Revizuirea poate fi ceruta daca "obiectul pricinii nu se afla in fiinţa" în raport de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 2, Cod pr civilă. "Obiectul pricinii" in cadrul dosarului soluţionat definitiv, a cărei revizuire se cere il reprezintă obligarea p

Decizie 2076 din 04.08.2018


Prin decizia civilă nr. 813/08.02.2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 9615/63/2014, s-a admis apelul declarat de reclamanta SC. T C SRL prin administrator judiciar S S  cu sediul în Tg Jiu.... împotriva sentinţei civile nr. 3082 din 18.06.2015, pronunţată de Tribunalul Dolj – Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr. 9615/63/2014, în contradictoriu cu intimatul-pârât D N, CNP cu domiciliul în Craiova, judeţul Dolj. S-a schimbat sentinţa,  în sensul că s-a admis acţiunea si a fost obligat pârâtul să restituie reclamantei suma netă de 85 100 lei, sume primite necuvenit în perioada nov. 2012-nov. 2013 cu titlu de salariu şi tichete de masă-cadou.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că au fost întemeiate criticile apelantei cu privire la caracterul nedatorat al sumelor încasate de pârât, întemeiat pe dispoziţiile art. 256 alin (1) Codul muncii, care prevede că „Salariatul care a încasat de la angajator o sumă necuvenită este obligat să o restituie".

În sens, potrivit doctrinei, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată, aşa cum  prevede  textul amintit, este obligat să restituie acea sumă, dacă a primit bunuri ce nu i se cuveneau şi care nu pot fi restituite în natură sau i-au fost prestate servicii la care nu era îndreptăţit, este obligat să suporte contravaloarea lor, stabilită  potrivit valorii acestora la data plăţii.

Textul nu face decât să reitereze norma şi principiile plăţii lucrului  nedatorat, statornicite de art.1341-1344 din Codul civil.

Curtea Constituţională (Decizia nr.274/2011, publicată în Monitorul Oficia,Partea I, nr.355 din 23 mai 2011) având în vedere textul art.256 alin.(1) din Codul muncii privind obligaţia de restituire, a reţinut că acesta nu defineşte noţiunea de “sumă nedatorată, şi nici nu detaliază condiţiile în care se naşte obligaţia respectivă.

Însă, el vine să acopere – “ prin excluderea tuturor celorlalte situaţii prevăzute de lege  care antrenează răspunderea patrimonială a salariatului, care atunci când fără a fi reţinută vinovâţia acestuia, este obligat să restituie numai suma încasată de la angajator, întrucât acestuia nu i  se cuveneau, neexistând o cauză justă. Este evident că obligaţia de restituire se naşte în legătură cu defăşurarea raporturilor de muncă”. Obligaţia menţionată aparea ca o instituţie distincă de răspunderea patrimonială chiar,dacă, procedura  privind reîntregirea patrimnoniului angajatorului este aceeaşi. Răspunderea patrimonială propriu-zisă se întemeiază pe o faptă săvârşită cu vinovăţie, pe când obligaţia de restituire are la bază plata  lucrului nedatorat, îmbogăţirea fără justă cauză.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire D N, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Arată că, prin acţiunea promovata de către intimată s-a solicitat obligarea de către instanţa de judecata la restituirea sumei de 83004 lei, reprezentând drepturi salariate necuvenite in perioada noiembrie 2012-noiembrie 2013 , precum si la restituirea sumei de 2094 lei reprezentând contravaloarea tichetelor de masa si cele cadou din aceeaşi perioada.

