Revizuire sentinţă

Prin cerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 18.06.2020, sub dosar nr. 1311/110/2020, persoanele condamnate M.G. şi M.O., aflate în executarea unor pedepse privative de libertate în Penitenciarul de Femei Ploieşti – Târgşorul Nou, respectiv în Penitenciarul Vaslui, au formulat o cerere având ca obiect revizuirea Sentinţei penale nr. 406/D/04.12.2018 pronunţatǎ de Tribunalul Bacǎu în dosar nr. 3510/110/2015, modificată şi rămasă definitivǎ prin Decizia penală nr. 1242/2019 din data de 22.11.2019 a Curţii de Apel Bacău (în cuprinsul cererii, revizuenţii au făcut referire doar la decizia penală)

În motivarea cererii, revizuenţii au invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453, alin. 1, lit. f C. proc. Pen. constând în aceea că hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situaţia în care consecinţele încălcării dispzoţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

De asemenea, revizuenţii au mai solicitat, în conformitate cu prevederile art. 460 C. proc. Pen., suspendarea executării hotărârii atacate.

Revizuenţii au arătat că prin Decizia penală nr. 1242/2019 din data de 22.11.2019 a Curţii de Apel Bacău s-a dispus condamnarea lor exclusiv prin prisma interceptărilor efectuate de către S.R.I., în temeiul art. 139, alin. 3 C. proc. pen.

S-a arătat că prin decizia nr. 55/04.02.2020, pronunţată în dosarul nr. 949D/2018, Curtea Constituţională a României a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 139, alin. 3, teza finală C. proc. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu privesc înregistrările rezultate ca urmare a efectuării activităţilor specifice culegerii de informaţii care presupun restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale ale omului desfăşurate cu respectarea prevederilor legale, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991.

Revizuenţii arată că au invocat în cauză excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 139, alin. 3 C. proc. pen., formându-se dosarul nr. 1985D/2018, care se află în prezent în faza de raport.

În continuare, revizuenţii expun situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu, respectiv indică soluţiile dispuse prin Sentinţa penală nr. 406/D/04.12.2018 pronunţatǎ de Tribunalul Bacǎu în dosar nr. 3510/110/2015, respectiv prin Decizia penală nr. 1242/2019 din data de 22.11.2019 a Curţii de Apel Bacău în acelaşi dosar.

În opinia revizuenţilor, în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 459, alin. 3 C. proc. Pen. referitoare la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, precizând că instanţa de apel şi-a fundamentat hotărârea de condamnare pe interceptările efectuate în cauză invocând drept temei legal prevederile art. 139, alin. 3 C. proc. Pen., în baza mandatelor de interceptare pe siguranţă naţională nr. 002522/13.05.2010 şi nr. 002522/04.06.2010 pe numele inculpatei M.G. şi nr. 005642/13.10.2010, respectiv 006360/16.11.2020 pe numele inculpatului M.O., celelalte probe administrate în cauză nerelevând per se o activitate infracţională a acestora.

De asemenea, se face referire la răspunsul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Bacău depus la dosarul cauzei la termenul de judecată din data de 24.05.2018 în cuprinsul căreia se arată că “convorbirile şi comunicările interceptate în baza unor mandate de siguranţă naţională – aceste informaţii au fost depuse la dosarul cauzei în baza dispoziţiilor art. 139, alin. 3 Cpp (…)”

În continuare, revizuenţii fac trimitere la decizia Curţii Constituţionale nr. 55/04.02.2020 apreciind că aceasta are aplicabilitate directă în cauză, întrucât este o decizie de admitere, excepţiile cu acelaşi obiect urmând a fi respinse ca devenite inadmisibile, respectiv la decizia nr. 126/2016 a Curţii Constituţionale, prin care s-a arătat: „(...) Așadar, Curtea reține că o decizie de constatare a neconstituționalității unei prevederi legale trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, numai acelei categorii de justițiabili care a invocat excepția de neconstituționalitate în cauze soluționate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituționalitatea, precum și autorilor aceleiași excepții, invocate anterior publicării deciziei Curții, în alte cauze, soluționate definitiv, acest lucru impunându-se din nevoia de ordine și stabilitate juridică.”

În final, revizuenţii reproduc paragrafele 55-60 din decizia Curţii Constituţionale nr. 55/04.02.2020, apreciind că în mod evident, consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale (liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil) continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii, solicitând totodată anularea hotărârii atacate şi rejudecarea cauzei în acord cu prevederile art. 461 C. proc. pen.

