Fond funciar

SENTINŢA CIVILĂ Nr. /2017

Şedinţa publică din 09 Noiembrie 2017

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE:

Grefier:

Pe rol se află pronunţarea cauzei civile privind pe reclamantul I A şi pe pârâtele CL FF a C R, pârât CJS DPP TT, având ca obiect fond funciar.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 26 octombrie 2017, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 03.11.2017, iar ulterior la data de 09.11.2017, când a hotărât următoarele:

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj sub nr. /252/2017 la data de 15.06.2017, reclamantul I A a chemat în judecată pe pârâtele, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtelor să elibereze Titlul de proprietate aferent terenului agricol în suprafaţă totală de 2,20 ha., situat în localitatea H, conform procesului-verbal de punere în posesie din data de 17.11.2006, cuvenit reclamantului în baza Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat că, prin cererea adresată Comisiei locale de fond funciar a comunei R, jud.. în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului agricol extravilan şi intravilan situat în localitatea H, comuna R, în suprafaţă totală de 2,20 ha., depunând la dosarul administrativ toate documentele justificative necesare, în urma cărora a fost eliberată adeverinţa nr. /30.09.1991.

Reclamantul a precizat că, iniţial, această adeverinţă a fost eliberată pentru suprafaţa de 1,20 ha teren agricol, însă ulterior, în urma petiţiilor adresate şi demersurilor efectuate de acesta la autorităţile locale, s-a aprobat modificarea suprafeţei de la 1,20 ha., la 2,20 ha, la care este îndreptăţit, iar în adeverinţa nr. /30.09.1993 a fost înscrisă iniţial aceeaşi suprafaţă de 1,20 ha şi ulterior a fost modificată suprafaţa de teren agricol la suprafaţa de 2,20 ha, la care este îndreptăţit.

Astfel, prin procesul-verbal încheiat în data de 17.11.2006 s-a procedat la punerea reclamantului în posesie asupra terenului agricol din localitatea H, comuna R, în suprafaţă totală de 2,20 ha, compusă din suprafaţa de 2,06 ha situată în extravilan, tarlaua nr. 14/3, parcela nr. 11 şi suprafaţa de 1.400 mp situaţi în intravilanul localităţii, tarlaua nr. 672, parcela nr. 2, însă până în momentul de faţă nu s-a eliberat titlul de proprietate aferent suprafeţei reconstituite, deşi s-a deplasat de nenumărate ori la autorităţi pentru a solicita acest lucru.

Reclamantul a arătat că, prin notificarea din data de 15.05.2017 a solicitat pârâtei de ordin 1 luarea de urgenţă a tuturor măsurilor legale ce se impun în vederea soluţionării cererii sale de eliberare a titlului de proprietate, notificare în urma căreia i-a fost comunicat în data de 09.06.2017 răspunsul nr. /18.05.2017 prin care se precizează, în esenţă, faptul că nu se cunoaşte cine a făcut modificarea de la 1,20 ha la 2,20 ha pe adeverinţa eliberată acestuia, că s-ar fi făcut o greşeală în cazul său şi că nu i s-ar cuveni suprafaţa de 2,20 ha asupra căreia a fost pus în posesie în anul 2006.

Reclamantul a subliniat că, acest răspuns al pârâtei este atât nelegal şi nefondat, cât şi abuziv în condiţiile în care modificarea adeverinţei de la suprafaţa de 1,20 ha la suprafaţa de 2,20 ha a avut la bază documentele aflate în acel moment la dosarul administrativ şi a fost efectuată de membrii comisiei locale de fond funciar, în momentul de faţă dosarul administrativ nu mai este complet, din motive necunoscute reclamantului, neregăsindu-se în acesta nici măcar procesul-verbal de punere în posesie din anul 2006 şi nici alte documente pe care acesta le-a depus la primărie şi care au condus la acel moment la stabilirea suprafeţei corecte de 2,20 ha cuvenite acestuia.

