Plangere contraventională

SENTINŢA CIVILĂ NR.

Şedinţa publică din data de Completul constituit din:

PREŞEDINTE:

GREFIER:

Pe rol se află soluţionarea plângerii contravenţionale formulate de petentul M.D.I.A., în contradictoriu cu intimatul, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției seria nr.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă petentul, lipsă fiind intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă după care:

Se constată că procedura de citare cu părţile este îndeplinită, cauza are ca obiect plângere contravențională şi se află la primul termen de judecată.

Instanţa, din oficiu, conform prevederilor art. 131 alin. 1 Cod proc.civ., constată că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în baza art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, după care acordă cuvântul în probaţiune.

Instanţa în temeiul art. 219 Cod procedură civilă procedează la verificarea datelor de identificare ale petentului M.D.I.A. şi la consemnarea acestora în caietul de note al grefierului.

Instanța constată că părțile au solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

La interpelarea instanței petentul arată că nu se opune încuviințării probei cu înscrisurile depuse de intimat și arată că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat.

În temeiul art. 255 alin. 1 și 258 alin. 1 Cod proc.civ. instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți.

Nemaifiind alte cereri de formulat și alte probe de administrat, instanţa constată cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul asupra fondului plângerii.

Petentul solicită admiterea plângerii formulate.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Făget la data de, sub nr., petentul M.D.I.A., a solicitat în contradictoriu cu, admiterea plângerii contravenţionale şi anularea procesului-verbal de contravenţie seria nr.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că i-a fost ridicat talonul și amendat cu suma de  lei de către un agent de poliție pe motiv că folia de pe geamurile spate și luneta nu sunt omologate și conforme. Ulterior, s-a prezentat la Registrul Auto Român pentru o nouă verificare și s-a constatat că folia aplicată pe geamuri este conformă cerinţelor legale. Drept dovadă i s-a restituit talonul maşinii iar folia nu a fost îndepărtată.

În opinia petentului, agentul de poliție a avut o atitudine abuzivă.

In probaţiune a solicitat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

Petentul a anexat cererii, în copie, următoarele înscrisuri: procesul-verbal de contravenţie seria nr.; plicul cu data primirii; carte de identitate; chitanţa reprezentând taxă  judiciară de timbru în cuantum de 20 lei; copie talon; factura de Registru Auto Român; Certificat de garanție; Declarație de conformitate.

Intimatul nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosar procesul verbal de contravenţie în original, raportul agentului constatator.

În cauză a fost solicitată și administrată proba cu înscrisurile depuse de părţi la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa apreciază că plângerea petentului MDIA, formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie seria nr. este întemeiată în parte, o va admite în parte şi va anula în parte procesul verbal, pentru motivele ce succed.

Astfel, instanţa reţine că, prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria nr. întocmit de intimatul, s-a constatat că la data menţionată, ora 22:30, petentul M.D.I.A. a condus autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare, având aplicate pe geamurile laterale spate şi pe lunetă folii neomologate şi neconforme. De asemenea, autovehiculul era dotat cu un singur triunghi reflectorizant iar trusa de prim ajutor avea termenul de valabilitate expirat.

Pentru aceste fapte prevăzute de art. 148 pct.11 din H.G. nr. 1391/2006 şi art. 8 din OUG nr. 195/2002, rep., petentul a fost sancţionat cu 13 (patru) puncte-amendă în cuantum de 1885 lei (1305 lei + 580 lei), în temeiul prevederilor art. 102 alin.1 pct. 35 şi art. 100 alin. 1 pct. 13 din O.U.G. nr. 195/2002.

Instanţa reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 148 pct.11 din H.G. nr. 1391/2006, se interzice conducătorului de autovehicul „să aibă aplicate folii sau tratamente chimice pe parbrize, lunetă ori pe geamurile laterale, care restrâng sau estompează vizibilitatea, atât din interior, cât şi din exterior, cu excepţia celor omologate şi certificate, prin marcaj corespunzător, de către autoritatea competentă” iar în conformitate cu dispoziţiile art. 8 din OUG nr. 195/2002, rep., „Pentru a fi conduse pe drumurile publice, fiecare autovehicul şi tramvai trebuie să fie dotat cu trusă medicală de prim ajutor, două triunghiuri reflectorizante şi un stingător de incendiu, omologate”.

Încălcarea disp. art. 148 pct.11 din H.G. nr. 1391/2006 se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni, potrivit art. 102 alin.1 pct. 35 din OUG nr. 195/2002, rep. iar încălcarea disp. art. 8 din OUG nr. 195/2002, rep. se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni, potrivit art. 100 alin.1 pct. 13 din aceeaşi ordonanţă.

Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanţa va proceda la verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal.

Sub aspectul legalităţii, instanţa constată că procesul-verbal întruneşte condiţiile de formă impuse de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 şi că nu există vreo cauză de nulitate absolută prevăzută de art. 17 din acelaşi act normativ. De altfel, nici petentul nu a invocat, în mod expres, vreo cauză de nulitate a procesului-verbal de contravenție.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reţine că, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reţine în mod clar şi constant că indiferent de distincţiile care se fac în dreptul intern între contravenţii şi infracţiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenţie trebuie să beneficieze de garanţiile specifice procedurii penale. Recent şi România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Anghel împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumţia de nevinovăţie într-o procedură contravenţională (a se vedea paragrafele 66-69 din Hotărârea Anghel împotriva României, publicată pe site-ul oficial al Curţii Europene a Drepturilor Omului).

