Constatare nulitate absolută a clauzei din actele adiţionale la contractele individuale de muncă

- constatare nulitate absolută a clauzei din actele adiţionale la contractele individuale de muncă încheiate în perioada 2001-la zi, referitoare la condiţiile normale de lucru; încadrarea în locuri de muncă ce presupun condiţii deosebite; achitare contribuţii la bugetul asigurărilor sociale; întocmire declaraţii rectificative şi depunere la Casa Judeţeană de Pensii.

Tribunalul Mehedinţi - sentinţa din 15.12.2015

La data de 10.03.2015 s-a înregistrat la această instanţă acţiunea formulată de reclamanţii LI, MM, CI, TI, PM, PŞ, AC, FGC, PVAE, GA, PLA, MC, PI, GM, DM, DG, BA, BDI, DN, TC, TI, TC, PC, CD, GI, MA, BR, HO, CI, CC, BM, DP şi DIM, prin care au chemat în judecată pe pârâta SC CEO SA DM TJ, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se constate nulitatea absolută a clauzei din actele adiţionale la contractele individuale de muncă încheiate în perioada 2001-prezent, prin care s-au stabilit condiţii normale de lucru pentru reclamanţi, să se dispună încadrarea tuturor reclamanţilor în locuri de muncă ce presupun condiţii deosebite de muncă, iar pe cale de consecinţă să se dispună ca angajatorul să opereze încadrarea reclamanţilor în condiţii deosebite de muncă, pentru perioada 01.04.2001 şi până la data pronunţării unei hotărâri definitive şi irevocabile şi pentru viitor, potrivit Legii nr. 19/2000, respectiv Legii nr. 263/2010 pentru perioada de după 01.01.2011, să achite contribuţiile la bugetul asigurărilor sociale în procentele corespunzătoare condiţiilor deosebite de muncă pentru perioada 01.04.2001 şi până la data pronunţării hotărârii definitive şi pentru viitor, contribuţii aşa cum sunt reglementate de Legea nr. 19/2000,  respectiv Legea nr. 263/ 2010 pentru perioada de după 01.01.2011 şi să emită declaraţii rectificative pentru fiecare dintre reclamanţi şi să le depună la CJP M, cu cheltuieli de judecată.

In fapt, au arătat că sunt salariaţi ai pârâtei, desfășurându-şi activitatea la UCM H potrivit contractelor individuale de muncă şi fişei postului.

Au susţinut că toate clauzele conţinute de actele adiţionale la contractele individuale de muncă încheiate începând cu anul 2001 prin care s-au stabilit condiţii normale de muncă, intră sub incidenţa art. 38 din Codul muncii, potrivit căruia „salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate".

Drepturile în cauză sunt recunoscute de lege, respectiv contractul colectiv la nivel de ramură, iar semnarea actelor adiţionale la contractele individuale de muncă pe perioada în speţă, s-a făcut sub presiunea pierderii locurilor de muncă şi fără a li se oferi o altă alternativă.

Au menţionat că angajatorul avea obligaţia de a lua toate măsurile tehnico-organizatorice ce se impuneau pentru înlăturarea noxelor profesionale fizice şi să normalizeze locurile de muncă, obligaţie pe care nu şi-a îndeplinit-o nici până în prezent, iar faţă de această situaţie se impune să  se contate că au lucrat şi lucrează în condiţii deosebite de muncă şi nu în condiţii normale de muncă.

Consideră că prin modul în care a acţionat angajatorul, acesta a încălcat dispoziţiile Legii nr. 19/2000, Legii nr. 263/2010 cât şi ale contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii miniere şi geologiei pe anii 2004-2007 şi 2008-2012, încălcarea constând în încadrarea activităţii prestate în condiţii normale, deşi în realitate, condiţiile au fost şi sunt condiţii deosebite de muncă.

