Accident de circulatie. Culpa soferului de pe ambulantă. Inexistenta unor elemente de fapt care să conducă la concluzia că asistenta a contribuit la decesul victimei ce se afla în ambulan?ă. Respectarea principiului prezumtiei de nevinovă?ie. Achitare.

Luând în considerare că nu s-a dovedit că inculpata a desfăcut în timpul deplasării centurile de fixare ale victimei, ţinând seama că nu este exclusă posibilitatea ca victima să fi fost proiectată pe sub centuri, dat fiind forţa mare a impactului (ambulanţa se deplasa cu o viteză de 73 km/h în premomentul impactului, conform raportului de expertiză tehnică), având în vedere că din fotografiile judiciare efectuate la cercetarea la faţa locului rezultă ce cel puţin două centuri de fixare erau închise, dar şi faptul că concluziile raportului de expertiză tehnică coroborează date indirecte, ce sunt doar parţial corecte, curtea apreciază că nu sunt suficiente elemente de fapt care să conducă la concluzia că inculpata a contribuit la decesul victimei, prin aceea că ar fi desfăcut centurile de fixare care îl ţineau imobilizat pe pacient, în timpul transportului.

Trebuie avut în vedere faptul că în materie penală funcţionează principiul prezumţiei de nevinovăţie, prevăzut de art. 4, potrivit căruia orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei  sale printr-o hotărâre penală definitivă, principiu care se întregeşte cu principiul in dubio pro reo, potrivit căruia după administrarea întregului probatoriu orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare  se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.

Art. 37 alin. 2 şi art. 54 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002

Art. 4 Cod procedură penală

Art. 178 alin. 1, 2 Cod penal

Art. 396 alin. 10 Cod procedură penală

Prin sentinţa penală nr. 473/17.04.2018 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. …/212/2016 s-au hotărât următoarele:

În baza art.396 alin.5 în ref. la art.16 alin.1 lit.b Cod pr.penală achită inculpata [...] cu privire la infracţiunea prev. de art.192 alin.1 şi 2 Cod penal cu art.5 Cod penal întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art.386 Cod pr.penală în ref. la art.5 Cod penal nou schimbă încadrarea juridică a inculpatului [...] in art. 178 alin.1 şi 2 Cod penal vechi cu art.5 Cod penal nou.

În baza art.178 alin.1 şi 2 Cod penal vechi cu art.5 Cod penal nou şi art.375 Cod pr.penală condamnă inculpatul [...] pentru infracţiunea de ucidere din culpă la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 81 Cod penal suspendă condiţionat executarea pedepsei închisorii pe o durată de 4 ani şi 6 luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a şi b Cod penal şi în baza art. 71 alin. 5 Cod penal constată suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art.397 Cod pr.penală admite in parte acţiunea civilă formulată de părţile civile şi obligă partea responsabilă civilmente [...] la plata daunelor materiale in sumă de 8000 lei către partea civilă [...] şi a daunelor morale in sumă de câte 10000 lei fiecare către părţile civile [...], [...] şi [...].

Respinge cererea privind daunele morale formulată de [...] şi [...] ca nedovedită.

În baza art.274 Cod pr.penală obligă inculpatul [...] la plata cheltuielilor judiciare in sumă de 1500 lei către stat.

În baza art.276 alin.1 şi 2 Cod pr.penală obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 2294,50 lei (4589:2=2294,50 lei) către părţile civile [...], [...] şi [...].

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că la data de 20.07.2011, în jurul orelor 21,00, lucrătorii de poliţie rutieră din cadrul [...], fiind în exercitarea atribuţiilor de serviciu, au fost sesizaţi prin intermediul serviciului de dispecerat că pe strada Traian din oraşul [...], judeţul Constanţa, în zona intersecţiei cu strada I.G. Duca, s-a produs un accident de circulaţie soldat cu victime - şi s-au deplasat la locul indicat.

Aşa cum rezultă din cele consemnate în procesul-verbal de constatare întocmit la data de 20.07.2011, în jurul orelor 21,00, poliţiştii rutieri au constatat că evenimentul rutier a fost produs de autoturismul marca Renault Megane, cu numărul de înmatriculare [...], în timpul în care fusese condus de inculpatul [...] pe strada Traian din oraşul [...], dinspre oraşul Eforie Sud către Municipiul Constanţa, iar când a ajuns în zona intersecţiei cu strada I.G. Duca, nu s-a asigurat la schimbarea direcţiei de mers spre stânga şi a intrat în coliziune cu autospeciala marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare [...], aparţinând Serviciului de Ambulanţe Judeţean Constanţa, autospecială aflată în timpul misiunii şi care era condusă de numitul [...].

În urma tamponării a avut loc accidentarea victimei [...] de 79 de ani, care se afla în interiorul ambulanţei, în calitate de pacient, pe targa specială din dotarea autospecialei, a asistentei medicale care se afla în interiorul ambulanţei, şi anume a lui [...]cât şi a şoferului ambulanţei, pe nume [...].

Atât inculpatul [...] cât şi numitul [...] au fost testaţi cu aparatul etilotest şi s-a constatat că aceştia nu consumaseră anterior băuturi alcoolice.

În urma verificării stării tehnice a autovehiculelor care au fost implicate în evenimentul rutier, s-a constatat că acestea erau corespunzătoare circulaţiei pe drumurile publice.

