Ordonanţă preşedinţială

 Dosar nr. XXXXX/193/2018 ordonanţă preşedinţială

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA BOTOŞANI

SECŢIA CIVILĂ

Şedinţa publică din data de xx.xx.xxxx 

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE –

 GREFIER –

SENTINŢA CIVILĂ NR. XXXX

Pe rol se află judecarea cauzei  civile formulată de reclamantul B. P.-C. în contradictoriu cu pârâta B. I.-A., având ca obiect „ordonanţă preşedinţială”.

La apelul nominal al părţilor făcut în şedinţa publică se prezintă reclamantul, asistat de avocat H. M. şi pârâta. Se prezintă martora A. F. – V., propusă de reclamant, şi B. I., propusă de pârâtă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Se constată că s-a depus la dosar, prin fax şi prin serviciul Registratură, în data de xx.xx.xxxxx, respectiv xx.xx.xxxxx, anchetă socială din partea Primăriei com. Corni. 

Se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul Registratură, în data de xx.xx.xxxxx, întâmpinare şi cerere reconvenţională din partea pârâtei.

Prezent în instanţă, reclamantul B. P.-C. se legitimează cu CI seria XT, nr. XXXXXX, CNP XXXXXXXXXXXXXX, domiciliat în sat/com. Corni, jud. Botoşani.

Pentru respectarea dreptului la apărare şi al principiului contradictorialităţii, se înmânează reclamantului, prin avocat, duplicatul întâmpinării şi al cererii reconvenţionale, depuse la dosar din partea pârâtei.

În temeiul art. 224, 237 alin. 2 pct. 7 din Codul de procedură civilă, instanţa pune în discuţie probatoriul.

Reclamantul, prin avocat, arată că instanţa a încuviinţat proba cu un martor, care este prezent în sala de judecată. Pârâta a venit din Olanda.

Pârâta arată că a asigurat prezenţa în instanţă a martorilor la termenul de judecată de faţă.

Reclamantul arată că a încasat alocaţia de la naşterea copilului până în prezent şi i-a trimis-o pârâtei acasă, sens în care deţine dovezi.

Reclamantul, prin avocat, arată că deţine dovezi cu privire la sumele trimise de reclamant lunar în mod constant, care au fost depus la prezentul dosar şi există şi în dosarul de divorţ dintre părţi.

În timpul şedinţei de judecată se prezintă reprezentantul ales al pârâtei, avocat A. B. C..

Reclamantul, prin avocat, solicită disjungerea capătului din cererea reconvenţională cu privire la restituirea sumelor încasate de reclamant cu titlu de alocaţie, întrucât este necesară administrarea unor probe temeinice şi este inadmisibil în prezenta procedură.

Pârâta, prin avocat, arată că nu este inadmisibil acest capăt de cerere, nefiind interzis de Codul de procedură civilă. Precizează că nu este de acord cu măsura disjungerii.

În temeiul art. 224, 237 alin. 2 pct. 7 din Codul de procedură civilă, instanţa pune în discuţie probatoriul cu privire la capătul II din cererea reconvenţională.

Pârâta, prin avocat, solicită să se emită adresă către Agenţia Naţională de Plăţi şi Inspecţie Socială, cu solicitarea de a comunica ce sume a încasat reclamantul cu titlu de alocaţie pentru minor, sens în care depune la dosar cerere. Precizează că deţine informaţii conform cărora reclamantul încasează alocaţie pentru minor din România. Depune la dosar chitanţa care atestă plata taxei judiciare de timbru în sumă de 20  lei, aferentă cererii reconvenţionale.

Reclamantul precizează că nu sunt reale susţinerile pârâtei şi se pot verifica.

Reclamantul, prin avocat, arată că nu contestă că a încasat sumele respective şi le-a trimis. Pârâta trebuie să facă dovada că reclamantul încasează această alocaţie, pentru a solicita restituirea, dar această cerere este inadmisibilă în cadrul ordonanţei preşedinţiale.

Pârâta, prin avocat, solicită să se pună în vedere reclamantului să indice temeiul de drept în baza căruia a invocat inadmisibilitatea. Temeiul de drept al cererii reconvenţionale este art. 920 din Codul de procedură civilă.