Din dispoziţia instanţei, a fost ataşat dosarul nr. 3510/110/2015, în conformitate cu prevederile art. 459, alin. 1 C. proc. pen.

Pe parcursul judecării cererii formulate, revizuentul M.O. a participat la judecată prin videoconferinţă, în timp ce revizuenta M.G. a fost prezentă la ultimul termen de judecată, fiind citată cu dispoziţie de transfer. Revizuenţii au fost asistaţi de apărător ales şi au formulat concluzii asupra admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire.

După terminarea dezbaterilor, prin apărător ales, revizuenţii au depus la dosarul cauzei note de şedinţă prin raportare la concluziile formulate de reprezentantul M.P..

Instanţa, analizând cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 406/D/04.12.2018 pronunţatǎ de Tribunalul Bacǎu în dosar nr. 3510/110/2015, modificată şi rămasă definitivǎ prin Decizia penală nr. 1242/2019 din data de 22.11.2019 a Curţii de Apel Bacău, constată următoarele:

Cu titlu prealabil, înainte de a proceda la analizarea motivului de revizuire invocat în cerere, instanţa va proceda la verificarea unor aspecte premergătoare, care justifică soluţionarea fondului acestei faze procesuale a revizuirii, respectiv calitatea persoanei care formulează cererea şi termenul în care a fost formulată o astfel de cerere.

Astfel, potrivit art. 455, alin. 1 C. proc. pen. „Pot cere revizuirea:

a) părţile din proces, în limitele calităţii lor procesuale;

b) un membru de familie al condamnatului, chiar şi după moartea acestuia, numai dacă cererea este formulată în favoarea condamnatului.”

Art. 457, alin. 1 C. proc. pen. prevede că „cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând, chiar după ce pedeapsa a fost executată sau considerată executată ori după moartea condamnatului, cu excepţia cazului prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. f), când cererea de revizuire poate fi formulată în termen de un an de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.”

Având în vedere că prezenta cerere a fost formulată de o parte din proces, respectiv de către persoanele condamnate şi că aceasta este formulată în favoarea lor, instanţa consideră că sunt îndeplinite condiţiile de lege pentru a se proceda la analizarea motivelor de revizuire invocate sub aspectul admisibilitǎţii în principiu.

Tot ca un aspect prealabil, instanţa reţine că deşi în cuprinsul cererii se face referire exclusiv la Decizia penală nr. 1242/2019 din data de 22.11.2019 a Curţii de Apel Bacău, analiza asupra admisibilităţii în principiu va viza şi Sentinţa penală nr. 406/D/04.12.2018 pronunţatǎ de Tribunalul Bacǎu, având în vedere motivele invocate în cuprinsul cererii şi dispoziţiile art. 456 C. proc. pen.

Prin rechizitoriul din data de 08.10.2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Bacău în dosar nr. 143/P/2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- M.G., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 289, alin. 1 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, la începutul anului 2010, în calitate de director economic al SC C. SA Bacău, a pretins de la P.O., administrator al SC L.I. SRL Moineşti, un procent de 5% din valoarea unui contract de furnizare şi transport a cărbunelui energetic, în valoare totală de 12.705.000 lei fără TVA, încheiat între cele două societăţi. În schimbul acestor bani, M.G. a promis că va facilita plata la timp de către SC C. SA Bacău a facturilor emise de SC L.I. SRL Moineşti şi că îi va facilita lui P.O. încheierea unor noi contracte de transport şi furnizare a cărbunelui cu societatea la care era angajată. În luna august 2010, în temeiul acestei înţelegeri, M.G. a primit de la P.O., prin intermediul SC T.S.T. SRL Comăneşti, suma totală de 650.000 de lei

- M.O., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 289, alin. 1 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că la începutul anului 2010, a ajutat-o pe soţia sa, M.G., la acea dată  director economic al SC C. SA Bacău, să pretindă de la P.O., administrator al SC L.I. SRL Moineşti, un procent de 5% din valoarea unui contract de furnizare şi transport a cărbunelui energetic, în valoare totală de 12.705.000 lei fără TVA, încheiat între cele două societăţi. În schimbul acestor bani, M.G. a promis că va facilita plata la timp de către SC C. SA Bacău a facturilor emise de SC L.I. SRL Moineşti şi că îi va facilita lui P.O. încheierea unor noi contracte de transport şi furnizare a cărbunelui cu societatea la care era angajată. Ajutorul dat de M.O. a constat în acte directe de solicitare şi în facilitarea încheierii unor contracte de transport a cărbunelui între SC C. SA Bacău şi societăţii controlate de P.O.. În luna august 2010, în temeiul acestei înţelegeri, M.G. a primit de la P.O., prin intermediul SC T.S.T. SRL Comăneşti, societate controlată în fapt de M.O.,  suma totală de 650.000 de lei.