Faţă de cele expuse mai sus, instanţa concluzionează că acuzaţia adusă petentului este o acuzaţie penală în sensul Convenţiei, iar acesta beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii faţa de posibilele abuzuri din partea autorităţilor.

Referitor la procesul-verbal, instanţa reţine că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exerciţiul funcţiunii, prin constatări personale asupra situaţiei de fapt reţinute, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudenţa Curţii se reţine în mod constant că prezumţiile nu sunt în principiu contrare Convenţiei. Astfel, în Hotărârea pronunţată în cauza Salabiaku c. Franţei, Curtea a reţinut ca prezumţiile sunt permise de Convenţie, dar nu trebuie să depăşească limitele rezonabile ţinând seama de gravitatea mizei şi prezervând drepturile apărării (paragraful 28).

Prin urmare, prezumţia de nevinovăţie nu are caracter absolut, după cum nici prezumţia de veridicitate a faptelor constatate de agent şi consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, instanţa urmând a stabili adevărul prin administrarea tuturor probelor utile cauzei, în condiţii de contradictorialitate şi cu respectarea dreptului la apărare al părţilor.

Raportat la situaţia de fapt din prezenta cauză, în ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal atacat, instanţa reţine că săvârşirea faptelor a fost constatată cu propriile simţuri de către agentul constatator, procesul-verbal fiind întocmit ad hoc.

Referitor la fapta prev. de art. art. 148 pct.11 din H.G. nr. 1391/2006, petentul susţine că folia aplicată pe geamurile maşinii era omologată/certificată în conformitate cu prevederile legale. Această afirmaţie este dovedită cu înscrisurile ataşate cererii de chemare în judecată, respectiv certificatul de garanţie seria emis de la data de pe baza certificării de către RAR – OCP (f.12), a declaraţiei de conformitate şi a certificatului de garanţie pentru montarea foliilor auto, depuse în copie la f. 13-14 dosar.

Instanţa constată aşadar că, în mod nelegal, s-a reţinut în sarcina petentului săvârşirea contravenţiei de mai sus întrucât folia aplicată pe luneta şi geamurile laterale spate ale maşinii conduse de către petent era omologată de către autoritatea competentă, şi prin urmare se impune anularea procesului verbal contestat în ceea ce priveşte sancţionarea petentului pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 148 pct. 11 din HG nr. 1391/2006 anexa 1, cu consecinţa exonerării petentului de la plata amenzii în sumă de 1.305 lei aplicată pentru această contravenţie.

Referitor la fapta prev. de art. 8 din OUG nr. 195/2002, rep., petentul recunoaşte că, la momentul opririi în trafic, a avut un singur triunghi reflectorizant şi nu a avut trusă medicală de prim-ajutor în termenul de valabilitate. Cum petentul nu a răsturnat prezumţia de veridicitate de care se bucură procesul verbal legal încheiat de agentul constatator cu ocazia constatării contravenţiei, starea de fapt reţinută corespunzând celei reale.

Totodată, fapta reţinută în sarcina petentului există, prezintă elementele constitutive prevăzute de lege, acesta nefăcând dovada unei alte stări de fapt decât cea reţinută de către agentul constatator.

Potrivit art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, „Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”

Potrivit art. 7 din același act normativ, „(1) Avertismentul constă în atenţionarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârşite, însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale. (2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. (3) Avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune”.

Având în vedere condițiile în care petentul a săvârșit fapta menționată în procesul-verbal pentru care s-a aplicat amenda în sumă de 580 lei, respectiv împrejurarea că maşina condusă de petent era totuşi dotată cu un triunghi reflectorizant iar trusa medicală de prim ajutor nu lipsea cu desăvârşire, şi chiar având termenul de valabilitate expirat, putea fi parţial utilizată fără riscuri chiar şi în aceste condiţii, precum şi lipsa unei dovezi privind sancţionarea anterioară a petentului pentru fapte similare, împrejurarea că sancţiunea contravenţională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancţiunea amenzii, sancţiunile juridice constituind mijloace de prevenire a săvârşirii faptelor ilicite şi de educare a persoanelor vinovate, nu de răzbunare a societăţii, instanța va dispune înlocuirea amenzii în cuantum de 580 lei, aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenţie seria nr. pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 din OUG nr. 195/2002, rep., cu sancţiunea ,,avertisment”. De asemenea, în temeiul art. 7 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va atrage atenţia petentului asupra pericolului social al faptei, cu recomandarea ca în viitor sa respecte dispoziţiile legale.

Faţă de considerentele expuse, instanţa va admite în parte plângerea contravenţională dedusă judecăţii, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte plângerea contravenţională formulată de petentul M.D.I.A., domiciliat în, în contradictoriu cu intimatul, cu sediul în, împotriva procesului-verbal de contravenţie seria nr.

Anulează în parte procesul verbal seria nr. în ceea ce priveşte sancţionarea petentului pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 148 pct. 11 din HG nr. 1391/2006 anexa 1 şi exonerează petentul de la plata amenzii în sumă de 1.305 lei aplicată pentru această contravenţie.

Înlocuieşte amenda în cuantum de 580 lei, aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenţie seria nr. pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 din OUG nr. 195/2002, rep., cu sancţiunea ,,avertisment”.

Atrage atenţia petentului asupra pericolului social al faptei, cu recomandarea ca în viitor sa respecte dispoziţiile legale.

Menţine în rest dispoziţiile procesului-verbal.

Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Făget.

Pronunţată în şedinţa publică din 16.08.2018.

Domenii speta

Spete similare