

Prin cererea înaintată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.  din  reclamantul M. A. I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.  D. C., ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună stabilirea unui program de vizitare al minorului, în conformitate cu prevederile art. 401 alin. 1 Cod civil, în următoarea modalitate: în primul şi al treilea sfârşit de săptămâna din lună, de vineri de la orele 16,00 până duminică la orele 16,00 la domiciliul reclamantului, o lună în perioada vacanței de vară şi o săptămână în perioada vacanţei de iarnă (succesiv), un an în perioada Crăciunului, iar în celălalt an în perioada Anului Nou, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în perioada anilor 2001 - 2015 a fost casatorii cu pârâta, din relaţia de căsătorie dintre cei doi rezultând minorul, născut la data de.

Prin sentinţa civilă nr. pronunţată de Judecătoria Făget în dosarul nr.  instanţa de judecată a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți, stabilind autoritatea părintească în ce priveşte minorul sa fie exercitata de comun acord urmând ca locuinţa acestuia să fie stabilită la domiciliul tatălui.

Împotriva sentinţei de mai sus a fost declarat apel, instanţa de grad superior pronunţând Decizia civilă nr.  prin care a fost modificată in parte sentinţa instanţei de fond în sensul stabilirii locuinţei minorului la mamă.

Pe fondul problemelor de sănătate de care suferă minorul, reclamantul a încercat de mai multe ori sa păstreze o legătura cat mai apropiată cu acesta, ataşamentul de tată şi familia sa fiind evident, a solicitat pârâtei să permită legături personale cu minorul, însă aceasta refuza în mod nejustificat, cât şi cu rea credinţa să-i acorde posibilitatea de a avea legături personale cu minorul fiind nevoit să solicite sprijinul instanţei de Judecată în vederea atribuirii dreptului de vizitare.

Prevederile art. 401 Cod Civil reglementează:

"(1) In cazurile prevăzute la art. 400.. părintele sau. după caz, părinţii separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.

(2) In caz de neînţelegere între părți, instanţa, de tutelă decide cu privire modalităţile de exercitare a acestui drept. Ascultarea copilului este obligatorie, art. 264 fiind aplicabil. "

Dispoziţiile art. 262 al. 2 C. civ., reprezintă mijlocul legal pus la dispoziţia părintelui divorţat care nu locuieşte cu copilul său pentru a-şi îndeplini îndatoririle faţă de copilul minor, acest drept urmând a fi însă exercitat în aşa fel încât să nu aibă o influenţă negativă asupra dezvoltării copilului, trebuind să fie respectate condiţiile normale în privinţa întreţinerii acestor legături.

Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, „Copilul are dreptul de a întreţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltai legături de ataşament".

Analizând interesul minorilor în ce priveşte stabilirea de legături personale cu mama, instanţa trebuie să aibă în vedere împrejurarea că programul de vizitare trebuie să fie stabilit de aşa natură încât să asigure, continuitate a legăturii dintre minor şi reclamant fără ca acest lucru să dăuneze vreun fel minorului al cărui interes trebuie protejat cu prioritate.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, creată în aplicarea art. 8 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ,,din momentul şi datorită însăşi împrejurării naşterii copilului, între părinţi şi copil există o legătură constitutivă de viaţă de familie 2 care evenimentele ulterioare nu o pot distruge decât în circumstanţe excepţionale" - Cauza Berrehab contra Olandei - legătură personală care reprezintă un element fundamental al vieţii de familie, iar măsurile care împiedică aceste relaţii reprezintă o ingerinţă în dreptul la viaţa familială'' -Cauza Johansen contra Norvegiei.

Curtea Europeană a decis că în executarea unor măsuri care ţin de legătura părinţilor cu copiii trebuie să se ţină seama de interesele superioare ale copilului şi, în ipoteza în care contactele cu părinţii ar risca să ameninţe aceste interese sau să aducă atingere drepturilor sale, autorităţile naţionale au îndatorirea de a veghea la asigurarea unui just echilibru între toate interesele părţilor (cauza Ignaccolo-Zenide contra României).

