Oug 195/2002. Anulare proces-verbal de contravenție.

Sub aspectul temeiniciei, Tribunalul reține că procesul-verbal de constatare a

contravenției este un act administrativ, întocmit de un agent constatator, ca reprezentant al autorității administrative, învestit cu autoritate statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de o prezumție de autenticitate și veridicitate. Această prezumție poate fi răsturnată de către petent prin probele propuse și administrate.

Având în vedere că starea de fapt descrisă prin procesul-verbal atacat nu este susținută de probele aflate la dosarul cauzei, Tribunalul constată că fapta, așa cum a fost descrisă în procesul-verbal atacat, nu întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de textul art. 100 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.

Prin decizia civilă nr. 364/A/21.06.2022, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în

dosarul nr. 3789/208/2021, s-a admis apelul formulat de apelantul V. C. D., în contradictoriu cu intimatul I. P. J. C.-S., împotriva sentinței civile nr. 158/01.03.2022 pronunțate de Judecătoria Caransebeș și s-a schimbat sentința civilă apelată în sensul admiterii plângerii contravenționale formulată  de V. C. D. și anulării procesului verbal de contravenție seria ... nr.  .../02.10.2021, întocmit de IPJ CS, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Deliberând asupra apelului de față, tribunalul a constatat că, prin sentința civilă nr. 158/01.03.2022, Judecătoria Caransebeș a respins plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal seria ... nr. ... din data de 02.10.2021, de petentul V. C. D., în contradictoriu cu intimatul I. P. J. C.-S., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal seria ... nr. ... din data de 02.10.2021 (f. ...), petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 580 lei (4 puncte amendă) și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, în conformitate cu prevederile art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002.

S-a reținut în sarcina petentului că, în data de 02.10.2021, ora 17:15, a condus autoturismul cu număr de înmatriculare ... pe DN 6 la km ... m, efectuând manevra de depășire a unui ansamblu de vehicule înmatriculat în Turcia, în zona în care această manevră era interzisă, încălcând marcajul longitudinal continuu de separare a sensurilor de mers, depășirea efectuându-se într-o zonă deosebit de periculoasă, abaterea fiind înregistrată de aparatul radar montat pe autospeciala MAI ... .

Contravenția a fost constatată cu ajutorul aparatului radar menționat în cuprinsul procesului-verbal.

În drept, conform dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța, după ce verifică dacă plângerea a fost introdusă în termen, verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Raportat la data înmânării procesului-verbal și la data introducerii plângerii pe rolul Judecătoriei Caransebeș, instanța a reținut că plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 OG 2/2002.

Sub aspectul legalității procesului-verbal atacat, analizată din perspectiva cerințelor de legalitate prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, instanța a constatat că acesta conține toate mențiunile obligatorii prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute exprese, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.

În ceea ce privește condițiile de valabilitate enunțate de art. 16 din O.G. 2/2001, instanța a reținut că acestea sunt prevăzute de lege sub sancțiunea nulității relative virtuale, astfel încât nulitatea procesului-verbal intervine numai în măsura în care petentul invocă și dovedește o vătămare determinată de lipsa unei asemenea mențiuni, vătămare ce nu poate fi remediată decât prin anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, astfel cum prevede art. 175 C.proc.civ. Apărarea petentului prin care acesta arată faptul că nu este menționat locul săvârșirii faptei este neîntemeiată. Procesul-verbal cuprinde această mențiune. Pentru acest motiv, instanța apreciază că procesul-verbal este legal întocmit, neexistând niciun motiv de ineficacitate care să îi afecteze validitatea sub aspect formal.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța își va circumscrie analiza prin prisma dispozițiilor art. 6 din C.E.D.O., constatând că amenda contravențională aplicată petentului echivalează cu formularea unui acuzații în materie penală față de caracterul general al normei juridice încălcate și având în vedere gravitatea și preeminența caracterului represiv al sancțiunii.

În acest sens, instanța amintește că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act administrativ, întocmit de un agent constatator, ca reprezentant al autorității administrative, învestit cu autoritate statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de o prezumție de autenticitate și veridicitate. Această prezumție este una relativă și trebuie interpretată în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, în cauzele Anghel contra României (hotărârea din 4.10.2007) și Constantin Neață contra României (decizia din 18.11.2008), Curtea a statuat că prezumțiile de fapt și de drept sunt inerente oricărui sistem de drept, iar Convenția nu derogă de la ele în măsura în care acestea sunt folosite în limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și de respectarea dreptului la apărare. De asemenea, s-a mai reținut că, pentru asigurarea echilibrului procesual între părți, petentului trebuie să i se acorde posibilitatea de a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie prin asigurarea garanțiilor care se regăsesc în art. 6 CEDO, respectiv prin asigurarea dreptului de a propune probe și de a invoca orice argument necesar pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor. Tot în jurisprudența sa constantă, Curtea a statuat că prezumția de legalitate și temeinicie are o greutate mai mare atunci când agentul constatator a perceput faptele cu propriile simțuri, asistând personal la comiterea contravenției. Per a contrario, în cazul contravențiilor în al căror conținut constitutiv se află un element care nu poate fi perceput și stabilit în mod direct de către agentul constatator, ci numai prin intermediul unor mijloace tehnice obiective care redau fapta săvârșită, sarcina probei cu privire la existența faptei contravenționale și cu privire la săvârșirea ei de către petent revine emitentului procesului-verbal, care are obligația să pună la dispoziția instanței de control contravențional înregistrările și toate înscrisurile întocmite în baza lor.