De asemenea, reclamantul a arătat că a constatat acest lucru în luna februarie a anului 2017, când a solicitat o copie a acestuia şi nu se regăsea la dosar nici măcar procesul-verbal încheiat în data de 17.11.2006.

Reclamantul a învederat instanţei de judecată faptul că adeverinţa nr. /30.09.1993 a fost modificată de comisia locală de fond funciar în anul 1993, fiind atestată modificarea pe verso-ul său, de însuşi Consiliul Local al comunei R, prin ştampilă şi semnătura persoanei autorizate să facă această modificare la acea dată, condiţii în care nu se poate afirma faptul că nu se cunoaşte cine a făcut modificarea sau că această modificare nu ar fi avut un cadru legal. Acesta a precizat că, va prezenta instanţei de judecată această adeverinţă în forma în care i-a fost eliberată şi ulterior modificată, pentru a dovedi că afirmaţiile sale sunt reale. De altfel, procesul-verbal din anul 2006 a fost semnat de însăşi primarul comunei R la acea dată şi de secretarul consiliului local, ca membri ai comisiei locale de fond funciar, care au verificat documentele din dosarul administrativ anterior punerii reclamantului în posesie, apreciind că, în acest context răspunsul dat notificării este cel puţin bizar în ceea ce priveşte greşeala invocată.

Reclamantul a evocat dispoziţiilor art. 27 alin. 1 şi 2 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 punerea în posesie şi eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptăţiţi nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăţilor pe temeiul schiţei, amplasamentului stabilit şi întocmirea documentelor constatatoare prealabile. în toate cazurile în care reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, cu ocazia măsurătorilor comisia locală ia act de recunoaşterea reciprocă a limitelor proprietăţii de către vecini, le consemnează în documentele constatatoare, întocmind planurile parcelare şi înaintează documentaţia comisiei judeţene sau prefectului pentru validare şi respectiv, eliberarea titlurilor de proprietate.

Dat fiind refuzul autorităţilor de a elibera titlul de proprietate asupra terenului agricol cuvenit în suprafaţă totală de 2,20 ha. asupra căruia a fost deja pus în posesie prin procesul-verbal din anul 2006, reclamantul a arătat că, este nevoit să formuleze prezenta cerere de chemare în judecată prin care solicită instanţei de judecată obligarea pârâtelor să elibereze titlul de proprietate aferent terenului agricol în suprafaţă totală de 2,20 ha., conform procesului-verbal de punere în posesie din data de 17.11.2006, cuvenit în baza Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar, precum şi obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată aferente soluţionării prezentului litigiu.

Pentru aceste motive a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 194, art. 453 C.pr.civ., art. 27 şi următoarele din Legea fondului funciar nr. 18/1991.

În probaţiune, reclamantul a depus înscrisuri (f. 9-24) arătând că se prevalează de proba cu înscrisuri precum şi de orice altă probă a cărei necesitate va reieşi din dezbateri, iar în temeiul art. 293 C.pr.civ. solicită obligarea pârâtei de ordin 1 la depunerea dosarului administrativ privind cererea de reconstituire depusă de reclamant în baza Legii nr. 18/1991, precum şi obligarea pârâtei de ordin 2 de a depune dispoziţia de returnare a dosarului administrativ conţinând procesul-verbal de punere în posesie nr.  către Comisia locală de fond funciar R de care face aceasta din urmă vorbire în răspunsul nr. /18.05.2017.

La data de 10.07.2017 pârâta C R prin P, a depus întâmpinare (f. 27-28) prin care a arătat că în urma inventarierii terenurilor în baza L 165/2013, a fost finalizată de C  FF R şi se confruntă cu un deficit de 202,00 ha, precizând că titlul de Proprietate se poate elibera doar pentru 1,20 ha, conform adeverinţei nr. /1991, suprafaţa validată fiind de 1,20 ha, în nici un caz 2,20 ha.

