Prin actele de adjudecare nu s-a creat o servitute de trecere, ci s-a consemnat un drept de folosinţa in comun, cele doua instituţii juridice fiind total diferite. Spre deosebire de dreptul de folosinţa, servitutea de trecere este un dezmembrământ al dre

ACŢIUNE ÎN CONSTATARE .NEINCIDENŢA DISP. ART.627 COD CIVIL.

Prin actele de adjudecare  nu s-a creat o servitute de trecere, ci s-a consemnat un drept de folosinţa in comun, cele doua instituţii juridice fiind total diferite. Spre deosebire de dreptul de folosinţa, servitutea de trecere este un dezmembrământ al dreptului de proprietate, deci este un drept real principal, derivat perpetuu si indivizibil constituit asupra unui imobil, numit fond aservit sau dominant, pentru uzul si utilitatea altui imobil denumit fond dominant, imobile care aparţin la proprietari diferiţi. Servitutea de trecere face parte din categoria servituţilor legale, stabilite prin lege, este o servitute necontinua, care nu are nevoie de fapta omului pentru a fi exercitata, iar potrivit dispoziţiilor art.624 Cod civil nu se poate stabili decât prin titlu. Exerciţiul dreptului de trecere nu se poate concepe in afara unui drept de servitute dobândit in modalităţile prevăzute de lege.  Întrucât prin  actele de adjudecare  nu s-a constituit o asemenea servitute,  nu sunt incidente in speţa dispoziţiile art.627 Cod civil.

Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 12237/2010, pronunţată în dosarul nr. 8279/190/2010

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub numărul de mai sus, cu nota de rectificare de la termenul din 16.12.2010, precizată la termenele din 28.06.2012 şi 01.11.2012 şi completată la termenul din 01.11.2012, reclamantele SC C SRL  şi  SC C.G. SRL au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC F SA, societate în faliment, prin lichidator L.E. SPRL, şi ADS B, să se constate că reclamantele au dobândit un drept de servitute asupra imobilului înscris în CF 58497 (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 17815) Bistriţa, nr. cadastral 11350, astfel: SC C SRL, prin Ordonanţa de Adjudecare Imobiliară din 13.02.1996 şi prin Ordonanţa de Adjudecare Imobiliară din 10.09.1997, iar SC C.G. SRL prin Ordonanţa de Adjudecare Imobiliară nr. 1 din 12.02.1998 şi prin Ordonanţa de Adjudecare Imobiliară nr. 5 din 25.03.1998; să se dispună identificarea, pentru fiecare dintre reclamante, a dreptului acestora de folosinţă asupra imobilului pârâtei SC F SA; să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului astfel dobândit, reclamantele apreciind dreptul litigios la suma de 5.000 lei; şi să se dispună actualizarea evidenţelor de carte funciară pentru imobilele proprietatea reclamantelor, conform constatărilor expertului tehnic P.V..

În motivare se arată că, în vederea recuperării debitelor datorate de pârâta falită SC F SA la diverşi creditori, au fost vândute prin licitaţie publica bunurile mobile şi imobile ale acesteia, reclamantele participând la licitaţiile organizate de lichidatorul falitei şi fiind desemnate adjudecatare asupra imobilelor descrise mai jos.

Prin Ordonanţa de adjudecare imobiliară din data de 13.02.1996, reclamanta SC C SRL, contra sumei de 120.493.800 lei, a adjudecat: şopron metalic împreună cu suprafaţa aferentă de 945 mp, cu nr. de inventar 1085, în favoarea lichidatorului SC C S.R.L. Bistriţa (imobil înscris în CF 6077 Bistriţa), şi folosinţa comună cu celelalte firme din incintă a căilor de comunicaţii drumuri şi cale ferata, din incinta împrejmuită a firmei SC F SA. (drept neînscris în CF).