În urma efectuării cercetărilor penale s-a stabilit că la data de 20.07.2011, în jurul orelor 21,00, numitul [...] a condus autoturismul marca Renault Megane, cu numărul de înmatriculare [...] pe strada Traian din oraşul [...], dinspre oraşul Eforie Sud către Municipiul Constanţa iar când a ajuns în zona intersecţiei cu strada I.G. Duca, nu s-a asigurat la schimbarea direcţiei de mers spre stânga şi a intrat în coliziune cu autospeciala marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare [...], aparţinând Serviciului de Ambulanţe Judeţean Constanţa, autospecială aflată în timpul misiunii şi care era condusă de numitul [...].

În urma tamponării a avut loc accidentarea victimei [...], de 79 de ani, care a suferit leziuni corporale care au dus ulterior, la decesul său, la spitalul unde a fost internat pentru a primi îngrijiri mediale, conf. raportului medico-legal de necropsie nr. …/A3/2011 din data de 07.06.2013, al SJML Constanţa.

Din concluziile raportului de expertiză tehnică auto judiciară rezultă că în premomentul impactului, victima [...] nu era asigurată corespunzător, în centurile tărgii, deşi din declaraţiile martorilor audiaţi a rezultat că în momentul în care a fost urcat în ambulanţă, aceasta a fost asigurat cu centurile respective atât de către şoferul [...] cât şi de asistenta [...].

Din concluziile raportului de expertiză judiciară tehnică auto efectuată de către expertul tehnic desemnat [...], a rezultat că în premomentul impactului ambulanţa se deplasa cu o viteză de 73 km/h şi autoturismul Renault se deplasa cu o viteză de 37 km/h.

Locul impactului dintre cele două autovehicule a fost situat în intersecţia dintre strada Traian şi strada I.G. Duca, la circa 5-7 m după marcajul pietonal.

Cauza producerii accidentului o constituie neacordarea de prioritate ambulanţei de către conducătorul autoturismului Renault.

Starea de pericol a fost generată de către conducătorul autoturismului Renault care în loc să circule cât mai pe partea dreaptă a drumului, a virat la stânga, fără a acorda prioritate ambulanţei, care în premomentul accidentului circula pe banda din mijloc, cu semnalele acustice şi luminoase în funcţiune.

Accidentul putea fi evitat de către conducătorul autoturismului Renault, dacă dădea prioritate de trecere ambulanţei şi iniţia manevra de viraj spre stânga numai după trecerea ambulanţei.În premomentul producerii impactului, victima nu era asigurată corespunzător, în centurile tărgii.

Inculpata [...]a formulat obiecţiuni cu privire la neluarea în considerare a gradului ridicat de uzură al chingilor cu care a fost imobilizată victima pe targa, chingi care astfel s-au lărgit a făcut să fie posibil ca pacientul să fie aruncat de pe targa pe sub ele şi astfel să se lovească de obiectele din interiorul maşinii - şi a solicitat refacerea expertizei în acest sens, însă obiecţiunile au fost respinse de lucrătorul de poliţie, prin ordonanţa motivată din data de 11.01.2016.

Pentru inculpatul [...], expertul-parte [...] a formulat prin „menţiunile" sale, un punct de vedere distinct cu privire raportul de expertiză întocmit de expertul desemnat [...].

Inculpatul [...] a formulat de asemenea obiecţiuni cu privire la raportul de expertiză menţionat

Pentru lămurirea divergenţelor formulate de inculpat s-a dispus audierea în calitate de martor, a expertului [...].

Inculpatul [...] a recunoscut fapta comisă, pe care a relatat-o în varianta lui personală.

Inculpata [...] nu a recunoscut comiterea faptei, susţinând că cele 3 chingi cu care era prevăzută targa ambulanţei au fost strânse la plecarea în cursa spre spital, după conformaţia fizică a pacientului, iar pe drum acestea nu au fost desfăcute de vreo persoană.

Instanţa a constatat că în declaraţia din data de 3.06.2014- martorul [...] a declarat faptul că in seara de 20.07.2011 era de serviciu, in jurul orelor 19.30-20.00 au primit solicitarea să se deplaseze in [...] la o urgenţă, a rămas in maşină până a fost solicitat de asistenta medicală. După 10 minute a fost chemat de asistentă pentru a prelua pacientul pe targă. S-a deplasat în locuinţă unde a văzut că se mai aflau soţia pacientului, fiica şi afară venise ginerele. Au pus pacientul pe targa din pânză pentru a-l putea scoate din casă, iar când au ajuns afară l-au pus pe targa cu roţi.

Pacientul a fost asigurat cu toate cele trei centuri ale acesteia de către el şi asistenta medicală, iar ginerele îi ţinea picioarele. Apoi l-au urcat in ambulanţă. În spate cu pacientul a rămas asistenta, iar el a urcat la volan.

Martorul a arătat că activitatea de asigurare a pacienţilor pe targa mobilă înainte de transport aparţine conform regulamentului de ordine interioară atât ambulanţierului cât şi asistentei sau medicului ce face parte din echipaj.