In ceea ce priveşte fondul litigiului, au arătat că la momentul încadrării s-a stabilit că lucrează în condiţii deosebite de muncă, iar ulterior, fără vreun fundament legal, angajatorul încălcând legislaţia în vigoare, a întocmit acte individuale prin intermediul cărora au fost modificate scriptic condiţiile de muncă şi implicit veniturile băneşti ale acestora, încadrându-i în condiţii normale de muncă, deşi nu s-au schimbat condiţiile concrete de muncă, în  contractul colectiv de muncă aplicabil fiind recunoscute condiţiile deosebite de muncă.

Au invocat dispoziţiile art. 19. alin. 4 din Legea nr. 19/2000, art. 3. alin. I. lit. g din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, HG nr. 261/2001 privind criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, HG nr. 246/2007 şi au susţinut că nu s-au făcut determinări pentru riscuri, angajatorul nominalizându-i doar ca fiind expuşi la alte riscuri specifice locului de muncă, ce nu pot fi considerate riscuri specifice în legislaţia privind locurile de muncă ce pot fi încadrate în condiţii deosebite de muncă.

Au mai arătat că persoanele pe care le coordonează şi controlează, au fost încadrate în condiţii deosebite de muncă începând cu 01.04.2001, pentru aceste din urmă locuri de muncă existând expertize şi avize legale.

Au solicitat să se ţină seama că sediul social-administrativ se află amplasat în interiorul exploatării (fiind vorba de exploatare de suprafaţă), ceea ce face ca toate persoanele, indiferent de natura muncii, să fie expuse la aceiaşi factori: zgomot, vibraţii, inhalarea pulberii de cărbune, temperaturi extreme, câmpuri electrice şi magnetice, gaze iritante, noxe efort fizic crescut şi solicitare neuropsihică.

Faptul că posturile ocupate de către reclamanţi nu au fost nominalizate pentru a fi expertizate în legătură cu riscurile indicate mai sus reprezintă culpa angajatorului, nefiind în niciun caz culpa salariaţilor.

În drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 38 din Codul muncii, Legea nr. 19/2000, Legea nr. 263/2010, HG nr. 246/2007, contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii miniere şi geologiei pe anii 2004-2007 şi 2008-2012.