Prin Ordonanţa de adjudecare imobiliară din data de 10.09.1997, reclamanta SC C SRL, contra sumei de 217.145.000 lei, a adjudecat: şopron metalic cu nr. de inventar 1087, pe fundaţii izolate din beton sub stâlpi metalici, neînchis, cu învelitoare din azbociment ondulat, pardoseala din balastru, cu coeficient de uzură 0,75, cu suprafaţa construită de 1720 mp, aflat în incinta firmei falite SC F SA. Bistriţa (imobil înscris în CF 50695 Bistriţa provenită in conversia de pe hârtie a CF 6875), şi dreptul de folosinţă supra cailor de acces de la stradă la şopron, asupra drumurilor de acces din jurul şopronului metalic, conform Fişei tehnice obiectiv nr. 3 din expertiza ing. M.C. - suprafaţa de teren arondat 2550 mp, drept de folosinţa a liniilor reţelei electrice, instalaţii de apă, canal acces şi folosinţa liniei interne CFR (drept neînscris în CF).

Prin Ordonanţa de adjudecare imobiliară nr. 1 din data de 12.02.1998, reclamanta SC C.G. SRL, contra sumei de 351.045.000 lei, a adjudecat: şopron clin lemn pentru ambalaje de 150 mp, cu structura: fără fundaţie, stâlp lemn, grinzi din lemn, pardoseala de pământ, învelitoare din  carton asfaltat, lungimea 20 ml şi lăţimea 7,5 ml, pentru suma de 4.803.000 lei (imobil înscris în CF 50699 Bistriţa provenită din conversia de pe hârtie a CF 6875), hală reparaţii ambalaje de 236,25 mp, cu structura: fundaţie beton, zidărie din bolţuri, grinzi cu zăbrele metalice, pardoseala ciment, învelitoare placi ondulate din azbociment, lungimea de 31,50 ml şi lăţimea de 7,50 ml, pentru suma de 109.593.000 lei (imobil înscris în CF 50699 Bistriţa provenită din conversia de pe hârtie a CF 6875), şopron din lemn pentru ambalaj de 451,88 mp, cu structura: fără fundaţie, stâlp lemn, grinzi din lemn, pardoseala de pământ, învelitoare din carton asfaltat, lungimea de 50,25 ml şi lăţimea de 7,5 ml, pentru suma de 10.872.000 lei (imobil înscris în CF 50699 Bistriţa provenită din conversia de pe hârtie a CF 6875), teren pe care sunt amplasate imobilele susnumite în suprafaţa de 1235 mp, pentru suma de 67.328.000 lei (imobil înscris în CF 50699 Bistriţa provenită din conversia de pe hârtie a CF 6875), depozit materie primă de 162 mp, cu structura: fundaţie izolată beton, stâlp metalic, grinzi cu zăbrele metalice, închidere din zidărie RCA, tâmplărie metalică, învelitoare din plăci azbociment ondulat, lungimea de 16,20 ml şi lăţimea de 10,0 ml, pentru suma de 90.180.000 lei (imobil înscris în CF 50699 Bistriţa provenită din conversia de pe hârtie a CF 6875), teren pe care este amplasat depozitul de materie primă, în suprafaţă de 1250 mp, pentru suma de 68.267.000 lei (imobil înscris în CF 50699 Bistriţa provenită din conversia de pe hârtie a CF 6875), şi un drept de folosinţă asupra căilor de acces, care constituie bun comun, (drept neînscris în CF).

Prin Ordonanţa de adjudecare imobiliară nr. 5 din data de 25.03.1998, reclamanta SC C.G. SRL, contra sumei de 89.243.000 lei, a adjudecat: suprafaţa de teren de 1627 mp total, compus din fâşie cu suprafaţa de 121 mp între şoproanele metalice şi şoproanele de lemn, fâşie de 595 mp între şopronul metalic şi fabrica de bere şi fâşie de 921 mp între şopronul metalic şi magazia de materiale, în completarea suprafeţei de teren adjudecat prin Ordonanţa de adjudecare nr. 1/12.02.1998 (imobil înscris ICF 50700 Bistriţa provenită din conversia de pe hârtie a CF 6875), şi dreptul de folosinţă asupra căilor de acces, care constituie bun comun, (drept neînscris în CF).

Reclamantele învederează că, aşa cum reiese din ordonanţele de adjudecare - în dispozitivul acestora - sunt menţionate toate drepturile dobândite contra sumelor achitate, inclusiv dreptul de servitute (menţionat drept de folosinţă) care reprezintă o sarcina ce se constituie cu privire la imobilul înscris în CF 58497 (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 17815) Bistriţa, nr. cadastral 11350, pentru înlesnirea sau lărgirea utilităţii unui imobilelor proprietatea reclamantelor.

