Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 teza a –II-a Cod de procedură civilă Vechi. Tardivitatea cererii, raportat la prevederile art. 324 alineat 1 pct. 4 Cod de procedură civilă. Calcularea termenului de la data la care partea a avut cunoşt

Revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 teza a –II-a Cod de procedură civilă Vechi. Tardivitatea cererii, raportat la prevederile art. 324 alineat 1 pct. 4 Cod de procedură civilă. Calcularea termenului de la data la care partea a avut cunoştinţă de hotărârea desfiinţată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, respectiv de la data cunoaşterii dispozitivului hotărârii desfiinţate sau modificate, şi nu a considerentelor acesteia

Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 119 din 10.05.2018

- art. 324 alineat 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă

Prin Decizia nr. (...) din 04.02.2016, Curtea de Apel (...) a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal al SC (...) SRL pentru apelanta SC (...) SA cu sediul ales în (...), (...) (...).

A admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional al SC (...) şi SCA (...) pentru apelanta SC (...) SA.

A anulat apelul formulat de SC (...) SA ca fiind formulat de persoane care nu au calitatea de reprezentant.

A respins excepţia inadmisibilităţii apelului formulat de SC (...) SRL şi (...).

A respins ca nefondat apelul declarat de apelanţii SC (...) SRL cu sediul ales în (...), (...) (...) şi (...) cu sediul ales în (...), (...) (...), în contradictoriu cu intimata pârâtă SC (...) SA cu sediul ales în (...), (...) (...) și cu intimatul reclamant (...) domiciliat în (...), (...) (...), împotriva Încheierii de şedinţă din 28.01.2015 şi a Sentinţei nr.(...)/11.02.2015 pronunţate de Tribunalul (...), pe care le-a menţinut în totalitate.

A admis excepţia inadmisibilităţii cererii de aderare la apel formulată de intimatul (...).

A respins ca inadmisibilă cererea de aderare la apel formulată de intimatul (...).

Fără cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel (...) a reţinut următoarele:

I. Cu privire la apelul formulat de SC (...) SA

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal al apelantei SC (...) SA a administratorului SC (...) SRL instanţa a reţinut că din listingul cu informaţii emis de ORC rezultă că mandatul administratorului SC (...) SRL a expirat la data de 09.12.2009, iar societatea apelantă nu a numit un alt administrator.

Potrivit art.72 din Legea nr.31/1990 obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat şi de cele special prevăzute în această lege.

Conform art. 153/12 alin.1 din acelaşi act normativ durata mandatului administratorilor este stabilită prin actul constitutiv, neputând depăşi 4 ani, administratorii fiind reeligibili, când prin actul constitutiv nu se dispune altfel, aliniatul 3 prevăzând acceptarea expresă a numirii în funcţia de administrator pentru ca aceasta să fie valabilă din punct de vedere juridic.

Condiţia acceptării exprese a numirii în funcţia de administrator înlătură teoria mandatului aparent sau a mandatului de fapt, întrucât acceptarea expresă presupune un act explicit prin care mandatarul exprimă acceptarea mandatului, acceptarea sau continuarea tacită a mandatului fiind astfel exclusă.

Raportat la cele arătate mai sus, întrucât nu s-a făcut dovada acceptării exprese de către administratorul SC (...) SRL a unui nou mandat după data de 09.12.2009, instanţa de apel a apreciat lipsită de relevanţă împrejurarea că prin hotărârea adunării generale a acţionarilor din data de 21.06.2003 s-a decis că mandatul administratorului poate fi reînnoibil, prin mandate succesive egale cu primul.

Faţă de cele arătate mai sus, instanţa de apel a apreciat ca fiind corecte susţinerile intimatului potrivit cărora la data formulării apelului, 07.05.2015, SC (...) SRL nu mai deţinea calitatea de administrator al apelantei SC (...) SA, nefăcându-se dovada că după prin expirarea termenului pentru care a fost numită, ar fi acceptat expres un alt mandat de administrator, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 153/12.

Susţinerea apelantei potrivit căreia încetarea mandatului administratorului nu poate interveni decât în caz de revocare, de numire a unor noi mandatari, prin renunţarea mandatarului la mandat şi insolvenţa mandantului /mandatarului este nefondată deoarece acestea sunt cauze particulare de încetare a mandatului, iar în afară de aceste cauze particulare sunt aplicabile şi cauzele generale de stingere a obligaţiilor contractuale, printre care şi expirarea termenului stipulat.

În acest sens, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 153/12 alin.1 potrivit cărora durata mandatului administratorului nu poate depăşi 4 ani.

Or, fixarea de către legiuitor a unei durate a mandatului ar fi lipsită de orice sens dacă s-ar aprecia că mandatul nu poate înceta decât în cazurile indicate de apelantă, nu şi în situaţia expirării termenului.