În dovedirea acţiunii au depus la dosar în copie: contractele individuale de muncă nr. 12669, 12681, 12671, 12254, 12464, 12384, 12205, 12398, 12800, 12549, 12537, 12255, 12214, 12441, 12424, 12474, 12478, 12683, 12531, 12530, 12807, 12640, 12814, 12820, 12682, 12409, 12377, 12390, 1237, 12291, 12299, 12319 şi 12275/31.05.2012, deciziile directorului exploatării miniere de cariere M nr. 1122, 1084/25.06.2012, adresele nr. 357, 369/25.06.2012 emise de SC CEO SA, deciziile  nr. 5738, 5475, 5732/31.05.2012 emise de SNL O SA, actele adiţionale nr. 4/01.08.2013 la contractul individual de muncă nr. 12683, nr. 6/01.04.2013 la contractul individual de muncă nr.12531,  nr. 5/01.08.2013 la contractul individual de muncă nr.12530, nr. 5/01.04.2013 la contractul individual de muncă nr.12807, nr. 5/01.04.2013 la contractul individual de muncă nr.12640, nr. 5/01.08.2013 nr. 5/01.04. 2013 la contractul individual de muncă nr.12814, nr. 5/01.04.2013 la contractul individual de muncă nr.12820, nr. 5/01.04.2013 la contractul individual de muncă nr.12682, nr. 5/01.04. 2013 la contractul individual de muncă nr.12409,  2/01.09.2012 la contractul individual de muncă nr. 12409, nr. 5/01.082013 la contractul individual de muncă nr.12377, nr.4/ 19.02. 2013 la contractul individual de muncă nr.12377, nr. 3/17.10.2012 la contractul individual de muncă nr.12377, nr. 2/01.09.2012 la contractul individual de muncă nr.12377, nr. 1/ 25.06. 2012 la contractul individual de muncă  nr.12377, nr. 6/01.08.2013 la contractul individual de muncă nr.12390, nr. 5/01.04.2013 la contractul individual de muncă  nr.12390, nr. 4/ 19.02.2013 la contractul individual de muncă  nr.12390, nr. 2/01.09.2012 la contractul individual de muncă  nr.12390, nr. 1/25.06.2012 la contractul individual de muncă  nr.12390, nr. 6/01.08.2013 la contractul individual de muncă  nr.12327, nr. 5/01.04.2013 la contractul individual de muncă  nr.12327, nr. 4/19.02.2013 la contractul individual de muncă  nr.12327, nr. 3/22.10.2012  la contractul individual de muncă  nr.12327, nr. 2/01.09.2012 la contractul individual de muncă  nr.12327, nr. 1/25.06.2012 la contractul individual de muncă  nr.12327, nr. 6/01.08.2013 la contractul individual de muncă  nr.12291, nr. 5/01.04.2013 la contractul individual de muncă  nr.12291, nr. 4/19.02.2013 la contractul individual de muncă  nr.12291, nr. 3/17.10.2012 la contractul individual de muncă  nr.12291, nr. 2/01.09.2012 la contractul individual de muncă  nr.12291, nr. 1/25.06.2012 la contractul individual de muncă  nr.12291, nr. 6/01.04.2013 la contractul individual de muncă  nr.12299, nr. 3/22.10.2012 la contractul individual de muncă  nr.12299, nr. 2/01.09.2012 la contractul individual de muncă  nr.12299, nr. 1/25.06.2012 la contractul individual de muncă  nr.12299, nr. 5/01.08.2013 la contractul individual de muncă  nr.12319, nr. 5/01.04.2013 la contractul individual de muncă  nr.12319, nr. 4/19.02.2013 la contractul individual de muncă  nr.12319, nr. 3/22.10.2012 la contractul individual de muncă  nr.12319, nr. 2/01.09.2012 la contractul individual de muncă  nr.12319, nr.1/25.06.2012 la contractul individual de muncă  nr.12319, nr. 5/01.04.2013 la contractul individual de muncă  nr.12275, nr. 4/19.02.2013 la contractul individual de muncă  nr.12275, nr. 2/01.09.2012 la contractul individual de muncă  nr.12275, nr. 1/13.06.2012 la contractul individual de muncă  nr.12275.

La solicitarea instanţei, reclamanţii şi-au complinit lipsurile cererii de chemare în judecată depunând la dosar cărţile de identitate şi toate înscrisurile depuse cu menţiunea „conform cu originalul”.

Pârâta Societatea Comercială CEO SA DM TJ a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

A arătat că a respectat întocmai avizele emise de ITM şi prevederile legale aflare în vigoare referitoare la criteriile si metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite precum şi metodologia de emite si reînnoirea a avizelor de încadrare a locurilor de muncă in condiţii deosebite.

Fosta SNL O TJ a stabilit încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite în conformitate cu dispoziţiile art. 19 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 potrivit cărora „ locurile de munca în condiţii deosebite se stabilesc prin contractual colectiv de munca (...), cu respectarea criteriilor si metodologiei de încadrare", coroborate cu prevederile HG 261/2001 si HG nr. 246/2007, așa cum a fost modificată prin H.G nr. 1622/2008, HG nr. 1627/2009, precum şi cu art. 29 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.

Pentru încadrarea unui loc de muncă în condiţii deosebite, a fost necesară parcurgerea procedurilor prevăzute de HG 261/2001, HG 246/2007 finalizate cu nominalizarea locurilor de muncă de către angajator împreună cu sindicatele şi s-a materializat prin încheierea contractelor de munca la nivel de unitate, respectiv a contractelor individuale de muncă şi a actelor adiţionale ulterioare.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamanţilor în sensul că, atât timp cât au beneficiat de grupa a II-a de muncă la data intrării în vigoare a HG nr.261/2001, ar fi trebuit în mod direct să fie încadraţi în condiţii deosebite de muncă, consideră că cererea este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art.8 din HG 261/2001 nu permit încadrarea în mod direct, aşa cum susţin reclamanţii.