În drept reclamantul își întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 401 alin. 1 C.civ.

Anexează cererii în copie: Sentinţa civilă nr.  pronunţată de Judecătoria Făget în dosar nr. ;  certificat naştere minor, carte de identintate, Decizia civilă nr.  pronunţată de Tribunalul Timiş-Secţia civilă în dosar nr.

În probaţiune solicită administrarea probei cu înscrisuri, martori şi efectuarea anchetei psihosociale la domiciliul reclamantului. Solicită şi acvirarea dosarului nr.  al Judecătoriei Făget.

 În cadrul procedurii prealabile pârâta Subţire Dana Camelia a formulat în termen legal întâmpinare (fila 35-36) prin care solicită respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată.

In motivare a arătat că nu l-a refuzat pe reclamant ca să vină îl vadă pe minorul, la domiciliul său, de câte ori a venit, pârâta i-a permis  să îl vadă şi să discute cu acesta.  Arată că minorul este bolnav de la naştere având handicap de gradul I, a fost tot timpul sub supravegherea sa de la naştere şi până în prezent, pârâta având şi contract individual de muncă cu Primăria în calitate de asistent personal al copilului cu handicap grav, minorul are o stare precară de sănătate având nevoie de controlul şi supravegherea medicilor şi a mamei, fiind cu handicap de gradul 1, iar scoaterea acestuia din mediul în care este familiarizat pentru mai multe zile nu este în favoarea minorului, ci dimpotrivă l-ar destabiliza mai ales că acesta nu vorbeşte, este necomunicativ şi nu este dezvoltat mental pentru vârsta sa. Menţionează pârâta că minorul nu este la şcoală ca să se pună problema vacanţelor aşa cum a solicitat reclamantul.

Arată pârâta că este de acord ca reclamantul să viziteze minorul în fiecare duminică între orele 16,00 şi 19,00, la domiciliul său în mediul familiar al copilului.

În ceea ce priveşte proba cu martori solicitată de către reclamant, solicită respingerea audierii acestora, întrucât martorul este mama reclamantului, iar martorul  este prietenul mamei reclamantului, martori care au fost audiaţi în faza de divorţ, mărturii care s-au dovedit a fi subiective cu privire la relaţiile de familie şi minor, cât şi faptul că aceştia nu locuiesc în localitatea Cladova, unde se află minorul ca să poată da relaţii cu privire la faptul că nu i s-a permis reclamantului să vadă copilul.

In probaţiune solicită administrarea probei cu înscrisuri şi martori.

Anexează cererii în copie următoarele înscrisuri: certificat de încadrare în grad de handicap, plan de recuperare a copilului, contractul de muncă – contract - Dispoziţie nr.  privind încadrarea în funcţia de asistent personal - certificat naştere minor, copie carte de identitate, delegaţie avocaţială.

În drept îşi întemeiază întâmpinarea pe dispoziţiile art. 205 Codul de procedură civilă.

În concluzie, solicită respingerea acţiunii reclamantului ca fiind neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

Potrivit art. 411 alin. l pct. 2 Cod procedură civilă solicită judecarea cauzei şi în lipsa sa.

Reclamantul a formulat precizare de acţiune (filele 54-55) prin care înțelege să-şi precizeze cererea în următoarea modalitate: în primul si al treilea sfârşit de săptămâna din lună, de sâmbăta de la orele 16,00 pană duminică la orele 16,00 la domiciliul  reclamantului, cu obligarea reclamantului la preluarea respectiv readucerea minorului la domiciliul pârâtei, o săptămâna în perioada vacanţei de vară (alternativ luna iulie cu luna august) şi o săptămâna în perioada vacanţei de iarnă, un an în perioada Crăciunului, iar în celalalt an în perioada Anului Nou.