Nu poate fi avută în vedere nici susţinerea potrivit căreia SC (...) SRL ar deţine calitatea de reprezentant legal deoarece este înscrisă în registrul comerţului, unde nu s-a înregistrat că apelanta ar avea un alt administrator, cât timp pe de o parte, din certificatul constatator emis de ORC rezultă că mandatul SC (...) SRL a expirat din 09.12.2009, iar pe de altă parte faptul că nu s-a înregistrat un nou administrator nu este de natură să prelungească un mandat expirat.

De asemenea, împrejurarea că mandatul a expirat pe parcursul soluţionării cauzei în primă instanţă, nu-i poate conferi fostului administrator calitatea de reprezentant legal al apelantei până la soluţionarea irevocabilă a procesului, neexistând nici o dispoziţie legală în acest sens.

Pe de altă parte, apelanta nu poate susţine nici producerea unui prejudiciu ce nu ar putea fi recuperat prin imposibilitatea exercitării căii de atac din cauza lipsei unui reprezentant legal, având în vedere că aceasta are în cauză calitatea de intervenient accesoriu. Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanţa de apel a apreciat că excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant legal al SC (...) SRL pentru SC (...) SA este întemeiată.

De asemenea, având în vedere că excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a fost apreciată ca întemeiată, instanţa a apreciat că este întemeiată şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional a SCA (...) şi SCA (...) având în vederea că aceştia nu au fost împuterniciţi să reprezinte convenţional apelanta de către reprezentantul legal al acesteia.

Pentru considerentele mai sus arătate, instanţa de apel a admis cele două excepţii şi a dispus anularea apelului formulat de SC (...) SA în temeiul art. 296 raportat la art. 161 Cod procedură civilă.

II. Cu privire la apelul formulat de apelanţii (...) şi SC (...) SRL

În ceea ce priveşte excepţia de inadmisibilitate a apelului, respectiv a motivului de apel referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de către intimatul (...), instanţa apel a apreciat-o ca neîntemeiată având în vedere caracterul devolutiv al apelului şi prevederile art.282 alin.1 şi 2 Cod procedură civilă.

Examinând încheierea şi sentinţa apelate prin prisma motivelor de apel, cât şi din oficiu, având în vedere actele şi lucrările dosarului s-au constatat următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului (...) la data de 20.01.2009 reclamantul (...) a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune acţiuni încheiat la data de 10.09.2008, având ca obiect vânzarea de către SC (...) SRL către (...) a unui număr de 40.634 acţiuni, pe care cedentul le-a deţinut la SC (...) SA, respectiv vânzarea către SC (...) SA a unui număr de 25.081 acţiuni pe care cedentul le-a deţinut la SC (...) SA.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat lipsa consimţământului SC (...) SRL la încheierea contractului întrucât acesta a fost semnat în numele vânzătorului de către numita (...) numită în consiliul de administraţie în baza unei hotărâri a asociaţilor ce nu este valabilă; lipsa obiectul contractului de cesiune deoarece acţiunile înstrăinate nu mai erau în proprietatea vânzătorului, precum şi cauza ilicită întrucât la baza încheierii contractului a stat interesul meschin de preluare abuzivă a proprietăţii şi a controlului de către un acţionar în detrimentul celorlalţi.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului (...), instanţa de apel a reţinut că în mod corect a fost respinsă această excepţie.

Astfel, chiar dacă reclamantul nu a fost parte a contractului, prin cererea de chemare în judecată s-au invocat motive de nulitate absolută, nulitatea absolută putând fi invocată de orice persoană care are un interes.

Or, chiar dacă efectul admiterii cererii de chemare în judecată este întoarcerea acţiunilor în patrimoniul SC (...) SRL şi nu în patrimoniul reclamantului, acesta, aşa cum a arătat prin răspunsul la întâmpinare, în calitate de asociat în SC (...) SRL este interesat de tranzacţiile efectuate de societate cu activele aflate în patrimoniu.

De asemenea, reclamantul are şi un interes direct concretizat în păstrarea echilibrului sau a controlului decizional în societăţile comerciale implicate în tranzacţie.

Susţinerea apelanţilor potrivit cărora reclamantul (...) nu a acţionat în calitate de asociat atunci când a formulat acţiunea, ci în calitate de proprietar al pachetului de acţiuni, conform contractului de vânzare cumpărare acţiuni din 29.02 .2008, contract ce a fost anulat irevocabil în dosar nr. (...), interesul său nemaifiind actual, este nefondată.

Astfel, instanţa de apel a reţinut că reclamantul a formulat acţiunea în calitate de asociat al SC (...) SRL, aspect ce rezultă atât din motivele invocate în acţiune, cât şi din răspunsul la întâmpinare, depus la dosar la data de 27.11.2009, anterior soluţionării dosarului nr. (...), prin care reclamantul, răspunzând excepţiei lipsei calităţii procesuale active invocată de către pârâţi şi intervenienţi, şi-a susţinut calitatea procesuală activă prin prisma interesului pe care îl are în calitate de asociat.

Susţinerea apelanţilor potrivit căreia hotărârea este nemotivată sub aspectul nemotivării calificării regimului nulităţii invocate este nefondată.