A susţinut că s-au avut în vedere atât Normele de aplicare a Legii nr. 19/2000, care prevăd la pct.16 că nominalizarea persoanelor care lucrează în locuri de muncă în condiţii deosebite, cu respectarea criteriilor prevăzute de HG nr. 261/2001, se face de către angajator în baza avizului acordat de ITM, cât şi faptul că, în conformitate cu prevederile art.2  alin.2  Hotărârea  Guvernului  nr.  261/2001  privind criteriile si metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite se face cu respectarea dispozițiilor art.7 şi/sau art.8, după caz, şi cu îndeplinirea cumulativă a criteriilor prevăzute la alin.1 lit. a şi b sau alin.1  lit. a şi c, respectiv prezenţa în mediul de muncă a noxelor profesionale fizice, răspunsul specific al organismului la agresiunea noxei profesionale şi morbiditatea, exprimată prin boli profesionale înregistrate la locul de muncă în ultimii 15 ani.

În baza prevederilor art. 8 din H.G. nr. 261/2001, a arătat că unitatea pârâtă (sub denumirea de SNLO la acel moment) a parcurs întreaga metodologie prevăzută de acest act normativ, iar ITM Gorj a emis, începând cu aprilie 2001, avizele pentru încadrarea în condiţii deosebite a locurilor de muncă din cadrul unităţii SNLO, actualmente Societatea CEO SA (care la data înfiinţării s-a subrogat în drepturile si obligaţiile fostei SNLO, conform HG nr. 1024/2011, aceste avize prelungindu-se succesiv.

Prin urmare, încadrarea locului de muncă ocupat de reclamanţi s-a făcut în conformitate cu prevederile legale în vigoare la acea dată, şi nu a fost o hotărâre arbitrară a conducerii unităţii.

 Referitor la motivele invocate cu privire la constatarea nulităţii absolute a clauzei din actele adiţionale la contractele individuale de muncă  încheiate în perioada 2001- până în prezent, prin care s-au stabilit condiţii normale de muncă pentru reclamanţi, a menţionat că la încheierea contractelor sau a actelor adiţionale părţile sunt libere în negocieri, iar consimţământul lor trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ cele trei condiţii cerute de legea civilă: să fie serios, liber şi exprimat în cunoştinţă de cauză.

În consecinţă, deoarece reclamanţii au invocat nulitatea absolută a actelor adiţionale, sunt obligaţie să dovedească fie că au fost lipsiţi de discernământ la momentul semnării actelor adiţionale a căror nulitate se cere, că au fost în eroare la momentul semnării actelor adiţionale şi în ce constă eroarea, iar consimţământul lor a fost viciat.

Constatarea de către instanţă a nulităţii actelor adiţionale care au fost perfectate pe baza avizelor ITM şi care au produs efecte în sensul că salariaţii au prestat muncă şi au fost plătiţi pentru aceasta, nu echivalează decât cu contestarea propriilor acţiuni, acte deliberate, neîngrădite, pe fondul unor prezumtive influenţe asupra valorii punctului de pensie si a stagiului de cotizare in condiţii deosebite de muncă.

În condiţiile în care decizia angajatorului ar fi fost una incorectă, reprezentanţii salariaţilor, respectiv sindicatele nu trebuiau să-şi acorde viza pentru stabilirea locurilor de muncă în condiţii deosebite.

Potrivit avizelor date de ITM Mehedinţi, funcţia de inginer şef birou, inginer şef serviciu, şef sector şi adjunct şef sector nu a mai fost încadrată în lista locurilor de muncă în condiţii deosebite.

In acest sens au fost întocmite şi anexele 17 „d" (anexe care fac referire expresă la încadrarea locurilor de muncă în condiţii normale/deosebite de muncă) din contractele colective de muncă din anii 2002 si ulterior, care au fost semnate şi de către sindicatele participante la negocierea contractelor colective de muncă încheiate la nivel de persoană juridică CNLO SA TJ (denumire la acea dată). În aceste anexe, funcţia de inginer este cuprinsă la condiţii de muncă normale în procent de 100%.