Astfel, dreptul de folosinţă adjudecat la licitaţie şi dispus de judecătorul sindic este un veritabil drept de servitute şi a fost instituit pentru a le asigura acestora accesul la imobilele dobândite şi, în consecinţă, trebuie notat în CF 58497 Bistriţa (provenit din conversia pe hârtie a CF nr. 17815) în care este intabulat drumul de acces. Dreptul de servitute dobândit prin actele menţionate mai sus îndeplineşte condiţiile legale prevăzute de art. 576 şi art. 577 Cod civil şi Cap. IV din Noul Cod Civil, respectiv este o sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul şi utilitatea unui imobil având un alt proprietar, adică este dreptul real principal derivat, perpetuu şi indivizibil, constituit asupra unui imobil numit fond aservit, pentru uzul şi utilitatea altui imobil, numit fond dominant, imobile care aparţin la proprietari diferiţi.

În completarea precizării de acţiune, formulată la termenul din 01.11.2012, reclamantele au arătat că suprafaţa reală a terenului din cauză nu corespunde cu cea din evidenţele de CF iar la data dobândirii imobilelor şi până în prezent, construcţiile au suferit unele modificări structurale şi au fost parţial demolate, aşa cum a constatat expertul tehnic Pop Viorel, astfel că se impune actualizarea evidenţelor de CF.

În drept s-au invocat prevederile art. 111 Cod procedură civilă, art. 22-24 din Decretul-lege 115/1938 şi art. 907 şi urm. noul Cod civil.

În probaţiune s-au anexat înscrisuri.

Legal citată, pârâta SC F SA a formulat întâmpinare, precizată la termenul din 05.05.2011, prin care a solicitat admiterea acţiunii reclamantelor, astfel cum a fost ea formulată, menţionând că a participat la expertiza efectuată de către expertul P.V. şi este de acord cu aceasta şi cu constatările expertului. 

Prin precizare, pârâta a arătat că, prin Sentinţa comercială nr. 91/2011, pronunţată în dosarul nr. 7/F/1995, rămasă definitivă, executorie şi irevocabilă la data de 22.03.2011, s-a dispus închiderea procedurii falimentului faţă de debitoarea pârâtă iar în baza art. 136 din Legea 85/2006, „lichidatorul judiciar şi toate persoanele care i-au asistat sunt descărcaţi de orice îndatoriri sau responsabilităţi cu privire la procedură, debitor şi averea lui, creditori, titulari de garanţii, acţionari şi asociaţi”. De asemenea, debitoarea SC F SA a fost radiată de la Registrul Comerţului la data de 23.03.2011.

În probaţiune s-au anexat înscrisuri.

Prin încheierea de şedinţă din data de 15 sept.2011 instanţa a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă  a SC F SA invocată,aceasta  fiind radiată din Registrul Comerţului. 

Prin extinderea de acţiune formulată de către reclamanta SC C.G. SRL la termenul din 15.09.2011, aceasta a solicitat împrocesuarea în calitate de pârâtă a A.D.S. Bucureşti, având în vedere dobândirea de către aceasta a dreptului de proprietate asupra terenurilor ce fac obiectul cauzei, conform prevederilor art.129-133 din Legea 85/2006 şi a Sentinţei comerciale nr. 91/2011, pronunţată în dosarul nr. 7/F/1995.

Legal citată, pârâta A.D.S. Bucureşti a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca netemeinică a acţiunii introductive.

În motivare se arată că în favoarea reclamantei SC C.G. SRL nu se poate constitui un drept de folosinţă pe terenul aflat în proprietatea pârâtei A.D.S., urmare a cumpărării unor active în cadrul procedurii de faliment al debitoarei SC F SA întrucât acest lucru este în contradicţie cu legislaţia specială ce reglementează atribuţiile pârâtei.