Considerând proba testimonială solicitată de părţi, utilă, concludentă şi pertinentă soluţionării cererii de ordonanţă preşedinţială cu privire la stabilirea unui program de vizită şi cu privire la capătul de cerere din cererea reconvenţională referitor la pensia de întreţinere, instanţa, în temeiul art. 255 raportat la art. 258 Cod procedură civilă, o admite, şi dispune audierea a câte unui martor pentru fiecare parte.

În temeiul art. 323 al. 1 din Codul de procedură civilă, instanţa procedează la legitimarea martorilor A. F.. – V., propusă de reclamant, şi B. I., propusă de pârâtă, care, sub prestare de jurământ, sunt audiaţi, susţinerile acestora fiind consemnate în procese-verbale ataşate la dosar.

Pârâta, prin avocat, arată că insistă în cererea de audiere a doi martori, având în vedere că aceştia cunosc situaţia. Solicită să se încuviinţeze proba cu interogatoriul reclamantului, care urmează să răspundă la 6 întrebări, pentru a demonstra că sunt nefondate pretenţiile reclamantului de a lua copilul la domiciliul său şi că are obligaţia de a achita pensie de întreţinere.

Reclamantul, prin avocat, arată că instanţa a limitat la unul numărul martorilor solicitat de fiecare parte. Depune la dosar copia adeverinţei medicale şi a formularului din xx.xx.xxxxx, emise de Spitalul de Pneumoftiziologie Botoşani, în două exemplare, din care un exemplar se comunică cu pârâta, prin avocat. Precizează că din cuprinsul adeverinţei medicale rezultă că părinţii reclamantului nu figurează în evidenţe ca fiind bolnavi activi de tuberculoză. Proba cu interogatoriul reclamantului nu a fost încuviinţată de instanţă şi nu este de acord cu această probă. Totodată, precizează că este de acord ca reclamantul să achite pensie de întreţinere de la data formulării cererii reconvenţionale, prin raportare la venitul minim pe economia naţională.

Pârâta, prin avocat, arată că aceste adeverinţe medicale se pot obţine uşor.

Instanţa va respinge proba cu interogatoriul reclamantului, solicitată de pârâtă, prin avocat, ca nefiind utilă pentru soluţionarea cererii principale de ordonanţă preşedinţială cu privire la stabilirea unui program de vizită şi cu privire la capătul I de cerere din cererea reconvenţională referitor la stabilirea unei pensii de întreţinere.

În temeiul art. 258 rap. la art. 255 Cod procedură civilă, instanţa încuviinţează proba cu înscrisurile depuse la dosar, probă pe care o apreciază utilă soluţionării cauzei.

Instanţa pune în discuţie măsura disjungerii capătului II din cererea reconvenţională, cu privire la sumele pretins a fi încasate de reclamantul-pârât, pe care pârâta – reclamantă pretinde să-i fie restituite, având în vedere că presupune efectuarea unei cercetări judecătoreşti şi administrarea unor probe suplimentare.

Reclamantul, prin avocat, arată că este de acord cu disjungerea capătului II din cererea reconvenţională, întrucât este necesară administrarea unor probe suplimentare.

Pârâta, prin avocat, arată că este de acord cu disjungerea. Reclamantul a trimis nişte sume de bani şi urmează să se efectueze adresă în Germania, pentru a comunica ce sume s-au încasat. Depune la dosar chitanţa care atestă plata onorariului avocaţial în sumă de 1200 lei. 

Interpelat, reclamantul, prin avocat, arată că nu înţelege să solicite alte probe cu privire la  cererea principală de ordonanţă preşedinţială cu privire la stabilirea unui program de vizită şi cu privire la capătul de cerere din cererea reconvenţională referitor la pensia de întreţinere.

Instanţa, constatând că nu mai sunt cereri noi de formulat sau probe de administrat cu privire la cererea principală de ordonanţă preşedinţială cu privire la stabilirea unui program de vizită şi cu privire la capătul de cerere din cererea reconvenţională referitor la pensia de întreţinere, în temeiul art. 244 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile şi acordă cuvântul la dezbateri asupra fondului cererii principale de ordonanţă preşedinţială cu privire la stabilirea unui program de vizită şi asupra fondului capătului de cerere din cererea reconvenţională referitor la pensia de întreţinere.