Avându-se în vedere faptul că reclamanţii au semnat actele adiţionale la contractul individual de muncă, în care se menţionează condiţii normale de munca în procent de 100%, consideră că au avut cunoştinţă de această situaţie de fapt şi şi-au însuşit-o, având în vedere avizele ITM emise cu respectarea întocmai a procedurilor prevăzute de legislaţia in domeniu .

În dovedirea susţinerilor pârâta a depus la dosar următoarele înscrisuri: avize pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite nr. 11/10.02.2014, nr. 2/29.01.2013, 14044/24.07.2012, 1/11.02.2010, 1/26.06.2007, 04.30.12.2005, 2/21.02.2003, 14/08.04.2002, lista cu locurile de muncă încadrate în condiţii deosebite şi categoriile profesionale care lucrează în aceste locuri de muncă, situaţia încadrărilor în condiţii deosebite a locurilor de muncă din CEO, contractele individuale de muncă ale reclamanţilor şi actele adiţionale la aceste contracte.

Reclamanţii au depus răspuns la întâmpinare prin care au arătat că apărările invocate de angajator nu au niciun fundament legal.

Au arătat că nu au pretins că în temeiul HG nr. 261/2008 ar fi beneficiar de grupa a II-a de muncă, ci că începând cu anul 2001 angajatorul le-a impus semnarea unor acte adiţionale la contractele individuale de muncă prin care renunţau la situaţia de muncă în condiţii deosebite.

Deşi, există avize ITM pentru o serie de locuri de muncă, locurile în care şi-au desfăşurat şi îşi desfăşoară activitatea nu au fost supuse avizării ITM, aşa cum prevăd actele normative aplicabile. Prin urmare, nu ei sunt în culpă, ci angajatorul care, cu bună ştiinţă, pentru a eluda norme legale aplicabile, nu a indicat existenţa locurilor lor de muncă şi nu le-au suspus verificării şi avizării de către ITM.

Încadrarea posturilor ocupate de ei s-a realizat fără a exista avizul ITM şi fără ca, pentru vreunul din ei să fie schimbate condiţiile concrete de muncă, adică cele deosebite, iniţial stabilite.

In lipsa parcurgerii metodologiei legale, reclamanţii au fost încadraţi, în mod nelegal, în locuri de muncă cu condiţii normale, fapt ce nu corespunde realităţii.

Prin semnarea actelor adiţionale privind încadrarea în condiţii normale de muncă, reclamanţii au renunţat la drepturi recunoscute prin lege, acest lucru fiind în contradicţie cu art. 38 din Codul muncii, consecinţa fiind nulitatea absolută a acestor acte adiţionale. Nu poate fi vorba în speţă de aplicabilitatea art. 57 alin. 2 din Codul muncii, privitor la efectele numai pentru viitor ale nulităţii, deoarece ceea ce se consideră nul este doar o clauză a contractului individual de muncă şi nu contractul însuşi.

Au mai arătat că prin Legea nr. 319/2006 s-a transpus în practică Directiva Consiliului nr. 89/391/CEE privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locurile de muncă, actul normativ stabilind principii referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi securităţii în muncă ş.a.

Din oficiu, în baza art. 22 alin. 2 Cod procedură civilă, s-au solicitat relaţii societăţii pârâte, respectiv să depună la dosar actele adiţionale la contractele individuale de muncă semnate de fiecare reclamant pentru toată perioada în litigiu, fişa postului pentru fiecare reclamant, iar în situaţia în care au intervenit modificări ale locurilor de muncă ale acestora, să depună fişa postului de la locurile respective; totodată, să depună înscrisuri din care să rezulte funcţia deţinută de fiecare reclamant şi locul de muncă în care şi-a desfăşurat şi îşi desfăşoară activitatea.

 Răspunsul la relaţiile solicitate a fost comunicat de pârâtă cu adresa nr. 33450/ 29.09.2015 (fila 82 dosar).