In subsidiar, solicită ca în condiţiile în care nu se vor admite petitele principale de acţiune solicită să se stabilească un drept de vizitare al minorului în fiecare duminică de la ora 11,00 pană la ora 19,00 la domiciliul reclamantului, cu obligarea reclamantului la preluarea respectiv readucerea minorului la domiciliul pârâtei, cu cheltuieli de judecată.

În motivare a arătat că a precizat acţiunea în sensul de reducere a perioadei de vizitare de sâmbătă pană duminică pe considerentul stării de sănătate a minorului urmând ca în funcţie de atitudinea acestuia faţă de reclamant şi familia sa, să îşi modifice  programul de vizită în aşa fel încât să nu influenţeze negativ programul de dezvoltare psihică a acestuia.

La al doilea termen de judecată pârâta a arătat că nu este de acord cu acțiunea reclamantului, întrucât copilul are handicap de gradul 1, nu poate fi deplasat (fila 56).

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, au  fost întocmite referate de anchetă psihosocială la domiciliul părților (filele-46,47), au fost ascultați martorii  (filele 67,68 şi 69), a fost comunicată poziția Centrului de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihiatrică pentru Copii Lugoj-Serviciul de Recuperare (fila 73) și s-a dispus acvirarea dosarului nr..

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin Sentința civilă nr., pronunțată de către Judecătoria Făget în dosarul nr.  a fost admisă în parte a acţiunea civilă formulată de reclamantul  în contradictoriu cu pârâta  și  desfăcută căsătoria încheiată de părţi la data de , înregistrată sub nr. în Registrul de Stare civilă al Primăriei comunei Bethausen, prin acordul soților, s-a dispus revenirea pârâtei la numele de familie purtat anterior căsătoriei, respectiv acela de “S” și s-a stabilit locuinţa minorului , născut la data de , având CNP , la tată, autoritatea părintească urmând să fie exercitată în comun de ambii părinți, cu obligarea mamei la plata unei contribuții de întreținere în favoarea minorului.

Prin Decizia civilă nr.  pronunțată de Tribunalul Timiș Secția I Civilă a fost modificată în parte sentinţa menționată în sensul stabilirii locuinţei minorului la mamă și obligarea tatălui la plata unei contribuții de întreținere în favoarea acestuia.

Din cuprinsul raportului de anchetă psihosocială întocmit la domiciliul pârâtei, instanța reține că minorul este o persoană cu handicap, este bolnav, suferă de autism infantil, retard mintal sever, retard motor, sinuzită cronică, macrocefalie, iar în urma vizitei la domiciliu, s-a constat că minorul este bine îngrijit în special de mamă care este ajutată şi de restul familiei. S-a mai menționat că minorul este ataşat de mamă, ceea ce rezultă din manifestările acestuia care tot timpul o îmbrăţişează, precum și faptul că în casă este curat, iar membrii familiei se înţeleg bine între ei, fiind condiţii bune pentru creșterea și educarea unui copil. S-a menționat că este de apreciat grija pe care o manifestă mama pentru asigurarea unei dezvoltări armonioase a minorului.

Din cuprinsul raportului de anchetă psihosocială întocmit la domiciliul reclamantului, rezultă că acesta are o relaţie de concubinaj cu numita , din această relaţie rezultând un copil minor,  în vârstă de un an. S-a menționat că fosta soție, pârâta,  a părăsit domiciliul conjugal la data de 29.11.2014 şi a plecat împreună cu minorul la casa părintească din … , iar tatăl dorește stabilirea unui program de vizită. De asemenea s-a arătat că reclamantul locuiește într-un imobil proprietate personală situat în localitatea Sudriaș compus din trei camere, bucătărie, baie, hol și anexe gospodărești.