Astfel, prima instanţă a motivat de ce a apreciat că, în speţă, contractul este lovit de nulitate absolută, judecătorul nefiind obligat să răspundă detaliat fiecărui argument adus de părţi.

Instanţa de apel a apreciat că reclamantul are calitate procesuală activă atât timp prin acţiune a invocat motive de nulitatea absolută a contractului şi a dovedit că are interes, temeinicia motivelor invocate şi calificarea acestora ca fiind motive de nulitate absolute sau relative fiind o chestiuni ce ţin de fondul cauzei.

Pe fondul cauzei, instanţa de apel a apreciat că în mod corect prima instanţă a reţinut lipsa consimţământului SC (...) SRL la încheierea contractului ce face obiectul cauzei, cu consecinţa constatării nulităţii acestuia.

Astfel, instanţa de apel a reţinut că apelanta SC (...) SRL a semnat contractul ce face obiectul cauzei prin (...) în calitate de administrator, însă prin sentinţa nr.(...)/28.02.2013 a Tribunalului (...), rămasă irevocabilă prin decizia nr. (...)/01.11.2013 (filele 72-70 vol.II) s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii AGA SC (...) SRL din data de 10.09.2008, prin care (...) a fost numită administrator al acestei societăţi.

Voinţa societăţii se manifestă prin organele sale, iar această voinţă nu poate fi avută în vedere decât dacă este exprimată de persoanele ce au puterea de a reprezenta societatea în raporturile cu terţii.

Contrar susţinerilor apelanţilor instanţa de apel apreciază că lipsa calităţii de reprezentant legal a persoanei care încheie acte juridice în numele societăţii conduce la lipsa consimţământului societăţii comerciale, întrucât voinţa exprimată nu emană de la organele sale.

Prin urmare, având în vedere efectele retroactive ale nulităţii precum şi principiile quod nullum est, nullum producit effectum şi resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis, în mod just instanţa de fond a apreciat că (...) nu a deţinut în mod legal calitatea de reprezentant legal al SC (...) SRL la data încheierii contractului astfel că a lipsit consimţământul acestei societăţi cu privire la cesiunea de acţiuni, lipsa consimţământului fiind sancţionată cu nulitatea absolută.

Susţinerea apelanţilor potrivit cărora, în speţă, nulitatea nu ar retroactiva este nefondată, întrucât în Legea nr. 31/1990 nu există nici o dispoziţie expresă care să prevadă că în situaţia în care se anulează hotărârea de numire în funcţia de administrator această hotărâre produce efecte doar pentru viitor.

Pe de altă parte, nu pot fi avute în vedere prevederile din alte materii, cum ar fi cele din dreptul muncii, aşa cum susţin apelanţii, deoarece excepţiile sunt de strictă aplicare şi nu pot fi extinse prin analogie.

În speţă, nu se poate reţine nici că cei doi cesionari ar fi fost terţi de bună credinţă, întrucât (...), semnatar al contractului de cesiune atât ca şi cesionar cât şi de reprezentant al SC (...) SA, în calitatea sa de asociat la toate cele trei societăţi implicate nu se află în postura unui terţ faţă de SC (...) SRL, astfel încât faţă de acesta să poată funcţiona excepţia ocrotirii bunei credinţe a terţului subdobânditor, ci, mai degrabă din ansamblul probator, având în vedere multitudinea de litigii dintre părţi, unele având chiar un obiect asemănător, rezultă o rea credinţă, o conivenţă frauduloasă cu administratorul pe care l-a numit în mod nelegal în funcţie, exact la data încheierii contractului, în detrimentul reclamantului.

Pentru aceleaşi considerente, nu ar putea fi avut în vedere nici principiul securităţii raporturilor juridice şi nici teoria mandatului aparent invocate de către apelanţi.

Nu a fost întemeiată nici susţinerea potrivit căreia hotărârea prin care s-a anulat hotărârea de desemnare a administratorului ar fi opozabilă apelanţilor doar după publicarea acesteia în Monitorul Oficial, având în vedere că aceştia au avut calitatea de parte în acel dosar.

Nu a fost fondată nici susţinerea conversiunii actului juridic invocată de către apelanţi, în sensul în care, deşi nul ca şi hotărâre AGA era perfect valabil ca şi contract de mandat, care permitea d-nei (...) să exprime consimţământul la încheierea contractului de cesiune în numele (...),deoarece pentru a fi apreciată drept un contract de mandat, aceasta ar trebui să exprime voinţa societăţii.

Or, din considerentele sentinţei nr.(...)/28.02.2013 a Tribunalului (...) şi ale deciziei nr. (...)/01.11.2013 a Curţii de Apel (...) prin care s-a anulat hotărârea AGA din 10.09.2008 a rezultat că această hotărâre nu reprezintă voinţa societăţii, ci doar voinţa unui asociat minoritar.

Pentru aceleaşi considerente este nefondată şi susţinerea existenţei unei identităţi între voinţa internă a SC (...) SRL şi voinţa exprimată de d-na (...) la încheierea contractului de cesiune având în vedere lipsa unei hotărâri AGA a societăţii din care să reiasă că majoritatea asociaţilor a fost de acord cu încheierea acestui contract.