Astfel, instanţa reţine că prin Sentinţa penală nr. 406/D/04.12.2018 pronunţatǎ de Tribunalul Bacǎu în dosar nr. 3510/110/2015, s-a dispus:

„In temeiul art.386 al.1 CPP. si art.5 CPenal, dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea sesizata si prev de art. 289 alin.1 C.pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prev. de art. 254 alin.1 C.pen. 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în cazul inculpatei M.G., si din infracţiunea prev. de art.48CP. rap. art. 289 alin.1 C.pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prev. de art.26 Cpenal 1969 rap. la art. 254 alin.1 C.pen. 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în cazul inculpatului M.O..

Respinge ca nefondata cererea inculpaţilor de schimbarea încadrării juridice din infracţiunea sesizata si prev de art. 289 alin.1 C.pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prev. de art. de art. 289 alin.2 C.pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 si art.5 CPenal, în cazul inculpatei M.G., si din infracţiunea prev. de art.48CP. rap. art. 289 alin.1 C.pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracţiunea prev. de art.48Cpenal rap. la art. 289 alin.2 C.pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, si art.5 CPenal, în cazul inculpatului M.O..

Condamnă inculpaţii :

1. M.G., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin.1C.pen. 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art.5 C.pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare si 3 ani interzicerea drepturilor prev de art .64 lit .a teza a II a şi lit b, c cod penal 1969.

În baza art. 71 alin 2 Cpen.1969 interzice inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit a teza a II-a şi b,c Cpenal 1969 pe durata executării principale.

2. M.O. - pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită, prev. de art. 26Cpenal 1969 raportat la art. 254 alin.1 C.pen. 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea . art. 74 alin. (1) lit. a) si al.2 C. pen., art. 76 alin. (1) lit.c) C. pen.1969 si art.5 C.pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prev de art .64 lit .a teza a II a şi lit b, Cod penal 1969.

În baza art. 71 alin 2 Cpen.1969 interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit a teza a II-a şi b Cpenal 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.86 indice 1 - 86 indice 2 C.pen.1969 dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate, de 3 ani respectiv 2ani închisoare, pe durata unor termene de încercare de 5 ani, în cazul inculpatei M.G., respectiv 4 ani, în cazul inculpatului M.O., calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În conformitate cu prevederile art.86 indice 3 C.pen.1969, pe durata termenului de încercare, inculpaţii trebuie sa se supună următoarelor masuri de supraveghere:

a) inculpatul M.O., sa se prezinte la Serviciul de probaţiune Bacău si inculpata M.G. sa se prezinte la Serviciul de probaţiune Ilfov, la datele stabilite de aceste instituţii;

b) sa anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţa sau locuinţa si orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum si întoarcerea;

c) sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;

d) sa comunice informaţii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.

În baza art. 15 din Lg nr.187/2012 si art. 359 C.pr.pen anterior atrage atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 86/4C. pen 1969 a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În baza art.71 al.5 Cpen.1969, dispune suspendarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepselor principale.

În baza art.254 al.3 Cpenal 1969 dispune confiscarea speciala a sumei de 325.000 lei de la inculpata M.G. si a sumei de 325.000lei de la inculpatul M.O..

În baza art.397 Cpp si art. 249 Cpp . menţine măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor mobile identificate şi evaluate conform procesului verbal din data de 12.02.2015 - instituita prin ordonanţa procurorului DNA ST. Bacău din data de 11.02.2015 - până la concurenta sumelor confiscate si a cheltuielilor de judecata (...)”

Ulterior, prin Decizia penală nr. 1242/2019 din data de 22.11.2019 a Curţii de Apel Bacău, s-a dispus:

„I.În baza art. 421 pct.2 lit.a C.p.p. admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DNA, Serviciul Teritorial Bacău, împotriva sentinţei penale nr. 406/D din 4.12.2018 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul 3510/110/2015.