 Din declarația martorilor audiați, reținem că până în momentul separării soților copilul a locuit la… împreună cu cei doi părinți, mama și tata, iar acesta din urmă s-a purtat frumos cu copilul. De asemenea reținem că relația dintre părinți, foști soți, a devenit ulterior momentului separării una tensionată, context în care tatăl a întâmpinat dificultăți în a-și vedea copilul. Nefiind posibil să îl viziteze acasă datorită atitudinii negative a familiei mamei, tatăl a recurs la a-l vedea la Centrul de recuperare și reabilitare neuropsihiatrică pentru copii Lugoj în zilele de luni când minorul era adus aici pentru a urma terapiile recuperatorii. Reținem din declarațiile martorilor că în cadrul acestor întâlniri ale copilului cu tatăl său minorul își acceptă tatăl. Mai arată martorii că minorul a evoluat, în prezent se poate comunica cu acesta, înțelege ceea ce i se spune și reacționează în măsura în care starea sănătății îi permite. Este neîndoielnic că minorul este atașat de mama sa cu care este tot timpul, așa încât ca o reacție firească în momentul despărțirii de aceasta simte un dezechilibru. Nu se poate reține însă că relația cu tatăl său i-ar dăuna. Dimpotrivă apreciem că tocmai pentru o recuperare cât mai bună a acestuia prezența în viața sa a figurii paterne are un rol important.

Sunt motivele pentru care apreciind cererea ca întemeiată urmează să o admitem așa cum a fost precizată.

La stabilirea programului de vizită instanța a avut în vedere și următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 262 alin. 2 Cod civil ,,copilul care nu locuieşte la părinţii săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu aceştia. Exerciţiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condiţiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului,,. La fel dispune și art. 19 din Legea nr. 272/2004, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului  ,,copilul care a fost separat de ambii părinţi sau de unul dintre aceştia printr-o măsură dispusă în condiţiile legii are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului,,.

Articolul 17 din Legea nr. 272/2004, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, consacră dreptul copilului de a menţine relaţii per¬sonale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care a dezvoltat legături de ataşament.

Potrivit aceloraşi dispoziţii legale, copilul are dreptul să-şi cunoască rudele şi să întreţină relaţii personale cu acestea, iar aceste relaţii nu pot fi împiedicate decât în cazurile în care există motive temeinice de natură să primejduiască dezvoltarea sa fizică, psihică, intelectuală sau morală.

Potrivit art. 15 din lege, relaţiile personale se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul său, găzduirea copilului pe o perioadă determinată de către părinte şi altele.

Aşadar, acest drept este recunoscut de lege atât părintelui, cât şi copi¬lului, pentru a da conţinut vieţii de familie, drept recunoscut de asemenea copilului prin art. 17 din Legea nr. 272/2004 şi art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dar şi pentru a da conţinut dreptului copilului la identitate.

Având în vedere aceste dispoziţii legale, părintele care locuiește împreună cu minorul nu este îndreptăţit să refuze relaţia dintre minor şi celălalt părinte şi nici să încurajeze refuzul copilului de a păstra legături cu celălalt părinte, întrucât asemenea legături sunt absolut fireşti şi lipsa lor determină un dezechilibru emoţional al copilului.

În jurisprudența sa Curtea Europeană  a Drepturilor Omului punând în balanță dreptul părintelui și cel al copilului dă întotdeauna prioritate celui de al doilea. Din cele reținute însă în precedent se poate remarca faptul că dreptul de a întreține relații personale cu părinții și rudele firești este în primul rând un drept al copilului de care acesta nu trebuie privat dacă și numai în măsura în care nu contravine interesului său superior.

Așadar, instanţa a reținut că este ţinută însă să aibă în vedere interesul superior al copilului impus de disp. art. 8 şi următoarele din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului şi art. 262 Cod civil, interes ce trebuie apreciat în raport cu nevoile actuale ale copilului, posibilităţile şi disponibilităţile fiecărui părinte de a le satisface, vârsta copilului, gradul de ataşament şi interesul pe care părinţii îl manifestă faţă de copil, legăturile afective ce s-au stabilit între aceştia şi copil.