Totodată, O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, însă din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, beneficiind astfel de o prezumție de legalitate și veridicitate.

Instanța a constatat că petentul a fost sancționat contravențional în baza art. 100 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, conform căruia, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile nerespectarea de către conducătorul de autovehicul a regulilor privind depășirea. Totodată, potrivit art. 120 alin. 1 lit. I din Regulamentul de punere în aplicare a OUG 195/2002, se interzice depășirea când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.

Instanța a reținut că sancțiunea aplicată pentru nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la regulile de depășire este atât rezultatul constatării faptei prin mijloace tehnice, cât și prin propriile simțuri. Instanța a reținut că prevederile art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 nu impun constatarea acestei contravenții prin mijloace tehnice. Împrejurarea că intimatul a depus la dosarul cauzei înregistrarea video reprezintă o probă în plus pentru susținerea caracterului temeinic al procesului-verbal atacat.

Faptul că în cuprinsul filmării se observă că manevra de depășire se finalizează într-o zonă în care marcajul longitudinal este discontinuu nu înlătură tipicitatea faptei și nu se prezumă faptul că manevra de depășire a fost începută într-o zonă cu marcaj longitudinal discontinuu. Întreaga acțiune de depășire a fost percepută în mod direct de către agentul constatator, iar petentul nu a făcut dovada contrară.

În ceea ce privește elementele de tipicitate subiectivă, petentul invocă caracterul neimputabil al faptei ce derivă din conduita altui participant la trafic. Procedând la analiza temeiniciei apărărilor formulate de petent, instanța a reținut că potrivit art. 11 alin. (1) din OG nr. 2/2001, caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul stării de necesitate, iar potrivit alin. (5) al aceluiași articol, cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei se constată numai de instanța de judecată.

Astfel, pentru a determina condițiile de aplicare a acestei cauze justificative, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 20 C.penal, potrivit cărora condițiile stării de necesitate sunt următoarele: existența unei stări de pericol îndreptată contra unei persoane, a drepturilor acesteia sau a unui interes general, starea de pericol să fie iminentă, starea de pericol să nu fi putut fi evitată decât prin comiterea unei fapte prevăzute de un act normativ ca fiind contravenție, starea de pericol să nu fi fost produsă de către cel ce invocă starea de necesitate, între acțiunea de salvare și starea de pericol să existe o anumită proporționalitate.

Aplicând dispozițiile legale la speța supusă analizei, instanța a apreciat că prima condiție, referitoare la existența unei stări de pericol, nu este îndeplinită. Instanța a constatat că petentul a invocat caracterul imprevizibil al conduitei șoferului aflat în fața sa.

Sub acest aspect, conform art. 45 alin. 1 din O.U.G. 195/2002, depășirea este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial. Manevra de depășire (trecerea înaintea altui vehicul) presupune ieșirea de pe banda de circulație, devansarea unui alt autovehicul și reîncadrarea pe banda de circulație inițială. În consecință, pentru a fi efectuată în mod regulamentar, întreaga manevră de depășire trebuie să se desfășoare în loc permis. În altă ordine de idei, o eventuală culpă a celorlalți participanți la trafic nu înlătură culpa petentului.

În aceste condiții, câtă vreme condiția privitoare la existența unei stări de pericol nu este îndeplinită, instanța a apreciat că nu se impune analizarea celorlalte condiții necesare în vederea reținerii și aplicării la speța de față a cauzei justificative reprezentate de starea de necesitate, urmând a înlătura această apărare, ca nefondată.

Coroborând mijloacele de probă administrate în cauză, instanța a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina petentului. Simpla contestare a stării de fapt, în lipsa unor probe pertinente și credibile care să demonstreze susținerile petentului, nu poate conduce la anularea procesului-verbal de contravenție pe motiv că acesta nu corespunde realității, fiind cunoscut că, până la proba contrară, procesul-verbal beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie.

În ceea ce privește sancțiunea amenzii, instanța a constatat că au fost respectate prevederile art. 98 alin. 1, 2 și 4 din OUG nr. 195/2002, care prevăd că amenda contravențională corespunzătoare clasei a II-a de sancțiuni este de 4 sau 5 puncte-amendă, petentul fiind sancționat cu 4 puncte-amendă.