Precizează că centurile au fost ajustate potrivit constituţiei corporale a pacientului, iar targa a fost fixată pe suportul destinat acesteia din ambulanţă. Pe timpul deplasării nu ştie dacă au fost sau nu decuplate centurile care asigurau pacientul întrucât el era atent la drum şi nu cunoaşte ce se întâmpla în spate.

Mai arată că circula pe banda 1 pe varianta [...], str.Traian, iar la intersecţia cu str. Gh. Duca a văzut la cca 1 m cum din partea sa dreaptă venea un autoturism marca Renault Megane care nu a oprit la indicatorul Stop de pe acea stradă şi venea direct către mine. Martorul a  reuşit să pună frână, a încercat să îl evite pe partea stângă, dar nu a reuşit şi a fost lovit de acesta in partea sa dreaptă.

L-a aruncat pe trotuar pe partea stângă, pe contrasens, oprindu-se între zidul unei case şi stâlp. A rămas încarcerat în ambulanţă şi a reuşit să anunţe prin staţie dispeceratul despre eveniment. Nu ştie ce s-a întâmplat în momentul accidentului cu pacientul. La faţa locului au sosit poliţia şi mai multe ambulanţe, a fost scos din maşină, dar nu ştie ce s-a mai întâmplat acolo întrucât a fost transportat la spital.

A aflat că pacientul a decedat, dar nu a ştiut că a căzut de pe targă în ambulanţă şi nici nu ştie cum s-ar fi putut produce acest lucru.

În declaraţia din data de 24.04.2014 martora [...] a arătat că a văzut cum a fost asigurat pe targă fratele său, cu centurile de siguranţă ale tărgii cu roţi, de către şoferul ambulanţei şi asistentă în zona pieptului, a brâului şi a picioarelor, după care a fost urcat în ambulanţă. Acelaşi lucru l-a văzut şi martora [...].

În declaraţia din dat de 28.03.2012 inculpata [...] a declarată că la momentul în care a observat-o, adică după preluarea victimei de noua ambulanţă, targa era ridicată exact cum se vede în planşa fotografică din dosar, iar centurile acesteia erau cuplate. Nu îşi explică cum a fost proiectat pacientul pe podea, dar bănuieşte că în impact acesta a ieşit de sub centuri. Şoferul ambulanţei a rămas încarcerat.

A mai declarat că în caroserie ea s-a aşezat pe „scaunul asistentei” şi şi-a cuplat centura de siguranţă.

Nu a purtat discuţii cu pacientul de nici o natură. Acesta era în stare de  conştienţă.

La un moment dat a simţit că ambulanţa a frânat brusc, după care a lovit cu capul cu partea dreaptă peretele ambulanţei şi şi-a revenit când cineva încerca să deschidă uşa ambulanţei.

Mai arată că circulai cu semnalele luminoase şi acustice în funcţiune, iar despre impact care a fost foarte puternic nu a fost prevenită în nici un fel.

In declaraţia din data de 8.05.2014 –fila 41 vol.II dup- inculpata a declarat că nu crede că au parcurs o distanţă foarte mare până la locul accidentului, probabil câteva minute. Mai arată că în acest timp în habitaclul ambulanţei unde se afla pacientul nu au intervenit elemente de natură a acorda asistenţă acestuia. La un moment dat au fost implicaţi intr-un accident rutier despre care nu îşi aminteşte mai nimic, probabil datorită impactului. Ştie că atunci când şi-a revenit era pe scaun şi cineva încerca să deschidă uşa laterală. Nu ştie ce s-a întâmplat în momentul accidentului cu pacientul, dar ulterior a constatat că era pe pardoseala ambulanţei, parcă cu faţa in jos, iar pe pardoseală era sânge. Bănuieşte că ar fi putut aluneca pe sub centuri în urma impactului.

La dosar se află raportul de expertiză tehnică efectuat de expert [...] care concluzionează următoarele: cauza producerii accidentului o constituie neacordarea de prioritate ambulanţei de către conducătorul autoturismului Renault care in loc să circule cât mai pe partea dreaptă a drumului a virat stânga fără a acorda prioritate ambulanţei care in premomentul accidentului circula pe banda de mijloc,cu semnalele acustice şi luminoase in funcţiune.

Acest raport de expertiză tehnică auto efectuat la data de 22.02.2015 a fost comunicat inculpatului [...] la 5.05.2015, martorului [...] la 02.12.2015  şi inculpatei [...] la data de 8.12.2015, adică după 7 luni de la comunicarea către inculpat!!!

Inculpata a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză tehnică şi a solicitat refacerea raportului de expertiză motivat, iar prin Ordonanţa din data de 11.01.2016 organul de cercetare penală a respins cererea inculpatei de efectuare a unei noi expertize tehnice auto pe motiv că nu sunt întrunite condiţiile art.181 Cod pr.penală şi de administrare a probei cu martori pe motiv că nu este  relevantă.

Analizând toate probele administrate in cauză, instanţa a constatat că toate probele coroborate conduc la faptul că este dovedită săvârşirea faptei de către inculpatul [...]. Din probele administrate nu rezultă vina comună cu conducătorul auto al ambulanţei, astfel că instanţa a constatat vina exclusivă a inculpatului.

