Civil.plangere contravantională prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. a din oug nr. 185/2002 – inlăturarea sancțiunii complementare a suspendarii dreptului de a conduce pe o perioada de 90 zile

PLANGERE CONTRAVANTIONALĂ PREVĂZUTĂ DE ART. 102 ALIN. 3 LIT. A DIN OUG NR. 185/2002 – INLĂTURAREA SANCȚIUNII COMPLEMENTARE A SUSPENDARII DREPTULUI  DE A CONDUCE PE O PERIOADA DE 90 ZILE

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:

Prin plângerea contravenţională formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie seria PBZX nr. .... din 29.08.2021, înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 09.09.2021 sub număr de dosar ..../200/2021, petentul EA a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Buzău, admiterea plângerii şi anularea procesului-verbal contestat în ceea ce priveşte contravenţia prevăzută de art. 102 alin. (3) lit. a) din O.U.G. 195/2002, respectiv înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.

În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii în cuantum de 1305 lei cu sancţiunea avertismentului, cu menținerea punctelor de penalizare aplicate.

În motivarea cererii, petentul a arătat că, în data de 29.08.2021, în jurul orei 12:00, se află împreună cu soția la București, în vizită la fiul și nora sa, unde a consumat aproximativ 300 ml șpriț din care aproximativ 150 ml era vin.

Acesta a mai arătat că în jurul orei 16:00 a plecat cu soția spre Buzău, aceasta fiind cea care a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare  BZ ... ..., însă, întrucât se simțea rău, până să pătrundă în localitatea Căldărușanca, au fost nevoiți să oprească, iar petentul să conducă în continuare autoturismul. Petentul a arătat că aceasta s-a aflat în situația fortuită de a conduce autoturismul până la adresa de domiciliu, neavând afectate în niciun fel funcțiile motrice, abilitatea de a se concentra sau coordona. Acest a mai învederat faptul că este o persoană responsabilă și că nu a mai fost sancționat contravențional.

În continuare, petentul a precizat că în localitatea Căldărușanca a fost oprit de către un agent de poliție rutieră pentru faptul că nu avea pornite luminile de întâlnire și pentru că nu purta centura de siguranță – fapte pe care nu le contestă. Cu ocazia opririi, a arătat că a fost supus unei testări cu aparatul etilotest marca Drager care a indicat valoarea de 0,14 mg/l alcool în aerul expirat.

Acesta a mai precizat că stabilirea concentrației de alcool în aerul expirat se realizează cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic pentru a înlătura orice eroare cu ocazia controlului, iar în lipsa unei asemenea dovezi se creează un dubiu cu privire la valabilitatea măsurătorilor efectuate.

Cu privire la înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, petentul a precizat faptul că trebuie să se țină seama de natura, gravitatea și consecințele încălcării întrucât sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci doar un mijloc prin care se protejează relațiile sociale și se formează un spirit de responsabilitate. Acesta a mai menționat faptul că proporționalitatea este o cerință impusă prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Acesta a reiterat faptul că se află la prima abatere, că nu obișnuiește să conducă autovehicule pe drumurile publice după ce consumă alcool și faptul că în cuprinsul procesului-verbal nu s-a reținut că a stânjenit sau încurcat circulația rutieră. De asemenea, a precizat că este pensionar, venitul sau lunar fiind de 1000 lei, iar scopul sancțiunii poate fi atins și fără aplicarea unei amenzi contravenționale.

În drept, au fost invocate dispoziţiile O.G. și O.U.G. 195/2002. nr. 2/2001 .

În probațiune, petentul a atașat la dosarul cauzei înscrisuri.

Plângerea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei (fila 22).

Intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f.42-43), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale ca neîntemeiată, arătând, în esenţă, că petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 102 alin. (3) lit. a) din R.O.U.G. 195/2002, deoarece, la aceeași dată, a fost depistat în timp ce conducea autoturismul marca Renault Clio cu numărul de înmatriculare BZ ... .... pe DN2 E85 în localitatea Costești, fără a purta centura de siguranță și fără a folosi luminile de întâlnire, acesta fiind sub influența băuturilor alcoolice astfel cum a rezultat în urma testării cu aparatul etilotest marca Drager seria ARZF 0439 care la poziția 1756 a indicat o valoare de 0,14 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Referitor la legalitatea procesului-verbal contestat, intimata a considerat că înscrisul este încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ale acestuia, iar în cazul de față, din analiza comparativă a condițiilor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute și a conținutului actului, se poate observa că cerința legalității a fost respectată la momentul întocmirii acestuia.