Reclamantul, prin avocat, solicită admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială, stabilirea programului de vizită. Pârâta nu şi-a dovedit susţinerile. Din ancheta socială rezultă că reclamantul are o familie bine închegată; într-adevăr, mama acestuia a suferit o intervenţie chirurgicală, dar nu sunt probleme deosebite. Casa este formată din 5 camere, două camere în amenajare şi o locuinţă la roşu. Casa ridicată de părţi în timpul căsătoriei este la roşu. După revenirea din Germania, reclamantului i s-a permis de două ori să îşi vadă copilul, dar pârâta a refuzat ca acesta să meargă la locuinţa sa. Nu este real că minorul ar fi fost lovit de tatăl reclamantului, nici faptul că părinţii reclamantului ar suferi de tuberculoză, sens în care a depus la dosar adeverinţă medicală. Minorul a locuit de la data naşterii, pentru o perioadă, în casa părinţilor reclamantului, astfel că nu a existat niciun risc pentru acesta nici atunci, când era de vârstă fragedă. Pârâta a fost cea care a ales să plece la muncă în Olanda. Urgenţa măsurii este dovedită, fiind necesar ca reclamantul să păstreze legătura cu minorul, ceea ce este şi în interesul superior al acestuia. Măsura solicitată este vremelnică, până la soluţionarea divorţului în care a solicitat stabilirea de legături personale. Sunt nereale susţinerile martorului că ar fi fost cu minorul la locuinţa pârâtului şi că minorul ar fi fost lovit de tatăl reclamantului; nu s-au formulat plângeri, reclamanţii la Poliţie, la Protecţia Copilului. Precizează că este de acord cu cererea de plată a unei pensii de întreţinere. Reclamantul a contribuit în natură la creşterea copilului, de când a venit din străinătate, atât cât i s-a permis. Nu s-a formulat vreo reclamaţie la Poliţie cu privire la vreun comportament impropriu al reclamantului. Solicită admiterea în parte a cererii reconvenţionale şi respingerea cererii pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, întrucât a achiesat la capătul I din cererea reconvenţională. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.

Instanţa atrage atenţia martorei B. I., propusă de pârâtă, să nu intervină în timp ce părţile au cuvântul, în caz contrar, i se va aplica sancţiunea amenzii judiciare.

Pârâta, prin avocat, solicită respingerea acţiunii ca nefondată. Cu cheltuieli de judecată, conform chitanţei depuse la dosar. Precizează că nu este real că nu i s-a îngăduit reclamantului să îşi vadă copilul la bunicii materni, aspect recunoscut şi de către reclamant. Copilul este minor, astfel că nu este cazul ca reclamantul să îl ia la domiciliul său, acesta nu ştie să îl îngrijească, bunicul patern este foarte agresiv, a lovit copilul, astfel cum a relatat mama pârâtei, în locuinţa respectivă locuieşte şi un frate alcoolic al reclamantului. Dreptul tatălui nu este lezat dacă aceste vizite s-ar efectua la domiciliul mamei, care este acelaşi cu cel al bunicilor materni. Banii trimişi de reclamant din Germania reprezentau alocaţia încasată acolo, pe care minorul era îndreptăţit să o primească şi poate nici nu a fost trimisă în totalitate. Din ancheta socială efectuată rezultă că bunicii paterni sunt foarte bolnavi, bunica este la pat, au suferit de tuberculoză, ceea ce reprezintă un pericol major pentru minor. Reclamantului nu i se poate permite să ia copilul la domiciliul său, având în vedere şi faptul că fratele acestuia, care locuieşte în aceeaşi casă, este foarte turbulent, astfel că minorul nu ar avea nimic de învăţat de acolo. Tatăl a putut oricând să vadă copilul la domiciliul pârâtei, fiind respins doar când a fost în stare de ebrietate sau a venit foarte târziu. Solicită admiterea cererii reconvenţionale, obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului, prin raportare la venitul minim pe economie, până la soluţionarea definitivă a cererii de divorţ.