Cu privire la fapta de care este acuzată inculpata [...], în sensul că „a desfăcut chingile speciale care-l ţineau pe bolnav imobilizat pe targa pe care se afla culcat, iar aceasta a constituit cauza pentru care, în urma tamponării autospecialei cu autoturismul condus de inculpatul [...], victima [...] a fost aruncată de pe targă şi s-a lovit de obiectele din interiorul ambulanţei, astfel că a suferit leziuni corporale care au dus, ulterior, la decesul său, la spitalul unde a fost internat pentru a primi îngrijiri mediale, aşa cum rezultă din raportul medico-legal de necropsie nr. 431/A3/2011 din data de 07.06.2013, al SJML Constanţa”.

La punctul 6.9 din expertiză s-a răspuns la obiectivul: ”Să se analizeze şi să se determine posibilitatea alunecării şi proiectării victimei [...] de pe targa fixă din autospeciala SAJ Constanţa pe podeaua autovehiculului , în condiţiile asigurării acesteia  cu centurile de siguranţă şi să se  determine momentul apariţiei acestei proiectări (primul sau al doilea impact) prin simularea în program informatic, dacă există această posibilitate.”

Instanţa a constatat că acest obiectiv al raportului de expertiză nu este legal stabilit de organul de cercetare penală întrucât simularea în program informatic nu este probă in procesul penal şi nici metodă legală de efectuare a unei expertize tehnice auto.

Chiar şi in altă ipoteză, concluziile raportului de expertiză auto  in sensul că in baza simulării cu PC-Crash rezultă că în momentul primului impact dintre ambulanţă şi autoturism victima nu era asigurată in centuri sunt contradictorii şi nu sunt lămurite cu nimic in conţinutul expertizei.

Ori, din declaraţia inculpatei rezultă că centurile erau cuplate imediat după accident, prin urmare expertul a concluzionat total eronat cu privire la a doua variantă de simulare cu pacientul nelegat de scaun în care pacientul s-a desprins de scaun in momentul impactului.

Din toate probele administrate instanţa a constatat fără echivoc faptul că pacientul era legat in centuri corespunzător in premomentul impactului şi că inculpata nu a acţionat in nici un fel asupra chingilor(centurilor), acestea fiind cuplate şi după impact. In declaraţia sa dată la 28.03.2012 inculpata a arătat că  la momentul la care a observat-o, adică după preluarea victimei de noua ambulanţă, targa era ridicată exact cum se vede în planşa fotografică din dosar, iar centurile acesteia erau cuplate.

Instanţa a constatat că nu rezultă din nici o probă administrată legal in această cauză că inculpata ar fi desfăcut chingile pacientului in premomentul accidentului rutier. Instanţa mai constată că expertul a ales pur şi simplu ipoteza simulată a pacientului care nu este legat de scaun doar pentru că in speţă pacientul a fost găsit pe podea. Dar expertul nu se bazează in aceste concluzii pe nici un alt mijloc de probă strâns şi administrat in prezentul proces penal.

Ori, în luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În cauză acuzaţia inculpatei [...] nu a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, de fapt nu a fost dovedită deloc.

Instanţa a înlăturat partea din expertiza tehnică auto ce priveşte simularea in sistem informatic ca neavând valoare probatorie, întrucât simularea în sistem informatic nu este probă in procesul penal.

De asemenea, instanţa observă că nu s-a avut in vedere de către organele de urmărire penală nici declaraţia inculpatei din 28.03.2012 in care a precizat că la preluarea pacientului de către noua ambulanţă chingile tărgii erau cuplate, iar targa era in poziţia ridicat ca in planşele fotografice de la dosar.

Împotriva sentinţei penale nr. 473/17.04.2018 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. …/212/2016 au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, inculpatul [...], părţile civile  [...] şi [...].

Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa a criticat greşita achitare a inculpatei [...], cu motivarea că soluţia se bazează pe o greşita interpretare a legii şi a probelor administrate în cauză, solicitarea fiind de condamnare  a inculpatei.

Inculpatul [...] a solicitat reţinerea unei culpe de doar 50% în producerea decesului victimei [...], restul de culpă aparţinând inculpatei [...]; a mai criticat individualizarea pedepsei, solicitarea fiind de reducere a acesteia, prin acordarea unei eficienţe mai mari a dispoziţiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

Părţile civile  [...] şi [...] au criticat soluţia de respingere a acţiunii civile pe care au formulat-o, apreciind că se impune acordarea daunelor morale solicitate, în considerarea relaţiei de afecţiune cu victima.

Părţile civile  [...], [...], [...], [...] şi [...] au declarat apel şi împotriva încheierii din data de 07.05.2018 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. [...]/212/2016, apreciind că în mod neîntemeiat au fost acordate cheltuielile judiciare solicitate de inculpata [...], deoarece acestea nu au fost generate de exercitarea acţiunii civile, ci de apărările efectuate pe latura penală a cauzei.

Examinând sentinţa penală  şi încheierea penală apelate prin prisma criticilor formulate de apelanţi, precum şi din oficiu, conform art. 420 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:

Cu privire la apelurile declarate de părţile civile  [...] şi [...] împotriva sentinţei penale nr. 473/17.04.2018 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. [...]/212/2016, curtea constată că sunt tardive.

În conformitate cu dispoziţiile art. 410 alin. 1 Cod procedură penală, termenul de apel este de 10 zile şi curge de la comunicarea copiei minutei. Inculpatul a declarat apel după comunicarea sentinţei penale, iar nu a minutei hotărârii, însă termenul de apel se calculează de la data comunicării minutei hotărârii, care este anterioară comunicării hotărârii.