Intimatul a mai arătat că în ceea ce privește conținutul constitutiv al contravenției, acesta nu presupune stabilirea de către agentul constatator a unei anumite valori a îmbibației alcoolice în aerul expirat, ci numai stabilirea prezenței alcoolului în aerul expirat ce se determină cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate astfel cum prevede art. 88 alin. (3) din O.U.G. 195/2002.

Acesta a învederat faptul că, potrivit art. 6 pct. 19 din O.U.G. 195/2002, mijlocul tehnic certificat este dispozitivul care dovedește consumul de substanțe psihoactive ori prezența în aerul expirat a alcoolului, iar pentru reținerea contravenției este suficient să fie semnalată prezența etanolului în aerul expirat.

A mai arătat că obligațiile ce incumbă conducătorilor auto sunt de diligență, nu de rezultat, astfel încât pentru ca abaterea să existe este suficient ca șoferul să nu respecte regula de circulație, nefiind necesară și producerea unui rezultat, motiv pentru care a solicitat respingerea capătului de cerere privind reindividualizarea sancțiunii principale și înlocuirea amenzii cu avertisment.

Cu privire la măsura suspendării exercitării dreptului de a conduce, intimata a precizat că aceasta este stabilită în mod imperativ de lege, astfel încât agentul constatator sau instanța nu pot decide asupra oportunității acesteia. Intimata a indicat Decizia  Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5 pronunțată în dosarul nr. 3373/1/2020.

Referitor la invocarea de către petent a cazului fortuit, a arătat că în cauză nu sunt întrunite condițiile cazului fortuit, conducerea sub influența alcoolului având caracter voluntar.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 205 - 208 din C.proc.civ.

În probațiune, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Petentul a formulat răspuns la întâmpinare (f. 53-57) prin care a invocat faptul că intimatul a depus la dosarul cauzei decât buletinul de calibrare din 25.02.2021, iar nu și un buletin de analiză metrologică întocmit de Biroul Român de Metrologie Legală.

Petentul a invocat Norma de metrologie legală NML 012-05 care prevede la pct. 2 faptul că etilotestul nu furnizează informații considerate suficient de exacte încât să asigure garanțiile necesare pentru constituirea de probe judiciare privind consumul de alcool. Acesta a mai precizat faptul că pentru stabilirea concentrației de alcool în aerul expirat se utilizează numai mijloace tehnice omologate care trebuie verificate metrologic anual.

Petentul a mai învederat faptul că, deși producătorul aparatului Drager recomandă ca acesta să fie calibrat la un interval de 6 luni, în cauză testarea petentului a avut loc la mai mult de 6 luni după calibrarea aparatului.

În susținerea apărărilor sale, petentul a depus la dosarul cauzei jurisprudență.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:

Prin procesul verbal de contravenţie seria PBZX nr. .../29.08.2021 întocmit de I.P.J. Buzău, petentul a fost sancţionat contravenţional, în baza art. 102 alin. (3) lit. a) din OUG nr. 195/2002, cu amendă în cuantum de 1305 lei şi suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 zile, pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 102 alin. (3) lit. a) din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Instanța reține că petentul a mai fost sancționat prin procesul-verbal amintit, cu avertisment și câte 2 puncte de penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 36 alin. (1) sancționată de art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 din O.U.G. 195/2002 – nerespectarea obligației de a purta centura de siguranță, precum și a celei prevăzute de art. 44 alin. (2) din OUG 195/2002 și sancționate de art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 7 OUG 195/2002- nerespectarea obligației de a folosi luminile de întâlnire sau de circulație diurnă – necontestate de petent prin plângerea formulată.

S-a reţinut prin procesul verbal că, în data de 29.08.2021, ora 18:10, pe DN2 E85 în loc. Costești, petentul a condus autoturismul marca Renault Clio cu nr. BZ ... ... fără a purta centura de siguranță și fără a folosi luminile de întâlnire. De asemenea, acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice, fapt demonstrat în urma testării cu aparatul etilotest marca Drager seria ARZE0439 care la poziția 1756 a indicat o valoare de 0,14 mg/l alcool pur în aerul expirat.

În cuprinsul procesului-verbal atacat, petentul a menționat că nu dorește recoltarea de probe biologice.

În drept, conform art. 102 alin. (3) din O.U.G. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte:

a. conducerea sub influenta băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracţiune.