Desfiinţează în totalitate sentinţa apelată, reţine cauza spre rejudecare şi, în fond:

1.Condamnă inculpata M.G., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prev. de art. 289 alin.1 C.pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen. la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 67 C.p. aplică inculpatei M.G. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b C. pen. - dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 65 C.p. aplică inculpatei M.G., ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b C. pen. - dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

2.Condamnă inculpatul M.O. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la luare de mită, prev. de art. 48 alin.1 C.pen rap. la art. 289 alin.1 C.pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 67 C.p. aplică inculpatului M.O., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b C. pen. - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 65 C.p. aplică inculpatului M.O., ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b C. pen. - dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art.289 al.3 C.pen. dispune confiscarea specială a sumei de 325.000 lei de la inculpata M.G. şi a sumei de 325.000 lei de la inculpatul M.O..

În baza art.397 şi art. 249 C.p.p. menţine măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor mobile identificate şi evaluate conform procesului verbal din data de 12.02.2015 - instituită prin ordonanţa procurorului DNA ST. Bacău din data de 11.02.2015 - până la concurenta sumelor confiscate si a cheltuielilor de judecata.

În temeiul art.146 C.p.p. şi art. 162 C.p.p. dispune păstrarea mijloacelor materiale de proba/corpuri delicte şi conservarea prin arhivare, in condiţiile legii, aflate la Camera de Corpuri delicte din cadrul Tribunalului Bacău, respectiv: un nr.de 4 suporţi optici – dosar urm.pen. 143/P/2014 DNA ST Bacău, conform. p.verbal, fl.2 dosar Cam.prel.

În baza art. 274 alin. 1, 2 C.p.p. obligă inculpaţii la plata sumelor de câte 3.000 lei fiecare (din care câte 2000 lei reprezintă cheltuieli judiciare către stat în faza urmăririi penale), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, avansate la soluţionarea în fond a cauzei.

În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul procurorului, rămân în sarcina acestuia.

II.În baza art. 421 pct. 1 lit. „b” noul C.p.p., respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii M.O. şi M.G. împotriva aceleaşi sentinţe penale (...)”

În continuare, instanţa reţine cǎ revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exer¬citată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, descoperite după judecată şi care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Instanţa urmează a analiza cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze prin raportare la dispoziţiile art. 459 C. proc. pen, având în vedere împrejurarea că motivele ce pot fi invocate în susţinerea căii de atac extraordinare a revizuirii sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 453 C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 453, alin. 1 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când:

„a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă si nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.”

În ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut de art. 453, alin.1, lit. f C. proc. Pen. instanța observă că prin Decizia nr. 126/2016 din 3 martie 2016 (publicată în Monitorul Oficial nr. 185 din 11 martie 2016) Curtea Constituțională a reținut că, în ceea ce privește cauzele soluționate până la publicarea deciziei Curții Constituționale și în care nu a fost dispusă sesizarea Curții Constituționale cu o excepție având ca obiect o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță declarată neconstituțională, acestea reprezintă o facta praeterita, de vreme ce cauza a fost definitiv și irevocabil soluționată. Curtea a reținut că, din momentul introducerii cererii în instanță și până la soluționarea definitivă a cauzei, norma incidentă a beneficiat de o prezumție de constituționalitate, care nu a fost răsturnată decât ulterior pronunțării hotărârii prin care s-a tranșat în mod definitiv litigiul, așa încât Curtea a constatat că incidența deciziei de admitere a instanței de contencios constituțional într-o atare cauză ar echivala cu atribuirea de efecte ex tunc actului jurisdicțional al Curții, cu încălcarea dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, și ar nega, în mod nepermis, autoritatea de lucru judecat care este atașată hotărârilor judecătorești definitive.

În paragraful 33 al deciziei menţionate se arată că “în aceste condiții, având în vedere importanța principiului autorității de lucru judecat, Curtea constată că, pentru a garanta atât stabilitatea raporturilor juridice, cât și o bună administrare a justiției, este necesar ca ceea ce a stabilit instanța de contencios constituțional, pe cale jurisprudențială, cu privire la condițiile în care se poate formula revizuire, în temeiul unei decizii de admitere a excepției de neconstituționalitate, să se transpună în cuprinsul normelor procesual penale examinate în prezenta cauză. Așadar, Curtea reține că o decizie de constatare a neconstituționalității unei prevederi legale trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, numai acelei categorii de justițiabili care a invocat excepția de neconstituționalitate în cauze soluționate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituționalitatea, precum și autorilor aceleiași excepții, invocate anterior publicării deciziei Curții, în alte cauze, soluționate definitiv, acest lucru impunându-se din nevoia de ordine și stabilitate juridică.”