Astfel cum rezultă din comunicările aflate la filele din dosarul primei instanţe, copia minutei a fost comunicată părţilor civile [...] şi [...] la datele de 26.04.2018 pentru [...], respectiv 25.04.2018 pentru [...] ( prin afişare, termenul de comunicare considerându-se împlinit la  data de 07.05.2018 ).

Având în vedere data primirii copiei minutei, părţile civile avea posibilitatea de a declara apel în termenul general de apel de 10 zile, calculat începând cu data de 26.04.2018 pentru partea civilă [...], respectiv data de 07.05.2018 pentru partea civilă [...].

Termenul procedural de apel de 10 zile se calculează potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. 2 Cod procedură penală, potrivit cu care la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte. Aşa fiind, termenul de apel de 10 zile este un termen ce se calculează pe zile libere.

În aceste condiţii, ţinând seama de dispoziţiile art. 269 alin. 2 Cod procedură penală, curtea constată că apelurile părţilor civile [...] şi [...], declarate la data de 24.05.2018, au fost formulat cu depăşirea termenului procedural de 10 zile, întrucât ultima zi pentru declararea apelului cu respectarea termenului procedural era 07.05.2018 (zi lucrătoare) pentru partea civilă [...], respectiv 18.05.2018 pentru partea civilă [...],  motiv pentru care părţile civile sunt decăzute din exerciţiul dreptului de a declara apel, conform art. 268 alin. 1 Cod procedură penală, iar apelurile declarate sunt tardive, urmând a fi respinse ca atare, fără posibilitatea instanţei de apel de a analiza criticile sale privind fondul cauzei.

Cu privire la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, curtea constată că întemeiat a fost pronunţată soluţia de achitare a inculpatei [...].

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că inculpata [...] ar fi desfăcut chingile speciale care îl ţineau pe bolnav imobilizat pe targa din ambulanţă, ceea ce a determinat ca în timpul accidentului rutier bolnavul să fie aruncat de pe targă, cu consecinţa producerii unor leziuni corporale care au condus la deces.

Acuzaţia s-a întemeiat pe concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în faza de urmărire penală, unde s-a reţinut că victima a căzut de pe targă din cauza faptului că nu era asigurată cu cele trei centuri prevăzute prin construcţia tărgii; se motivează de expertul tehnic că, dacă centurile ar fi fost fixate, nu ar fi permis corpului pacientului să treacă pe sub acestea, iar centurile din dreptul pieptului au o construcţie specială care nu permit corpului să se deplaseze pe direcţia de mers a ambulanţei, în cazul unei frânări violente, după cum folia de culoare portocalie ar fi rămas pe targă, dacă victima ar fi alunecat. Expertul tehnic a efectuat şi o simulare, prin intermediul unui program informatic, ce l-a determinat să formuleze aceste concluzii.

Curtea constată că afirmaţia privind conduita inculpatei [...] de a desface centurile cu care victima [...] a fost prinsă pe targă nu este susţinută decât de concluziile din conţinutul expertizei tehnice. Este cert că victima [...] a fost asigurată pe targă cu cele trei centuri, astfel cum rezultă din declaraţiile părţii civile [...],  martorilor [...], [...], [...] şi inculpatei [...]. De altfel, nici acuzarea nu susţine că victima nu ar fi fost asigurată cu cele trei centuri la urcarea în ambulanţă, astfel că trebuie identificate probele care susţin acuzaţia că inculpata [...], în timpul transportului, ar fi desfăcut centurile.

Inculpata [...], în mod constant, a declarat că nu a desfăcut centurile cu care ar fi fost asigurată victima.

Curtea constată că la cercetarea la faţa locului nu au fost efectuate verificări explicite privind starea centurilor de fixare a pacientului pe targă, pentru a se stabili dacă acestea erau desfăcute sau erau închise, aspect esenţial pentru stabilirea eventualei vinovăţii a inculpatei [...], însă au fost efectuate fotografii judiciare. În fotografiile  nr. 23, 24 se observă şi centurile de fixare a pacientului pe targă, însă acestea nu sunt suficient de clare pentru a permite formularea unor opinii certe, însă se poate distinge că cel puţin cele două centuri de la nivelul picioarelor şi al abdomenului par a fi legate, în timp ce pentru cea de la nivelul pieptului nu se pot face aprecieri, dar nu este exclusă posibilitatea de a fi fost desfăcută.

Verificarea stării centurilor de fixare în momentele imediat următoare accidentului rutier ar fi permis formularea unor aprecieri bazate pe elemente certe, în condiţiile în care niciuna din persoanele audiate nu a putut furniza date privind starea centurilor de fixare după producerea accidentului rutier.