În ceea ce priveşte amenda contravenţională prevăzută în textele menţionate, se reţine că, potrivit art. 98 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, amenzile contravenţionale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate; un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului; prin excepție de la prevederile alin. (2), în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2021 un punct-amendă este 145 lei; contravenţiilor prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă li se stabilesc clase de sancţiuni cărora le corespunde un număr de puncte-amenda, în funcţie de gravitatea faptelor şi de pericolul social pe care acestea îl prezintă.

Potrivit alin. 4 al aceluiaşi articol, clasele de sancţiuni sunt următoarele:

a) clasa I - 2 sau 3 puncte-amendă;

b) clasa a II-a - 4 sau 5 puncte-amendă;

c) clasa a III-a - de la 6 la 8 puncte-amendă;

d) clasa a IV-a - de la 9 la 20 puncte-amendă;

e) clasa a V-a - de la 21 la 100 puncte-amendă.

Instanța reține că agentul constatator a aplicat amenda contravențională în cuantumul minim prevăzut de lege (9 x 145).

Potrivit art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Petentul a formulat plângere contravențională în termenul prevăzut de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, în soluţionarea plângerii contravenţionale, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de contravenţie.

Analizând procesul-verbal sub aspectul legalităţii sale, instanţa apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001.

Analizând prevederile art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001, instanța constată că motivele de nulitate absolută sunt limitativ enumerate în cuprinsul art. 17 din actul normativ indicat. Astfel, încălcarea oricărei alte dispoziții legale, inclusiv a art. 16 din același act normativ, poate conduce la constatarea nulității relative. Aceleași concluzii reies din Deciziile obligatorii XXII/2007 și 13/2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție.

De asemenea, instanța reține că nulitatea relativă poate fi constată atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții: s-a constatat încălcarea unui text de lege, încălcarea  produce o vătămare, vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Astfel, procedând în prealabil la examinarea procesului verbal contestat prin prisma prevederilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanța observă că acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite prin dispozițiile legale anterior evidențiate.

Astfel instanța reține că procesul verbal de contravenție cuprinde numele şi prenumele agentului constatator (ASP PD), numele şi prenumele contravenientului (EA), CNP-ul petentului (...), descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia (29.08.2021), precum și semnătura agentului constatator.

Analizând actul de sancţionare sub aspectul legalităţii sale, instanţa apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la menţiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Cu privire la temeinicia procesului-verbal raportat la contravenția prevăzută de art. 102 alin. (3) din O.U.G. 195/2002, instanţa reţine că, din perspectiva jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în raport de dispoziţiile art. 6 CEDO, deşi necalificată în dreptul intern ca fiind de natură penală, contravenţia este subsumată noţiunii de „acuzaţie în materie penală”, având în vedere câmpul de aplicare general al normei, cât şi preeminenţa caracterului represiv al sancţiunii contravenţionale. Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanţiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, între care şi prezumţia de nevinovăţie a petentului, ce priveşte şi aspectul sarcinii probaţiunii în cadrul soluţionării unei plângeri contravenţionale.

În cauză, instanţa constată că prezenta contravenţie, respectiv constatarea faptului că petentul a condus sub influenţa băuturilor alcoolice, a fost constatată prin mijloace tehnice de către agentul constatator şi nu în mod direct, prin propriile simţuri. În cazul acestui tip de contravenţii, prezumţia de legalitate şi temeinicie a procesului verbal este mai atenuată, agentul constatator având sarcina de a aduce în sprijinul procesului verbal şi anumite probe. Potrivit jurisprudenţei CEDO, în cauza Anghel contra României, s-a reţinut că această prezumţie de veridicitate şi legalitate nu are caracter absolut, în sensul că aceasta poate opera până la limita la care prin aplicarea ei nu s-ar ajunge la situaţia în care persoana învinuită ar fi pusă în imposibilitate de a face proba contrară celor consemnate în procesul verbal. Astfel, în lipsa unor alte mijloace de probă care să confirme situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal de constatare a contravenţiei, aplicarea prezumţiei de legalitate şi temeinicie ar fi contrară garanţiilor prevăzute de art. 6 CEDO, care garantează dreptul la un proces echitabil.

Astfel cum s-a arătat anterior, instanţa reţine că, potrivit art. 102 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002 „constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: a) conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracţiune”.

Instanţa reţine că, în speţă, constatarea s-a realizat în conformitate cu dispoziţiile legale, stabilirea prezenței alcoolului în aerul expirat făcându-se de către poliţia rutieră, cu ajutorul unui mijloc tehnic cu privire la care există un buletin de calibrare valabil (buletinul de calibrare nr. C-dă 2372 – 114 din 25.02.2021 - f. 46).

Ceea ce petentul a contestat este faptul că aparatul cu care s-a realizat testarea este un etilotest și nu un etilometru, astfel că, față de dispozițiile art. 3 din norma de metodologie legală NML 012-05, nu furnizează informații destul de exacte, astfel încât să poată fi folosit în constituirea de probe judiciare în vederea stabilirii consumului de alcool. Cu privire la această apărare, instanța constată următoarele:

Art. 185 din R.O.U.G. 195/202 prevede în alin. (1): Constatarea contravenției de conducere a unui autovehicul sau tramvai de către o persoana care se află sub influența alcoolului se face prin testarea aerului expirat de aceasta cu un mijloc tehnic certificat sau cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic. (2) Conducătorilor de autovehicule sau tramvaie li se recoltează obligatoriu probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei atunci când: a) rezultatul testării arată o concentrație mai mare de 0,40 mg/l alcool pur în aerul expirat; b) în eveniment este implicat un vehicul care transporta mărfuri sau produse periculoase.

Potrivit Normei de metrologie legală NML 012-05 "Etilometre" din 14.06.2005, etilotestul este - mijloc de detecţie care semnalează prezenţa etanolului în aerul alveolar expirat; în cazul în care furnizează informaţii de măsurare, acestea nu sunt considerate suficient de exacte, astfel încât să asigure garanţiile necesare pentru constituirea de probe judiciare privind consumul de alcool.

Așadar, etilotestul este acel aparat care certifică prezența etanolului în aerul expirat. Ceea ce nu poate certifica acesta cu exactitate este cantitatea de alcool. Or, ceea ce interesează în prezenta cauză este existența sau nu a alcoolului în aerul expirat, iar nu cantitatea exactă. Din acest motiv, constatarea săvârșirii contravenției cu ajutorul etilotestului este suficientă.

Analizând prevederile actului normativ menționat anterior, se observă că nu sunt instituite cerințe de verificare metrologică cu privire la etiloteste. Astfel, apărarea petentul în sensul că nu a fost respectată o recomandare a producătorului ca aparatul Drager să fie calibrat la 6 luni nu este de natură a influența soluția în cauză, atât timp cât legea nu instituie o obligație în acest sens, iar producătorul a făcut doar o recomandare în acest sens.

Mai mult, conform definițiilor prevăzute în Dicționarul explicativ al limbii române (preluate din cadrul legislativ): etilotestul reprezintă un mijloc de detecție care semnalează prezenta etanolului în aerul alveolar expirat; în cazul în care furnizează informații de măsurare, acestea nu sunt considerate suficient de exacte, astfel încât să asigure garanțiile necesare pentru constituirea de probe judiciare privind consumul de alcool. Totodată, etilometrul reprezintă un mijloc de măsurare destinat măsurării automate a concentrației masice de etanol în aerul alveolar expirat de către o persoană.

În concluzie, se apreciază că rezultatul furnizat de aparatul Drager depus la dosarul cauzei este suficient pentru a susține procesul-verbal încheiat, fiind în sarcina petentului să propună probe pentru a dovedi o situație de faptă contrară celei reținute în acesta.

Totodată, instanţa constată că, deşi contestatorul a negat consumarea de băuturi alcoolice, acesta nu a depus probe tehnice de natură a infirma concluziile testării cu aparatul etilotest, deşi sarcina probei îi incumba sub acest aspect, în conformitate cu dispozițiile art. 249 alin. (1) C.proc.civ.

De altfel, instanţa constată că petentul nu s-a deplasat la INML în vederea recoltării de probe biologice, conduită care împiedică reverificarea concentraţiei de alcool în organism. Mai mult, în procesul verbal s-a menționat că nu dorește recoltarea de probe biologice, ceea ce presupune că i s-a adus la cunoștință această posibilitate.

În ceea ce privește apărarea petentul în sensul că s-a aflat într-o situație fortuită, instanța o va înlătura întrucât petentul, deși îi incumba sarcina probei în temeiul art. 249 C.proc.civ., nu a făcut dovada temeiniciei susținerilor sale. Mai mult decât atât, chiar dacă s-ar reține că soția petentului nu mai putea continua deplasarea, în cauză nu ar fi fost aplicabile dispozițiile art. 30 C.pen. privind cazul fortuit întrucât fapta petentului nu a fost consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută, în sensul legii.

Cu privire la individualizarea sancțiunii aplicate raportat la contravenția prevăzută de art. 102 alin. (3) din O.U.G. 195/2002, instanța constată că pentru a aprecia asupra acestui aspect trebuie avute în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001, respectiv: împrejurările în care a fost săvârşită fapta, modul şi mijloacele de săvârşire, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanţele persoanele ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul verbal.

În continuare, instanţa reţine că fapta petentului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice având o alcoolemie de 0,14 mg/l în aerul expirat reprezintă o faptă contravenţională de pericol abstract, astfel încât simpla prezenţă a alcoolului în organismul unui conducător auto determină reţinerea unei stări de pericol pentru siguranţa circulaţiei rutiere, fără a avea relevanţă faptul că nu a fost stânjenită circulație, că nu au rezultat pagube sau victime omeneşti. Mai mult, se constată că petentul a fost sancționat cu pedeapsa minimă a amenzii prevăzute de lege pentru fapta reținută. 

Gravitatea pericolului nu se apreciază în concret şi nu poate fi neglijată în condiţiile în care este de notorietate că multe dintre accidentele rutiere sunt cauzate de conducerea vehiculelor sub influenţa alcoolului. Instanţa apreciază că acest gen de fapte contravenţionale este din ce în ce mai des întâlnit şi că este necesară sancţionarea contravenţională adecvată a acestora pentru a se realiza scopul educativ şi preventiv al sancţiunii contravenţionale.

Pentru considerentele menţionate, instanța consideră că această cerință este respectată în cauză și nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, față de rolul preventiv pe care îl are, de scopul acesteia, respectiv preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege și pentru că privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto care nu respectă regulile de circulație rutieră pentru ceilalți participanți la trafic.

În jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene s-a statuat faptul că regimul sancțiunilor trebuie, în special, să asigure o protecție juridică efectivă și eficientă a drepturilor pe care legea le prevede, iar rigoarea sancțiunilor trebuie să fie adecvată gravității încălcărilor pe care le reprimă, în special prin asigurarea unui efect realmente disuasiv (a se vedea în acest sens Hotărârea din 8 iunie 1994, Comisia/Regatul Unit, C 383/92, Hotărârea Draehmpaehl), respectându-se în același timp principiul general al proporționalității (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 noiembrie 2003, Lindqvist, C 101/01, Hotărârea din 5 iulie 2007, Ntionik și Pikoulas, C 430/05) .

Prin aplicarea acestor sancţiuni, instanţa apreciază că scopul disuasiv al normei contravenţionale este atins, sancțiunea amenzii fiind aplicată în limita minimă prevăzută de lege, neexistând o disproporţie între faptă şi sancţiune.

Totodată, instanța are în vedere și faptul că petentul nu a săvârșit doar această contravenție în data de 29.08.2021, acesta recunoscând temeinicia procesului verbal cu privire la celelalte două contravenții reținute în sarcina sa prin procesul-verbal atacat, ceea ce întărește convingerea că fapta reținută în sarcina petentului  nu poate fi consecinţa unei neatenţii sau culpe uşoare, ci doar consecinţa unei lipse de interes vădite a acestuia faţă de dispoziţiile legale şi faţă de siguranţa traficului.

În ceea ce privește sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 zile, instanţa reţine că a fost aplicată în conformitate cu dispozițiile art. 102 alin. (3) din O.U.G. 195/2002, întrucât legiuitorul, în considerarea gradului de pericol social ridicat al contravențiilor privitoare la nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere a autoturismelor, a decis că se impune în mod obligatoriu şi aplicarea acestei sancțiuni complementare.

Prin decizia nr. 5/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, s-a stabilit aceea că în interpretarea dispozițiilor art. 96 alin. (1) și alin. (2) lit. b), art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3)  și art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 5 alin. (5), art. 21 alin. (3) și art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, instanța de judecată, învestită cu soluționarea plângerii contravenționale formulate împotriva unui proces-verbal de contravenție, prin care s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării temporare a exercitării dreptului de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, nu are posibilitatea să examineze proporționalitatea acestei sancțiuni complementare.

În acest context,  judecătorul are posibilitatea de a înlătura sancțiunile complementare prevăzute de art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3) și art. 102 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 doar în situația în care dispune anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.

Prin raportare la dispozitivul și la considerentele deciziei anterior indicate, instanța constată că, din moment ce a reținut că procesul-verbal de contravenție a fost legal și temeinic întocmit, se află în imposibilitatea de a analiza corecta individualizare a sancțiunii complementare aplicate petentului.

Având în vedere cele expuse, instanţa va respinge plângerea contravențională, apreciind că procesul-verbal de constatare a contravenţiei este legal şi temeinic întocmit, iar sancţiunea este proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite.

Domenii speta

Spete similare