Dezbaterile fiind terminate, instanţa declară încheiată cercetarea procesului şi, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, reţine cauza spre deliberare.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de xx.xx.xxxxx, sub numărul XXXXX/193/2018, reclamantul B. P.-C., în contradictoriu cu pârâta B. I.-A., a  solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună, pe calea ordonanţei preşedinţiale, încuviinţarea, până la soluţionarea definitivă a acţiunii de divorţ ce face obiectul dosarului nr. XXXX/193/2018, a următorului program de legături personale cu minorul B. R. I., la locuinţa reclamantului: în prima şi a treia zi de vineri din lună, de la orele 13:00 până duminică la orele 18:00, în fiecare zi de miercuri din săptămână, de la orele 17:00 la orele 20:00.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în ultima perioadă pârâta nu i-a mai permis să aibă legături cu minorul, iar de la data primului termen din acţiunea de divorţ, respectiv 26.06.2018, pârâta i-a interzis în totalitate orice contact cu minorul. Copilul locuieşte la bunicii materni din sat/com. Corni, jud. Botoşani. De asemenea a mai precizat că de când a venit în ţară din Germania şi-a văzut copilul doar de două ori, cu mari insistenţe. Intenţia pârâtei este de a rupe legătura puternică dintre reclamant şi minor.

A solicitat reclamantul să se constate că solicită luarea unei măsuri vremelnice, până la soluţionarea divorţului în care a solicitat stabilirea de legături personale. Este necesară şi urgentă luarea acestei măsuri, pentru ca reclamantul să-şi păstreze legături cu minorul, ceea ce este şi în interesul superior al acestuia.

În dovedire, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.

Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare, în data de xx.xx.xxxxx, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată. Cu cheltuieli de judecată.

A învederat pârâta că nu s-a opus niciodată ca reclamantul să îşi vadă copilul la domiciliul său din comuna Corni, judeţul Botoşani. Aspectele arătate de reclamant în acţiune sunt neconforme realităţii. De fapt, reclamantul recunoaşte că şi-a văzut copilul la domiciliul său, însă doar de două ori, susţinere ce nu este conformă realităţii, întrucât şi-a putut vedea copilul ori de câte ori a dorit. În niciun caz nu este de acord ca reclamantul să poată lua copilul la domiciliul său. Minorul are o vârstă foarte fragedă, de doar doi ani şi jumătate, iar reclamantul nu s-ar putea îngriji în mod corespunzător de el, nu ştie să-l hrănească sau să-l schimbe, iar, în situaţia în care copilul ar avea nevoie de asistenţă medicală, datorită bolilor inerente ale vârstei, nu ar şti ce să facă.  De asemenea, atât reclamantul cât şi bunicul patern sunt agresivi cu copilul, i-au sugerat de mai multe ori să-l lovească pentru a-l educa. Reclamantul locuieşte în casa părinţilor săi din comuna Corni, împreună cu un alt frate de al său care este alcoolic şi tatăl reclamantului consumă alcool. Casa are doar două camere şi conferă condiţii improprii de locuit, având în vedere că este folosită de părinţii reclamantului, un frate de-al său şi reclamantul. Părinţii reclamantului sunt bolnavi de TBC, iar mama sa este bolnavă şi stă la pat, pentru că nu se poate deplasa. Practic, dacă i s-ar permite reclamantului să poată lua copilul la domiciliul său, în mod cert viaţa şi sănătatea acestuia ar fi puse în pericol.

Susţine pârâta că în cauză nu este întrunită condiţia urgenţei şi o asemenea măsură nu poate fi luată pe cale de ordonanţă preşedinţială. Practic reclamantul nu arătat în ce rezidă urgenţa în prezenta cauză şi care ar fi consecinţele ireparabile care s-ar produce în situaţia în care nu-i va fi permis să poată lua minorul la domiciliul său. Reclamantul şi-a putut vizita fiul ori de câte ori a dorit la domiciliul pârâtei şi nu i s-a interzis niciodată să îşi poată vedea copilul.

Pe cale de cerere reconvenţională, pârâta a solicitat obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreţinere pentru fiul său, B. R. I., începând cu data introducerii prezentei acţiuni şi până la rămânerea definitivă a hotărârii de divorţ, ce urmează a fi pronunţată în dosarul civil nr. XXXX/193/2018 al Judecătoriei Botoşani, precum şi obligarea reclamantului să restituie sumele încasate cu titlu de alocaţie pentru fiul său, atât în Germania, cât şi în România, urmând ca, de la data introducerii prezentei acţiuni şi până la rămânerea definitivă a hotărârii de divorţ, ce urmează a fi pronunţată în dosarul civil nr. XXXX/193/2018 al Judecătoriei Botoşani, pârâta să încaseze alocaţia de stat pentru minorul B. R. I.. Cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Precizează pârâta că, de când a revenit în ţară, reclamantul nu a contribuit cu nimic la cheltuielile de creştere şi educare ale fiului său. În prezent pârâta îşi creşte singură copilul, fiind ajutată de părinţii săi. În perioada cât a lucrat în Germania, aproximativ un an şi jumătate, reclamantul a încasat o alocaţie pentru fiul său în cuantum de 200 Euro lunar. La întoarcerea în ţară, reclamantul a început să încaseze alocaţie de la statul român. Aceste sume, încasate în mod abuziv de reclamant cu titlu de alocaţie, au fost folosite de acesta în scopuri personale, fără să ţină seama că aceşti bani se cuvin copilului său. Reclamantul nu contribuie cu nimic la întreţinerea fiului său, punând astfel într-un real pericol dezvoltarea sa psiho-fizică.

