Actiune in constatare

Pe rol fiind judecarea acţiunii civile având ca obiect acţiune în constatare formulată de reclamanta R.I. în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL PLOIEŞTI PRIN PRIMAR cu sediul în Ploieşti, str. B-dul Republicii, nr. 2, jud. Prahova.

Acţiunea  a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 391 lei prin chitanţa seria PMP, nr. 218479/03.09.2009 în valoare de 20 lei ( fila 2), prin chitanţa seria PMP, nr. 253190/27.10.2010 în valoare de 7,1 lei ( fila 222), prin chitanţa seria PMP, nr. 18195/15.01.2010 în valoare de 223 lei ( fila 223) şi timbre judiciare în valoare de 5,1 lei.

 Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 27.10.2010, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, dată la care instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru astăzi, 03.11.2010, dată la care a pronunţat următoarea sentinţă:

I  N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti la data de 07.09.2010 sub nr. 15092/281/2009 reclamanta R.I. în contradictoriu cu pârâta MUNICIPIUL PLOIEŞTI PRIN PRIMAR a solicitat instanţei să constate  că este  constructor al balconului ce l-a construit la parterul apartamentului proprietate personala.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, in anul 2004, a demarat procedura pentru obţinerea avizului pentru construirea unui balcon la apartamentul din Ploieşti, str. Făcliei, nr. 11, bl. 138G, ap.22, judeţul Prahova.

Reclamanta a  mai arătat că pentru  edificarea acestei construcţii a concesionat terenul aferent balconului, sens in care a depus toata documentaţia eferenta.

A mai precizat că pentru acest tern achitat anual  redevenţa stabilita contractului de concesiune încheiat cu Primăria municipiului Ploieşti, teren pe care a construit un  balcon pentru care plăteşte impozitul aferent.

În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori si expertiza de specialitate.

În drept, a invocat dispozitiile Legii 50/1991.

Acţiunea a fost legal timbrată.

La termenul de judecată din data de 17.02.2010 (fila 202), instanta a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri, pentru reclamantă proba cu interogatoriul paratului şi proba cu expertiza in specialitatea construcţii.

Pârâta nu a formulat  întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta solicită instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa să constate că aceasta este constructor de bună-credinţă al balconului ce l-a construit la parterul apartamentului proprietate personală. 

În conţinutul raportului de expertiză construcţii depus la dosarul cauzei (fila 211), se precizează că nu există autorizaţie de construcţie în privinţa balconului. Pentru construirea balconului la parterul apartamentului proprietatea sa, reclamanta a solicitat şi a obţinut certificatul de urbanism nr. 1858 din 08.11.2004 (fila 17). Primăria Municipiului Ploieşti, prin notificarea nr. 307279/04.11.2005 anunţă restituirea documentaţiei depuse de reclamantă, cu motivarea că nu este posibilă autorizarea construirii de balcoane la parterul blocurilor, care depăşesc proiecţia orizontală a balcoanelor existente la etajele superioare.

Instanţa, din probele administrate în cauză, nu poate reţine buna-credinţă a reclamantei, în privinţa construirii balconului, deoarece aceasta a efectuat demersurile necesare în vederea obţinerii autorizaţiei de construire, având în vedere documentaţia depusă la dosarul cauzei (filele 6 – 65; 73 – 138). Or, faptul că, în speţă, reclamanta a efectuat demersuri în vederea obţinerii autorizaţiei de construcţie, nu înseamnă că că reclamanta a fost de bună-credinţă, deoarece situaţiile în care un constructor este de bună-credinţă sunt reglementate prin prevederile art. 494 alin. (3) Cod civil, care nu sunt aplicabile, în speţă.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, executarea lucrărilor de constructii este permisă numai pe baza unei autorizatii de construire sau de desfiinţare, care se emite la solicitarea deţinătorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren si/sau constructii - ori a altui act care conferă dreptul de construire sau de desfiinţare.

Instanţa reţine că, deşi a fost emisă documentaţia prevăzută la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, republicată, din dispoziţiile Legii menţionate, rezultă că este necesară parcurgerea unei proceduri de autorizare, care se finalizează prin obţinerea autorizaţiei de construire.

Având în vedere aspectele arătate, instanţa reţine că recunoaşterea dreptului de proprietate asupra unei construcţii realizate fără autorizaţie de construire ar constitui o măsură contrară ordinii publice, deoarece s-ar încuraja, pe această cale, realizarea de construcţii fără respectarea prevederilor legale privind regimul de autorizare a executării construcţiilor.

În ceea ce priveşte solicitarea reclamantei de constatare a dreptului de proprietate asupra balconului, prin accesiunea imobiliară, instanţa reţine că, în conformitate cu prevederile art. 492 Cod Civil, „orice construcţie, plantaţie sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa şi că sunt ale lui, până ce se dovedeşte din contra”. Acest text legal, ce instituie principiul accesiunii imobiliare artificiale, stabileşte totodată o dublă prezumţie şi anume că orice construcţii făcute pe un fond sunt prezumate că au fost făcute de către proprietarul fondului şi cu cheltuiala sa.

Prin urmare, pentru a se putea constata dobândirea dreptului de proprietate asupra unei construcţii prin accesiunea imobiliară artificială, este necesar ca cel care construieşte să fie proprietarul terenului pe care se realizează construcţia. Or, în prezenta cauză, reclamanta nu este proprietara terenului, ci are calitatea de concesionar al terenului aflat în domeniul privat al municipiului Ploieşti, conform contractului de concesiune nr. 506679/18.07.2005 (fila 57) şi Procesului-verbal de predare-primire (fila 62).

Pentru considerentele expuse, instanţa va respinge cererea având ca obiect acţiune în constatare formulată de reclamanta R.I. în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL PLOIEŞTI PRIN PRIMAR cu sediul în Ploieşti, str. B-dul Republicii, nr. 2, jud. Prahova, ca neîntemeiată.

În baza prevederilor art. 274 Cod pr. Civ., instanţa va lua act că pârâtul nu solicită cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea având ca obiect acţiune în constatare formulată de reclamanta R.I. în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL PLOIEŞTI PRIN PRIMAR cu sediul în Ploieşti, str. B-dul Republicii, nr. 2, jud. Prahova, ca neîntemeiată.

Ia act că pârâtul nu solicită cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 03.11.2010.

Redactat: A.V.

Tehnoredactat: R.P.

Data: 10.01.2011 

Domenii speta

Spete similare