Raportul de expertiză tehnică concluzionează că nu exista posibilitatea ca victima să poată fi proiectată de pe targă, dacă centurile erau fixate, însă din fotografiile judiciare nu se relevă elemente speciale de construcţie pentru centuri, care să nu permită deplasarea persoanei, în cazul unui impact violent. Este vizibil că centurile de fixare au un sistem simplu de prindere, care, contrar opiniei exprimate de expert, nu poate exclude proiectarea pacientului, mai ales dacă acestea nu sunt fixate foarte strâns pe corpul pacientului. De asemenea, din fotografiile judiciare ataşate procesului verbal de cercetare la faţa locului rezultă că targa era ridicată, în zona părţii superioare a corpului, justificat de faptul că victima voma şi în acest fel se împiedica o posibilă asfixiere a căilor respiratorii. Chiar şi inculpata [...] a declarat că partea superioară a tărgii a fost ridicată la un unghi de 30 grade, însă din fotografiile judiciare pare a fi un unghi mai mare. În aceste condiţii, aprecierea din expertiză că, în momentul impactului, victima ar fi trebuit să se deplaseze pe direcţia de mers a ambulanţei, dacă ar fi fost proiectată pe sub centuri, nu poate fi primită, deoarece nu ţine cont de faptul că targa era ridicată, ceea ce ar fi putut face ca victima să cadă în lateral. De altfel, simularea efectuată cu programul PC Crash a fost realizată cu poziţia tărgii la orizontală, fără a se ţine seama că fusese ridicată la un unghi de cel puţin 30 grade, aşa încât rezultatele obţinute la simulare nu sunt relevante, deoarece nu au fost folosite datele reale privind poziţia tărgii, ceea ce putea influenţa modul în care pacientul ar fi putut fi proiectat.

Se mai susţine că victima nu ar fi putut voma în zona mediană a tărgii, dacă era prinsă în centuri, însă inculpata [...] a menţionat că victima a vomat în ambulanţă anterior plecării, ceea ce explica prezenţa urmelor de vomă în acea zonă.

Aşadar, concluziile raportului de expertiză tehnică se bazează pe interpretarea unor elemente de fapt, dar care nu sunt în totalitate exacte, de aceea aprecierile trebuie primite cu rezervă, mai ales că reprezintă doar opinii de specialitate bazate pe interpretări ale unor date indirecte sau variabile. Simularea efectuată prin folosirea unui program informatic nu a ţinut seama de poziţia ridicată a tărgii, aşa încât nici rezultatul nu poate fi avut în vedere, deoarece introducerea parametrilor iniţiali de lucru este foarte importantă, altfel putându-se influenţa direct rezultatele finale.

În sprijinul acuzaţiei că inculpata [...] ar fi desfăcut centurile de fixare ale victimei [...] nu se aduc elemente de fapt certe, bazate pe constatări obiective la faţa locului, declaraţiile unor persoane, ci se invocă exclusiv concluziile raportului de expertiză tehnică, care însă se întemeiază pe coroborarea unor date indirecte şi rezultatul simulării efectuată prin folosirea programului informatic PC Crash. Acestea din urmă nu pot fi considerate suficiente, întrucât hotărârea de condamnare trebuie să se întemeieze pe constarea existenţei unor fapte, dincolo de orice îndoială rezonabilă, standard ce nu este atins în cauză, mai ales că aprecierile din expertiză nu sunt lipsite de critică, aşa cum am arătat.

Luând în considerare că nu s-a dovedit că inculpata [...] a desfăcut în timpul deplasării centurile de fixare ale victimei [...], ţinând seama că nu este exclusă posibilitatea ca victima să fi fost proiectată pe sub centuri, dat fiind forţa mare a impactului (ambulanţa se deplasa cu o viteză de 73 km/h în premomentul impactului, conform raportului de expertiză tehnică), având în vedere că din fotografiile judiciare efectuate la cercetarea la faţa locului rezultă ce cel puţin două centuri de fixare erau închise, dar şi faptul că concluziile raportului de expertiză tehnică coroborează date indirecte, ce sunt doar parţial corecte, curtea apreciază că nu sunt suficiente elemente de fapt care să conducă la concluzia că inculpata  [...]a contribuit la decesul victimei [...], prin aceea că ar fi desfăcut centurile de fixare care îl ţineau imobilizat pe pacient, în timpul transportului.

Trebuie avut în vedere faptul că în materie penală funcţionează principiul prezumţiei de nevinovăţie, prevăzut de art. 4, potrivit căruia orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei  sale printr-o hotărâre penală definitivă, principiu care se întregeşte cu principiul in dubio pro reo, potrivit căruia după administrarea întregului probatoriu orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare  se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.

Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului se regăseşte în materia probaţiunii. Ea se explică prin aceea că, în măsura în care dovezile administrate pentru susţinerea vinovăţiei celui acuzat conţin o informaţie  îndoielnică tocmai cu privire  la vinovăţia făptuitorului în legătură cu fapta imputată, autorităţile judecătoreşti penale nu îşi pot forma o convingere  care să se constituie într-o certitudine  şi, de aceea, ele trebuie să concluzioneze în sensul nevinovăţiei acuzatului şi să-l achite.

Înfăptuirea justiţiei  penale cere ca judecătorul  să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă,  pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii). Numai aşa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii) este, fără echivoc, cea pe care o înfăţişează  realitatea reconstituită cu ajutorul probelor, în scopul cunoaşterii. Chiar dacă în fapt s-au administrat probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur şi simplu nu există şi totuşi îndoiala persistă în ceea ce priveşte vinovăţia, atunci îndoiala „echivalează cu o probă pozitivă de nevinovăţie” şi deci inculpatul trebuie achitat.