Pârâta a arătat că, mărirea suprafeţei de la 1,20 ha la 2,20 ha nu se putea face, doar printr-un referat al C L F F R, din acel an în care s-a susţinut că s-a făcut modificarea ci, trebuia susţinut în CJF F T, iar dacă suprafaţa se majora, se emitea o Hotărâre a Comisiei Judeţene de Fond Funciar Timiş în urma căreia se modifica suprafaţa şi în anexele Comisiei Locale de Fond Funciar R, ceea ce nu s-a întâmplat, suprafaţa în anexe şi în momentul de faţă fiind de 1,20 ha.

Pârâta a mai arătat că, procesul-verbal de punere în posesie încheiat în 17.11.2006 a fost scris pe suprafaţa de 2,20 ha (greşit din punctul său de vedere), întrucât adeverinţa nr. /1991 a fost modificată fără a parcurge etapele enumerate mai sus, respectiv: referat, Hotărârea Comisiei Judeţene de Fond Funciar Timiş, modificare în anexe.

De asemenea, Titlul de Proprietate nu a fost eliberat întrucât nu a fost scris, procesul-verbal de punere în posesie nr.  a fost trimis la Instituţia Prefectului (nr. de înregistrare 31 13/10.03.2011) cu suprafaţa de 2,20 ha dar, din verificările Comisiei Tehnice a Prefecturii şi procesul-verbal de punere în posesie nr. a fost returnat pe motiv că, suprafaţa validată în anexe este 1,20 ha nu 2,20 ha.

Pârâta a subliniat că, după returnarea procesului-verbal de punere în posesie la Comisia Locală de Fond Funciar R s-a rescris un nou proces-verbal de punere în posesie dar, cu suprafaţa de 1,00 ha teren extravilan, procesul-verbal se află la dispoziţia Comisiei Locale de Fond Funciar Racoviţa dar, refuzat să fie semnat de moştenitorii acestuia.

Astfel, în cazul în care procesul-verbal va fi semnat de proprietar, Comisia Locală de Fond Funciar R, va trimite procesul-verbal la Instituţia Prefectului, pentru verificare, apoi la O.C.P.I. Timiş, pentru scrierea Titlului de Proprietate.

Pârâta a precizat că, atâta timp cât procesul-verbal de punere în posesie nr. a fost depus la Instituţia Prefectului pentru scrierea Titlului de Proprietate, dovadă că, suprafaţa validată din anexe este 1,20 ha este şi faptul că, Instituţia Prefectului returnează procesul-verbal nr. 279 pentru corectarea suprafeţei, adică 1,20 ha conform anexelor validate de Comisia Locală de Fond Funciar R .

Aceasta a mai precizat că, în dosarul administrativ nu deţine nici o dovadă de majorare a suprafeţei.

În concluzie, pârâta a arătat că, pentru majorarea unei suprafeţei validate conform anexelor aflate atât la Primăria R, cât şi la Prefectura Timiş, (Comisia tehnică) este necesar a se parcurge unele etape, respectiv: referat întocmit de Comisia Locală de Fond Funciar R, în baza unor documente justificative de majorare a suprafeţei la solicitarea proprietarului de teren, referatul se înaintează la Comisia Judeţeană de Fond Funciar Timiş.

În cazul în care Comisia Judeţeană de Fond Funciar Timiş aprobă o majorare de suprafaţă, se emite o Hotărâre a Comisiei Judeţene de Fond Funciar Timiş, Hotărârea se comunică Comisiei Locale de Fond Funciar R, cea care va face modificări în anexele localităţii respective, după care se scrie un nou proces-verbal de punere în posesie cu suprafaţa majorată, se trimite spre verificare Comisiei Judeţene de Fond Funciar Timiş (Comisia Tehnică), iar în cazul în care nu există probleme, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Timiş, va înainta procesul-verbal de punere în posesie către O.C.P.I. Timiş, unde se va scrie Titlul de Proprietate.

Pârâta a mai arătat că, în momentul de faţă, pentru suprafaţa de 1,00 ha teren extravilan este scris un nou proces-verbal de punere în posesie, după ce procesul-verbal va fi semnat de proprietar, se va înainta la Prefectura Timiş.

Astfel, nefiind modificări în anexe, printr-un referat, nu se poate scrie un nou proces-verbal pentru suprafaţa de 2,20 ha.