Potrivit Legii nr. 268/2001 şi HG nr. 626/2001, cu modificările şi completările ulterioare, A.D.S. este instituţia de interes public al statului, cu personalitate juridică, aflată în subordinea M.A.D.R., care exercită, în numele statului, prerogativele dreptului de proprietate, asupra terenurilor agricole, ce s-au aflat în administrarea societăţilor comerciale, cu profil agricol, foste IAS-uri. În scopul gestionarii şl exploatării eficiente a patrimoniului de stat, al cărui proprietar mandatar este, pârâta concesionează sau arendează terenurile cu destinaţie agricolă, aparţinând domeniului public sau privat al statului, aflate în exploatarea societăţilor comerciale şi naţionale, a institutelor şi staţiunilor de cercetare şi producţie agricolă şi a unităţilor de învăţământ agricol şi silvic. Gestionarea şi exploatarea eficientă a terenurilor presupune încheierea de contracte de concesionare, arendă, asociere în participaţiune etc., cu diferiţi parteneri contractuali, în vederea obţinerii de redevenţe, arenzi, etc., care sunt venituri care se varsă la bugetul de stat. Durata acestor contracte, de exploatare a terenurilor aflate în patrimoniul ADS, poate fi de până la 49 de ani.

Prin Sentinţa comercială nr. 91/27.01.2011, pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud în dosarul nr. 7/112/1995, având că obiect administrarea falimentului SC F SA Bistriţa, s-a dispus întabularea pe acţionarul unic ADS Bucureşti a dreptului de proprietate asupra imobilelor - terenuri, în suprafaţă totală de 12.825,09 mp. Modalitatea în care, în favoarea reclamantei SC C.G. SRL se poate constitui un drept de folosinţă asupra acestor imobile, este prin încheierea unui contract de concesiune, închiriere etc., conform prevederilor Legii nr. 268/2001 şi HG nr. 626/2001.

Dreptul de concesiune, locaţiune etc. ar îngloba şi dreptul de folosinţă conţinând că esenţă acelaşi prerogativ, folosirea terenului. În doctrină şi practica judiciară se recunoaşte că, dreptul de superficie se poate constitui, în cazul terenurilor din domeniul privat al statului, prin actul de concesiune, conform Deciziei nr. 576/R din 26.05.1999 a C.A. Braşov şi a Deciziei nr. 359/17.04.2001 a C.A. Târgu Mureş. Astfel, pârâta nu contestă buna credinţă a reclamantei SC C.G. SRL, care susţine că este proprietara activelor cumpărate, în cadrul procedurii de faliment al SC F SA Bistriţa, în baza proceselor verbale de adjudecare, menţionate în acţiune. De asemenea, pârâta înţelege situaţia creată de faptul că aceasta deţine un drept de proprietate asupra unor imobile, iar în lipsa folosinţei căilor de acces, utilizarea bunurilor sale poate deveni imposibilă. Deşi reclamanta afirmă că a dobândit un drept de folosinţă asupra terenului, odată cu transmiterea imobilelor construcţii menţionate mai sus, pârâta apreciază că aceste afirmaţii sunt neîntemeiate. Naşterea unui asemenea drept ar fi posibilă, doar prin încheierea unor contracte cu proprietarul terenului, respectiv A.D.S., în condiţiile prevăzute de Legea 268/2001 şi HG 626/2001.

În drept s-au invocat prevederile art. 115 şi urm., 242 alin. 2 Cod procedură civilă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin Ordonanţele de adjudecare imobiliare din data de 13.02.1996, 10.09.1997,  12.02.1998 25.03.1998, reclamanta SC C SRL, a adjudecat în procedura  recuperării debitelor datorate de către pârâta falită SC F SA la diverşi creditori, prin licitaţiile organizate de lichidatorul judiciar  următoarele imobile: şopron metalic cu nr. de inventar 1085, şopron metalic cu nr. de inventar 1087,  şopron clin lemn pentru ambalaje de 150 mp, cu structura: fără fundaţie, stâlp lemn, grinzi din lemn, pardoseala de pământ, învelitoare din  carton asfaltat, lungimea 20 ml şi lăţimea 7,5 ml,  hală reparaţii ambalaje de 236,25 mp, cu structura: fundaţie beton, zidărie din bolţuri, grinzi cu zăbrele metalice, pardoseala ciment, învelitoare placi ondulate din azbociment, lungimea de 31,50 ml şi lăţimea de 7,50 ml, şopron din lemn pentru ambalaj de 451,88 mp, cu structura: fără fundaţie, stâlp lemn, grinzi din lemn, pardoseala de pământ, învelitoare din carton asfaltat, lungimea de 50,25 ml şi lăţimea de 7,5 ml, depozit materie primă de 162 mp, cu structura: fundaţie izolată beton, stâlp metalic, grinzi cu zăbrele metalice, închidere din zidărie RCA, tâmplărie metalică, învelitoare din plăci azbociment ondulat, lungimea de 16,20 ml şi lăţimea de 10,0 ml, suprafaţa de teren de 1627 mp total, compus din fâşie cu suprafaţa de 121 mp între şoproanele metalice şi şoproanele de lemn, fâşie de 595 mp între şopronul metalic şi fabrica de bere şi fâşie de 921 mp între şopronul metalic şi magazia de materiale, în completarea suprafeţei de teren adjudecat prin Ordonanţa de adjudecare nr. 1/12.02.1998 .