Susţinerile apelanţilor potrivit cărora mandatul acestui administrator ar fi fost reconfirmat în octombrie 2012, existând şi o ratificare expresă de către AGA a contractului de cesiune nu pot fi avute în vedere, deoarece prin sentinţa nr. (...)/25.03.2014 pronunţată în dosar nr.(...) de către Tribunalul (...)(fila 163 vol.II), rămasă definitivă prin decizia nr.(...)15.10.2015 a Curţii de Apel (...) s-a constat nulitatea absolută a hotărârilor AGA SC (...) SRL adoptate de asociatul (...) la data de 19.10.2012 şi 20.10.2012 prin care s-a decis prelungirea mandatului administratorului (...) şi ratificarea contractului de cesiune.

Nu s-a reţinut nici că acest contract a fost ratificat prin executarea lui, câtă vreme punerea în executare a contractului nu s-a făcut de către reprezentantul legal al societăţii.

Susţinerea de către apelanţi a unei identităţi între voinţa internă a SC (...) SRL şi voinţa exprimată de d-na (...) la încheierea contractului de cesiune, nu a fost avută în vedere în lipsa unei hotărâri AGA a societăţii din care să reiasă că majoritatea asociaţilor a fost de acord cu încheierea acestui contract.

Criticile apelanţilor referitoare la considerentele contradictorii ale instanţei de fond, constând în aceea că a constatat nulitatea absolută a contractului reţinând că (...) nu a avut calitatea de reprezentant legal al SC (...) SRL, însă soluţionând excepţiile lipsei calităţii de reprezentant convenţional a apreciat că are calitatea de reprezentant convenţional d-nul avocat (...), întrucât mandatul său emană la reprezentantul legal al societăţii, respectiv de la (...) în calitate de preşedinte al consiliului de administraţie, sunt nefondate întrucât prima instanţă la stabilirea calităţii de reprezentant s-a raportat la două momente distincte temporal, respectiv 10.09.2008, data încheierii contractului şi 28.01.2015 data rămânerii în pronunţare asupra excepţiilor.

Pe de altă parte, în lipsa unui apel referitor la aceste excepţii, instanţa nu s-a putut pronunţa cu privire la modul de soluţionare al acestora şi considerentele avute în vedere de către prima instanţă.

În ceea ce priveşte excepţia puterii de lucru judecat raportat la dosarul nr.(...), instanţa de apel a apreciat că, într-adevăr, aşa cum susţin apelanţii, nu se poate reţine că ar opera puterea de lucru judecat, având în vedere că este vorba de un alt contract de cesiune.

Totuşi, având în vedere că prin sentinţa pronunţată în acest dosar (fila 51 vol.I), rămasă irevocabilă, s-a dispus constatarea nulităţii absolute a unui contract de cesiune cu privire la acelaşi pachet de acţiuni, ca şi cel ce face obiectul cauzei, încheiat între aceleaşi părţi, pe considerentul că a lipsit consimţământul (...) deoarece hotărârea de numire a administratorului care a semnat contractul a fost anulată, aceasta hotărâre nu poate fi ignorată întrucât, în aplicarea art. 6 din CEDO s-a stabilit că principiul securităţii juridice constituie unul din elementele fundamentale ale dreptului la un proces echitabil, cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond.

Pe de altă parte, această hotărâre este de natură a întări argumentele instanţei de apel cu privire la reaua credinţă a apelantului (...) la încheierea contractului ce face obiectul cauzei întrucât denotă că nu este prima dată când încearcă să preia pachetul de acţiuni deţinut de (...) la SC (...) SA, prin numirea ilegală a unui administrator care să acţioneze în sensul dorit de apelant.

Având în vedere considerentele mai sus arătate, apelul a fost respins ca nefondat în temeiul art. 296 Cod procedură civilă.

III. Cu privire la cererea de aderare la apel formulată de intimatul (...)

Cât priveşte cererea de aderare la apel formulată în cauză de către intimatul (...) instanţa a reţinut că prin întâmpinarea formulată la aceasta s-a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de aderare la apel în considerarea faptului că din interpretarea dispoziţiilor art. 293 alin.1 Cod procedură civilă rezultă că intimatul poate utiliza acest mijloc procesual numai dacă demersul său tinde la schimbarea soluţiei prin care s-a finalizat procesul, iar nu la schimbarea considerentelor hotărârii pronunţate de prima instanţă.

Examinând excepţia invocată, instanţa de apel a apreciat că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art.293 Cod procedură civilă, intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe.

Scopul apelului incident reglementat de art. 293 Cod procedură civilă este acela de a obţine reformarea hotărârii atacate, sens în care intimatul ce uzează de aderarea la apel trebuie să justifice un interes în declararea aderării. Acest interes se raportează la dispozitivul hotărârii atacate, prin care nu i s-a dat intimatului o satisfacţie deplină, ori i s-a dat una parţială şi nu un raport cu considerentele hotărârii atacate. Considerentele hotărârii reprezintă expunerea motivelor de fapt şi de drept ce au format convingerea instanţei, în sensul soluţiei pronunţate prin dispozitivul hotărârii, dispozitiv care cuprinde dezlegarea dată cauzei şi care este pus în executare benevol de părţi, ori pe calea executării silite.