La data de 19.07.2017 pârâta CJ Timiş a depus întâmpinare (f. 41-42).

În motivare pârâta a arătat că nu se opune admiterii în parte a cererii de chemare în judecată în sensul obligării comisiei locale de fond funciar la punerea în posesie şi la înaintarea documentaţiei în vederea emiterii titlului de proprietate aferent suprafeţei de 1 ha teren înscrisă în anexa 3, poziţia nr. 57 a comunei R.

În fapt, se arată că, prin adeverinţa nr. din 30 septembrie 1991, Comuna R informează reclamantul asupra faptului că prin hotărârea Comisiei Judeţene nr.  din 13 septembrie 1991 i s-a stabilit dreptul de proprietate pentru suprafaţa totală de 1,20 ha prevăzută în tabelul anexă nr. 3 la poziţia nr. 57, întocmit conform regulamentului de aplicare a Legii fondului funciar, afişat public.

Pârâta a precizat că, prin Hotărârea nr. /43 din 22.09.2011, analizând propunerile prezentate de Comisia locală de fond funciar a comunei R, C J a validat efectuarea unor modificări în listele anexă ale comunei R, printre care şi cea referitoare la anexa 3 poziţia 57 - autor I I, moştenitor I A, se radiază suprafaţa de 0,20 ha teren intravilan.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 5 lit. i din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890 din 4 august 2005 actualizată: „Comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale au următoarele atribuţii principale: pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptăţite să primească terenul, completează fişele de punere în posesie a acestora, după validarea de către comisia judeţeană a propunerilor făcute, şi le înmânează titlurile de proprietate, potrivit competenţelor ce le revin”.

Art. 36 alin. 1 din acelaşi act normativ enunţă: „Pe baza documentaţiilor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere în posesie şi schiţele terenurilor, comisia judeţeană emite titlurile de proprietate conform modelului prezentat în anexa nr. 20. [...] Titlul de proprietate pentru cetăţenii în viaţă se emite persoanelor îndreptăţite (soţ, soţie), iar pentru moştenitori se emite un singur titlu de proprietate pentru terenurile ce au aparţinut autorului lor, în care se nominalizează toţi solicitanţii îndreptăţiţi, urmând ca pentru ieşirea din indiviziune, ulterior, aceştia să procedeze potrivit dreptului comun.

Astfel, C J, deşi validează reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi emite titlurile de proprietate aferente conform prevederilor legale citate anterior, nu are atribuţii în ceea ce priveşte punerea în posesie prin delimitare în teren şi completarea fişelor de punere în posesie a persoanelor îndreptăţite, aceste operaţiuni de stabilire a amplasamentului constituind atributul exclusiv al comisiilor locale de fond funciar.

Pârâta a precizat că, obligaţia emiterii titlului de proprietate este subsecventă obligaţiei de întocmire şi înaintare a documentaţiei de punere în posesie.

În concluzia celor arătate, pârâta a învederat instanţei de judecată faptul că nu se opune admiterii în parte a cererii de chemare în judecată în sensul obligării comisiei locale de fond funciar la punerea în posesie şi la înaintarea documentaţiei în vederea emiterii titlului de proprietate aferent suprafeţei de 1 ha teren înscrisă în anexa 3, poziţia nr. 57 a comunei Racoviţa.

Reclamantul I A a formular răspuns la întâmpinările depuse de pârâtele CJ şi C L F F Ra, prin care a arătat că, în timp ce C J nu se opune admiterii în parte a cererii de chemare în judecată, însă în sensul obligării comisiei locale de fond funciar la punerea în posesie şi la înaintarea documentaţiei în vederea emiterii titlului de proprietate aferent suprafeţei de 1 ha teren, C L susţine că titlul de proprietate se poate elibera doar pentru 1,20 ha şi că în momentul de faţă este scris un nou Proces verbal de punere în posesie pentru suprafaţa de 1 ha teren extravilan.