De asemenea, instanța a apreciat că la stabilirea sancțiunii contravenționale de către agentul constatator au fost respectate criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, motiv pentru care nu consideră necesar a proceda la o reindividualizare a sancțiunii aplicate petentului. Amenda aplicată este stabilită în limita minimă prevăzută de lege, aplicarea amenzii fiind proporțională cu pericolul faptei săvârșite, dat fiind că, prin aceasta, petentul a pus în pericol siguranța circulației pe drumurile publice, angajându-se într-o depășire cu nesocotirea regulilor imperative adresate șoferilor, fapt ce este de natură a pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic. Instanța nu poate să facă abstracție de cazierul auto al petentului, din care reiese că acesta nu se află la prima abatere.

Referitor la sancțiunea complementară, se constată că sunt aplicabile prevederile art. 111 alin. 1 lit. c din OUG 195/2002, potrivit cărora permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține la săvârșirea uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 100 alin. (3) din OUG 105/2002.

Raportat la dispozițiile art. 100 alin. 3 din OUG 195/2002, care prevăd aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile pentru nerespectarea regulilor privind depășirea, instanța a apreciat că sancțiunea complementară aplicată petentului, respectiv suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile a fost în mod legal aplicată, fiind necesară și proporțională.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, petentul V. C. D. solicitând instanței admiterea apelului, desființarea sentinței atacate ca netemeinică și în consecință admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată.

Examinând sentința civilă apelată potrivit dispozițiilor art. 479 Cod procedură civilă și motivelor de apel invocate, sub aspectul legalității și temeiniciei, se constată următoarele:

Prin procesul-verbal seria ... nr. ... din data de 02.10.2021 – fila ... dosar prima instanță, apelantul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 580 lei (4 puncte amendă) și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, în conformitate cu prevederile art. 100 alin. 3 lit. e) din OUG 195/2002.

S-a reținut în sarcina apelantului că, în data de 02.10.2021, ora 17:15, a condus autoturismul cu număr de înmatriculare ..., pe DN 6 la km ... m, efectuând manevra de depășire a unui ansamblu de vehicule înmatriculat în Turcia, în zona în care această manevră era interzisă, încălcând marcajul longitudinal continuu de separare a sensurilor de mers, depășirea efectuându-se într-o zonă deosebit de periculoasă, abaterea fiind înregistrată de aparatul radar montat pe autospeciala MAI ... .

Contravenția a fost constatată cu ajutorul aparatului radar menționat în cuprinsul procesului-verbal.

La rubrica ”Mențiuni contravenient” s-a consemnat, ”Cu obiecțiuni, nu cred că am încălcat linia continuă”.

Prin Sentința civilă nr. 158 din data de 01.03.2022, Judecătoria Caransebeș a respins plângerea contravențională formulată împotriva procesului-verbal seria ... nr. ... din data de 02.10.2021.

Sub aspectul legalității, Tribunalul consideră că, procesul-verbal de contravenție seria ... nr. ... din data de 02.10.2021, cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute în mod expres de către art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, presupusa faptă fiind descrisă, fiind indicat locul comiterii presupusului delict contravențional – DN 6, km ... m, procesul-verbal cuprinzând semnătura celui care l-a întocmit.

Sub aspectul temeiniciei, Tribunalul reține că, procesul-verbal de constatare a contravenției este un act administrativ, întocmit de un agent constatator, ca reprezentant al autorității administrative, învestit cu autoritate statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de o prezumție de autenticitate și veridicitate. Această prezumție poate fi răsturnată de către petent prin probele propuse și administrate.

Tribunalul consideră că apelantul contravenient a făcut dovada contrară stării de fapt reținută în procesul verbal de contravenție.

Tribunalul observă că fapta a fost constatată cu ajutorul aparatului radar montat pe autospeciala Dacia cu număr MAI ..., caseta video nr. ..., sarcina probei revine organului constatator, și nu contravenientului.

Din cuprinsul înregistrării video aflată la dosarul primei instanțe, Tribunalul constată că, apelantul a condus autoturismul cu număr de înmatriculare ..., efectuând manevra de depășire a unui ansamblu de vehicule. Așadar, apelantul a efectuat, într-adevăr, o manevră de depășire, însă marcajul longitudinal era discontinuu, iar nu continuu.

Astfel, instanța este de opinie că, mențiunile din procesul-verbal contestat nu corespund realității.

Având în vedere că starea de fapt descrisă prin procesul-verbal atacat nu este susținută de probele aflate la dosarul cauzei, Tribunalul constată că fapta, așa cum a fost descrisă în procesul-verbal atacat, nu întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de

Față de considerentele de fapt și de drept enunțate mai sus, în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, Tribunalul va admite apelul declarat de apelantul V. C. D.,  în contradictoriu cu intimatul I. P. J. C.-S., împotriva Sentinței civile nr. 158/01.03.2022 pronunțate de Judecătoria Caransebeș.

Va schimba  Sentința  civilă  apelată în sensul că va admite plângerea contravențională  formulată de V. C. D. și va anula procesul-verbal de contravenție  seria ... nr. .../02.10.2021 întocmit de IPJ CS.

În temeiul art. 453 C.proc.civ., instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de  judecată.

Decizia civilă nr. 364/A/21.06.2022 este definitivă.

Domenii speta

Spete similare