Astfel, pentru promovarea căii de atac a revizuirii pentru motivul prevăzut de art. 453, alin. 1, lit. f C. proc. pen. este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii:

- să existe o hotărâre a Curţii Constituţionale prin care a fost declarată neconstituţională o normă legală;

- excepţia de neconstituţionalitate să fi fost invocată în cursul procesului penal în cauza a cărei revizuire se cere de către revizuent;

- decizia Curţii Constituţionale să fi fost publicată în Monitorul Oficial, ulterior rămânerii definitive a hotărârii;

- hotărârea definitivă prin care cauza a fost soluţionată în fond să se fi întemeiat pe prevederea legală declarată neconstituţională;

- consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale să continue să se producă şi să nu poată fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

Din analiza dosarului de fond, instanţa constată că la data de 19.06.2018 (f. 8-19, vol. VI dosar nr. 3510/110/2015), inculpaţii M.G. şi M.O. au depus o cerere prin care au invocat ecepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 139, alin. 3, teza a II-a C. proc. pen. Ulterior, prin Încheierea din data de 15.11.2018 (f. 129-133, vol. VI dosar nr. 3510/110/2015), instanţa, în baza art. 29, alin. 4 din Legea nr. 47/1992 a admis cererea inculpaţilor prvind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 139, alin. 3 C. proc. pen.

În continuare, verificând portalul Curţii Constituţionale a României, instanţa constată că la data de 26.11.2018 a fost înregistrat, sub numărul 1985D/2018, dosarul având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 139, alin. 3 C. proc. pen., dosarul aflându-se în prezent în faza de raport.

Analizând temeiurile invocate în cuprinsul cererii, prin raportare la aspectele indicate anterior, instanţa apreciază că la acest moment nu sunt întrunite în mod cumulativ condiţiile prevăzute de lege, pentru admisibilitatea în principiu a cerererii de revizuire formulate. Astfel, la acest moment procesual, nu există o hotărâre a Curţii Constituţionale prin care să se fi admis excepţia de neconstituţionalitate invocată în cadrul dosarului nr. 3510/110/2015, ori o hotărâre prin care excepţia astfel invocată să fi fost respinsă ca devenită inadmisibilă ca urmare a pronunţării deciziei nr. 55/2020 a Curţii Constituţionale.

Judecătorul din cadrul Tribunalului nu se poate substitui judecătorilor Curţii Constituţionale, în sensul că nu poate anticipa care va fi soluţia pe care o vor dispune aceştia în raport de excepţia invocată de revizuenţii din prezenta cauză. Mai mult, se observă că prin decizia nr. 55/2020, Curtea a constatat că dispozițiile art. 139 alin. 3 teza finală din Codul de procedură penală sunt constituționale în măsura în care nu privesc înregistrările rezultate ca urmare a efectuării activităților specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului desfășurate cu respectarea prevederilor legale, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991, în timp ce obiectul dosarului nr. 1985D/2018 îl reprezintă dispoziţiile art. 139, alin. 3 C. proc. pen. (a întregului aliniat, nu doar a tezei finale, cu privire la care Curtea Constituţională s-a mai pronunţat anterior, spre exemplu prin Deciziile nr. 756/2016 şi nr. 743/2019).

În cauză nu este vorba doar despre un aspect de procedură, ori de un formalism excesiv, în condiţiile în care dispoziţiile legale precitate prevăd în mod expres necesitatea existenţei unei excepţii de neconstituţionalitate admisă în cauza a cărei revizuire se cere. Nu pot fi primite argumentele apărătorului ales al revizuenţilor, care a făcut referire în concluziile scrise la considerentele deciziei nr. 126/2016, întrucât Curtea Constituţională nu a arătat că este suficientă simpla invocare a excepţiei de neconstituţionalitate, anterior publicării deciziei în Monitorul Oficial, pentru admiterea unei cereri de revizuire. De altfel, o asemenea interpretare nici nu poate fi avută în vedere, în condiţiile în care textul art. 453, alin. 1, lit. f C. proc. pen. este foarte clar.