Aceasta este şi ipoteza în prezenta cauză, deoarece probele administrate nu au răsturnat prezumţia de nevinovăţie a inculpatei [...], lipsind certitudinea că inculpata a acţionat în sensul menţionat în actul de sesizare a instanţei, aceasta reprezentând doar o posibilitate, care nu permite pronunţarea unei soluţii de condamnare.

În concluzie, curtea reţine că nu s-a dovedit că inculpata [...] a desfăcut centurile de fixare a victimei [...], de aceea singurul culpabil de producerea accidentului rutier şi decesul victimei [...] este inculpatul [...], care a încălcat dispoziţiile art. 37 alin. 2 şi art. 54 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.

Ca atare, se va menţine soluţia de achitare a inculpatei [...], nefiind întemeiate criticile procurorului.

Cu privire la apelul declarat de inculpatul [...], curtea constată că nu este întemeiat.

Luând în considerare argumentele expuse anterior, la analiza apelului declarat de procuror, culpa în producerea accidentului rutier şi urmarea produsă – decesul victimei [...] – aparţine exclusiv inculpatului [...], aşa încât nu se poate reţine că acesta are o culpă de doar 50%, concurentă cu o culpă de 50% a inculpatei [...].

Individualizarea pedepsei aplicată inculpatului [...] respectă criteriile de individualizare prev. de art. 74 Cod penal, inclusiv conduita procesuală sinceră, ce a condus la reţinerea cauzei de atenuare a pedepsei prev. de art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

Infracţiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1, 2 Cod penal este pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar prin aplicarea cauzei de atenuare a pedepsei prev. de art. 396 alin. 10 Cod procedură penală rezultă limite cuprinse între 1 an şi 4 luni şi 4 ani şi 8 luni închisoare. Prima instanţă a aplicat în concret o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare, cuantum ce este orientat către minimul special redus. Prin aplicarea cauzei de atenuare a pedepsei prev. de art. 396 alin. 10 Cod procedură penală instanţa nu este obligată să aplice o pedeapsă sub minimul special neredus, ci doar să stabilească o pedeapsă între limitele speciale reduse prin aplicarea cauzei de reducere, în cazul de faţă o pedeapsă cuprinsă între 1 an şi 4 luni şi 4 ani şi 8 luni închisoare, condiţie respectată de prima instanţă, aşa încât nu poate fi primită critica inculpatului privind neaplicarea cauzei de reducere a pedepsei.

La stabilirea cuantumului pedepsei prima instanţă a luat în considerare modul de săvârşire a infracţiunii, natura acesteia, urmarea produsă, persoana inculpatului şi conduita sa procesuală. Inculpatul [...] este singurul culpabil de producerea accidentului rutier şi decesul victimei [...], iar încălcarea regulilor privind circulaţia pe drumurile publice este gravă, în condiţiile în care inculpatul [...] nu a respectat reguli de bază, cum sunt cele prev. de art. 37 alin. 2 şi art. 54 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv nu a acordat prioritate la trecerea unui autovehicul cu regim de circulaţie prioritară şi nu s-a asigurat corespunzător la trecerea de pe o bandă pe altă. În urma accidentului rutier a survenit decesul victimei [...], dar şi avarierea celor două autovehicule implicate în accident, precum şi a unei locuinţe ce a fost lovită de ambulanţă. Aceste urmări indică amploarea şi gravitatea rezultatelor negative produse prin fapta ilicită a inculpatului.

Este real că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, este o persoană integrată social, însă la individualizarea pedepsei trebuie să se ţine seama şi de circumstanţele reale de săvârşire a faptei, şi nu numai de persoana inculpatului, în aşa fel încât să se asigure un just echilibru între toate aceste elemente, pentru a se stabili o pedeapsă corespunzător individualizată.

Astfel, circumstanţele reale de comitere a faptei, urmarea produsă, chiar şi cu luarea în considerare a persoanei inculpatului şi a conduitei procesuale determină curtea să considere necesară aplicarea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare, ce este oportună şi proporţională cu gravitatea faptei comise în circumstanţele mai sus descrise şi urmăreşte asigurarea echilibrului dintre protecţia societăţii prin menţinerea ordinii de drept şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Drept urmare, nu este întemeiată solicitarea inculpatului [...]  de aplicare a unei pedepse mai reduse

Cu privire la apelul formulat împotriva încheierii din data de 07.05.2018 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. [...]/212/2016, curtea constată că prima instanţă a obligat prin această încheiere pe părţile civile [...], [...] şi [...] să plătească în solidar către inculpata [...]suma de 1.500 lei, reprezentând onorariul apărătorului ales al inculpatei, conform chitanţei nr. 290/30.03.2018, în temeiul art. 276 alin. 5 Cod procedură penală.

Dispoziţiile art. 276 alin. 5 Cod procedură penală prevăd că „în caz de achitare, persoana vătămată sau partea civilă este obligată să plătească inculpatului şi, după caz, părţii responsabile civilmente cheltuielile judiciare făcute de aceştia, în măsura în care au fost provocate de persoana vătămată sau de partea civilă”.

Cum inculpata [...] a fost achitată, acesta este îndreptăţită să solicite de la persoana vătămată sau partea civilă cheltuielile judiciare pe care le-a efectuat în cursul procesului penal, dacă acestea au fost determinate de persona vătămată sau partea civilă.