A mai arătat că, din apărările formulate de cele două pârâte pe fondul cauzei, care nu sunt suţinute de niciun temei legal, rezultă că, niciuna dintre pârâte nu cunoaşte suprafaţa de teren la care subsemnatul sunt îndreptăţit, existând neconcordanţe în opinia pârâtelor şi asupra suprafeţei de teren pentru care trebuie să îmi fie eliberat titlul de proprietate.

Cele două pârâte ignoră în mod evident Procesul verbal de punere în posesie nr. /17.11.2006 care este perfect legal, care nu a fost anulat şi care a fost înaintat către Instituţia Prefectului Judeţului Timiş pentru scrierea titlului de proprietate, însă în momentul de faţă, dat fiind faptul că documentaţia de care era însoţit acest proces-verbal nu se mai regăseşte la dosarul administrativ, soluţia aleasă de aceste două instituţii este cea aflată la îndemână, respectiv să-i  încalce dreptul cu bună-ştiinţă, şi nu cea legală: să reconstituie înscrisurile care lipsesc de la dosarul administrativ, în condiţiile în care a depus la prezentul dosar inclusiv Adeverinţa cu menţiunea de modificare a suprafeţei, procesul verbal de punere în posesie pentru suprafaţa de 2,20 ha, precum şi cererea tatălui său I l din data de 16.10.1958 din care rezultă suprafaţa de teren agricol pe care a deţinut-o la momentul colectivizării.

În ceea ce priveşte Hotărârea nr. 62/43/22.09.2011 emisă de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Timiş prin care ar fi fost radiată suprafaţa de 0,20 ha intravilan din anexa 3 poziţia nr. 57 aferentă, reclamantul a învederat că nu i-a fost adusă la cunoştinţă niciodată această hotărâre, în plus, aceasta a fost emisă ulterior momentului punerii sale în posesie asupra terenului, context în care aceasta nu produce niciun efect în ceea ce îl priveşte. De altfel, această hotărâre nu cuprinde niciun motiv care să justifice radierea suprafeţei în cazul său, rămânând ca instituţiile abilitate să elibereze titlul de proprietate pentru terenul asupra căruia a fost deja pus în posesie prin Procesul-verbal nr. /17.11.2006.

Reiterez faptul că prin Procesul verbal încheiat în data de 17.11.2006 s-a procedat la punerea mea în posesie asupra terenului agricol din localitatea H, comuna R, în suprafaţă totală de 2,20 ha, compusă din suprafaţa de 2,06 ha situată în extravilan, tarlaua nr., parcela nr.  şi suprafaţa de 1.400 mp situaţi în intravilanul localităţii, tarlaua nr. , parcela nr. .

Potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. 1 şi 2 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 punerea în posesie şi eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptăţiţi nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători stabilirea vecinătăţilor pe temeiul schiţei, amplasamentului stabilit şi întocmirea documentelor constatatoare prealabile. în toate cazurile în care reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, cu ocazia măsurătorilor comisia locală ia act de recunoaşterea reciprocă a limitelor proprietăţii de către vecini, le consemnează în documentele constatatoare. întocmind planurile parcelare şi înaintează documentaţia comisiei judeţene sau prefectului pentru validare şi. respectiv, eliberarea titlurilor de proprietate.

Reclamantul a mai menţionat că procesul verbal nr. /17.11.2006 a fost întocmit în baza unor documente constatatoare prealabile, care au justificat modificarea suprafeţei, însă acestea nu se regăsesc în dosarul administrativ din culpa autorităţilor care aleg să încalce drepturile sale. Faptul că pârâta C L f f R se confruntă cu un deficit de teren agricol de 202,00 ha aşa cum susţine în întâmpinare, nu reprezintă o justificare pentru încălcarea drepturilor sale şi pentru încălcarea dispoziţiilor legale imperative prevăzute de Legea nr. 18/1991.

Pentru motivele arătate,reclamantul a solicitat să fie înlăturate susţinerile celor două pârâte şi să se dispună admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

În drept, se invocă dispoziţiile art. 201 alin. 2 Cod procedură civilă.