La termenul de judecată din data de 13.10.2015 s-a solicitat pârâtei să înainteze la dosar fişa postului pentru toţi reclamanţii, contractele individuale de muncă şi actele adiţionale la aceste contracte încheiate în perioada anilor 2001-2002, precum şi contractele individuale de muncă pentru reclamanţii PLA, MC şi DN, schiţa amplasamentului carierei H,  contractul colectiv de muncă la nivel de ramură minieră  şi geologie din anii 2004-2007 şi 2008-2012, anexele 17 „d” (anexe care fac referire expresă la încadrarea locurilor de muncă în condiţii normale/deosebite de muncă) din contractul colectiv de muncă din anul 2002 şi ulterior, actele adiţionale menţionate în adresa nr. 33450/29.09.2015, referitor la fiecare dintre reclamanţi şi contractele individuale de muncă iniţiale, în funcţie de data angajării fiecărui reclamant.

Răspunsul la relaţiile solicitate a fost înaintat de pârâtă cu adresele aflate la fila 174 dosar vol.V, respectiv fila 8 vol.VII dosar.

Analizând acţiunea în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în materie, instanţa constată şi reţine următoarele:

Reclamanţii LI, MM, CI, TI, PM, PŞ, AC, FGC, PVAE, GA, PLA, MC, PI, GM, DM, DG, BA, BDI, DN, TC, TI, TC, PC, CD, GI, MA, BR, HO, CI, CC, BM, DP şi DIM sunt angajaţii pârâtei SC CEO SA - DM TJ, îndeplinind funcţiile de inginer, subinginer, aşa cum rezultă din contractele individuale de muncă şi actele adiţionale la contractele individuale de muncă aflate la filele 7-196 dosar vol.I.

Prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamanţii solicită să se constate nulitatea absolută a clauzei din actele adiţionale la contractele individuale de muncă încheiate în perioada 2001-la zi referitoare la condiţiile normale de lucru, să se dispună încadrarea lor în locuri de muncă ce presupun condiţii deosebite, iar pe cale de consecinţă să se dispună obligarea angajatorului să opereze încadrarea reclamanţilor în condiţii deosebite de muncă pentru perioada 01.04.2001 până la data pronunţării unei hotărâri definitive şi irevocabile şi pentru viitor, potrivit Legii nr.19/2000 şi Legii nr. 263/2010, să achite contribuţiile la bugetul asigurărilor sociale în procentele corespunzătoare condiţiilor deosebite de muncă pentru perioada 01.04.2001 până la data pronunţării hotărârii definitive şi pentru viitor, să emită declaraţii rectificative pentru fiecare dintre reclamanţi şi să le depună la CJP M.

 Examinând solicitările reclamanţilor în raport de probele administrate în cauză şi de dispoziţiile legale incidente în materie, instanţa constată că sunt neîntemeiate pentru următoarele motive.

În ceea ce priveşte petitul acţiunii referitor la constatarea nulităţii absolute a clauzei din actele adiţionale la contractele individuale de muncă încheiate în perioada 2001 - la zi prin care s-au stabilit condiţii normale de lucru, instanţa apreciază că este neîntemeiat.

În acest sens se reţine că prin acţiune reclamanţii au invocat ca temei de drept art. 38 din Codul muncii, iar prin concluziile pe fondul cauzei apărătorul reclamanţilor a invocat prevederile Codului civil, pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Codului muncii.

Referitor la susţinerea apărătorului reclamanţilor potrivit căreia pentru actele adiţionale încheiate anterior anului 2003, sancţiunea aplicabilă este nulitatea absolută, deoarece a lipsit consimţământul salariaţilor la încheierea acestor acte, se constată că, deşi se susţine că a lipsit consimţământul salariaţilor la încheierea actelor adiţionale, în continuare se face referire la lipsa discernământului, arătându-se că potrivit Codului civil 1865, aplicabil în ceea ce priveşte aceste acte adiţionale, lipsa discernământului - una din condiţiile esenţiale ale actului juridic - este sancţionată cu nulitatea absolută.

Pe de altă parte, în cauză, nu s-a făcut dovada că la încheierea actelor adiţionale, consimţământul reclamanţilor nu ar fi fost valabil, că ar fi fost dat prin eroare, smuls prin violenţă sau surprins prin dol, condiţii prevăzute de dispoziţiile Codului civil pentru a interveni nulitatea actelor respective.

În ceea ce priveşte perioada ulterioară intrării în vigoare a Codului muncii, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 38 din Codul muncii potrivit cărora „Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate”.

Din interpretarea dispoziţiilor legale sus menţionate reiese că renunţarea salariaţilor se referă la drepturi ce le sunt recunoscute prin lege, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

Astfel, deşi reclamanţii susţin că drepturile în cauză sunt recunoscute de lege, respectiv contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, aceştia nu indică expres articolul din contract care prevede acordarea condiţiilor deosebite de muncă, iar potrivit art.62 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură locurile de muncă se clasifică, în conformitate cu Legea nr.19/2000 în locuri de muncă cu condiţii normale şi locuri de muncă cu condiţii deosebite şi speciale.

Referitor la petitul acţiunii privind încadrarea reclamanţilor în locuri de muncă ce presupun condiţii deosebite de muncă, se reţine că până la data de 01.04.2001 încadrarea locurilor de muncă  în grupa I sau II de muncă a fost reglementată de Ordinul nr. 50/1990, iar după această dată prin dispoziţiile Legii nr. 19/2000 au fost definite locurile de muncă în condiţii deosebite şi locurile de muncă în condiţii speciale, noţiunea de grupă de muncă nemaifiind reglementată ca atare.

Potrivit art.19 din Legea nr. 19/2000, locurile de muncă în condiţii deosebite reprezintă acele locuri care în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esenţial capacitatea de muncă a asiguraţilor datorită gradului mare de expunere la risc. Locurile de muncă în condiţii deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de muncă, prin decizia organului de conducere legal constituit, cu respectarea criteriilor şi metodologiei de încadrare prevăzute de hotărâri ale Guvernului. Avizul ITM este obligatoriu pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite.

Criteriile şi metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite sunt reglementate de HG nr. 261/2001.

Astfel, potrivit art.2 pct.1 din HG nr. 261/2001 criteriile pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite  sunt: a) prezenţa în mediul de muncă a noxelor profesionale; b)răspunsul specific al organismului la agresiunea noxei profesionale; c) morbiditate, exprimată în boli profesionale.

Art. 3 pct.1 din HG nr. 261/2001 reglementează metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, iar operaţiunile specifice sunt: a. nominalizarea locurilor de muncă de către angajator împreună cu sindicatul în cadrul Comitetului de securitate şi sănătate în muncă; b. expertizarea locurilor de muncă din punct de vedere al protecţiei muncii; c. efectuarea determinărilor de noxe profesionale; d. solicitarea de către angajaţi a listei cu boli profesionale sau a listelor cuprinzând controlul medical pentru personalul care lucrează în locurile de muncă  propuse pentru încadrarea în condiţii deosebite; e. efectuarea evaluării locurilor de muncă; f. stabilirea măsurilor tehnico – sanitare şi organizatorice de protecţie a muncii corespunzător condiţiilor de muncă şi factorilor de mediu specifici locurilor de muncă; g. obţinerea  avizului ITM.

Potrivit dispoziţiilor art.10 din HG nr. 261/2001 încadrarea tuturor categoriilor de salariaţi în locurile de muncă în condiţii deosebite se face numai în cazul în care activitatea lor se desfăşoară efectiv în aceste locuri de muncă potrivit programului normal de lucru, iar art.11 din HG nr. 261/2001 prevede că nominalizarea salariaţilor care îşi desfăşoară activitatea în locurile de muncă în condiţii deosebite potrivit art.10 se face de către angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii.

Prin art.16 din HG nr. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite a fost abrogată expres HG nr. 261/2001.

Dispoziţiile HG nr. 246/2007 se referă la reînnoirea avizelor deja existente, ci nu la obţinerea unui nou aviz în scopul încadrării salariaţilor în condiţii deosebite de muncă, prin acest act normativ stabilindu-se şi metodologia de reînnoire a avizelor, procedura prevăzută de HG nr. 246/2007 fiind asemănătoare cu cea reglementată de HG nr.261/2001.

Aşa fiind, se reţine că pentru încadrarea unui loc de muncă în condiţii deosebite este necesară parcurgerea unei proceduri, procedură finalizată cu nominalizarea salariaţilor care îşi desfăşoară activitatea în aceste condiţii, nominalizare care se face de către angajator împreună cu sindicatele şi se consfinţeşte prin încheierea contractelor de muncă la nivel de unitate cât şi prin contractele de muncă individuale.

 Prin urmare, legiuitorul a impus o procedură strictă de urmat în vederea încadrării locurilor de muncă în condiţii deosebite, partenerii sociali fiind cei care nominalizează locurile care se încadrează în condiţii deosebite de muncă şi cei care trebuie să întreprindă operaţiunile necesare.

În speţă, încadrarea locurilor de muncă şi activităţilor desfăşurate de către reclamanţi în condiţii deosebite s-a efectuat de comun acord de către angajator şi sindicat, conform prevederilor legale în vigoare.

 Astfel, la determinarea locurilor de muncă cu condiţii deosebite a participat şi sindicatul semnând contractele colective de muncă în anexele cărora sunt prevăzute locurile de muncă cu condiţii deosebite.

 În atare situaţie, instanţa constată că nu se poate reţine culpa pârâtei pentru faptul că nu a efectuat nominalizarea salariaţilor care îşi desfăşoară activitatea în locurile de muncă cu condiţii deosebite, atât timp cât art.11 din HG nr.261/2001 prevede în acest sens competenţe sporite atât pentru angajator, cât şi pentru organizaţia sindicală.

În ceea ce priveşte condiţiile de muncă în care reclamanţii şi-au desfăşurat activitatea,  se reţine că acestea sunt în concordanţă cu prevederile contractelor colective de muncă, atât în actele adiţionale la contractele individuale de muncă, cât şi în contractele colective de muncă, locul de muncă şi activitatea desfăşurată de reclamanţi fiind prevăzute în condiţii normale de muncă.

În acest sens se reţine că potrivit anexei 17 „c” la contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2002-2012, contracte ce au fost semnate şi de reprezentanţii sindicatului, funcţiile deţinute de reclamanţi sunt încadrate la condiţii normale de muncă în procent de 100%. Mai mult, angajaţii au semnat şi actele adiţionale la contractele individuale de muncă prin care au acceptat condiţiile normale de muncă.

De asemenea, potrivit avizelor emise de inspectoratul teritorial de muncă, funcţiile deţinute de reclamanţi nu au fost încadrate în lista locurilor de muncă în condiţii deosebite.

Prin urmare, neexistând aviz emis de către inspectoratul teritorial de muncă pentru încadrarea funcţiilor deţinute de reclamanţi în condiţii deosebite, angajatorul nu poate dispune încadrarea locurilor de muncă ale salariaţilor în categoria celor cu condiţii deosebite.

Totodată, se reţine că partenerii sociali sunt cei care nominalizează locurile care se încadrează în condiţii deosebite de muncă, iar instanţa de judecată nu se poate substitui acestora, ci poate doar să sancţioneze nerespectarea dispoziţiilor legale în cauză.

Aşa fiind, se constată că este neîntemeiat petitul privind obligarea angajatorului să încadreze reclamanţii în locuri de muncă ce presupun condiţii deosebite.

Faţă de faptul că petitele acţiunii privind constatarea nulităţii absolute a clauzei din actele adiţionale la contractele individuale de muncă încheiate în perioada 2001-la zi referitoare la condiţiile normale de lucru şi încadrarea reclamanţilor în locuri de muncă ce presupun condiţii deosebite, sunt neîntemeiate, instanţa apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte petite ale acţiunii.

Având în vedere considerentele în fapt şi în drept anterior expuse, urmează a se respinge acţiunea ca neîntemeiată. 

Această sentinţă a rămas definitivă prin decizia nr.2106/06.04.2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova prin care s-a respins  ca nefondat apelul.

Domenii speta

Spete similare