Cum în cauză intimatul reclamant, prin cererea de aderare la apelurile declarate, nu tinde la schimbarea soluţiei pronunţate de către prima instanţă, solicitând păstrarea ei, urmărind doar schimbarea parţială a considerentelor hotărârii, cererea de aderare la apel nu este admisibilă astfel că a fost respinsă ca atare.

S-a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de revizuire, intimatul (...), înregistrată pe rolul Curţii de Apel (...), sub nr. dosar (...), prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire şi retractarea în parte a hotărârii atacate, în ceea ce priveşte soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de aderare la apel, iar rejudecând cererea de aderare la apel, să se dispună respingerea excepţiei inadmisibilității şi să se procedeze la judecarea în fond a acesteia, potrivit motivelor din apelul formulat.

În susţinerea cererii formulate, revizuientul, arată, în esenţă, că din moment ce hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe soluţia de admitere a acţiunii, pronunţată de Tribunalul (...) prin Sentinţa nr. 153/2015, iar aceasta a fost modificată ulterior, în sensul respingerii, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 322 pct. 5 din vechiul Cod de procedură civilă.

În noile condiţii, ca efect al deciziei nr. (...), pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, revizuientul susţine că motivarea Curţii de Apel (...) conform căreia „intimatul reclamant, prin cererea de aderare la apelurile declarate nu tinde la schimbarea soluţiei pronunţate de prima instanţă” nu mai este valabilă, deoarece apelul incident formulat era în sensul admiterii acţiunii şi a reținerii motivului de nulitate referitor la cauza ilicită.

Aşadar, apelul incident fiind fondat, revizuientul solicită instanţei de control ca în urma retractării parțiale a hotărârii pronunțate, rejudecând cererea de aderare la apel, să respingă excepţia inadmisibilității şi să procedeze la judecarea în fond a apelului, potrivit motivelor susţinute, să dispună admiterea acestuia şi modificarea Sentinţei nr. 153/2015 a Tribunalului (...) în sensul admiterii cererii de chemare în judecată formulată, criticând faptul că, instanţa de fond, în mod nejustificat, a constatat că actul juridic ce face obiectul cauzei ar fi întemeiat pe o cauză licită.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 din vechiul Cod de procedură civilă.

Prin întâmpinarea înregistrată, intimaţii (...), (...), (...) şi (...) au solicitat, în principal, admiterea excepţiei de tardivitate a cererii de revizuire, cu consecinţa respingerii acesteia ca tardivă, iar în subsidiar, respingerea cererii ca inadmisibilă.

În sensul admiterii excepţiei tardivităţii, intimaţii invocă dispoziţiile art. 324 alin. 1 pct. 4 din vechiul Cod de procedură civilă, precizând că cererea de revizuire este tardivă în raport de data pronunţării deciziei instanţei de recurs, respectiv 03.02.2017, dată la care revizuientul a luat la cunoştinţă despre modificarea hotărârii pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, având în vedere publicarea soluţiei instanţei de recurs pe site-ul www.scj.ro.

Chiar şi în situaţia în care termenul de exercitare a căii de atac s-ar calcula de la data comunicării hotărârii către revizuient, intimaţii apreciază că revizuirea este tardiv formulată, prin raportare la art. 102 alin. 2 Cod de procedură civilă, având în vedere că partea a solicitat comunicarea hotărârii la data de 03.05.2017, iar cererea de revizuire a fost înaintată la data de 14.06.2017.

În ceea ce priveşte inadmisibilitatea cererii de revizuire, intimaţii susţin că, faţă de dispoziţiile vechiului Cod de procedură civilă, hotărârile pronunţate de instanţele de apel ce pot face obiectul unei revizuiri întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 Cod de procedură civilă sunt exclusiv acelea prin care s-a respins apelul ca nefondat sau prin care s-a admis apelul şi s-a schimbat, în tot sau în parte şi hotărârile instanţelor de apel prin care s-a evocat fondul după anularea hotărârii de primă instanţă, or cererea de revizuire este îndreptată împotriva unei hotărâri prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de aderare la apel.

Totodată, intimaţii susţin că cererea de revizuire este inadmisibilă şi pentru faptul că această cale de atac se întemeiază pe modificarea unei hotărâri pronunţată în aceeaşi cauză, şi nu într-un alt litigiu, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 322 pct. 5 Cod de procedură civilă.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţile art. 326 Cod de procedură civilă.

Prin notele de şedinţă din 02.11.2017, revizuientul (...) a solicitat respingerea excepţiilor invocate de intimaţi faţă de împrejurarea că termenul de o lună curge de la data pronunţării, termenul a început să curgă de la data la care s-a solicitat comunicarea hotărârii, existenţa unei alte cereri de revizuire şi pretinsa existenţă a unei comunicări pe e-mail.

În sensul respingerii inadmisibilităţii cererii de revizuire, subliniază faptul că legiuitorul a condiţionat exercitarea revizuirii de evocarea fondului exclusiv pentru ipoteza în care este vorba despre o hotărâre în etapa recursului, pentru hotărârile pronunţate în apel neexistând o limitare similară, iar pe de altă parte, revizuientul susţine că art. 322 pct. 5 Cod de procedură civilă nu impune ca hotărârea judecătorească ce a stat la baza pronunţării deciziei ce se doreşte a fi revizuită să fie pronunţată într-un alt dosar.

Revizuientul (...), la data de 13.03.2017, a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie o cerere de revizuire împotriva deciziei nr. (...) pronunţată de aceeaşi instanţă, sub nr. dosar (...), însă la data de 03.10.2017, a înţeles să-şi modifice cererea, în sensul îndreptării revizuirii împotriva Deciziei nr. (...), pronunţată de Curtea de Apel (...).

Cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 din vechiul Cod de procedură civilă şi a fost motivată în acelaşi sens ca şi cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curţii de Apel (...), sub nr. (...).

Faţă de această împrejurare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. (...)/03.10.2017, pronunţată în dosar nr. (...), a admis excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire îndreptată împotriva Deciziei nr. (...) din 04.02.2016, pronunţată de Curtea de Apel (...) în dosar nr. (...) în favoarea Curţii de Apel (...).

Prin încheierea de şedinţă din data de 29.03.2018, în baza art. 163 vechiul Cod de procedură civilă, Curtea de Apel (...) a invocat excepţia litispendenţei dosarelor cu nr. (...) şi (...), a dispus admiterea excepţiei şi ataşarea dosarului cu nr. (...) la dosarul cu nr. (...).

Tot în aceeaşi şedinţă publică, intimaţii au invocat o serie de excepţii privind cele două cereri de revizuire, acestea fiind dezvoltate prin notele depuse la data de 20.04.2018 la dosar, pentru ca în şedinţa de judecată din data de 26.04.2018, excepţiile să fie susţinute şi dezbătute în contradictoriu, astfel cum au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată.

Curtea de apel, analizând cererea de revizuire formulată, prin prisma excepţiilor invocate, a reţinut următoarele:

Revizuientul (...) a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr.(...)/04.02.2016-A pronunţată de Curtea de Apel (...) în dosar nr.(...), invocând incidenţa motivului de revizuire prevăzut la art.322 pct.5 teza a II a Cod procedură civilă, respectiv cazul ce vizează desfiinţarea sau modificarea hotărârii pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere. Această cerere de revizuire s-a înregistrat sub nr. de dosar (...) pe rolul Curţii de Apel (...).

Acelaşi revizuient a formulat o altă cerere de revizuire înregistrată pe rolul ICCJ Bucureşti sub nr. de dosar (...), în care a solicitat iniţial revizuirea deciziei nr.(...)/03.02.2017 pronunţată în dosar nr.(...), iar ulterior şi-a modificat cererea de revizuire arătând că solicită revizuirea Deciziei nr.(...)/04.02.2016-A pronunţată de Curtea de Apel (...) în acelaşi dosar. Această cerere a fost declinată spre competentă soluţionare la Curtea de Apel (...) prin decizia nr.(...)/03.10.2017, iar ca urmare a constatării litispendenţei între cele două cereri de revizuire înregistrate sub numere diferite de dosar, Curtea de Apel a dispus ataşarea dosarului nr. (...) la dosarul nr. (...).

Pe calea întâmpinării şi a notelor de şedinţă, intimaţii SC (...) SRL, SC (...) SA, SC (...) SA şi (...) au invocat excepţia tardivităţii şi inadmisibilităţii cererii de revizuire, respectiv nulitatea cererii de revizuire înregistrate în dosar nr.(...), excepţia tardivităţii cererii de revizuire modificate din acelaşi dosar şi excepţia lipsei de interes în formularea aceleaşi cereri.

Analizând excepţiile invocate în raport cu ordinea de prioritate în soluţionarea acestora prevăzută de art. 137 Cod procedură civilă, curtea a dispus în şedinţa publică din data de 26.04.2018 respingerea excepţiei nulităţii cererii de revizuire înregistrate în dosar nr.(...) şi a rămas în pronunţare cu privire la restul excepţiilor invocate de către intimaţi.

Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii cererii de revizuire invocată în ambele dosare, curtea a reţinut că potrivit prevederilor art.324 alin.1 pct.4 Cod procedură civilă, termenul de revizuire este de o lună, care se va socoti în cazul prevăzut de art. 322 pct.5 teza a II a, din ziua în care partea a luat cunoştinţă de hotărârea desfiinţată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

În speţă, hotărârea desfiinţată sau modificată invocată de către revizuient în cererea de revizuire este sentinţa nr.(...)/11.02.2015 pronunţată de către Tribunalul (...) în dosarul nr. nr.(...), dosar în care în calea de atac a apelului, curtea de apel a pronunţat decizia nr.(...)/04.02.2016-A a cărei revizuire se cere, în ceea ce priveşte soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de aderare la apel formulate de către revizuient în apel, decizie care a fost modificată în parte în calea de atac a recursului prin decizia nr. nr.(...)/03.02.2017 pronunţată de către ICCJ Bucureşti.

Prin această decizie, instanţa de recurs a dispus admiterea apelului declarat de către SC (...) SRL, SC (...) SA şi (...) şi schimbarea în parte a sentinţei nr. nr.(...)/11.02.2015, în sensul respingerii acţiunii formulate de către reclamantul (...) şi admiterii cererii de intervenţie formulate de SC (...) SA în interesul pârâtei SC (...) SRL, fiind menţinute dispoziţiile din decizia atacată privind soluţionarea cererii de apel declarate împotriva încheierii de şedinţă din data de 28.01.2015 şi a cererii de aderare la apel, precum şi dispoziţiile din sentinţă privitoare la soluţionarea excepţiilor lipsei calităţii de reprezentant pentru pârâta SC (...) SRL.

Deoarece decizia nr.(...)/03.02.2017 pronunţată de către ICCJ Bucureşti este cea prin care s-a dispus schimbarea sentinţei nr.(...)/11.02.2015 pronunţată de către Tribunalul (...), invocată în susţinerea motivului de revizuire, este necesar a se stabili momentul la care revizuientul, care a fost parte procesuală în litigiu, a luat cunoştinţă de decizia pronunţată de către ICCJ Bucureşti.

Sub acest aspect, curtea a constatat că această decizie pronunţată sub imperiul vechiului cod de procedură civilă este una irevocabilă care nu se comunică din oficiu de către instanţă raportat la dispoziţiile art. 266 alin. 3 Cod procedură civilă, părţile luând cunoştinţă despre soluţia irevocabilă la momentul pronunţării acesteia, ca urmare a publicării ei pe site-ul instanţei ori prin alte mijloace procedurale, cum ar fi cererea de eliberare a unei copii după dispozitivul deciziei ori a deciziei în întregul ei.

Având în vedere dispoziţiile art. 129 alin.1 Cod procedură civilă, potrivit cărora părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului, se naşte prezumţia rezonabilă că revizuientul, parte în proces, a luat cunoştinţă despre pronunţarea deciziei irevocabile de către ICCJ Bucureşti la momentul pronunţării deciziei, respectiv la data de 03.02.2017. Însă, ceea ce este cert în cauză, este faptul că revizuientul a cunoscut soluţia pronunţată de către ICCJ Bucureşti la data de 10.03.2017, data menţionată pe plicul aflat la fila 3 în dosarul nr.(...), când a expediat la ICCJ, cererea de revizuire declarată împotriva deciziei nr.(...)/03.02.2017 pronunţată de către ICCJ Bucureşti, fiind evident că la acel moment revizuientul cunoştea soluţia pronunţată de instanţa de recurs câtă vreme a înţeles să o conteste prin formularea unei căi extraordinare de atac.

Într-adevăr, la data respectivă decizia nu era motivată şi redactată de către completul de recurs, redactare care a intervenit la data de 14.03.2017, astfel cum rezultă din partea finală a deciziei, însă acest aspect nu are relevanţă sub aspectul stabilirii momentului de la care curge termenul de revizuire deoarece pentru cazul de revizuire invocat în speţă nu prezintă importanţă motivele ce au determinat instanţa să dispună modificarea hotărârii invocate în susţinerea cererii de revizuire câtă vreme, esenţial, este faptul că hotărârea respectivă a fost modificată şi că cele statuate prin dispozitivul acesteia intrate în puterea lucrului judecat şi apte de a fi puse în executare nu mai există. Nu se poate nega importanţa considerentelor unei hotărâri judecătoreşti prin care se explicitează dispozitivul intrat în puterea lucrului judecat, însă acestea au relevanţă în cauză doar sub aspectul dezvoltării motivelor unei cererii de revizuire şi nu al momentului la care aceasta poate fi declarată. Acest moment se raportează la dispozitivul hotărârii care cuprinde soluţia instanţei câtă vreme legiuitorul a stabilit ca şi relevant în cazul de revizuire invocat, prevăzut la 322 pct.5 teza a II a Cod procedură civilă, faptul că hotărârea care a stat la baza celei a cărei revizuire se solicită a fost desfiinţată sau modificată, nu argumentele şi considerentele ce au dus la desfiinţare sau modificare.

Prin urmare, nu pot fi avute în vedere alegaţiile revizuientului în sensul că termenul de revizuire ar trebui calculat de la data la care a luat cunoştinţă de decizia ICCJ redactată cu considerentele ei, câtă vreme prezintă relevanţă în declararea căii extraordinare de atac faptul că a fost desfiinţată decizia ce a stat la baza celei a cărei revizuire se cere, nu şi motivele ce au determinat pronunţarea acestei soluţii.

Pe de altă parte, revizuientul, care a fost parte procesuală în litigiul finalizat prin decizia instanţei de recurs, a cunoscut încă din timpul dezbaterilor asupra cauzei care au fost motivele ce au determinat declararea căi de atac, excepţiile şi argumentele invocate de către toate părţile procesuale în cadrul litigiului, acestea nefiind aspecte străine de care putea lua cunoştinţă doar prin intermediul considerentelor deciziei. De asemenea, sub acest aspect, nu se poate omite că acelaşi revizuient nu a fost împiedicat de lipsa considerentelor deciziei pronunţate de ICCJ să declare calea de atac a revizuirii împotriva deciziei respective la data de 10.03.2017, deşi aceasta nu era încă redactată în ansamblul ei cu toate menţiunile prevăzute de art.261 Cod procedură civilă, precum şi aspectul că la data de 09.05.2017 dosarul cuprinzând decizia redactată era ataşat la dosarul de revizuire, astfel cum rezultă din referatul grefierului de şedinţă consemnat în încheierea de şedinţă din data respectivă.

Or, în aceste condiţii, curtea a constatat că momentul de la care curge termenul de revizuire este cel de la care se poate stabili cu certitudine că revizuientul cunoştea soluţia pronunţată de ICCJ, moment care a intervenit anterior redactării deciziei ori a celui la care revizuientul a solicitat să i se comunice decizia ori i s-a comunicat aceasta, respectiv de la data de 10.03.2017 când a expediat prin poştă cererea de revizuire înregistrată în dosar nr. nr.(...).

Raportând termenul de revizuire de o lună prevăzut la art. art.324 alin.1 Cod procedură civilă, la data de 10.03.2017, când se poate reţine cu certitudine că revizuientul cunoştea soluţia pronunţată de ICCJ şi la data de 14.06.2017, când s-a înregistrat cererea de revizuire pe rolul Curţii de Apel (...) în dosar nr. (...), curtea a constatat că cererea de revizuire este depusă cu depăşirea termenului prevăzut de lege, fiind tardiv formulată.

Nu se poate reţine ca fiind introdusă în termen nici cea de a doua cerere de revizuire înregistrată în dosar nr. nr.(...), ataşat la dosarul (...) ca urmare a constatării litispendenţei între cele două pricini, deoarece în cadrul acestui dosar revizuientul abia la data de 03.10.2017 a arătat că înţelege să îşi modifice cererea de revizuire formulată iniţial împotriva deciziei nr.(...) pronunţată de ICCJ, în cerere de revizuire a deciziei nr.(...) pronunţată de Curtea de Apel (...). Abia după momentul procesual al modificării cererii iniţiale de revizuire, constată ca fiind făcută cu respectarea prevederilor legale de către ICCJ prin decizia nr.(...)/03.10.2017, se poate reţine că instanţa a fost legal investită cu cea de a doua cerere de revizuire deoarece anterior acestui moment dosarul a avut ca şi obiect al cererii de revizuire o altă decizie, respectiv decizia nr. (...) pronunţată de ICCJ.

Ori, nu se poate reţine că prin efectul modificării obiectului cererii de revizuire iniţiale, a fost depusă în termen cea de a doua cerere de revizuire la data de 10.03.2017, când s-a depus la poştă cererea iniţială de revizuire nemodificată, câtă vreme la momentul respectiv, partea revizuientă nu a declarat că formulează cerere de revizuire împotriva deciziei pronunţate de curtea de apel, ci a celei pronunţate de ICCJ.

În aceste condiţii, momentul de la care se poate reţine că a fost formulată cea de a doua cerere de revizuire din dosarul nr.(...), este data la care instanţa a constatat modificarea cererii iniţiale, respectiv data de 03.10.2017, dată în raport de care şi cea de a doua cerere este tardiv formulată câtă vreme la momentul la care s-a depus cererea nemodificată, revizuientul cunoştea soluţia pronunţată de ICCJ în dosarul nr. (...).

Având în vedere cele de mai sus, curtea a reţinut că nu se mai impune a fi analizate aspectele invocate de către părţi în raport de prevederile art.102 alin.2 Cod procedură civilă ori a celor legate de intrarea sau nu în posesia deciziei redactate de către revizuient ca urmare a email-ului expediat de ICCJ la data de 11.05.2017.

Concluzionând, curtea a reţinut că excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire este întemeiată în raport de ambele momente ale depunerii ei în cele două dosare, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 137, art. 324 pct.4 şi art.326 Cod procedură civilă a dispus admiterea excepţiei tardivităţii şi respingerea ca tardiv formulate a cererii de revizuire.

Cât priveşte excepţiile inadmisibilităţii cererii de revizuire şi a excepţiei lipsei de interes în formularea cererii din dosar nr.(...), curtea a apreciat superfluă analizarea lor, dată fiind ordinea de prioritate în soluţionarea excepţiilor prevăzută de art. 137 Cod procedură civilă şi reţinerea excepţiei tardivităţii cererii de revizuire.

Instanţa nu a acorda cheltuieli de judecată în revizuire deoarece acestea nu s-au solicitat de către părţi.

Domenii speta

Spete similare