Pornind de la aceste criterii, s-a apreciat că minorul are nevoie şi de prezenţa tatălui pentru o dezvoltare normală atât fizică cât și psihică, cu atât mai mult cu cât minorul este într-o stare specială iar recuperarea sa fizică dar mai ales psihică necesită implicare din partea ambilor părinți și sprijin afectiv, motive pentru care s-a încuviințat reclamantului să întreţină legături personale cu minorul în modalitatea solicitată.

Instanța reține că în prezent rolul tatălui în viața unui copil este de necontestat unul important, ce se constituie ca un echilibru absolut necesar, aspect ce ar trebui conștientizat în special de mamă care ar trebui să încurajeze copilul să întrețină legături cu tatăl său. Refuzul copilului de a-și  vedea tatăl și de a petrece o parte din timp cu tatăl lui nu trebuie încurajat.

Susținerile pârâtei nu pot fi primite, instanța apreciind că minorul nu poate fi izolat de tatăl său și rudele din partea acestuia cu care de altfel a crescut până la despărțirea soților în fapt. Chiar dacă în prezent tatăl și-a refăcut viața alături de altă femeie nu se poate afirma că mediul în care copilul s-a născut și a crescut îi este străin și i-ar crea un dezechilibru. Nici calitatea mamei de asistent personal al copilului cu handicap nu poate priva copilul și tatăl de exercitarea acestui drept. De altfel din contractul individual de muncă depus la dosar rezultă că durata muncii este limitată în timp, astfel că susținerea pârâtei potrivit cu care trebuie să fie în permanență cu copilul nu poate fi acceptată. Nu se poate astfel reține că nu este în interesul superior al copilului de a menține legături personale cu tatăl lui, drept expres prevăzut de art. 17 din Legea nr. 272/2004, ce nu poate fi împiedicat de părintele cu care locuiește efectiv.

Având în vedere situația de fapt reținută precum și disp. art. 400 Cod civil, apreciem că interesul superior al copilului este de a se apropia din nou de tatăl lui, de a restabili legăturile firești tată-copil ceea ce nu se poate decât prin petrecerea unui timp împreună, atât în timpul anului școlar, la sfârșit de săptămână, cât și în timpul vacanțelor. Chiar dacă datorită stării speciale în care se află  copilul nu urmează cursurile unei instituții de învățământ perioadele avute în vedere trebuie privite ca și localizare în timp.

Față de cele reținute vom încuviința ca reclamantul să întrețină legături personale cu minorul în modalitatea solicitată prin precizarea de acțiune. Instanța a apreciat că solicitarea reclamantului de a întreține legături personale cu minorul la domiciliul său este justificată tocmai de existența stării conflictuale dintre cele două familii, climat care ar dăuna minorului.

Va obliga pârâta la plata a 420 lei cheltuieli de judecată către reclamant reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ş T E :

Admite acţiunea civilă formulată de reclamantul M. A. I. având CNP , cu domiciliul în  în contradictoriu cu pârâta S.  D. C. (fosta ), cu domiciliul in , aşa cum a fost precizată și în consecință:

Încuviințează reclamantului să întrețină legături personale cu minorul, în următoarea modalitate:

În primul si al treilea sfârşit de săptămâna din lună, de sâmbăta de la orele 16,00 pană duminică la orele 16,00 la domiciliul  reclamantului, o săptămâna în perioada vacanţei de vară (alternativ luna iulie cu luna august) şi o săptămâna în perioada vacanţei de iarnă, un an în perioada Crăciunului, iar în celalalt an în perioada Anului Nou reclamantul urmând să preia minorul de la domiciliul mamei și să îl înapoieze la domiciliul acesteia.

Obligă pârâta la plata  a 420 lei cheltuieli de judecată către reclamant.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând să fie depusă la Judecătoria Făget sub sancțiunea nulității.

Pronunţată în şedinţa publică, azi 14.06.2017.

Domenii speta

Spete similare