Actiune Civila

Hotărâre 1 din 29.03.2011


Prin acţiunea civilă înregistrată la această, reclamantul BP a chemat în judecată pe pârâta SC X SRL, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să constate nulitatea contractului de arendare nr. x/2010, înregistrat sub nr. xx/ 2010 la Primăria S, judeţul Teleorman, încheiat între părţi.

În motivarea acţiunii, a arătat reclamantul că, la data de 25 august 2010, a mers la punctul de lucru al societăţii pârâte, intenţionând să încheie un contract de arendare pentru o parte din terenul al cărui proprietar este, a întâlnit un angajat al societăţii şi, discutând cu acesta despre intenţia sa de a arenda teren, acesta i-a spus că nu este directorul prezent şi nu îi poate pune la dispoziţie un contract.

Între timp, a venit o persoană, despre care a înţeles că este directorul sau că are o funcţie care îi permite să negocieze contracte de arendare, persoană care i-a spus că nu are timp, dar să îi lase copia titlului de proprietate, să semneze o pagină pe care să se consemneze şi data, pentru a se putea încadra într-un anume termen, şi să se prezinte a doua zi pentru a discuta condiţiile arendării.

A doua zi, a mers la societatea pârâtă, dar nu a putut vorbi cu acea persoană, întrucât nu era la unitate, revenind, fără succes, şi săptămâna următoare, motiv pentru care s-a hotărât să renunţe la ideea de a arenda terenul, însă, spre surprinderea sa, a aflat că pârâta a înregistrat la primărie un contract de arendare având ca obiect terenul său, al reclamantului.

A mers la primărie şi a obţinut o copie a contractului, ocazie cu care a constatat că este vorba de un contract ce a fost semnat de el, reclamantul, numai pe ultima pagină, fără să îşi fi exprimat consimţământul cu privire la clauzele contractuale, motiv pentru care, susţine reclamantul, lipsind consimţământul său la încheierea contractului, contractul este nul.

În susţinerea cererii, a depus la dosar contractul de arendare nr. x/.2010, înregistrat la Primăria S, judeţul Teleorman, sub nr. xx/.2010.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, susţinerile reclamantului nefiind reale.

Astfel, la jumătatea lunii august 2010, reclamantul a venit la punctul său de lucru din comuna I, judeţul Teleorman, însoţit de primarul comunei S, judeţul Teleorman, solicitând primirea în arendă a suprafeţei de 2,60 ha teren arabil. La insistenţele sale şi, mai ales, ale primarului comunei S, ea, pârâta, a acceptat să primească în arendă terenul proprietatea reclamantului.

Cu acel prilej, numitul AG, directorul societăţii pârâte, a discutat condiţiile şi durata contractului, ocazie cu care i-a spus şi arătat cum se prezintă contractul de arendare în scris, contract care este standard şi prevăzut de lege.

La această discuţie, a existat o singură obiecţie a reclamantului care, iniţial, a solicitat ca durata contractului să fie de 5 ani, însă i s-a explicat că societatea pârâtă are toate contractele încheiate pe o perioadă de 10 ani, astfel că reclamantul a acceptat ca arendarea terenului agricol să se facă pe acelaşi termen, de 10 ani.

Pentru încheierea şi finalizarea contractului, directorul societăţii, numitul AG, i-a cerut reclamantului să prezinte cartea de identitate şi titlul de proprietate în original şi copii pentru verificare, urmând să rămână la dosar copiile acestor acte.

În urma acestor discuţii şi înţelegeri prealabile, reclamantul s-a prezentat la data de 25 august 2010 la sediul punctului de lucru I, judeţul Teleorman, cu documentele respective şi a semnat fără nici un fel de alte discuţii ori pretenţii contractul, în deplină cunoştinţă de cauză a condiţiilor şi a termenului.

După perfectarea contractului de arendare înregistrat sub nr. x/ 2010 la societatea pârâtă, contractul a fost înregistrat şi la Primăria comunei S, judeţul Teleorman, sub nr. xx/2010, deoarece pe teritoriul acestei localităţi se află terenul agricol proprietatea reclamantului.

Faţă de aceste aspecte, arată pârâta, susţinerile reclamantului din acţiune în sensul că nu şi-a exprimat consimţământul cu privire la clauzele contractuale şi la încheierea contractului sunt nereale.