Prin Sentinţa comercială nr. 91/27.01.2011, pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud în dosarul nr. 7/112/1995, având că obiect administrarea falimentului SC F SA Bistriţa, s-a dispus întabularea pe acţionarul unic ADS Bucureşti a dreptului de proprietate asupra imobilelor - terenuri, în suprafaţă totală de 12.825,09 mp în cărţile funciare ale municipiului Bistriţa şi anume: în CF nr. 58497 nr. cadastral 11350; CF nr. 17798 nr. cadastral 15647; CF nr. 17798 nr. cadastral 15648; CF nr. 17797 nr. cadastral 15640; CF nr. 17797 nr. cadastral 15651; CF nr. 6138 nr. top 8631/1/8/26/4; CF nr. 6138 nr. top 8631/1/8/26/3 nr. cadastral 14538; CF nr. 6138 nr. top 8631/1/8/26/2 nr. cadastral 15658 conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic judiciar P.V.;

Astfel cum a fost formulată şi precizată acţiunea ,reclamantele solicită constatarea dobândirii dreptului de folosinţă  şi a dreptului de servitute asupra unui teren ce se constituie a fi proprietatea S:R. .

Este de menţionat faptul că debitoarea SC F SA Bistriţa a luat fiinţă prin transformarea fostului I.L.F Bistriţa în SC F S.A conform Legii 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţii comerciale. In baza HG nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea de terenuri din patrimonial societăţilor comerciale cu capital de stat, precum şi a propunerilor comisiei pentru evaluarea terenurilor, comisie constituită în baza Ordinului M.A. nr. 36386 din data de 18.08.1992 şi a HG nr. 480/1994 s-a emis Certificatul de proprietate seria M 07 nr.0626 pentru S.C. F S.A. Bistriţa.

Ulterior la data de 13 decembrie 1999 ca urmare a apariţiei în M.O. nr.607 din data de 13.12.1999 a OUG nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale care deţin în administrare terenuri, (debitoarea avea în administrare o suprafaţa de 9 ha teren arabil din care 7 ha solarii reci) A.D.S. a devenit acţionarul totalitar a-l S.C. F SA Bistriţa.

Este de menţionat că SC F SA a avut în proprietate suprafaţa de 7 ha şi 1855 mp înscrisă în CF 6138 Bistriţa, intabulată prin încheierea de CF nr. 3021/19.06.1996 în baza certificatului de proprietate mai sus arătat.

În procedura  de administrare a falimentului imobilele construcţii aparţinând acesteia au fost scoase la licitaţie publică şi adjudecate de diverse persoane juridice printre care şi reclamanta.

Analizând  ordonanţele de adjudecare 1/1998,5/1998 se poate observa ca s-a consemnat fără a fi identificate terenurile cu date de CF  că adjudecatarul are drept de folosinţă asupra căilor de acces, care constituie bun comun.

La data la care s-au încheiat actele de adjudecare era în vigoare Legea 64/1995 care prevedea că, dispoziţiile din Codul de procedură civilă cu privire la executarea silită asupra bunurilor nemişcătoare - prin licitaţie, adjudecare, apel şi efectele adjudecării - se vor aplica, în mod corespunzător, vânzărilor efectuate de judecătorul-sindic.

Potrivit dispoziţiilor  art.518 din Codul de procedură civilă cu modificările intervenite până în anul 1988 inclusiv ,, Prin actul de adjudecare proprietatea imobilului sau, după caz, un alt drept real care a făcut obiectul urmăririi silite se transmite de la debitor la adjudecatar. De la această dată adjudecatarul are dreptul la fructe şi venituri, datorează dobânzile până la plata integrală a preţului şi suportă toate sarcinile imobilului.