Tribunalul Dolj, prin sentinţa nr. 3082/18.06.2015 a respins acţiunea intimatei, iar prin decizia nr. 813 pronunţata la 08 februarie 2016 de către Curtea de Apel Craiova , s-a admis apelul intimatei si schimbat sentinţa in sensul ca s-a admis acţiunea si arată că a fost obligat la a restitui reclamantei suma de 85100 lei, sume primite necuvenit in perioada noiembrie 2012-noiembrie 2013 cu titlu de salariu şi tichete de masă si cadou, soluţie întemeiata pe existenta art. 4 pct. 2 din contractul de administrare înregistrat la Primăria M C sub nr. 150319/12.11.2012 si înregistrat la TCSRL sub nr. 1103/15.11.2012, care prevedea "contractul individual de munca al d-lui D N se suspenda de drept pe durata prezentului contract".

Prin decizia definitiva nr.1388/09.05.2018 pronunţata de către Curtea de Apel Craiova in dosarul nr. 1077/63/2017, si comunicata la 24.05.2018, s-a constatat nulitatea clauzei contractuale înscrisa in articolul 4 pct. 2 din contractul de administrare înregistrat la PM Craiova sub nr.150319/12.11.2012 si înregistrat la T C SRL sub nr. 1103/15.11.2012, iar executarea silita începută continuă deşi în acest moment obiectul pricinii nu se află in fiinţă.

Faţă de motivele invocate si actele depuse la dosar solicită admiterea cererii de revizuire împotriva deciziei nr. 813 din 08 februarie 2016, pronunţată de către Curtea de Apel Craiova in dosarul nr. 9615/63/2014, schimbarea in tot a hotărârii atacate, respingerea acţiunii intimatei-reclamante cu consecinţa menţinerii sentinţei nr. 3082/18.06.2015 pronunţata in dosarul nr. 9615/63/2014 de către Tribunalul Dolj , ca temeinica si legala.

Analizând cererea de revizuire îndreptată împotriva deciziei  nr. 813/08 februarie 2016, în raport de motivele de fapt şi de drept invocate, văzând dispoziţiile art 509 alin 1 pct 2 NCPC, Curtea apreciază că aceasta este fondată, din următoarele considerente:

Prin sentinţa nr. 3082/18.06.2015 pronunţată de Tribunalul Dolj, a respins acţiunea intimatei, iar prin decizia nr. 813 pronunţata la 08 februarie 2016 de către Curtea de Apel Craiova, a cărei revizuire se solicită în prezenta,  s-a admis apelul intimatei si schimbat sentinţa in sensul ca s-a admis acţiunea si arată că a fost obligat la a restitui reclamantei suma de 85100 lei, sume primite necuvenit in perioada noiembrie 2012-noiembrie 2013 cu titlu de salariu şi tichete de masă si cadou, soluţie întemeiata pe existenta art. 4 pct. 2 din contractul de administrare înregistrat la Primăria Municipiului Craiova sub nr. 150319/12.11.2012 si inregistrat la T C SRL sub nr. 1103/15.11.2012, care prevedea "contractul individual de munca al d-lui D N se suspenda de drept pe durata prezentului contract".

 Curtea, observă că prin decizia definitiva nr.1388/09.05.2018 pronunţata de către Curtea de Apel Craiova in dosarul nr. 1077/63/2017, si comunicata la 24.05.2018, decizie invocată ca temei al revizuirii, s-a constatat nulitatea clauzei contractuale înscrisa in articolul 4 pct. 2 din contractul de administrare înregistrat la Primăria M C sub nr.150319/12.11.2012 si înregistrat la T C SRL sub nr. 1103/15.11.2012.

Faţă de starea de fapt reţinută mai sus, evident că obiectul pricinii nu se mai află în fiinţă, în sensul prevăzut de art. 509 alin 1 pct 2 NCPC, ceea ce face ca revizuirea de faţă să fie fondată.

În consecinţă, se va admite cererea în revizuire formulată de revizuent împotriva deciziei civile nr.813/08.02.2016, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 9615/63/2014 şi schimbând în tot decizia civilă nr.813/08 februarie 2016 a Curţii de Apel Craiova, urmează a se respinge ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC T C SRL şi se va menţine sentinţa civilă nr.3082/18.06.2015 pronunţată de Tribunalul Dolj.