Pe de altă parte, a mai arătat pârâta, contractul de arendare a fost încheiat cu respectarea Legii nr. 16/1994, şi anume în scris, în forma prev.de art. 3 din actul normativ menţionat şi a modelului din Anexa Legii nr. 16/1994.

Contractul cuprinde toate elementele prev. de art. 5 din Legea nr. 16/1994, durata contractului stabilindu-se, tot în condiţiile legii, respectiv ale art. 7, de către părţi. Contractul-tip prevăzut în Anexa la Legea nr. 16/1994 cuprinde semnăturile celor două părţi numai la sfârşitul actului, aşa cum s-a realizat semnarea contractului şi în cauză.

Au fost respectate şi disp. art. 6 din Legea nr. 16/1994, contractul fiind încheiat în trei exemplare şi înregistrat la primăria pe a cărei rază teritorială se află terenul.

Totodată, a mai arătat pârâta că susţinerea reclamantului că nu şi-ar fi dat consimţământul pentru încheierea contractului este nereală, iar reclamantul nu indică, în concret, ce viciu de consimţământ a existat.

A anexat întâmpinării, în copii, contractul de arendare tip – Anexă la Legea nr. 16/1994, rezoluţia din 27.01.2011, dată în dosarul nr. x/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zimnicea, referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale din data de 18.01.2011 întocmit în dosarul nr. x/P/2010, plângerea reclamantului înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea sub nr. x/P/2010, declaraţiile reclamantului, ale numiţilor AG şi SM, date la 18.11.2010, 22.11.2010, respectiv 20.11.2010 la organele de poliţie, adresa nr. xxx/ 2010 a Primăriei S, judeţul Teleorman, a cerere adresată de reclamant SC X SRL.

În cauză, a fost audiat martorul BS, propus de pârâtă. Nu au fost audiaţi martorii  CN, propus de reclamant, întrucât acesta a renunţat la audierea acestuia la termenul de astăzi, arătând că martorul cunoştea numai aspecte colaterale, şi nici martorul SMD, propus de pârâtă, fiind rudă în grad oprit de lege cu directorul societăţii pârâte, reclamantul opunându-se la audierea lui, instanţa apreciind totodată că probele administrate în cauză sunt suficiente.

În cauză, s-a administrat şi proba cu interogatoriul pârâtei, la solicitarea reclamantului (fila 43).

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin acţiunea de faţă, reclamantul a solicitat instanţei să se constate nulitatea absolută, pentru lipsa consimţământului, a contractului de arendare nr. x /2010, înregistrat sub nr. xx / 2010 la Primăria S, judeţul Teleorman, arătând că nu a existat consimţământul său la încheierea contractului.

Din declaraţia martorului audiat, ce se coroborează şi cu răspunsul la interogatoriul administrat pârâtei, a rezultat că reclamantul i-a relatat că, în urma discuţiilor purtate cu reprezentantul societăţii pârâte, s-au înţeles cu privire la încheierea contractului de arendă, fără a manifesta nici o rezervă cu privire la durata contractului.

De altfel, reclamantul, în acţiune, nu face referire la nemulţumirea sa cu privire la durata contractului, ci susţine că nu a existat consimţământul său cu privire nici la celelalte clauze contractuale.

Susţinerile reclamantului, în sensul că i s-ar fi prezentat numai ultima filă a contractului de arendare, pe care a semnat-o, fără a cunoaşte conţinutul întregului contract, nu au fost dovedite cu probele administrate, iar, din declaraţia martorului audiat, rezultă că, nici după înregistrarea contractului la primărie, reclamantul nu şi-a manifestat vreo nemulţumire şi nici nu a relatat martorului că nu ar fi avut cunoştinţă de clauzele contractului.

Instanţa constată că, în speţă, contractul a fost valabil încheiat, existând semnăturile ambelor părţi la sfârşitul înscrisului, aşadar într-un loc de unde rezultă că ambele părţi au cunoştinţă de întregul conţinut al acestuia, existând consimţământul reclamantul cu privire la încheierea contractului de arendare.

Aşa fiind, văzând şi disp.art. 948 c.civ., instanţa urmează să respingă acţiunea ca nefondată.

 Văzând şi disp.art. 274 c.pr.civ., instanţa urmează să oblige reclamantul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.