Prin intabulare adjudecatarul dobândeşte dreptul de a dispune de imobilul vândut, potrivit regulilor de carte funciară.

De la data intabulării imobilul rămâne liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanţă, creditorii putându-şi realiza aceste drepturi numai din preţul obţinut. Dacă preţul de adjudecare se plăteşte în rate, sarcinile se sting la plata ultimei rate.

Ipotecile şi celelalte sarcini reale se vor radia din oficiu, afară de cele pentru care adjudecatarul ar conveni să fie menţinute; de asemenea, vor fi radiate din oficiu drepturile reale intabulate ulterior înscrierii vreunei ipoteci, dacă vânzarea s-a făcut în condiţiile prevăzute de art.509 alin. 4, toate notările făcute cu urmărirea silită, precum şi interdicţia de înstrăinare sau de grevare, dacă există.

Dacă imobilul a fost cumpărat cu plata preţului în rate, cumpărătorul nu îl va putea înstrăina sau greva, fără încuviinţarea creditorilor urmăritori, înainte de plata integrală a preţului.

Analizând dosarul 7/112/1995 şi practicaua  ordonanţelor de adjudecare pronunţate în favoarea reclamantei, rezultă că obiect al licitaţiilor nu l-a constituit dreptul de folosinţă, ci vânzarea unor imobile construcţii şi teren, astfel că titlul pe care îl deţin reclamantele sunt cu privire la bunurile vândute prin licitaţie publica şi adjudecate, cu privire la dreptul de folosinţă instanţa apreciază că acesta nu îi este opozabil pârâtei,aceasta din urmă având dreptul ca în numele statului în temeiul  art.480 şi urm Codul civil să  exercite toate prerogativele dreptului de proprietate, respectiv posesia, folosinţa şi dispoziţia .

Potrivit art.480 Cod civil, proprietatea este dreptul subiectiv care cuprinde în unitatea sa trei atribute esenţiale: posesia, folosinţa şi dispoziţia .

Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica si in condiţiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului internaţional.

 Limitarea dreptului pârâtei  cu privire la folosinţa terenului trebuie a-i fi corelată  o retribuţie indemnitară. Conform jurisprudenţei constante a C.E.D.O. ,,stabilirea printr-o hotărâre judecătorească a unui drept de folosinţă asupra terenului proprietate a unui terţ ,nu poate echivala cu o expropriere pentru că nu se pierde dreptul de proprietate şi nu poate fi privită nici ca o reglementare a folosirii bunului, dar constituie o ingerinţă în sensul primului aliniat al art.1din Protocolulnr.1 adiţional la Convenţie, ingerinţă care este incompatibilă cu prevederile Convenţiei, în lipsa unei despăgubiri echitabile.

Legea 268/2001 stabileşte  modalitatea în care se poate constitui un drept de folosinţă în favoarea reclamantei şi anume  prin încheierea unor contracte de închiriere sau concesiune .

În lumina celor precitate instanţa apreciază că în cauză nu sunt întrunite nici elementele constatării unui drept de servitute, pentru aceleaşi raţiuni, reclamantele solicitând constatarea unei servituţi de trecere şi nu constituirea ei.

Aşadar, prin actele de adjudecare  nu s-a creat o servitute de trecere, ci s-a consemnat un drept de folosinţa in comun, cele doua instituţii juridice fiind total diferite. Spre deosebire de dreptul de folosinţa, servitutea de trecere este un dezmembrământ al dreptului de proprietate, deci este un drept real principal, derivat perpetuu si indivizibil constituit asupra unui imobil, numit fond aservit sau dominant, pentru uzul si utilitatea altui imobil denumit fond dominant, imobile care aparţin la proprietari diferiţi. Servitutea de trecere face parte din categoria servituţilor legale, stabilite prin lege, este o servitute necontinua, care nu are nevoie de fapta omului pentru a fi exercitata, iar potrivit dispoziţiilor art.624 Cod civil nu se poate stabili decât prin titlu. Exerciţiul dreptului de trecere nu se poate concepe in afara unui drept de servitute dobândit in modalităţile prevăzute de lege.  Întrucât prin  actele de adjudecare  nu s-a constituit o asemenea servitute,  nu sunt incidente in speţa dispoziţiile art.627 Cod civil. Cu privire la petitul de  actualizarea a evidenţelor de CF  grefat pe motivul că suprafaţa reală a terenului nu corespunde cu cea din evidenţele de carte funciară ,instanţa reţine că  SC F SA a avut în proprietate suprafaţa de 7 ha şi 1855 mp înscrisă în CF 6138 Bistriţa, intabulată prin încheierea de CF nr. 3021/19.06.1996 în baza certificatului de proprietate seria M 07 nr.0626.