În cadrul cercetării judecătoreşti, instanţa a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la PR sub nr./20.03.1991, reclamantul I A a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafaţa de 1,22 ha teren agricol (f.14).

Din adeverinţa nr. din 30.09.1991 eliberată de Comisia Comunală Racoviţa rezultă că reclamantului I A i s-a stabilit dreptul de proprietate prin hotărârea C J nr./13.09.1991 pentru suprafaţa de 1,20 ha prevăzute în tabelul anexă 3 la poziţia 57 (f.61).

Printr-o nouă cerere înregistrată la C F F R sub nr. /05.01.1995, reclamantul I A a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate şi  pentru diferenţa de teren, de la 1,22 ha, cu care figurează în registrul agricol, şi până la suprafaţa de 2,00 ha cu care tatăl său, I I, a intrat în CAP în anul 1958, menţionând că pentru diferenţa solicitată va face dovada dreptului de proprietate cu martori (f. 14).

Prin adresa nr.  din 26.03.1993 emisă de C L  C R s-a solicitat reclamantului să prezinte acte doveditoare de proprietate pentru întreaga suprafaţă de teren, în caz contrar neputându-se solicita C J L f f modificările solicitate (f. 15).

Prin plângerea înregistrată la P comunei R sub nr. /31.05.1995, reclamantul I I a solicitat să i se restituie şi diferenţa de 1 ha teren, întrucât i s-a repartizat doar 1,20 ha în loc de 2,20 ha (f.16), iar prin adeverinţa nr. /30.11.1993, reclamantul a fost informat că i s-a stabilit dreptul de proprietate prin hotărârea comisiei judeţene nr. /13.09.1991 pentru suprafaţa de 1.20 ha prevăzută în tabelul anexă 3 la poziţia 57 (f. 17).

Ulterior, în adeverinţa nr. /30.11.1993 s-a corectat suprafaţa totală de la 1,20 ha la 2,20 ha, fără însă ca această suprafaţă să fie validată de către CJ F F (f. 18-19), iar prin procesul-verbal din data de 17.11.2006 reclamantul a fost pus în posesie cu o suprafaţă de 2,20 ha fără a se menţiona vecinătăţile (f. 20).

Prin Hotărârea nr. /43 din 22.09.2011, analizând propunerile prezentate de C l f f a comunei R, CJ a validat efectuarea unor modificări pe listele anexă ale comunei R, printre care şi cea referitoare la anexa 3 poziţia 57-autor I I, moştenitor I A, în sensul că s-a radiat suprafaţă de 0,20 ha teren intravilan.

Prin cererea dedusă judecăţii reclamantul I A a solicitat obligarea pârâtelor să-i elibereze Titlul de Proprietate aferent terenului agricol în suprafaţă totală de 2,20 ha, situat în localitatea H, conform procesului-verbal de punere în posesie din data de 17.11.2006.

Or, pentru această diferenţă de teren solicitată nu există hotărâre de validare, din documentaţia ataşată la dosar reieşind că s-a obţinut validarea dreptului de proprietate, prin hotărârea C f f T nr. /13.09.1991, doar pentru o suprafaţă de 1,20 ha teren, iar ulterior, prin Hotărârea nr. /43 din 22.09.2011, C J pS DP P  TT a hotărât radierea suprafeţei de 0,20 ha teren intravilan (f. 43-44).

Procedura de retrocedare a terenurilor conform Legii 18/1991 este o procedură complexă, care debutează cu cererea de reconstituire a dreptului de proprietate adresată Primăriei de la locul situării terenurilor, ce se soluţionează într-o primă etapă de către Comisia locală de fond funciar, care emite propunere de validare/invalidare, împotriva căreia persoana îndreptăţită poate formula contestaţie adresată Comisiei judeţene de fond funciar, care emite în acest sens o hotărâre de validare/invalidare, împotriva căreia, din nou, persoana nemulţumită are drept de contestaţie, de data aceasta adresându-se instanţei de judecată, titlul de proprietate emiţându-se numai după finalizarea acestei proceduri de validare, adică de recunoaştere în principiu a dreptului de proprietate.