Interpretarea corectă a paragrafului nr. 33 din decizia menţionată şi la care s-a făcut referire este aceea că au calitatea procesuală activă şi părţile care au invocat o excepţie de neconstituţionalitate prin care a fost criticat articolul declarat neconstituţional, excepţie cu privire la care instanţa a decis sesizarea Curţii Constituţionale anterior ca aceasta să se fi pronunţat într-o alltă cauză cu privire la neconstituţionalitatea articolului în discuţie. În această ipoteză (în care se află şi cei doi revizuenţi din prezenta cauză), chiar dacă Curtea Constituţională va fispune respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă pe motiv că a admis anterior o excepţie de neconstituţionalitate a aceluiaşi articol într-o altă cauză, aceste persoane se află într-o poziţie similară celor care criticaseră anterior (sau chiar ulterior, dar în cazul cărora Curtea s-a pronunţat deja) articolul declarat neconstituţional.

Este evident că nicio dispoziţie legală nu înlătură posibilitatea revizuenţilor de a reitera cererea de revizuire de îndată ce Curtea Constituţională va pronunţa o soluţie în dosarul nr. 1985D/2018.

Instanţa mai reţine şi că pe rolul Tribunalului Bacău, sub dosar nr. 1310/110/2020, a fost înregistrată o altă cerere de revizuire, formulată de aceleaşi persoane condamnate, împotriva Sentinţei penale nr. 221/D/2018 din 21.06.2018 pronunţată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 4416/110/2016 definitivă prin decizia penală nr. 19/13.01.2020 a Curţii de Apel Bacău, cererea de revizuire având drept temei motive similare celor din prezenta cauză. Cu toate acestea, deosebirea esenţială este că în respectivul dosar, Curtea Constituţională s-a pronunţat deja, prin decizia nr. 168 din data de 26.05.2020, prin care a respins ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 139, alin. 3, teza finală C. proc. pen., având în vedere că s-a pronunţat asupra acesteia anterior, prin Decizia nr. 55/04.02.2020, astfel încât în respectivul dosar a fost admisă în principiu cererea de revizuire.

Un alt aspect ce se impune a fi analizat este acela dacă hotărârea definitivă prin care cauza a fost soluţionată în fond s-a întemeiat pe prevederea legală declarată neconstituţională. În mod constant, în practica judiciară, s-a arătat că nu are relevanţă sub aspectul admisibilităţii în principiu dacă încălcarea dispoziţiilor constituţionale priveşte o normă de drept material, sau una de procedură, aşa cum este cazul în speţă. În acest sens, instanţa reţine că în partea introductivă a cererii de revizuire formulată în cauză, revizuenţii arată că prin Decizia penală 1242/2019 din data de 22.11.2019 a Curţii de Apel Bacău s-a dispus condamnarea lor exclusiv prin prisma interceptărilor efectuate de către S.R.I..

Instanţa reţine că în această etapă prealabilă nu se poate proceda la analiza existenţei unei legături directe între neconstituţionalitatea normei prevăzute de art. 139, alin. 3, teza a II-a C. proc. pen. şi soluţia de condamnare, aşa cum solicită petenţii. Pe de altă parte, în raport de aspectele invocate, chiar dacă în urma admiterii excepţiei de neconstituţionalitate s-ar concluziona că interceptările rezultate în urma punerii în aplicare a mandatelor de siguranţă naţională emise pe numele celor doi inculpaţi şi-au pierdut valoarea probatorie, nu poate fi primită teza avansată de aceştia, în sensul că soluţia de condamnare s-a fundamentat exclusiv pe aceste interceptări, întrucât se observă că în cauză au fost administrate şi alte mijloace de probă (martori, înscrisuri), care au fost avute în vedere atât de instanţa de fond, cât şi de instanţa de apel, care a desfiinţat în totalitate hotărârea primei instanţe, realizând o nouă analiză a probatoriului administrat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti. Aşa cum s-a arătat, o analiză in extenso cu privire la acest aspect nu poată fi efectuată decât după admiterea în principiu a cererii de revizuire.

În consecinţă, în raport de considerentele ce preced, Tribunalul va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către revizuenţii M.G. şi M.O., împotriva Sentinţei penale nr. 406/D/04.12.2018 pronunţatǎ de Tribunalul Bacǎu în dosar nr. 3510/110/2015, modificată şi rămasă definitivǎ prin Decizia penală nr. 1242/2019 din data de 22.11.2019 a Curţii de Apel Bacău, urmând ca în conformitate cu prevederile art. 272, alin. 1 şi art. 274, alin. 1 şi 2 C. proc. Pen. să oblige pe fiecare dintre revizuenţi la plata a câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

De asemenea, în raport de soluţia dispusă în cauză, nu se mai impune analiza cererii de suspendare a executării hotărârii supuse revizuirii, în conformitate cu prevederile art. 460, alin. 1 C. proc. pen.

Domenii speta

Spete similare