În cadrul procedurii de administrare a falimentului imobilele terenuri aparţinând falitei au fost scoase la vânzare prin licitaţie publică, ocazie cu care, s-au întocmit pentru fiecare imobil expertiză de identificare şi evaluare şi raportat la mp supus vânzării s-a stabilit şi preţul de pornire la licitaţie.

Reclamanta şi-a întemeiat acest petit pe disp art.907 Cod civil. Potrivit disp.907 Cod civil  ,,Când o înscriere făcută în cartea funciară nu corespunde cu situaţia juridică reală, se poate cere rectificarea acesteia  .

Aliniatul 3 al aceluiaşi articol stipulează că ,,situaţia juridică reală trebuie să rezulte dintr-o recunoaştere făcută de titularul înscrierii a cărei rectificare se solicită, prin declaraţie dată în formă autentică notarială, ori dintr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunţată împotriva acestuia, prin care s-a admis acţiunea în fond. Acţiunea în fond poate, fi după caz, o acţiune în anulare, rezoluţiune, reducţiune sau orice altă acţiune întemeiată pe o cauză de ineficacitate a actului juridic. Din extrasele de carte funciară depuse în dosar la filele 54-57, 59-60, 61-66, 68-69 rezultă că reclamantele si-au intabulat dreptul de proprietate asupra bunurilor adjudecate în anul 1988.

Prin Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul Civil, la art.76 s-a statuat în sensul că, dispoziţiile art.876-915 din Codul civil privitoare la cazurile, condiţiile, efectele şi regimul înscrierilor în cartea funciară se aplică numai actelor şi faptelor juridice încheiate sau, după caz săvârşite ori produse după intrarea în vigoare a Codului civil. Cum nu s-a demonstrat că modificarea situaţiei juridice a bunurilor a intervenit după data de 1 oct.2011, instanţa consideră că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile legii nr.7/1996 . 

Potrivit art. 33 din Legea nr. 7/1996, (1) În cazul în care cuprinsul cărţii funciare nu corespunde, în privinţa înscrierii, cu situaţia juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia.

(2) Prin rectificare se înţelege radierea, îndreptarea sau menţionarea înscrierii oricărei operaţiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară.

(3) Prin modificare se înţelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esenţa dreptului care poartă asupra acelui imobil. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate.

(4) Rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declaraţie autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.

Potrivit art. 42 din lege, imobilul înscris în cartea funciară se poate modifica prin alipiri, dezlipiri sau prin mărirea sau micşorarea întinderii acestuia.

Ceea ce trebuie relevat însă, în ce priveşte temeiul legal al acţiunii, este că acţiunea în rectificare întemeiată pe dispoziţiile art. 34 din Legea nr. 7/1996 poate fi folosită doar pentru rectificarea înscrierilor.

Art. 26 alin. 4  din aceeaşi lege defineşte înscrierile, ca fiind de trei feluri: a) intabularea, având ca obiect înscrierea definitivă a drepturilor reale; b) înscrierea provizorie a drepturilor reale sub condiţia justificării ulterioare; c) notarea, având ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor şi faptelor juridice referitoare la starea şi capacitatea persoanelor, acţiunilor şi căilor de atac în justiţie, precum şi a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară, şi se referă cel mai adesea la operaţiuni ce se fac în foaia B şi C.

Modificare suprafeţei şi a componenţei imobilului  nu se încadrează în nici una dintre aceste feluri de înscrieri ce pot fi rectificate.

În aceiaşi idee art. 19 din Legea nr. 7/1996 indică la foaia, sau partea, A că se referă la descrierea imobilelor, iar la foaia, partea, B şi C că se referă la înscrieri.