În cauză, cheltuielile judiciare pretinse de inculpata [...] reprezintă onorariul apărătorului ales, care a acordat asistenţă juridică inculpatei atât pentru soluţionarea acţiunii penale, cât şi a acţiunii civile. Acţiunea penală a fost exercitată din oficiu de organele de urmărire penală, independent de voinţa părţilor civile [...], [...] şi [...], astfel că cheltuielile judiciare efectuate de inculpata [...] în legătură cu soluţionarea acţiunii penale nu pot fi imputate acestora. Însă părţile civile [...], [...] şi [...] au exercitat acţiunea civilă în cadrul procesului penal, inclusiv faţă de inculpata [...], de aceea cheltuielile efectuate de inculpată în legătură cu soluţionarea acţiunii civile sunt datorate de părţile civile [...], [...] şi [...], întrucât inculpata a fost achitată. Suma de 1.500 lei pretinsă de inculpata [...] include atât cheltuieli în legătură cu acţiunea penală, cât şi cu acţiunea civilă, fără să fi fost diferenţiate de inculpată, însă caracterul accesoriu al acţiunii civile determină curtea să aprecieze ca fiind mai reduse acestea, comparativ cu cele derivate din soluţionarea acţiunii penale.

Astfel, părţile civile [...], [...] şi [...] nu pot suporta întreaga sumă de 1.500 lei, ci doar suma ce derivă din soluţionarea acţiunii civile, astfel că neîntemeiat prima instanţă a acordat integral suma de 1.500 lei solicitată de inculpată. De aceea, se impune a se acorda inculpatei doar parte din suma de 1.500 lei, respectiv suma de 450 lei, ce este apreciată ca suficientă şi exprimând cheltuielile determinate de soluţionarea acţiunii civile. În principal, asistenţa juridică acordată inculpatei a vizat acţiunea penală, aşa încât din onorariul total mare parte a fost plătit de inculpată în acest scop, din acest motiv curtea reţine că din suma de 1.500 lei doar 450 lei trebuie acordată inculpatei, ca având legătură cu soluţionarea acţiunilor civile formulate de părţile civile [...], [...] şi [...].

Faţă de aceste considerente, curtea apreciază că neîntemeiat prima instanţă a acordat inculpatei întreaga sumă, urmând a se acorda numai suma de 450 lei, ce va fi defalcată în trei părţi, fiecare dintre părţile civile având de achitat suma de 450 lei. Părţile civile nu pot fi obligate în solidar să plătească suma de 450 lei, întrucât legea nu prevede această formă a obligaţiei datorate în temeiul art. 276 alin. 5 Cod procedură penală. Solidaritatea dintre debitori nu se prezumă, ea nu există decât dacă este stipulată în mod expres de părţi ori este prevăzută de lege, astfel cum se prevede în art. 1445 Cod Civil. Deoarece în cazul obligaţiei părţilor civile de a plăti cheltuielile judiciare către inculpat nu este prevăzută solidaritatea, se aplică regula divizibilităţii.

În consecinţă, se impune reformarea încheierii din data de 07.05.2018 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. [...]/212/2016, în sensul obligării fiecăreia dintre părţile civile [...], [...] şi [...] la plata a câte 150 lei fiecare către inculpata [...], reprezentând cheltuieli judiciare.

Astfel, apelurile declarate de părţile civile [...], [...] şi [...] împotriva încheierii din data de 07.05.2018 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. [...]/212/2016 sunt fondate.

Referitor la apelurile declarate de părţile civile [...] şi [...] împotriva aceleiaşi încheieri, curtea constată că nu au obligaţi prin încheiere la plata cheltuielilor judiciare către inculpata [...], astfel că nu pot fi reţinute elemente de nelegalitate sau de netemeinicie în ceea ce îi priveşte, urmând a fi respinse apelurile acestora împotriva încheierii din data de 07.05.2018 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. [...]/212/2016.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală curtea va respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa şi inculpatul [...] împotriva sentinţei penale nr. 473/17.04.2018 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. [...]/212/2016.

În baza art. 421 pct. 1 lit. a Cod procedură penală curtea va respinge ca tardive apelurile declarate de părţile civile  [...] şi [...] împotriva sentinţei penale nr. 473/17.04.2018 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. [...]/212/2016.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod procedură penală curtea va respinge ca nefondate apelurile declarate de părţile civile [...] şi [...] împotriva încheierii din data de 07.05.2018 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. [...]/212/2016.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală vor fi admise apelurile declarate de părţile civile [...], [...] şi [...] împotriva încheierii din data de 07.05.2018 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. [...]/212/2016.

În baza art. 423 alin. 1 Cod procedură penală se va desfiinţa integral încheierea din data de 07.05.2018 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. [...]/212/2016 şi, rejudecând:

În baza art. 279 Cod procedură penală raportat la art. 276 alin. 5 Cod procedură penală va fi admisă în parte cererea formulată de inculpata [...] şi va obliga fiecare din părţile civile [...], [...] şi [...] la plata a câte 150 lei fiecare către inculpata [...], reprezentând cheltuieli judiciare.

În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală vor fi obligaţi inculpatul [...] şi părţile civile  [...] şi [...] la plata a câte  300 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, ca efect al respingerii apelurilor.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare