Civil. anula pv privind contraventia de utilizare a retelei de drumuri nationale fara folosirea rovinetei

Sentinţă civilă 12 din 15.07.2021


INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18.09.2020 pe rolul Judecătoriei Buzău, sub nr. x/200/2020, petenta ST U S.R.L., în contradictoriu cu intimata ISCTR, a formulat plângere contravenţională împotriva procesului verbal de contravenţie seria ISCTR nr. X/02.09.2020, solicitând admiterea plângerii formulate, anularea procesului verbal contestat şi, pe cale de consecinţă, exonerarea de la obligaţia de plată a amenzii în cuantum de 3000 de lei. În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea sancţiunilor aplicate cu măsura avertismentului, în baza art. 7 alin. 3, raportat la prevederile art. 5, alin. 5, din OG nr. 2 /2001.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că a fost sancţionată de către un agent constatator din cadrul ISTCR cu o amendă în cuantum de 3000 lei, conform procesului verbal contestat, în conformitate cu prevederile O.G. 15/2002, cu modificările şi completările ulterioare, reţinându-se în cuprinsul procesului verbal faptul că, în data de 02.09.2020, ora 10:31, pe DN 2, km 200, localitatea Vrancea, a fost oprit şi verificat în trafic autovehiculul cu nr. de înmatriculare VN-06- X, utilizat de către societatea petentă în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri, 15 mc balast, conform avizului de însoțire nr. X/02.09.2020, în trafic naţional pe ruta Focşani.

Petenta a adăugat faptul că, la momentul controlului, în urma interogării bazei de date a CNAIR prin intermediul SIEGMCR, s-a constatat faptul că operatorul de transport reprezentat de societatea petentă foloseşte reţeaua de drumuri naţionale din România fără a achita tariful de utilizare a acesteia (rovinieta categoria F valabilă pentru un autovehicul transport marfă având minim 4 axe şi masa totală maxim J3’ autorizată mai mare de 12 tone).

Petenta a apreciat că cele consemnate nu corespund realităţii, intimata nu a consultat baza de date CNAIR, deoarece din consultarea SIEGMCR s-ar fi constatat că autovehiculul este înmatriculat la SC SV SRL, astfel cum reiese din Certificatul de înmatriculare V X, și probabil au constatat că petenta este utilizator din copia conformă a licenței de transport, și nu din baza de date. A mai arătat că autovehiculul nu este înmatriculat pe societatea STC U SRL, fiind închiriată de la o altă societate, astfel că cele consemnate nu corespund realității.

 De asemenea, a învederat instanţei de judecată faptul că nu a produs niciun prejudiciu infrastructurii de drumuri  naţionale deoarece în aceeaşi zi la ora 13:17 a achitat tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale. Astfel, petenta a arătat că procedează frecvent în acest mod, deoarece autovehiculele din parcul auto nu sunt utilizate în fiecare zi pe reţeaua de drumuri naţionale, iar achitarea rovinietei pe o perioadă lungă, de 3,6,12 luni ar fi prea costisitoare pentru aceasta, în condiţiile în care se efectuează transportul de marfă doar la comandă şi în funcţie de necesităţi.

În final, petenta a precizat că lipsa rovinietei s-a datorat unei pure întâmplări, nefiind o practică a acesteia, astfel că aplicarea unei sancțiuni cu caracter nepecuniar este suficientă pentru ca rolul preventiv educativ al sancțiunii să își producă efectul.

În drept, petenta şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 5, alin. 5, art. 7, alin. 3, art. 21 alin. 3 şi art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001

În probaţiune, petenta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri (f.7-10) şi orice alte probe care vor reieşi din dezbateri.

Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei (f. 16).

Prin Serviciul Registratură, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale ca neîntemeinică şi nelegală.

 Faţă de invocarea excepţiei calităţii de subiect activ al contravenţiei prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/200 pe considerentul că nu se face vinovată de abatere deoarece vehiculul este închiriat şi că proprietarul înscris în certificatul de înmatriculare se face vinovat  de neplata rovinietei conform prevederilor contractuale dintre petenta locatar şi locator, intimata a solicitat respingerea excepţiei ca nefondată.

Astfel, a menţionat că pentru a circula pe drumurile publice şi a efectua transporturi rutiere contra cost de mărfuri pe teritoriul României, petenta trebuie să respecte legislaţia, sens în care are obligaţia de a deţine la bordul vehiculului documentele de transport specifice care să facă dovada achitării tarifului de utilizare a reţelei de drumuri, precum şi de a se supune controlului în acest sens.

În continuare, intimata a învederat instanţei că petenta este utilizatoare a drumurilor publice naționale, efectuând transport contra cost de mărfuri conform avizului de însoțire nr. X/02.09.2020 cu un vehicul deținut și utilizat în baza copiei conforme nr.X care îi conferă dreptul de utilizare a vehiculului.

A mai arătat că respectiva copie conformă a licenţei comunitare/transport, documentul în baza căruia se efectuează transport rutier contra cost de mărfuri, este un document nominal, netransmisibil, aşadar agentul constatator în mod corect a apreciat că petenta este cea răspunzătoare de încălcarea prevederilor legale.

În fapt, intimata a precizat că ISCTR a efectuat control în trafic în data de 02.09.2020, ora 10:31, în punctul DN 2 km 200, loc. Vrancea asupra vehiculului cu nr. de înmatriculare VN 05 X deţinut şi utilizat pe numele petentei în baza copiei conforme nr. X a licenţei de transport şi condus de conducătorul autor CS care efectua transport rutier contra cost de mărfuri în trafic naţional.

Mai departe, a arătat că acesta transporta 15 mc balast, conform avizului de însoţire nr. X/02.09.2020, pe ruta Focşani, iar, în urma verificării bazei de date a CNAIR, respectiv SIEGHER, s-a constatat că pentru vehiculul utilizat la transport nu există plata taxei de utilizare a releţei de drumuri naţionale, fiind procesat în acest sens ordinul de control prin sancţionare, deoarece petenta efectua transportul fără a deţine rovignetă valabilă pentru vehiculul  categoria F.

A mai menționat că art. 13 alin. 2 din O.G. 2/2001 reglementează contravenția continuă, iar fapta săvârșită conține toate elementele constitutive ale unei contravenții, dovada rovinietei făcându-se prin documentul care atestă plata integrală a tarifului de utilizare, în original sau copie, ștampilată și semnată în original de către conducătorul unității, cu înscrisul ”conform cu originalul”.

Intimata a apreciat că, deşi rovinieta a fost cumpărată imediat după control şi pentru o singură zi, nu este neapărat o dovadă de bună credinţă a petentei, ci mai degrabă o încercare de a evita plata amenzii, şi, totodată, ar însemna să se accepte ideea că se poate folosi un drum naţional fără achiziţionarea rovinietei, iar după eventuala sa depistare, petenta poate fi exonerată de răspunderea contravenţională.

De asemenea, a considerat că achitarea rovinietei după încheierea procesului verbal nu poate atrage automat înlocuirea amenzii pecuniare, deoarece în acest mod se ajunge la a nu se mai da eficienţă unui text de lege care prevede obligativitatea rovinietei în momentul punerii în circulaţie a unui autovehicul pe un drum naţional, precum şi a sancţiunii prevăzute pentru nerespectarea acestei obligaţii, întrucât îndeplinirea ulterioară a obligaţiei nu este susceptibilă de a înlătura caracterul ilicit al faptei.

Intimata a subliniat că răspunderea pentru încălcarea dispozițiilor legale îi revine operatorului de transport, deoarece îi este angajată răspunderea ori de câte ori organele persoanei juridice, cu prilejul exercitării funcției ce le revine, săvârșesc o faptă ilicită.

În final, au solicitat respingerea petitului privind reindividualizarea sancțiunii, având în vedere că petenta nu a relevat aspecte care ar induce concluzia existenței unei situații particulare ce ar releva un grad de pericol social mai redus decât cel avut în vedere de textul legal.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 205 - 208 din Cod proc. civ., OG nr. 2/2001, OG nr. 15/2002, OMT nr. 611/2015, Ordinul MTI nr. 995/2011.

În probațiune, intimata a solicitat încuviințarea probatoriului atașat întâmpinării, respectiv înscrisuri (f. 34-43).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenţiilor seria ISCTR nr. X din data de 02.09.2020 (f. 34), petenta a fost sancţionată pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 8 alin. 1 Anexa 2 –  Transp. Marfă: MTMA>=12t min. 4 axe din O.G. 15/2002 cu amendă în cuantum de 3000 lei, potrivit art. 8 alin. 3 din acelaşi act normativ. Astfel, s-a reţinut că la data de 02.09.2020, ora 10:31, pe DN2, km 200, localitatea Vrancea, a fost oprit și verificat în trafic autovehiculul cu nr. de înmatriculare VN-06-X, utilizat de către STC U SRL în baza copiei conforme nr. X a licenței de transport, condus de conducătorul auto dl. CS, , în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri (bunuri divizile), 15 mc balast, conform avizului de însoțire nr. X/02.09.2020, în trafic național pe ruta Focșani. În continuare, s-a constatat că operatorul de transport STC U SRL folosește rețeaua de drumuri naționale din România fără a achita tariful de utilizare a acesteia (rovinieta categoria F valabila pentru un autovehicul transport marfă având minim 4 axe si masă totală maximă autorizată mai mare de 12 tone).