Dispoziţiile Legii 18/1991, şi ale Regulamentelor sale de aplicare, aprobate în timp prin HG 131/1991, HG 1172/2001, HG 890/2005, sunt foarte clare sub acest aspect, rezultând cu evidenţă că emiterea titlului de proprietate este actul final al procedurii, şi că acesta trebuie să reflecte întocmai rezultatul procedurii, adică să fie în concordanţă cu soluţia dispusă de comisiile de fond funciar, respectiv de instanţă, după caz – art. 8, 9, 27, 51, 53 din Lege, art. 5, 6, 11, 27, 36 din Regulament.

În speţă, nu prezintă relevanţă juridică adeverinţa de proprietate la care face referire reclamantul, câtă vreme acest act nu face parte din documentaţia premergătoare titlului de proprietate, nu reprezintă o etapă în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, ci aşa cum rezultă din doctrina şi practica judiciară în materie, a avut un rol provizoriu, de a ţine loc de titlu de proprietate până la eliberarea lui, fiind necesar, prin urmare, ca şi această adeverinţă să concorde cu validarea.

Această concluzie rezultă chiar din conţinutul unui astfel de act, întocmit după un formular-tip, şi în care se atestă exclusiv rezultatul procedurii în faţa comisiilor de fond funciar, arătându-se în final că are valoare provizorie, până la eliberarea titlului de proprietate.

Aşadar, adeverinţa de proprietate nu creează drepturi în plus, concluzie valabilă şi în cazul reclamantului, a cărei adeverinţă este destinată să ateste drepturile stabilite prin hotărârea C j nr. /13.09.1991, aşa cum rezultă clar din conţinutul său, iar faptul că totuşi s-a menţionat o suprafaţă mai mare decât cea validată, de 2,20 ha, faţă de 1,20 ha, ar putea fi calificată ca o simplă eroare materială.

Chiar făcându-se abstracţie de suprafaţa validată, reclamantul nu a făcut nicio dovadă că suprafaţa reală de teren deţinută este mai mare decât aceea din registrul agricol.

De asemenea, este inadmisibil pentru reclamant ca ceea ce nu a putut obţine pe căile şi procedura legale a reconstituirii dreptului să dobândească pe calea punerii în posesie şi a întocmirii docu¬mentaţiei pentru eliberarea titlului, deoarece operaţiunile ce exced totalului suprafeţei de 1,20 ha sunt lovite de nulitate.

În fine, nici faptul că tatăl reclamantului a intrat în C.A.P. în anul 1958 cu o suprafaţă mai mare decât cea înscrisă în Registrul Agricol, nu prezintă importanţă în acest cadru procesual, ci trebuia invocat fie printr-o contestaţie întemeiată pe art. 53 alin. 2 din Legea 18/1991 împotriva hotărârii de validare, prin care i s-a recunoscut dreptul la reconstituire pentru o suprafaţă mai mică decât în actul primar, fie printr-o nouă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate formulată la legile ulterioare de fond funciar, nr. 169/1997, 1/2000, 247/2005, acestea fiind căile legale în care reclamantul putea pune în discuţie îndreptăţirea sa la retrocedarea terenului suplimentar.

Cum înscrierea direct pe titlul de proprietate, cu ignorarea etapelor obligatorii mai sus menţionate, ar echivala cu eludarea procedurii de reconstituirea a dreptului de proprietate în privinţa suprafeţei de teren în litigiu, instanţa va respinge cererea formulată de reclamant ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul I A, , domiciliat în com. , sat, jud. Timiş, cu domiciliul procedural ales, în contradictoriu cu pârâta C L FF a C R prin PC R, cu sediul în, nr., jud., şi pârâta CJ  S D P P T T prin P JT, cu sediul în, , nr. , jud. .

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare care se depune la Judecătoria Lugoj.

Pronunţată, astăzi, 09.09.2016, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, conform art. 396 alin. 2 C.proc.civ.

Domenii speta

Spete similare