În drept, s-au invocat disp. art. 920 Cod procedură civilă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, părţile s-au căsătorit la data de xx.xx.xxxxx, potrivit Certificatului de căsătorie nr. XXXXXX din data de xx.xx.xxxxx, eliberat de Primăria com. Corni, jud. Botoşani.

Din relaţia părţilor a rezultat minorul B. R. - I., născut la data de 23.01.2016.

În drept, potrivit art. 997 alin 1 Cod procedură civilă, instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

De asemenea, conform alin. 5 al aceluiaşi articol, pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.

Aşadar, art. 997 Cod de procedură civilă reglementează o procedură ale cărei condiţii de admisibilitate sunt: urgenţa, vremelnicia şi neprejudecarea fondului.

În cauza de faţă, instanţa de judecată reţine că urgenţa este justificată de interesul reclamantului de a-şi vedea copilul.

În ce priveşte aparenţa  dreptului în favoarea reclamantului, reprezentată de dreptul de a stabili legături cu minorul, instanţa constată că se află în strânsă legătură cu obligaţia  reclamantului de a avea grijă de interesele minorului, care este rezultată din relaţia cu pârâta.

Mai mult, instanţa reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 401 alin. 1 Cod civil, părintele separat de copilul său are drepturi de a avea legături personale cu acesta.

Conform art. 15 alin. 1 din Legea nr. 272/2004, relaţiile personale se pot realiza, printre altele, prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe perioadă determinată, corespondenţă ori altă formă de comunicare şi transmitere de informaţii cu privire la copil.

Aşa cum s-a stabilit şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, tatăl (reclamantul) este creditorul acestui drept, iar mama (pârâta), în speţă părintele la care se află în prezent minorul, este debitorul obligaţiilor corelative, fiind ţinută să asigure tatălui copilului realizarea efectiva a drepturilor conferite de lege. O atare conduită cooperantă este impusă de împrejurarea că drepturile menţionate constituie, în realitate, mijloace pentru îndeplinirea obligaţiilor pe care le are orice părinte faţă de copilul său şi care subzistă atât timp cât părintele nu este decăzut din drepturile părinteşti. Astfel, prin derogare de la regula potrivit căreia orice drept dă expresie unui interes legitim, dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul este recunoscut în considerarea interesului exclusiv al copilului.

Instanţa reţine că, potrivit Legii nr. 272/2004,  principiul interesului  superior al copilului prevalează în toate demersurile si deciziile care privesc copiii. 

Articolul 3 alin. 1 din Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului (ratificată prin Legea 18/1990, republicată în M. Of. nr. 314 din data de 13.06.2001) consacră acelaşi principiu al interesului superior al copilului. Astfel, potrivit acestui articol , “în toate deciziile care îi privesc pe copii, fie că sunt luate de instituţii publice sau private de ocrotiri sociale, de către tribunale, autorităţi administrative sau de organe legislative, interesul superior al copilului trebuie sa fie luat în considerare cu prioritate.”

Instanţa reţine că dreptul părintelui, căruia nu i-a fost încredinţat copilul, de vizitare a acestuia este consacrat şi de art. 8 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului.

Prin urmare, şi în situaţia dată, instanţa apreciază că dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minorul corespunde interesului superior al copilului, respectiv acela de a avea un echilibru psiho - afectiv prin legături directe cu ambii părinţi.

Referitor la caracterul provizoriu al măsurilor dispuse, acesta este îndeplinit, întrucât măsurile sunt instituite doar până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. XXXX/193/2018, aflat pe rolul Judecătoriei Botoşani.

Din această ultimă condiţie rezultă şi îndeplinirea condiţiei neprejudecării fondului cauzei, în condiţiile în care instanţa doar prepară fondul cauzei, însă nu-l prejudecă, iar calificarea drepturilor şi obligaţiilor părţilor cu privire la minor se va face prin hotărârea definitivă ce urmează a se pronunţa în dosarul nr. XXXX/193/2018, unde procedura de judecată permite o analiză substanţială a apărărilor formulate de către părţi.

Potrivit dispoziţiilor art. 17 din Legea 272/2004: (1) Copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament. (2) Copilul are dreptul de a-şi cunoaşte rudele şi de a întreţine relaţii personale cu acestea, precum şi cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior. (3) Părinţii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relaţiile personale ale acestuia cu bunicii, fraţii şi surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului. (4) În caz de neînţelegere între părinţi cu privire la modalităţile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanţa va stabili un program în funcţie de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire şi educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil şi părintele la care nu locuieşte, de comportamentul acestuia din urmă, precum şi de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.

Potrivit dispoziţiilor art. 18 din acelaşi act normativ : (1) În sensul prezentei legi, relaţiile personale se pot realiza prin: a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relaţii personale cu copilul; b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia; c) găzduirea copilului, pe perioadă determinată, de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit; d) corespondenţă ori altă formă de comunicare cu copilul; e) transmiterea de informaţii copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul; f) transmiterea de către persoana la care locuieşte copilul a unor informaţii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau şcolare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul; g) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament într-un loc neutru în raport cu copilul, cu sau fără supravegherea modului în care relaţiile personale sunt întreţinute, în funcţie de interesul superior al copilului.

(2) Transmiterea informaţiilor prevăzute la alin. (1) lit. e) şi f) se va face cu respectarea interesului superior al copilului, precum şi a dispoziţiilor speciale vizând confidenţialitatea şi transmiterea informaţiilor cu caracter personal.

(3) Părintele la care copilul locuieşte are obligaţia de a sprijini menţinerea relaţiilor personale ale copilului cu celălalt părinte, prevăzute la alin. (1).

Sustinerea paratei reclamantei că bunicii paterni sunt bolnavi de tuberculoza şi-l pot contamina pe minor sunt nedovedite iar împrejurarea că fratele reclamantului consuma în exces alcool chiar dacă ar fi adevarată nu poate înlătura dreptul minorului de a petrece timp cu tatăl său la locuinta acestuia. Nu poate fi retinuta ca justificata  nici temerea paratei ca minorul va fi batut de bunicul patern din moment ce copilul va locui împreuna cu tatal iar în discutie nu este dreptul de legaturi personale al bunicului cu nepotul sau.

Din declaratiile martorilor rezultă că reclamantul nu şi-a putut vedea copilul decat în locuinta bunicilor materni.

Din dispozitiile legale evocate mai sus rezulta foarte clar preocuparea legiutorului ca dreptul copilului de a avea legaturi personale si cu parintele la care nu are domiciliul precum si cu rudele acestuia să nu fie doar un drept iluzoriu si teoretic. Numai pentru motive întemeiate se poate restrange acest drept.

Pentru aceste motive instanţa va admite cererea şi va obliga pârâta să permită reclamantului, până la data soluţionării definitive a cererii de divorţ ce face obiectul dosarului XXXX/193/2018, să-l ia pe fiul său, B. R. I. la locuinţa acestuia în fiecare zi de miercuri de la orele 17 la 20 şi în prima şi a treia săptămână din lună de vineri de la ora 13 până duminică la ora 18.

Instanţa reţine că, potrivit art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, inclusiv în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

Conform prevederilor art. 487 Cod civil, părinţii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea şi sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaşte acestuia, iar potrivit art.499 alin.1 Cod civil, tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar să dea întreţinere copilului minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională.

De asemenea, art.529 Cod civil prevede că întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti, iar art. 531 Cod civil, stabileşte că, dacă se iveşte o schimbare în ceea ce priveşte mijloacele celui care prestează întreţinerea şi nevoia celui care o primeşte, instanţa de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micşora pensia de întreţinere sau poate hotărî încetarea plăţii ei. Prin urmare, pentru a fi modificat cuantumul pensiei de întreţinere, este necesar să se schimbe cuantumul veniturilor debitorului acestei obligaţii sau necesităţile celui ce primeşte pensia de întreţinere, respectiv minorul.

Prin articolul 516 Cod civil, s-a instituit obligaţia legală de întreţinere dintre părinţi şi copii. Potrivit art. 529 alin. 2 din acelaşi act normativ, când întreţinerea este datorată de părinte… ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii.

Din declaraţia reclamantului, confirmată şi de pârâtă, rezultă că reclamantul nu are un loc de muncă în prezent, însă este apt de muncă.

Având în vedere venitul reclamantului, instanţa urmează, în temeiul art. 499 şi 532 din Codul civil, a admite primul capăt din cererea reconvenţională şi a obliga reclamantul-pârât B. P. C. să plătească paratei-reclamante B. I. A., în beneficiul minorului B. R. I., o pensie de întreţinere egală cu ¼ din venitul net realizat dar nu mai puţin de ¼ din salariul minim net pe economie din România începând cu data de xx.xx.xxxxx şi până la data soluţionării definitive a cererii de divorţ ce face obiectul dosarului XXXX/193/2018.

Reclamantul - pârât va fi ţinut, potrivit dispoziţiilor art. 453 din Codul de procedură civilă, să plătească paratei-reclamante B. I. A. 300 de lei reprezentând o parte din cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat. `La stabilirea obligatiei de plata a cheltuielilor de judecata s-a retinut ca parata a pierdut procesul in ce priveste cererea reclamantului si ca cererea sa reconventionala de a i se plati de catre reclamant alocatia a fost disjunsa urmand ca problema cheltuielilor de judecata  pentru acest capat de cerere sa fie analizata în dosarul nou format.

În temeiul art. 448 din Codul de procedură civilă, prezenta hotărâre este executorie de drept. 

Apreciind că cererile pârâtei - reclamante nu constituie un ansamblu indivizibil, imposibil de disociat, având în vedere principiul general al disjungerii, pentru o mai bună administrare a cauzei, instanţa va găsi necesară disjungerea capătului doi de cerere din cererea reconvenţională  şi va dispune înregistrarea unui nou dosar cu obiect pretenţii având ca părţi reclamanta B. I. A. şi pârâtul B. P. C.. În dosarul nou format se vor ataşa copii ale filelor 6,  8, 9, 19, 32, 33, 38, 42. Dosarul nou format va avea termen pentru judecată xx.xx.xxxxx la completul C10.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea formulata de reclamantul B. P. C., CNP XXXXXXXXXXXXXX, domiciliat în sat/comuna Corni, judeţul Botoşani/cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat H. M., din mun. Botoşani, str. X nr. Y, intrarea Z, parter, camera T, jud. Botoşani, în contradictoriu cu pârâta B. I. A., CNP XXXXXXXXXXXXX, domiciliată în sat/comuna Corni, judeţul Botoşani.

Obligă pârâta să permită reclamantului, până la data soluţionării definitive a cererii de divorţ ce face obiectul dosarului XXXX/193/2018, să-l ia pe fiul său, B. R. I. la locuinţa acestuia în fiecare zi de miercuri de la orele 17 la 20 şi în prima şi a treia săptămână din lună de vineri de la ora 13 până duminică la ora 18.

Admite primul capăt din cererea reconvenţională şi obligă reclamantul-pârât B. P. C. să plătească paratei-reclamante B. I. A., în beneficiul minorului B. R. I., o pensie de întreţinere egală cu ¼ din venitul net realizat dar nu mai puţin de ¼ din salariul minim net pe economie din România începând cu data de xx.xx.xxxxx şi până la data soluţionării definitive a cererii de divorţ ce face obiectul dosarului XXXX/193/2018.

Obligă reclamantul -pârâtul să plătească paratei-reclamante B. I. A. 300 de lei reprezentând o parte din cheltuielile de judecata.

Executorie.

Disjunge capătul doi de cerere din cererea reconvenţională  şi dispune înregistrarea unui nou dosar cu obiect pretenţii având ca părţi reclamanta B. I. A. şi pârâtul B. P. C..

 Dosarul nou format va avea termen pentru judecată xx.xx.xxxxx la completul C10.

Cu drept de apel ce se va depune la Judecătoria Botoşani în termen de 5 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică la data de xx.xx.xxxx.

PREŞEDINTE     GREFIER

Domenii speta

Spete similare