Agentul constatator MS a întocmit un proces verbal de constatare a contravenției pe numele petentei, iar procesul verbal, precum și înștiințarea de plată au fost comunicate petentei la data de 07.09.2020, la sediul societăţii din localitatea Buzău, str. Transilvaniei nr. X, jud. Buzău, astfel cum rezultă din înscrisul de la f. 36.

Potrivit art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Instanța constată că petenta a formulat plângere împotriva procesului verbal în termenul prevăzut de lege, întrucât actul contestat i-a fost comunicat acesteia la data de 07.09.2020, iar contestatoarea a introdus cererea pe rolul prezentei instanţe la data de 18.09.2020.

În temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție şi se pronunță şi cu privire la sancțiunea aplicată contravenientului.

Cu privire la legalitatea procesului verbal de contravenție, instanța va verifica îndeplinirea cerințelor legale în raport cu forma procesului verbal, precum și pe cele în raport cu fondul acestuia, potrivit dispozițiilor legale prevăzute de O.G. nr. 2/2001.

Procedând, în prealabil, la examinarea procesului verbal contestat din prisma art. 17 din O.G. nr. 2/2001, ce consacră în mod limitativ cazurile de nulitate necondiționată ale actului de constatare și sancționare contravențională, care trebuie invocate din oficiu, instanța observă că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite prin dispozițiile legale anterior evidențiate.

Astfel, instanța reține că procesul verbal de contravenție cuprinde numele şi prenumele agentului constatator (Ag. M.S.), denumirea contravenientului (STC U SRL), denumirea și sediul petentei, descrierea faptei săvârșite și data comiterii acesteia (02.09.2020), precum și semnătura agentului constatator.

Prin urmare, analizând actul de sancţionare sub aspectul legalităţii sale, instanţa apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la menţiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanţa reţine că articolul 1 alin.2 din O.G. nr. 15/2002 prevede că, începând cu data de 1 iulie 2002 se introduce tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, denumit în continuare tarif de utilizare, aplicat tuturor utilizatorilor români şi străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe reţeaua de drumuri naţionale din România (...) .

Noţiunea de ,,utilizator” este definită de art. 1 alin. 1 lit. b) din acelaşi act normativ ca fiind, persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini, iar conform dispoziţiilor art. 7 din O.G. nr. 15/2002, responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de utilizare şi a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.

Conform art. 1 alin. 1 lit. a) ind. 1 din O.G. nr. 15/2002, vehicul de transport persoane reprezintă vehiculul conceput şi construit în exclusivitate pentru transportul de pasageri, iar conform art. 1 alin. 1 lit. j) din acelaşi act normativ rovinieta, reprezintă înregistrarea în format electronic a tarifului de utilizare, iar potrivit dispoziţiilor art. 1 ind. 1, rovinieta valabilă reprezintă înregistrarea în baza de date a SIEGMCR a informaţiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru un vehicul, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde data şi ora pentru care se efectuează verificarea.

Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenţie continuă şi se sancţionează cu amendă.

Din certificatul de înmatriculare (f. 40) rezultă că autoutilitara cu nr. de înmatriculare VN 06 X aparţine petentei S.C. ST S.A.

Analizând prevederile legale menționate anterior, instanța constată că subiectul activ al respectivei contravenții este utilizatorul român sau străin, definit conform art. art. 1 alin. 1 lit. b) din actul normativ sus-menționat. Se poate constata că, pentru a se încadra în noțiunea de utilizator, persoana juridică trebuie să fie înscrisă în certificatul de înmatriculare al autovehiculului și să aibă în proprietate sau, după caz, să poată folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.

Față de aceste considerente, se poate observa că petenta nu figurează în certificatul de înmatriculare, iar persoana juridică în persoana căreia sunt întrunite condițiile de mai sus pentru a putea răspunde contravențional față de lipsa achitării rovinietei este S.C. SC S.A.

Astfel, în cazul utilizatorilor români, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare, respectiv de trecere o are persoana care este înscrisă în certificatul de înmatriculare al vehiculului, indiferent cine îl utilizează în fapt și cu ce drept.

Nici avizul de însoțire, nici licența de transport a conducătorului auto nu sunt de natură a o transforma pe petentă în utilizator în sensul O.G. nr. 15/2002, câtă vreme reclamanta nu îndeplinește condițiile cerute de art. 1 alin. 1 lit. b din legea de mai sus pentru a fi subiect activ al contravenției.

Astfel, având în vedere argumentele expuse în cele de mai sus, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petenta STC U SRL în contradictoriu cu I.S.C.T.R., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției seria ISCTR nr., încheiat la data de 02.09.2020.