Coroborând aceste texte, art. 19 şi art. 26 alin. 4, reiese că o acţiune în rectificare se poate referi doar la înscrieri, anume la foaia B şi C, iar o acţiune în modificare se poate referi doar la descrieri, anume la foaia A.

Chiar şi textul art. 34 se referă doar la înscrieri, ori cât timp foaia A, potrivit art. 19, cuprinde doar descrieri iar nu şi înscrieri, rezultă că această acţiune nu se poate folosi pentru descrieri ci doar pentru înscrieri.

Instanţa, ţinând cont de cele anterior reliefate, a apreciat că în speţă nu sunt aplicabile prevederile art. 34 pct. 4 din Legea nr. 7/1996 .

Faţă de cele ce preced, instanţa va respinge ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamante în considerarea art.480,art.616 Cod civil şi art.34 pct .4 din Legea 7/1996.

Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat recurs reclamantele, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii cererii aşa cum a fost formulate şi precizate.

În motivarea căii de atac s-a susţinut faptul că sentinţa atacată este dată cu încălcarea art.261 pct.3,5 Cod procedură civilă şi că motivele pe care se sprijină sunt contradictorii şi străine de natura pricinii, iar instanţa a interpretat greşit actul juridic supus judecăţii şi a schimbat natura şi înţelesul vădit neîndoielnic al acestuia, astfel că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal.

După ce s-a făcut referire la obiectul acţiunii şi la motivele invocate în susţinerea acesteia, arătându-se ordonanţele de adjudecare prin care a adjudecat diferite bunuri ce au aparţinut  SC F SA, care au fost anterior indicate, motiv pentru care nu vor fi reiterate, reclamantele au susţinut faptul că dreptul de servitute a fost dobândit prin ordonanţele de adjudecare anume indicate, iar acesta îndeplineşte cerinţele legale prevăzute de art.576 şi art.577 Cod civil şi de cap.4 din Noul cod civil, adică este o sarcină impusă uni imobil pentru uzul şi utilitatea altui imobil  având un alt proprietar, adică este un drept real derivat, perpetuu indivizibil, constituibil asupra uni imobil, intitulat fond aservit, pentru uzul şi utilitatea unui imobil fond dominant, imobile ce aparţin la  proprietari diferiţi.

În ce priveşte primul petit din acţiune s-a criticat sentinţa arătându-se că reclamantele au dobândit un drept de folosinţă asupra căilor de acces, titlul fiind ordonanţele de adjudecare, că preţul achitat a reprezentat atât contravaloarea imobilelor adjudecate, cât şi contravaloarea folosinţei imobilelor intimatei, iar faptul că ulterior închiderii procedurii de insolvenţă, succesoarea în drepturi, respectiv ADS, s-a opus admiterii acţiunii este irelevant în cauză, iar la data la care ADS a devenit proprietar asupra acestora exista dreptul de folosinţă al reclamantelor şi că bunurile aflate în domeniul public sunt susceptibile de a fi grevate de servituţi în măsura în care sunt compatibile cu uzul sau interesul public. A mai susţinut că a solicitat primei instanţe înscrierea dreptului dobândit în evidenţele de CF, iar nu constatarea dobândirii acestui drept.

În ce priveşte petitul nr.2 s-a arătat că suprafaţa reală a terenului corespunde cu cea din evidenţele de carte funciară, dar că de la data dobândirii imobilelor şi până în prezent construcţiile au suferit anumite modificări structurale şi parţial au fost demolate, aşa cum a constatat şi expertul tehnic P.V., iar instanţa a respins acest petit deşi s-a dovedit că înscrierile din cartea funciară nu mai sunt în concordanţă cu situaţia juridică reală.

În drept, s-au invocat prevederile art. 261 pct.3,5 art.304 pct.7,8, 9 Cod procedură civilă.

Intimata pârâtă ADS deşi a fost legal citată nu s-a prezentat în faţa tribunalului şi nici nu a depus la dosar întâmpinare.

Tribunalul la termenul de judecată din 22 mai 2013 a calificat calea de atac ca fiind apelul şi nu recursul, ţinând cot de obiectul acţiunii formulate care nu este evaluabil în bani.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate de reclamante, tribunalul constată că nu există temeiuri care să atragă anularea ori schimbarea sentinţei atacate, motiv pentru care apelul formulat de reclamante va fi respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare